Decizia nr. 71/2017
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr. x/105/2012, reclamanta SC A. SA a solicitat în contradictoriu cu pârâta SC B. SRL, încetarea imediat a producerii, comercializării și/sau utilizării în activitate, sub orice formă și indiferent în ce stadiu se află, a oricăror produse care încalcă Brevetul de invenție, Metoda și instalație de creștere a gradului de siguranță în instalațiile de măsurare a energiei în LEA - MT" sub sancțiunea plății de daune cominatorii de 10.000 lei/zi de întârziere, plata daunelor materiale și morale generate de încălcarea de către acestea a dreptului de proprietate, în cuantum provizoriu de 300.000 euro echivalent în lei la cursul Băncii Naționale a României din ziua efectuării plății și obligarea pârâtei să informeze titularul brevetului de invenție asupra identității terților care au participat la producerea și distribuirea produsului protejat de brevet, precum și cu privire la circuitul de distribuire și identitatea clienților care au cumpărat aceste produse, cu plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii a arătat că este titulara Brevetului de invenție - "Metoda și instalație de creștere a gradului de siguranță în instalațiile de măsurare a energiei în linii electrice aeriene de medie tensiune" publicarea având loc în Buletinul Oficial de Proprietate Industrială nr. 4/2006. Obiectul brevetului de invenție constă atât în instalația propriu-zisă cât și în metoda care stă la baza proiectării și instalării acesteia, întinderea protecției fiind definită de art. 32 alin. (3) din Legea nr. 64/1991 republicată.
A mai arătat reclamanta și faptul că a brevetat o metodă (revendicarea din brevetul de invenție), iar produsul/produsele (revendicarea nr. 2 din brevet) sunt consecința aplicării acestei metode la proiectarea și realizarea produsului. Instalația îndeplinește toate cerințele reglementărilor normative în domeniu și este oferită spre comercializare de societate în baza autorizației de comercializare din 13 august 2008 emisă de SC C. SA. În derularea activității s-a constatat că pârâta produce după metoda brevetată de societatea reclamantă și/sau comercializează sub denumirea de Celulă de măsură aeriană 24 Kv în varianta 2TT + 2TC sau 3TT + 3TC un produs care încalcă dreptul său de proprietate stabilit prin brevetul de invenție. O altă situație de încălcare a dreptului său de proprietate a intervenit odată cu licitația organizată de SC D. SA, în vederea atribuirii contractului având ca obiect "Celulă de măsură aeriană destinată măsurării energiei electrice active și reactive pentru SC D. SA”, licitație care a fost câștigată de pârâtă, care a inclus în oferta sa produsul care face obiectul brevetului său de invenție.
La termenul din 14 septembrie 2012, reclamanta a arătat că renunță la capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata daunelor morale și materiale.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată întrucât niciunul dintre produsele sau echipamentele sale nu încalcă revendicările din brevetul de invenție.
Prin sentința nr. 597 din data de 11 martie 2015 Tribunalul Prahova a admis acțiunea precizată formulată de reclamanta SC A. SA (pe parcursul procesului s-a dispus deschiderea procedurii generale a insolvenței - prin administrator judiciar SC E. IPURL), în contradictoriu cu pârâta SC B. SRL, a obligat pârâta să înceteze producerea, comercializarea și/sau utilizarea în activitate, sub orice forma și indiferent în ce stadiu se află, a oricăror produse care încalcă Brevetul de invenție” metoda și instalație de creștere a gradului de siguranță în instalațiile de măsurare a energiei în LEA-MT”, a obligat pârâta să informeze titularul brevetului de invenție asupra identității terților care au participat la producerea și distribuirea produsului protejat de brevet, precum și cu privire la circuitul de distribuire și identitatea clienților care au cumpărat aceste produse, obligând pârâta și la plata către reclamantă a sumei de 3.050 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva sentinței a declarat apel pârâta SC B. SRL, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin Decizia nr. 663 din data de 20 octombrie 2015, Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a respins apelul declarat de pârâta SC B. SRL, împotriva sentinței nr. 597 din data de 11 martie 2015 pronunțate de Tribunalul Prahova în contradictoriu cu reclamanta SC A. SA, prin administrator judiciar SC E. IPURL, ca nefondat. A fost obligată apelanta la 3.000 lei cheltuieli de judecată către intimata - reclamantă.
În motivarea deciziei s-au reținut următoarele.
