Decizia nr. 413/2017
Asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș la 22 martie 2016 sub nr. x/30/2016 reclamanții A. și B. au solicitat, în temeiul Legii nr. 10/2001, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Interne - Inspectoratul General al Poliției de Frontieră - I.T.P.F. Timișoara desființarea Deciziei nr. 3701338 din 15 februarie 2016 emisă de pârât și obligarea acestuia la restituirea în natură a Imobilului situat în Sânnicolau Mare, teren de 3320 mp și construcțiile aflate pe acest imobil înscris în CF 4449 Sânnicolau Mare nr. top 2563 - 2564.
Prin Sentința nr. 2024/P1 din 1 iulie 2016 Tribunalul Timiș, secția I civilă, a respins acțiunea.
Prin Decizia nr. 338 din 23 noiembrie 2016 Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă, a admis apelul reclamanților A. și B. împotriva sentinței de mai sus, a anulat sentința atacată și, judecând cauza, a respins acțiunea,
Împotriva acestei decizii, la data de 28 noiembrie 2016 (data plicului) au formulat recurs, neîncadrat în drept și nemotivat, reclamanții A. și B. arătând că vor motiva calea extraordinară de atac după redactarea și comunicarea hotărârii.
Înalta Curte, înregistrând dosarul ca recurs, a procedat, la data de 17 ianuarie 2017, la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, prin raportul întocmit constatându-se că decizia obiect al prezentei căi de atac nu face parte din categoria hotărârilor judecătorești susceptibile de a fi atacate cu recurs.
Completul de filtru C3, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus, prin rezoluția de la aceeași dată, comunicarea raportului părților, pentru ca acestea să depună puncte de vedere conform dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.
La data de 25 ianuarie 2017, în termen legal, recurenții-reclamanți au formulat punct de vedere la raportul de admisibilitate prin care au solicitat admiterea recursului și au arătat că imobilul în litigiu are o valoare de peste 1 milion lei, astfel încât, raportat la cuantumul pretențiilor deduse judecății, hotărârea atacată este supusă recursului, iar calea extraordinară de atac este admisibilă.
La data de 2 februarie 2017, în termen legal, intimatul-pârât a formulat punct de vedere la raportul de admisibilitate prin care a invocat excepția de inadmisibilitate a recursului, având în vedere caracterul definitiv al hotărârii atacate.
S-a acordat termen pentru judecarea recursului la data de 1 martie 2017, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., fără citarea părților.
Analizând cauza, Înalta Curte constată următoarele:
Litigiul dedus judecății a vizat o contestație împotriva dispoziției nr. 3701338 din 15 februarie 2016 emisă de pârât, în condițiile art. 26 din Legea nr. 10/2001.
Potrivit art. XII din Legea nr. 202/2010 "Decizia sau, după caz, dispoziția motivată de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură poate fi atacată de persoana care se pretinde îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul unității deținătoare sau, după caz, al entității învestite cu soluționarea notificării, în termen de 30 de zile de la comunicare. Hotărârea tribunalului este supusă recursului, care este de competența curții de apel."
Conform art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. "Dacă prin prezenta lege nu se prevede altfel, ori de câte ori printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanță este definitivii de la data intrării în vigoare a Codului de procedură civilă, aceasta va fi supusă numai apelului la instanța ierarhic superioară", iar potrivit alin. (2) al aceluiași articol "Dispozițiile alin. (1) se aplică și în cazul în care printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanță este supusă recursului sau că poate fi atacată cu recurs ori, după caz, legea specială folosește o altă expresie similară".
Din textele legale anterior citate rezultă că singura cale de atac ce poate fi promovată împotriva hotărârilor pronunțate de tribunal în litigiile în care sunt contestate deciziile/dispozițiile motivate de soluționare a notificărilor formulate în baza Legii nr. 10/2001 este apelul, sens în care prezenta cale de atac nu este prevăzută de lege, fiind, deci, inadmisibilă.
Cum Decizia nr. 338 din 23 noiembrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă, este dată în apel și este definitivă, devin incidente dispozițiile legale anterior menționate.
Aceste dispoziții se coroborează cu cele ale art. art. 634 alin. (1) pct. 4 noul C. proc. civ. sunt hotărâri definitive, hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs.
Rezultă că deciziile definitive nu pot fi supuse nici apelului și nici recursului și ca atare, are caracter inadmisibil calea de atac exercitată de reclamant împotriva deciziei din apel.
Contrar susținerilor recurenților-reclamanți formulate prin punctul de vedere la raportul de admisibilitate, caracterul admisibil al căli extraordinare de atac nu poate fi dat de valoarea indicată a imobilului în litigiu întrucât determinarea competenței și în mod corespunzător a căilor de atac nu se realizează în funcție de criteriul valoric, nerelevant în speță, față de natura litigiului și legea specială incidență (art. 26 din Legea nr. 10/2001) menționată anterior.
Prin urmare, în raport de conținutul dispozițiilor legale anterior menționate, se apreciază că recursul declarat este inadmisibil, hotărârea pronunțată de Curtea de Apel Timișoara fiind una definitivă în sensul dispozițiilor art. 634 alin. (1) pct. 4 noul C. proc. civ., nesusceptibilă de a fi atacată pe calea recursului.
Față de cele arătate, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanții A., B. împotriva Deciziei nr. 338 din 23 noiembrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanții A., B., ambii cu domiciliul ales la Cabinet avocat C. în București, sector 1 împotriva Deciziei nr. 338 din 23 noiembrie 2016 a Curții de Apel Timișoara, secția I civilă, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Interne -Inspectoratul General al Poliției de Frontieră - I.T.P.F. Timișoara, cu sediul în Timișoara, județ Timiș.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică azi, 1 martie 2017.
Procesat de GGC - GV