Decizia nr. 446/2017
Asupra cauzei de față, prin raportare la dispozițiile art. 499 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., constată următoarele:
Prin decizia nr. 115 din 27 aprilie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă, în Dosar nr. x/115/2013* s-a constatat perimarea apelului declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 1164 din 06 octombrie 2014 pronunțată de Tribunalul Caraș-Severin, în contradictoriu cu pârâtul Primarul orașului Băile Herculane.
Pentru a dispune astfel, instanța a avut în vedere că, față de neprezentarea la judecată a părților care nu au solicitat nici judecata în lipsă, în baza art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. s-a dispus suspendarea judecării apelului declarat de reclamant prin încheierea din 19.03.2015, dată de la care cauza a rămas în nelucrare, părțile nefăcând vreun act de procedură până în prezent.
Instanța a repus cauza pe roi din oficiu și a stabilit termen la 21.04.2016, dată pentru când părțile au fost citate cu mențiunea repunerii pe rol în vedere discutării perimării.
La termenul de judecată fixat părțile nu au fost prezente, însă reclamantul apelant a comunicat instanței că nu este de acord cu perimarea cauzei și că înțelege să solicite continuarea judecății, înscrisul fiind depus în afara termenului de 6 luni prevăzut la art. 416 alin. (1) C. proc. civ.
Împotriva deciziei nr. 115 din 27 aprilie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă, a formulat cerere de revizuire reclamantul A. care criticat-o ca fiind netemeinică și nelegală și a solicitat desființarea ei, repunerea cauzei pe rol și continuarea judecății în sensul admiterii apelului, cu consecința admiterii cererii de chemare în judecată.
Prin decizia nr. 301 din 26 octombrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă, s-a respins excepția tardivității, invocată de intimat și, totodată, s-a respins cererea de revizuire a deciziei civile nr. 115 din 27 aprilie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara.
Instanța a reținut următoarele în considerentele deciziei:
Curtea de Apel Timișoara a avut în vedere că situația invocată de revizuent (imposibilitatea prezentării la termenul de judecată Ia care a fost pusă în discuție excepția perimării) nu se încadrează în niciunul dintre cazurile prevăzute de art. 509 pct. 1-11 C. proc. civ. ca temeiuri de schimbare a hotărârii pe calea revizuirii.
Corespunde realității că, potrivit art. 509 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ., revizuirea poate fi cerută în cazul în care „partea a fost împiedicată să se înfățișeze la judecată și să înștiințeze instanța despre aceasta, dintr-o împrejurare mai presus de voința sa”.
Se observă, însă, că revizuentul nu poate invoca în favoarea sa o asemenea situație, câtă vreme, așa cum însuși arată și cum s-a și consemnat în încheierea de ședință din 21.04.2016, a înștiințat în scris instanța de apel despre faptul că nu se poate prezenta la termenul la care urma să se discute perimarea apelului și că, oricum, poziția sa procesuală era aceea de respingere a excepției și de continuare a judecății cu consecința admiterii apelului declarat împotriva hotărârii primei instanțe.
În consecință, chiar dacă starea sănătății l-a împiedicat pe apelant să se înfățișeze la judecată la termenul de judecată din 21 aprilie 2016, el nu a fost împiedicat și să înștiințeze instanța despre aceasta, astfel că ipoteza prevăzută la pct. 9 al art. 509 C. proc. civ. nu se regăsește în cauză, iar susținerile intimatului privind tardivitatea cererii de revizuire nu pot fi primite, câtă vreme, potrivit art. 511 alin. (2) C. proc. civ., invocat în susținerea excepției, „în cazul prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 9, termenul de revizuire este de 15 zile și se socotește de la încetarea împiedicării”, iar în cauză o împiedicare în sensul cerut de legea de procedură nu s-a produs.
Susținerile revizuentului privind necomunicarea de către instanța de apel a momentului de la care curge termenul în care decizia de perimare poate fi atacată cu recurs nu pot fi încadrate în vreunul dintre motivele de revizuire limitativ prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 1-11 C. proc. civ.