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr. x/105/2012, reclamanta SC A. SA a solicitat în contradictoriu cu pârâta SC B. SRL, încetarea imediat a producerii, comercializării și/sau utilizării în activitate, sub orice formă și indiferent în ce stadiu se află, a oricăror produse care încalcă Brevetul de invenție Metoda și instalație de creștere a gradului de siguranță în instalațiile de măsurare a energiei în LEA - MT" sub sancțiunea plății de daune cominatorii de 10.000 lei /zi de întârziere, plata daunelor materiale și morale generate de încălcarea de către acestea a dreptului de proprietate, în cuantum provizoriu de 300.000 euro echivalent în lei la cursul Băncii Naționale a României din ziua efectuării plății și obligarea pârâtei să informeze titularul brevetului de invenție asupra identității terților care au participat la producerea și distribuirea produsului protejat de brevet, precum și cu privire la circuitul de distribuire și identitatea clienților care au cumpărat aceste produse, cu plata cheltuielilor de judecată.
La termenul din 14 septembrie 2012 Tribunalul Prahova a luat act de renunțarea reclamantei la capătul 2 de cerere privind obligarea pârâtei la plata daunelor morale și materiale.
În vederea soluționării acestei acțiuni, prima instanță, în temeiul art. 167 C. proc. civ., a încuviințat proba cu interogatoriu pentru fiecare parte, proba cu înscrisurile de la dosar pentru ambele părți, proba cu expertiză tehnică proprietate intelectuală și electronică pentru ambele părți.
Astfel, în cauză s-a efectuat un raport de expertiză tehnică judiciară de către expertul tehnic F. în specialitatea electrotehnică și un raport de expertiză tehnică judiciară de către expert G. în specialitatea proprietate intelectuală-proprietate industrială, brevete de invenție, desene și modele industriale, mărci și indicații geografice și topografii de circuite integrate.
De reținut este că prima instanță a încuviințat pentru fiecare parte participarea unui expert consilier la efectuarea raportului de expertiză.
Răspunzând obiectivelor stabilite de instanță, expertul în specialitatea electrotehnică a concluzionat că revendicările din brevetul de invenție, metoda și instalație de creștere a gradului de siguranță în instalațiile de măsurare a energiei, în linii electrice aeriene, de medie tensiune titular SC A. SA Câmpina, sunt implementate de pârâta SC B. SRL atât ca metodă cât și ca instalație, conform exemplului prezentat de reclamantă.
Astfel, referitor la metodă, expertul învederează că „metoda de creștere a gradului de siguranță în instalațiile de măsurare a energiei active și a energiei reactive, în liniile electrice aeriene de mediu tensiune caracterizată prin aceea că, aceasta constă în separarea aparaturii de medie tensiune de cea de aparatură de joasă tensiune, amplasarea aparaturii de medie tensiune la nivelul liniei electrice, aparatura de medie tensiune-transformatoare de măsură tensiune (TT) și de curent (TC), descărcătoare (D), siguranțe - fiind în construcție adecvată utilizării în exterior și amplasarea aparaturii de joasă tensiune-contoarele de energie active și reactivă (CC) la o înălțime care permite accesul pentru citire întru-o cutie cu grad de protecție ridicat (IP54), aducerea tensiunilor și curenților de măsură la contoare fiind realizată prin cabluri de semnalizare, care fac legătura dintre cele două grupuri de aparate.„
În privința instalației, se învederează că „instalație pentru aplicarea metodei de la revendicarea, caracterizată prin aceea că aceasta constă dintr-o grupă a aparatelor de mediu tensiune,curent TC, descărcătoare D și după cat, siguranțe sau alte aparate de protecție și/sau constituită dintr-un suport de fixare SF, un ansamblu de fixare a transformatoarelor AFT, un suport de rigidizare SR, un sistem de borne și conductoare de protecție SBCP, conectate la priza de pământ PP a stâlpului de susținere și un echipament de măsurare de joasă tensiune, constituit în principal, din contoarele de energie activă și reactivă, montate într-o cutie cu grad ridicat de protecție și amplasat pe stâlpul de susținere”, situație dovedită de multiplicarea produsului vândut în mai multe lucrări, instalații, adică succint, de existența transformatoarelor de tensiune T201 și T202, conform și cu anexa 1 : fig. 3,4,5 și6 și existența transformatoarelor T101, T102 și T103, conform anexa 1 fig. 8, 9 și 10 din instrucțiunile de montaj și utilizare a instalației de măsură 20kv pe un stâlp editată de SC A. SA Câmpina, relevate și de planșa foto din pagina 10 a expertizei.
