Decizia nr. 441/2017
Asupra conflictului de competență de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a IV-a civilă, la data de 26.08.2016, executorul judecătoresc A. a solicitat acordarea cheltuielilor de executare de către Ministerul Justiției, respectiv suma de 1.357,20 lei.
În motivarea cererii se arată că, având în vedere dosarul de executare silită nr. x/2015 deschis la cererea Ministerului Justiției, prin Camera executorilor judecătorești București, pentru creditoarea (minoră) B., cu domiciliul în Slovacia, în baza sentinței civile emisă de către Judecătoria Județului Partizan din Republica Slovacia la data de 21.02.2011, în Dosarul SP/1/2010, atestată prin certificat de titlu european de către Tribunalul orașului Partizan - Republica Slovacia, pentru minora în cauză nu s-au putut recupera sumele datorate de către tatăl acesteia C., cu domiciliul în comuna Felnac, jud. Arad.
Având în vedere că persoana menționată beneficiază de ajutor public judiciar acordat de Statul Român, prin încheierea din 17.05.2016, de stabilire a cheltuielilor de executare, petentul a calculat și stabilit cheltuielile de executare În cuantum de 1.357,20 lei, arătând că în dosar s-au întreprins următoarele activități procedurale; adrese de înființare a popririi la mai multe unități bancare, adrese la A.N.A.F. pentru verificare conturi bancare; adresă a I.T.M. Arad; adresă la taxe și impozite locale; adresă la Direcția Penitenciare.
Petentul arată că toate aceste demersuri au avut rezultat negativ și nu s-au putut recupera sumele datorate, în consecință dosarul de executare urmează a fi închis și a se restitui titlul executoriu.
Dată fiind această situație de fapt, petentul solicită că să se dispună efectuarea de către Ministerul Justiției, prin Direcția de asistență și cooperare juridică internațională, a plății cheltuielilor de executare în sumă de 1.357,20 lei.
Prin sentința civilă nr. 1664 din 12.12.2016, pronunțată de Tribunalul București s-a admis excepția de necompetență materială a instanței și s-a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Judecătoriei Arad.
În considerentele hotărârii, s-au reținut următoarele:
Prin sentința nr. 1104 din 02 octombrie 2014, Tribunalul București a admis cererea și a încuviințat executarea silită pe teritoriul României a sentinței nr. 5P/1/2010-64 pronunțată de Judecătoria Partizan în dosarul soluționat la data de 21.02.2011.
Prin încheierea din 12.06.2014 a fost încuviințată cererea de ajutor public judiciar în favoarea petentei minore și s-a încuviințat acordarea ajutorului public judiciar pentru procedura de executare în România a sentinței menționate anterior în formele prev. de art. 6 lit. a) și c) din O.U.G. nr. 51/2008, respectiv asistență prin avocat și plata onorariului executorului judecătoresc,
Prin cererea din data de 26.08.2016, executorul judecătoresc a arătat că au fost efectuate și alte cheltuieli de executare, iar dosarul urmează să fie închis pentru că nu s-au identificat conturi sau bunuri ale debitorului, solicitând totodată instanței să se pronunțe asupra cheltuielilor de executare în cuantum total de 1.357,20 lei.
Cu privire la aceste cheltuieli, tribunalul a apreciat că acestea cad în competența de soluționare a instanței de executare, conform art. 651 C. proc. civ.
Învestită prin declinare, Judecătoria Arad a pronunțat sentința nr. 62 din 04 ianuarie 2017, prin care, la rândul său, a constatat necompetență materială și teritorială a instanței în soluționarea cererii. A declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București. Constatând ivit conflictul negativ de competență, în baza art. 133 C. proc. civ., a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului.
Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut următoarele:
Judecătoria a apreciat ca în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 651 C. proc. civ., iar cererea formulată de către executorul judecătoresc se grefează pe dispozițiile art. 26-27 din O.U.G. nr. 51/2008.
Astfel, potrivit art. 26 din O.U.G. nr. 51/2008, în cazul încuviințării cererii de ajutor public judiciar sub forma plății onorariului executorului judecătoresc, prin încheierea de încuviințare a asistenței se stabilește și onorariul provizoriu cuvenit executorului judecătoresc, în funcție de complexitatea dosarului la acea dată.