În fine, instanța a reținut că nici susținerile potrivit cărora admiterea cererii de revizuire este impusă de necesitatea respectării dreptului ia un proces echitabil nu pot fi primite ca temeiuri de schimbare a deciziei câtă vreme în realizarea acestui drept partea în proces are obligația respectării normelor de procedură ce privesc legala învestire a instanței de revizuire în condițiile art. 509 C. proc. civ. și pe cele ce îl obligă să îndeplinească acte de procedură în condițiile stabilite de lege, conform art. 10 alin. (1) C. proc. civ.
Împotriva deciziei nr. 301 din 26 octombrie 2016 pronunțată de Curtea de Ape! Timișoara, secția I civilă, a declarat recurs revizuentul A.
În motivarea cererii de recurs, recurentul își exprimă nemulțumirea în legătură cu modul de soluționare a cauzei, arătând că soluția de perimare a apelului este ilegală, motiv pentru care solicită anularea deciziei instanței de apel și continuarea judecății căii de atac.
Recurentul invocă faptul că starea de sănătate nu i-a permis să se deplaseze la instanță; că nu știe să folosească serviciul de internet; că instanța nu a ținut cont de solicitările sale și actele medicale depuse la dosar.
De asemenea, arată faptul că fiecare cetățean are dreptul ia un proces echitabil, drept reglementat de Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Învestită cu soluționarea căii de atac, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a procedat, la data de 16 ianuarie 2017, la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, prin raport constataudu-se că recursul este admisibil în principiu.
Completul de filtru C2, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., a dispus, prin rezoluția din 17 ianuarie 2037, comunicarea raportului părților, pentru ca acestea să depună punctele de vedere, așa cum prevăd dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.
Potrivit dovezilor aflate la dosar, raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a fost comunicat părților.
Analizând recursul declarat în cauză, Înalta Curte constată că este nul, pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art. 486 alin. (1) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni:
a) numele și prenumele, domiciliul sau reședința părții în favoarea căreia se exercită recursul, numele, prenumele și domiciliul profesional al avocatului care formulează cererea ori, pentru persoanele juridice, denumirea și sediul lor, precum și numele și prenumele consilierului juridic care întocmește cererea. Prezentele dispoziții se aplică și în cazul în care recurentul locuiește în străinătate;
b) numele și prenumele, domiciliul sau reședința ori, după caz, denumirea și sediul intimatului;
c) indicarea hotărârii care se atacă;
d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat;
e) semnătura părții sau a mandatarului părții în cazul prevăzut la art. 13 alin. (2), a avocatului sau, după caz, a consilierului juridic.
Alin. (3) al art. 486 C. proc. civ. prevede faptul că mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c)-e), precum și cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității.
Sub aspectul încadrării criticilor formulate de recurent în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., analizând cuprinsul cererii de recurs, se constată că aceasta nu cuprinde motive de nelegalitate care să vizeze hotărârea atacată, conform art. 486 alin. (3) C. proc. civ.
În motivarea recursului nu se invocă critici de nelegalitate care să vizeze hotărârea atacată, recurentul făcând doar o prezentare succintă a situației de fapt și exprimându-și nemulțumirea față de soluția dată de instanță, arătând că soluția de perimare a apelului este ilegală, motiv pentru care solicită anularea deciziei instanței de apel și continuarea judecății căii de atac.
Instanța învestită cu judecarea recursului poate exercita un control judecătoresc eficient numai în măsura în care astfel de motive de nelegalitate sunt indicate și dezvoltate într-o formă explicită și se referă la una din situațiile cuprinse în art. 488 C. proc. civ.
Art. 489 alin. (2) C. proc. civ. prevede faptul că recursul este nul în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ.
Prin urmare, instanța urmează să constate nul recursul declarat de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 301 din 26 octombrie 2016 a Curții de Apel Timișoara, secția I civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată nul recursul declarat de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 301 din 26 octombrie 2016 a Curții de Apel Timișoara, secția I civilă.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 14 martie 2017.