În cuprinsul expertizei se precizează de către expert că pârâta SC B. SRL nu a comunicat și nu s-a prezentat la convocările procedurale ale expertizei, nu a înaintat planuri conform celor specificate în obiectul expertizei, care să fie comparate cu cele din revendicările din brevetul de invenție titular SC A. SA, iar planșele foto dovedesc cu certitudine ca instalațiile, produsele multiplicate și vândute sunt realizate tehnic conform metodei și exemplului de instalație care aparține reclamantei, produsul fiind denumit comercial CAM-Celula de măsură aeriană.
Exemplele relevate pe teren la etapele I, II și III parcurse de expertiză, precum și licitația câștigată de pârâta SC B. SRL conform anunțului de atribuire din 18 octombrie 2011, dovedesc că pârâta a folosit soluția tehnică și realizarea acoperită cu brevet, de titularul invenției SC A. SA, a învederat în final expertul.
Pârâta a formulat obiecțiuni la acest raport de expertiză, solicitând efectuarea unui alt raport.
De asemenea, răspunzând obiectivelor stabilite de instanță, expertul G. a concluzionat în expertiza proprietate intelectuală că „la lucrările executate de pârâtă în cele trei zone Otopeni, Izlaz-Brănești și Tanganu este montată pe stâlp celula de măsurare aeriană executată de SC B. SRL”, „există elemente identice sau echivalente între celula de măsurare aeriană executată de SC B. SRL din cele trei zone Otopeni, Izlaz-Brănești și Tanganu și brevetul de invenție „metoda și instalație de creștere a gradului de siguranța în instalațiile de măsurare a energiei, în linii electrice aeriene, de medie tensiune", titular SC A. SA”, „este o încălcare a brevetului de invenție „Metoda și instalație de creștere a gradului de siguranța în instalațiile de măsurare a energiei, în linii electrice aeriene, de medie tensiune", titular SC A. SA”.
În cuprinsul acestei expertize, la pagina 3, s-au menționat documentele puse la dispoziție de reclamantă în vederea efectuării acesteia, expertul precizând că din partea pârâtei SC B. SRL nu s-a prezentat nici un document util cauzei până la data întocmirii expertizei, arătând că s-au solicitat în mai multe rânduri date necesare expertizei, solicitarea fiind făcută punctual și prin instanță.
Pârâta a formulat obiecțiuni la raportul de expertiză proprietate intelectuală, depunând la acestea și Cartea tehnică-celula aeriană de măsură MT cu 2TT și 2TC, solicitând refacerea raportului de expertiză, iar prin încheierea din ședința publică din 12 iunie 2013 Tribunalul Prahova a respins obiecțiunile formulate de reclamantă la raportul de expertiză proprietate intelectuală și a dispus să se revină cu adresă către expertul de specialitate electrotehnică F., cu mențiunea de a preciza dacă stâlpii unde au fost montate celulele de măsură aeriană sunt ai SC C. SA sau SC D. SA și dacă există posibilitatea determinării momentului la care au fost montate pe stâlpi celulele de măsurare aeriană, respectiv identificarea anului de fabricație a acestora, urmând ca aceste aspecte să fie lămurite, atât cât îi este cu putință, prin deplasarea personală la fața locului.
Pentru a dispune astfel, tribunalul a învederat că în primul rând lămuririle solicitate expertului electro, indiferent în ce sens ar fi făcute de către acesta nu aduc nici o alterare vreunei concluzii care a fost învederată de către expertul proprietate intelectuală, ca punct de analiză al expertizei sale.
În al doilea rând s-au respins obiecțiunile formulate de pârâtă la raportul de expertiză proprietate intelectuală pentru că în esență aceste obiecțiuni se referă la fondul cauzei, nu există o analiză față de raportul de expertiză, iar apărările de fond vor fi analizate în concret de instanță la momentul deliberărilor pe fond.
S-a mai motivat, totodată, legal de prima instanță că nemulțumirea unei părți de calitatea raportului de expertiză nu înseamnă că acel raport de expertiză este lovit de nulitate, o altă expertiză se efectuează conform art. 212 C. proc. civ., când instanța nu este nelămurită de calitatea științifică a lucrării, aceasta fiind și necesitatea administrării unei probe de acest tip, întrucât instanța nu poate cunoaște toate aspectele tehnice din toate domeniile.
În atare situație expertul F. a efectuat o completare la raportul întocmit de acesta, precum și precizări la completare.
Astfel, acesta a concluzionat că revendicările din brevetul de invenție „Metoda și instalație de creștere a gradului de siguranța în instalațiile de măsurare a energiei, în linii electrice aeriene, de medie tensiune", titular SC H. SA Câmpina sunt implementate de pârâta SC B. SRL atât ca metodă cât și ca instalație, conform exemplului prezentat de reclamantă.
