Ședințe de judecată: Aprilie | | 2024
Sunteți aici: Pagina de început » Detalii jurisprudență

R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
Secţia I civilă

Decizia nr. 630/2017

Şedinţa publică din 30 martie 2017

Decizia nr. 630/2017

Asupra cererii de revizuire de față:

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 23 februarie 2017, revizuenții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q. și R. au solicitat revizuirea deciziei civile nr. 259 din data de 31 ianuarie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, pe care o consideră potrivnică deciziei civile nr. 7 din data de 9 ianuarie 2017 pronunțată de secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a aceleași instanțe.

În drept, cererea de revizuire a fost întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În motivarea cererii de revizuire, s-a arătat că există identitate cu privire la părți, respectiv calitatea angajați (funcționari publici și personal contractual) a reclamanților din cele două dosare, obiect - în ambele cauze s-a solicitat anularea acelorași decizii și, respectiv identitate de cauză - întrucât în ambele litigii drepturile solicitate provin din același temei de drept.

Revizuenții au precizat că, inițial, toți cei 23 de reclamanți au fost părți în același dosar, înregistrat pe rolul Tribunalului Dâmbovița, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal. Întrucât o parte dintre reclamanți aveau calitatea de funcționari publici, instanța de fond a dispus disjungerea dosarului și declinarea competenței de soluționare a cauzei, pentru reclamanții care aveau calitatea de personal contractual, în favoarea secției I civile.

Revizuenții apreciază că, și după disjungere, temeiurile de drept au subzistat, cererea reclamanților urmând a primi o soluție unitară.

De asemenea, revizuenții au arătat că prin cele două hotărâri, asupra aceleiași spețe, au fost pronunțate soluții diferite, susținând că prin modul în care a fost soluționat apelul în Dosarul nr. x/120/2016, secția I civilă a Curții de Apel Ploiești a încălcat autoritatea de lucru judecat stabilită prin decizia nr. 7 din data de 9 ianuarie 2017 pronunțată de secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a aceleiași instanțe.

Analizând cererea de revizuire sub aspectul admisibilității sale, Înalta Curte constată următoarele:

Revizuenții au solicitat instanței anularea deciziei civile nr. 259 din data de 31 ianuarie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, în temeiul dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., normă care deschide părților calea acestei căi extraordinare de atac, de retractare, pentru cazul în care există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Au susținut că decizia a cărei anulare se cere este potrivnică deciziei civile nr. 7 din data de 9 ianuarie 2017 a secției a II-a civile, de contencios administrativ și fiscal a aceleași instanțe, pronunțată într-o pricină similară, în privința altor reclamanți, colegi de serviciu ai revizuenților, cauze soluționate în contradictoriu cu aceeași intimată.

În aplicarea dispozițiilor art. 513 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că revizuirea este inadmisibilă, întrucât pentru a fi incidentă teza de la art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., se cer a fi întrunite cumulativ anumite condiții, care nu se verifică în cauză.

Astfel, este necesar să existe hotărâri definitive ale căror dispozitive sau considerente sunt contradictorii, condiție ce rezultă din dispozițiile art. 430 alin. (2) C. proc. civ.; hotărârile să fi fost pronunțate în același litigiu (ceea ce presupune să fi existat tripla identitate de părți, obiect și cauză); hotărârile contradictorii să fi fost pronunțate nu în același proces (dosar), ci în procese diferite și, în cea de-a doua cauză, să nu se fi invocat excepția autorității de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, să nu fi fost analizată de instanță.

Scopul reglementării cazului de revizuire prevăzut de dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. este cel al respectării principiului autorității de lucru judecat, prin restabilirea situației determinate de nesocotirea acestuia, premisă ce nu se verifică în speță. O asemenea cale de atac nu ar putea fi deturnată într-un apel deghizat, de natură a permite rejudecarea cauzei pentru simplul fapt că există două puncte de vedere diferite asupra aceleiași chestiuni.

Or, câtă vreme în motivele de revizuire susținute de revizuenți, se afirmă o pretinsă contrarietate între hotărâri definitive ale aceleiași instanțe (Curtea de Apel Ploiești), pronunțate în cauze similare (iar nu identice), în privința altor părți care sunt în aceeași situație ca și revizuenții, aceștia din urmă nu pot obține anularea deciziei instanței de apel, întrucât practica neunitară a instanțelor nu poate fi remediată pe calea unei cereri de revizuire întemeiate pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Pentru situația descrisă, nu este întrunită cerința ca hotărârile să fi fost pronunțate în cazul unui litigiu cu privire la care să se verifice tripla identitate de părți, obiect și cauză.

Remediul practicii neunitare rămâne pronunțarea unei decizii în interesul legii însă, la acest moment, date fiind efectele unei astfel de decizii, chiar și aceasta ar fi lipsită de orice finalitate în privința situației revizuenților, întrucât art. 517 alin. (2) C. proc. civ. prevede că soluțiile se pronunță numai în interesul legii și nu au efect asupra hotărârilor judecătorești examinate și nici cu privire la situația părților din acele procese.

În raport de cele constatate, Înalta Curte apreciază că nu mai prezintă relevanță analiza celorlalte condiții de admisibilitate a cererii de revizuire ce face obiect al prezentei cauze.

Pentru aceste considerente, având în vedere dispozițiile art. 513 alin. (3) C. proc. civ., potrivit cărora dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea cererii de revizuire și la faptele pe care se întemeiază, cererea de revizuire formulată de revizuenții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R. urmează a fi respinsă, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R. împotriva deciziei civile nr. 259 din data de 31 ianuarie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă.

Cu recurs la completul de 5 judecători, în termen de 30 de zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 30 martie 2017.