Potrivit art. 27 din O.U.G. nr. 51/2008: „după îndeplinirea atribuțiilor pe care legea și statutul le prevăd în sarcina executorului judecătoresc, instanța va stabili, la cererea executorului judecătoresc, onorariul definitiv, în funcție de complexitatea cauzei și de volumul activității desfășurate, în limitele onorariilor stabilite potrivit legii. încheierea pronunțată de instanță cu privire la onorariul provizoriu și, după caz, la sumele ce reprezintă diferența dintre onorariul provizoriu și cel definitiv constituie titlu executoriu, fără îndeplinirea vreunei alte condiții sau formalități.”
Cum ajutorul public judiciar sub forma plății onorariului executorului judecătoresc în cuantum provizoriu de 246,813 lei a fost acordat de Tribunalul București, instanța apreciază că cererea de majorare, respectiv de stabilire a cheltuielilor definitive, revine Tribunalului București.
Cu privire Ia conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:
Tribunalul București, prin sentința nr. 1104 din 02 octombrie 2014, a admis cererea formulată de reclamantul Baroul București, în numele minorei B. și a încuviințat executarea silită pe teritoriul României a sentinței nr. 5P/1/2010-64 pronunțată de Judecătoria Partizan în dosarul soluționat la data de 21.02.2011.
În cadrul soluționării cererii de încuviințare a executării silite pe teritoriul României a sentinței nr. 5P/1/2010-64 pronunțată de Judecătoria Partizan, prin încheierea din 12.06.2014, a fost admisă cererea de ajutor public judiciar în favoarea petentei minore și s-a dispus acordarea ajutorului public judiciar pentru procedura de executare în România a sentinței menționate anterior în formele prev. de art. 6 lit. a) și c) din O.U.G. nr. 51/2008, respectiv asistență prin avocat și plata onorariului executorului judecătoresc.
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București la data de 26.08.2016, executorul judecătoresc a arătat că au fost efectuate și alte cheltuieli de executare, iar dosarul urmează să fie închis pentru că nu s-au identificat conturi sau bunuri ale debitorului, solicitând, totodată, instanței să se pronunțe asupra cheltuielilor de executare în cuantum total de 1.357,20 lei.
Cele două instanțe aflate în conflict deduc judecății problema dacă, potrivit legii, obiectul cererii deduse judecății atrage competența de soluționare a instanței de executare, conform art. 651 C. proc. civ. sau a instanței care a admis cererea de ajutor public judiciar în favoarea petentei minore, potrivit dispozițiilor art. 26-27 din O.U.G. nr. 51/2008.
Codul de procedură civila face o distincție clară între instanțele competente în faza procesului de fond propriu-zis, acestea urmând a fi determinate potrivit regulilor prevăzute de art. 94-128 C. proc. civ., și instanța competentă să controleze faza executări: silite, aceasta din urma fiind instanța de executare potrivit dispozițiilor art. 651 alin. (3) C. proc. civ.
Astfel, art. 651 alin. (3) C. proc. civ. prevede: „Instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite, contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe”.
Se observă că, în ceea ce privește competența materială, instanțele care realizează judecata procesului pe fond se determină în funcție de obiectul cererii și în funcție de valoarea acestui obiect, în timp ce instanța de executare este aceeași, respectiv „judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel”, indiferent de obiectul sau valoarea pricinii.
De asemenea, se observă că legiuitorul a conferit instanței de executare o competență generală, ce acoperă toată faza executării silite, urmând a soluționa „contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe”.
Legiuitorul nu definește categoria de „orice alte incidente” ce pot apărea în cadrul executării silite, fiind vizate toate posibilele cereri legate de această fază a procesului civil, indiferent dacă aceste cereri sunt menționate în Codul de procedură civilă sau în legi speciale.
Ca atare, vor intra în categoria „oricăror alte incidente” și cererile prevăzute de art. 26-27 din O.U.G. nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, acestea urmând a fi soluționate de instanța de executare, așadar de judecătorie.
Tribunalul București nu are competența de a soluționa cererea formulată de executorul judecătoresc A., prin care a solicitat acordarea cheltuielilor de executare, întrucât această instanță s-a dezînvestit prin pronunțarea sentinței nr. 1104 din 02 octombrie 2014 de încuviințare a executării silite pe teritoriul României a sentinței nr. 5P/1/2010-64 pronunțată de Judecătoria Partizan.
Concluzionând, se reține că, în ceea ce privește determinarea instanței competente, au incidență în cauză prevederile art. 651 C. proc civ. în ceea ce privește competența materială, instanța competentă fiind instanța de executare, respectiv judecătoria.
În considerarea celor ce preced, competența soluționării cererii revine Judecătoriei Arad.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Arad.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 14 martie 2017.