Acesta a arătat din nou că pârâta nu a comunicat și nu s-a prezentat la convocările procedurale ale expertizei, nu a înaintat planuri conform celor specificate în obiectivul expertizei, care să fie comparate cu cele din revendicările din brevetul de invenție, al reclamantei, iar planșele foto dovedesc cu certitudine că instalațiile, produsele multiplicate și vândute sunt realizate tehnic conform metodei și exemplului de instalație care aparține reclamantei, produsul fiind denumit comercial CAM-Celula de măsură aeriană.
Exemplele relevate pe teren, la etapele I, II și III parcurse de expertiză, precum și licitația câștigată de pârâtă conform anunțului de atribuire din 18 octombrie 2011, anexat, dovedesc că pârâta SC B. SRL a folosit soluția tehnică și realizarea acoperită cu brevet, de titularul invenției SC A. SA Câmpina, arată expertul.
De asemenea, precizează că prin adresa mai 2013 a solicitat constructorului - firma pârâtă, să specifice rețeaua pentru care au executat lucrările SC C. SA sau SC D. SA, răspunsul la această solicitarea nu a fost înaintat expertizei tehnice de către pârâtă, iar data depozitului de proprietate intelectuală la Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci este 10 iunie 2014, data publicării mențiunii acordării brevetului este 28 aprilie 2006 Biroul de Cadastru și Publicitate Imobiliară din 20006.
A mai învederat, totodată, că aceste date sunt anterioare vânzării produsului CAM - Celula de măsurare aeriană, adică anii 2011-2012 identificate mai sus, iar brevetul de invenție „Metoda și instalație de creștere a gradului de siguranța în instalațiile de măsurare a energiei, în linii electrice aeriene, de medie tensiune", titular SC A. SA Câmpina, are acoperire națională și nu specifică, cu nominalizare, pentru care din rețelele SC C. SA sau SC D. SA este utilizabil.
Ulterior, expertul F. la solicitarea instanței de a răspunde dacă la întocmirea lucrării s-a avut în vedere sau nu și documentația tehnică aflată la filele 181-189 dosar, iar în cazul în care această documentație nu a fost avută în vedere să se procedeze la refacerea raportului de expertiză, la întocmirea căreia să se aibă în vedere și această documentație, expertul a precizat că nu a putut beneficia de documentația tehnică aflată la filele 181-189 dosar, întrucât pârâta nu a vrut să comunice în nici un fel cu expertiza tehnică și astfel această documentație nu a fost înaintată la termenele la care s-a derulat expertiza în domeniul electrotehnică, concluzionând că brevetul de invenție „Metoda și instalație de creștere a gradului de siguranța în instalațiile de măsurare a energiei, în linii electrice aeriene, de medie tensiune", titular SC A. SA Câmpina, are data de depozit proprietate intelectuală la Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci - iunie 2004.
De asemenea, a precizat că pe parcursul a aproximativ 10 ani, materialele și aparatura din dotarea instalațiilor electrice s-au aflat într-un progres evident, „pârâta nu a brevetat posibilele îmbunătățiri față de brevetul aparținând reclamantei pe care le susține acum (după ce pe parcursul întregului an 2013 nu a făcut voit dovada unor astfel de îmbunătățiri), deci nu are brevetate (aprobate în consiliul Oficiului de Stat pentru Invenții și Mărci), cele prezentate în obiecțiunile prezente și/sau conform Cărții tehnice - Celula aeriană de măsură.”
Reclamanta nu a prezentat variante aduse la zi, cu aparatură cu funcții multiple, conductoare destinate alimentării cu energie electrică, în loc de cabluri de semnalizare, așa cum susține că ar fi procedat sau că procedează pârâta (de fapt, conductorii destinați alimentării cu energie electrică în practică pot fi folosiți și pentru alimentarea cu energie electrică a sistemelor de măsură).
Similară din punct de vedere tehnic este situația când un client solicită furnizorului de utilaj, cum este pârâta, o modificare sau adăugire la un produs realizat având la bază un brevet aprobat de Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci aparținând unui inventator, dar pentru care nu are brevet propriu, învederează expertul în final.
Curtea de apel, verificând întreaga situație de fapt și de drept dedusă judecății, constată că cele două rapoarte de expertiză tehnică efectuate în cauză, au arătat clar că pârâta nu a depus documente pentru efectuarea expertizelor, deși i s-a solicitat, că potrivit înscrisurilor depuse la filele 181-189 dosar fond, reprezentând Carte tehnică-celula aeriană de măsură MT cu 2TT și 2TC, pârâta nu a brevetat posibilele îmbunătățiri față de brevetul aparținând reclamantei pe care le susține, deci nu are brevetate (aprobate în consiliul Oficiului de Stat pentru Invenții și Mărci), cele prezentate în obiecțiuni sau conform Cărții tehnice - Celula aeriană de măsură.
De asemenea, curtea de apel a constatat pe baza probelor științifice efectuate în cauză, respectiv a celor două expertize, că este o încălcare a brevetului de invenție „Metoda și instalație de creștere a gradului de siguranța în instalațiile de măsurare a energiei, în linii electrice aeriene, de medie tensiune", titular al SC A. SA, respectiv exemplele relevate pe teren la etapele I, II și III parcurse de expertiză, precum și licitația câștigată de pârâta SC B. SRL conform anunțului de atribuire din 18 octombrie 2011, dovedesc că pârâta a folosit soluția tehnică și realizarea acoperită cu brevet, de titularul invenției SC A. SA.
Prin urmare, pârâta a avut posibilitatea legală de a depune la dosar documente tehnice și planșe, respectiv de a administra probele admise, însă a refuzat, iar cu toate acestea, experții, așa cum s-a arătat mai sus, au avut un punct de vedere comun, ceea ce a condus în mod legal și temeinic la admiterea acțiunii.
Curtea de apel a constatat că motivele de apel de natură tehnică, inclusiv cele privind neîncălcarea revendicărilor din brevet, nu duc la admiterea apelului, cât timp expertizele au concluzionat asupra încălcării brevetului de invenție în discuție.
De asemenea, curtea de apel a respins și motivele de apel referitoare la faptul că intimata nu a făcut dovada că, urmare a anunțului de atribuire a licitației, a fost încheiat un contract și, ca atare, ca prin acest contract ar fi fost comercializate produse care sa încalce revendicările din Brevetul de invenție „Metoda și instalație de creștere a gradului de siguranța în instalațiile de măsurare a energiei, în linii electrice aeriene, de medie tensiune", dar nici dovada valabilității și în prezent a Brevetului de invenție 120594 "Metoda și instalație de creștere a gradului de siguranța în instalațiile de măsurare a energiei, în linii electrice aeriene, de medie tensiune", deoarece prima instanță nu a fost învestită cu astfel de cereri, ci numai cu obligarea pârâtei să informeze titularul brevetului de invenție asupra identității terților care au participat la producerea și distribuirea produsului protejat de brevet, precum și cu privire la circuitul de distribuire și identitatea clienților care au cumpărat aceste produse.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta SC B. SRL, criticând-o pentru motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 5 și pct. 9 C. proc. civ.
În motivarea recursului s-au arătat următoarele.
I. Instanța de apel, a respins în mod nelegal cererea de probe privind efectuarea unor noi expertize tehnice în specialitatea proprietate intelectuală și în specialitatea electrotehnică și a dat eficienta unor rapoarte de expertiza nevalide. Astfel, hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea dispozițiilor procedurale fiind întrunit astfel motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ..
Unul din motivele de apel a fost legat de faptul că expertizele de specialitate efectuate în fața Tribunalului Prahova sunt nevalide și că sentința pronunțată de această instanță, deoarece se bazează exclusiv pe aceste probe este netemeinică și nelegală.
În concret, prin încheierea de la termenul din 14 ianuarie 2014 Tribunalul Prahova a dispus refacerea rapoartelor de expertiză în raport de documentația tehnică aflată la filele 181-189 deoarece ambele expertize tehnice au fost efectuate fără verificarea fizica directă a produselor și fără a se ține cont de documentația tehnică a acestora aflată la dosarul cauzei. Ulterior, Tribunalul Prahova a trecut la soluționarea pe fond a cauzei motivându-și hotărârea exclusiv pe rapoartele de expertiză deși acestea erau efectuate într-un mod arbitrar.
Nevaliditatea rapoartelor de expertiză a fost invocată și în fața Tribunalului Prahova și în fața instanței de apel. Este de esența și legalitatea probei cu expertiză ca aceasta să se efectueze raportat la documentele relevante și nu într-un mod arbitrar. Nu pot fi primite nici susținerile experților și nici reținerile instanțelor că nu a depus la dosar documentația tehnică aferentă produsului reclamat, în condițiile în care aceasta se regăsește la dosarul primei instanțe (filele 181-189) și prima instanță însăși a dispus refacerea rapoartelor ținând cont de această documentație.
Așa cum a arătat, regularitatea rapoartelor de expertiză a fost invocată în conformitate cu dispozițiile art. 212 alin. (2) C. proc. civ., iar motivele de neregularitate invocate au fost admise de către prima instanță.
II. Decizia Curții de Apel, Ploiești a fost pronunțată cu încălcarea normelor de drept material, în înțelesul dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Decizia Curții de Apel Ploiești a fost pronunțată cu încălcarea dispozițiilor art. 58 din Legea nr. 64/1991, art. 31 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 64/1991 și art. 13 din Hotărârea nr. 547/2008 privind aprobarea Regulamentului de aprobare a Legea nr. 64/1991.
Analizând apelul, instanța trebuia să verifice cauza pe fond și temeinicia hotărârii primei instanțe, precum și probele în baza cărora aceasta a stabilit în ce măsură pârâtul a încălcat drepturile de proprietate intelectuală ale reclamantului. Pentru a realiza acest lucru, pe fond, trebuiau luate în considerare următoarele aspecte: dacă în produsul sau procedeul în speță sunt prezente toate elementele sau caracteristicile revendicării; dacă elementele sau caracteristicile au aceeași formă; dacă elementele sau caracteristicile îndeplinesc aceeași funcție; dacă efectele combinației acestora în produsul sau procedeul prezumat a încălca brevetul au condus la obținerea aceluiași rezultat.
În cauza dedusă judecății, sarcina probei îi revenea titularului brevetului, nefiind vorba despre un brevet care să se refere la un procedeu. Aceasta este singura situație prevăzută de lege în care pârâtul trebuie să dovedească faptul că produsul său a fost obținut prin folosirea unui procedeu distinct față de cel brevetat.
In conformitate cu art. 58 din Legea nr. 64/1991, numai pentru sesizarea încălcări dreptului titularului unui brevet de procedeu sarcina probei inverse este la pârâta. Or, în speță, brevetul are ca obiect instalație și metoda, ca atare sarcina probei în ceea ce privește comercializarea unui "produs" care ar încălca revendicările cuprinse în brevetul de invenție și ca acesta încalcă revendicările din propriul brevet aparține reclamantei.
In plus, la filele 22 -23 din decizia atacată se reține că "Curtea va respinge și motivele de apel referitoare faptul că intimata nu a făcut dovada ca, urmare a anunțului de atribuire a licitației, a fost încheiat un contract si, ca atare, ca prin acest contract ar fi fost comercializate produse care sa încalce revendicările din Brevetul de invenție "Metoda și instalație de creștere a gradului de siguranță în instalațiile de măsurare a energiei, în linii electrice aeriene, de medie tensiune", dar nici dovada valabilității și în prezent și a Brevetului de invenție "Metoda și instalație de creștere a gradului de siguranța în instalațiile de măsurare a energiei, în linii electrice aeriene, de medie tensiune", deoarece prima instanța nu a fost învestită cu astfel de cereri, ci numai cu obligarea pârâtei sa informeze titularul brevetului de invenție asupra identității terților care au participat la producerea și distribuirea produsului protejat de brevet, precum și cu privire la circuitul de distribuire și identitatea clienților care au cumpărat aceste produse."
Instanța a făcut o greșită aplicare a normelor de drept material, deoarece lipsa dovezii comercializării vreunui produs care să încalcă revendicările brevetului de invenție trebuia a fi verificată pentru a admite sau a respinge acțiunea în contrafacere și nu era necesar ca aceasta să constituie capăt de cerere distinct adresat instanței.
Înalta Curte a constatat fondat recursul pentru considerentele expuse mai jos.
În ceea ce privește primul motiv de recurs prin care se critică neîncuviințarea în apel a probei cu expertiză cu luarea în calcul a documentației tehnice depuse în dosarul primei instanțe la filele 181-189, este de reținut că instanța de apel a respins proba cu expertiză în specialitatea electrotehnică și proprietate intelectuală solicitată de către pârâtă, considerând că aceste expertize au fost efectuate de experții desemnați de către prima instanță în baza înscrisurilor depuse de părți și a verificărilor efectuate în teren, ambele părți au formulat obiecțiuni ce au fost încuviințate în parte de tribunal, ambii experți au depus completări și refaceri la rapoartele inițiale, astfel că s-a răspuns obiectivelor stabilite de către instanță, nefiind necesară administrarea acestor noi probe pentru soluționarea cauzei.
Totuși, verificând modalitatea în care au fost administrate aceste probe în fața primei instanțe, se reține că tribunalul, la termenul din 13 ianuarie 2014, la cererea pârâtei, constatând că din răspunsul expertului în specialitatea electrotehnică nu rezultă că acesta a avut în vedere și celelalte acte depuse ulterior de către pârâtă, și anume cele de la filele 181-189, a considerat că se impune ca acest expert, în cazul în care nu s-a raportat și la documentația tehnică aflată la filele menționate anterior să procedeze la refacerea raportului de expertiză. Deși i s-a cerut acest lucru mai multe termene la rând expertul nu s-a conformat, iar tribunalul a considerat la termenul din 25 februarie 2015 că nu se mai impune completarea raportului de expertiză în funcție de documentația tehnică aflată la filele 181-189.
Mai mult, în motivarea deciziei, instanța de apel, analizând apelul, în repetate rânduri a reținut că prin cele două rapoarte de expertiză tehnică efectuate în cauză în fața primei instanțe s-a arătat că pârâta nu a depus documente pentru efectuarea expertizelor, deși i s-a solicitat și că pârâta a avut posibilitatea legală de a depune la dosar documente tehnice și planșe, de a administra probele admise, însă a refuzat.
Așa cum se reține în doctrină, efectul devolutiv al apelului constă în posibilitatea pe care o au părțile de a supune judecării în apel litigiul dintre ele în ansamblul său, cu toate problemele de fapt și de drept ce au fost ridicate în primă instanță. Apelul este o cale de atac ce duce la rejudecarea pricinii în fond. Problemele de fapt și de drept dezbătute în fața primei instanțe sunt repuse în discuția instanței de apel, care va statua atât în fapt cât și în drept. Aceste principii se regăsesc în prevederile art. 295 C. proc. civ.
Astfel, în ceea ce privește refacerea probei cu expertiză solicitată de către apelanta pârâtă în apel, faptul că pârâta nu ar fi depus în fața primei instanțe în termenele care i-au fost puse în vedere anumite înscrisuri necesare pentru efectuarea expertizei nu înseamnă că este decăzută din posibilitatea de a se folosi de aceste probe în apel, mai ales că potrivit art. 292 alin. (1) C. proc. civ. părțile se pot folosi în apel, în afară de dovezile invocate la prima instanță, și de cele invocate în motivarea apelului, și chiar de cele a căror necesitate rezultă din dezbateri.
Or, faptul că prima instanță a considerat inițial că experții ar trebui să refacă expertizele ținând cont și de documentația tehnică aflată la filele 181-189, părând să renunțe la această dispoziție doar pentru că experții au refuzat să se conformeze, iar instanța de apel a ținut să precizeze în repetate rânduri că în fața primei instanțe pârâta nu a depus documente pentru efectuarea expertizelor, deși i s-a solicitat și că pârâta a avut posibilitatea legală de a depune la dosar documente tehnice și planșe, de a administra probele admise, însă a refuzat, este de natură să sprijine concluzia că aceste înscrisuri erau necesare soluționării cauzei, putând influența efectuarea expertizelor. Această concluzie este susținută și de faptul că pentru a verifica părțile componente ale produsului comercializat de pârâtă experții s-au raportat doar la fotografii și vizualizarea de la distanță a stâlpilor electrici, pe de o parte, iar pe de altă parte, obiectul acțiunii l-a făcut și pretinsa încălcare a brevetului prin produsul care a făcut obiectul licitației din 2011, pentru cercetarea căruia documentația tehnică ce a stat la baza ofertei își găsea utilitatea.
Instanța de apel a mai reținut cu privire la înscrisurile depuse la filele 181-189 dosar fond, reprezentând Carte tehnică-celula aeriană de măsură MT cu 2TT și 2TC, că pârâta nu ar fi brevetat posibilele îmbunătățiri față de brevetul aparținând reclamantei pe care le susține, că pârâta nu ar avea ”brevetate cele prezentate în obiecțiuni sau conform Cărții tehnice - Celula aeriană de măsură”.
Or, faptul că un anumit produs nu ar fi fost brevetat nu înseamnă că nu poate fi folosit atâta timp cât se dovedește că nu încalcă prin caracteristicile sale un alt produs sau procedeu care face obiectul unui brevet. Astfel, faptul că pârâta nu ar fi brevetat produsul reprezentat în Cartea tehnică-celula aeriană de măsură aflată la filele 181-189 din dosarul primei instanțe de fond nu reprezintă un argument temeinic pentru neluarea în considerare ca probă a acestor înscrisuri, care nu au fost contestate de către reclamantă în ceea ce privește puterea lor probatorie sau a datei de la care au fost folosite pentru producerea instalației de către pârâtă, ținând cont că nu poartă nicio dată și semnătură din partea pârâtei, singura dată certă fiind cea a depunerii la dosar.
Potrivit art. 33 alin. (3) din Legea nr. 64/1991 ”întinderea protecției conferite de brevet sau de cererea de brevet este determinată de conținutul revendicărilor. Totodată, descrierea și desenele invenției servesc la interpretarea revendicărilor.” Ca atare, în cauză trebuie verificat dacă produsul folosit de către pârâtă încalcă sau nu obiectul protecției prin brevet Dacă acest produs ar fi fost înregistrat de către pârâtă ca brevet nu s-ar fi pus problema formulării acțiunii în contrafacere, ci eventual de anulare a brevetului.
Pe de altă parte, la evaluarea concluziilor rapoartelor de expertiză instanța de apel trebuie să țină cont de competențele fiecărui expert în funcție de specializare, coroborat cu faptul că potrivit art. 201 C. proc. civ. expertizele sunt dispuse pentru lămurirea unor împrejurări de fapt și că este de competența instanței să stabilească încadrarea acestor împrejurări de fapt în prevederile legii.
În consecință, sub acest aspect, situația de fapt nu a fost pe deplin lămurită, fiind aplicabile prevederile art. 314 C. proc. civ. interpretate per a contrario, coroborate cu prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În ceea ce privește motivul de recurs prin care se susține faptul că, obiectul revendicărilor brevetului nefiind un procedeu, sarcina probei încălcării brevetului revenea reclamantei, astfel că instanța de apel ar fi încălcat dispozițiile art. 58 din Legea nr. 64/1991, art. 31 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 64/1991 și art. 13 din Hotărârea nr. 547/2008 privind aprobarea Regulamentului de aprobare a Legea nr. 64/1991, Înalta Curte a constatat că instanța de apel nu a reținut că pârâta ar fi avut sarcina probei în stabilirea faptului că metoda utilizată pentru obținerea instalației în cauză ar fi diferită de metoda brevetată, ci s-a bazat în argumentarea soluției pe probele administrate în cauză în fața primei instanțe.
Ca atare, nu se poate reține sub acest aspect încălcarea prevederilor legale menționate anterior de către instanța de apel.
Sunt fondate susținerile recurentei, raportat la prevederile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., în sensul că instanța de apel nu ar fi analizat în mod nelegal motivele de apel referitoare faptul că intimata nu a făcut dovada ca, urmare a anunțului de atribuire a licitației, a fost încheiat un contract si, ca atare, ca prin acest contract ar fi fost comercializate produse care sa încalce revendicările din brevetul de invenție "Metoda și instalație de creștere a gradului de siguranță în instalațiile de măsurare a energiei, în linii electrice aeriene, de medie tensiune", dar nici dovada valabilității și în prezent și a brevetului de invenție" Metoda și instalație de creștere a gradului de siguranța în instalațiile de măsurare a energiei, în linii electrice aeriene, de medie tensiune".
Considerentul reținut de către instanța de apel pentru neanalizarea acestor motive, și anume că prima instanța nu ar fi fost învestită cu astfel de cereri, ”ci numai cu obligarea pârâtei sa informeze titularul brevetului de invenție asupra identității terților care au participat la producerea și distribuirea produsului protejat de brevet, precum și cu privire la circuitul de distribuire și identitatea clienților care au cumpărat aceste produse” nu este conform datelor care rezultă din dosar.
Astfel, prin acțiune, pe lângă capetele de cerere reținute de către instanța de apel, reclamantul a mai solicitat și încetarea imediat a producerii, comercializării și/sau utilizării în activitate, sub orice formă și indiferent în ce stadiu se află, a oricăror produse care încalcă Brevetul de invenție, ”Metoda și instalație de creștere a gradului de siguranță în instalațiile de măsurare a energiei în LEA - MT", sub sancțiunea plății de daune cominatorii de 10.000 lei/zi de întârziere, capăt de cerere care a fost, de altfel, admis de către prima instanță de fond.
Raportat la acest capăt de cerere apărările apelantei pârâte erau relevante astfel că instanța de apel trebuia să analizeze temeinicia acestora.
În consecință, în temeiul art. 312 alin. (1)-(3) raportat la art. 314 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa decizia și va trimite cauza pentru rejudecare la aceeași curte de apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de pârâta SC B. SRL împotriva Deciziei nr. 663 din data de 20 octombrie 2015 a Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.
Casează decizia și trimite cauza pentru rejudecare la aceeași curte de apel.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 ianuarie 2017.