Decizia nr. 101/A/2017
Deliberând asupra apelurilor declarate de intimatul A. și revizuentul B.;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentința nr. 2/2017 din 11 ianuarie 2017 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. x/57/2016, în baza art. 459, alin. (5) C. proc. pen. a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea formulată de revizuentul B., deținut în Penitenciarul Aiud, cu privire la revizuirea Sentinței penale nr. 145/2014, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia în Dosarul nr. x/57/2011 și a fost obligat revizuentul la plata sumei de 1000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
În esență, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Alba Iulia la data de 02 noiembrie 2016, la nr. x/57/2016, condamnatul B. a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să revizuiască Sentința penală nr. 145/2014 a Curții de Apel Alba Iulia, pronunțată în Dosarul nr. x/57/2011.
În motivarea cererii sale a arătat, în esență, că solicită revizuirea sentinței penale apreciind că în cauză este incident cazul de revizuire expres prevăzut de dispozițiile art. 453, alin. (1), lit. a) C. proc. pen.
A argumentat că beneficiază de prevederile art. 19 din Legea nr. 682/2002, sens în care limitele pedepselor pentru infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată și, ulterior, condamnat, se reduc la jumătate.
A susținut că, în urma beneficiului pe care acest text de lege i-l conferă, se impune admiterea cererii formulate și o reindividualizare a pedepsei în funcție de noile limite de pedeapsă.
A considerat admisibilă în principiu cererea de revizuire, având în vedere data la care a rămas definitivă decizia a cărei revizuire o solicită, raportat la data la care a început colaborarea sa.
Totodată, a arătat că a solicitat D.I.I.C.O.T., S.T. Timișoara eliberarea unui înscris din care să rezulte faptul că beneficiază de art. 19 din Legea nr. 682/2002; prin răspunsul primit s-a afirmat că o asemenea solicitare va primi răspuns doar dacă este formulată de instanța de judecată.
În susținerea cererii sale, revizuentul a depus la dosar răspunsul D.I.I.C.O.T., S.T. Timișoara.
În drept, revizuentul și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 19 din Legea nr. 682/2002 și pe cele ale art. 453, alin. (1), lit. a) C. proc. pen.
Instanța de fond a considerat că cererea de revizuire este inadmisibilă de vreme ce nu se încadrează în cazul expres și limitativ prevăzut de către legiuitor în cuprinsul art. 453, alin. (1), lit. a) C. proc. pen., invocat de către revizuent.
Din analiza dispozițiilor art. 453, lit. a) C. proc. pen. a reținut că revizuirea întemeiată pe descoperirea de fapte sau împrejurări noi este triplu condiționată, în sensul că:
- trebuie să fie vorba de descoperirea unor fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei;
- faptele sau împrejurările noi pot fi invocate ca motive de revizuire numai în favoarea persoanei condamnate sau a celei față de care s-a dispus renunțarea la aplicarea pedepsei ori amânarea aplicării pedepsei;
- faptele sau împrejurările noi să poată dovedi netemeinicia hotărârii definitive atacate.
A considerat că revizuentul s-a raportat pur formal la cazul de revizuire prevăzut de art. 453, alin. (1), lit. a) C. proc. pen., întrucât acesta urmărește o reducere a pedepsei aplicate de instanță. Acesta nu invocă și nici nu urmărește să obțină, prin invocarea elementelor "noi", netemeinicia hotărârii de condamnare și obținerea unei soluții de achitare, ci doar o reindividualizare judiciară a pedepsei definitiv aplicate.
A apreciat că invocarea formală a cazului de revizuire prevăzut de art. 453, alin. (1), lit. a) C. proc. pen., în condițiile în care faptele pe care revizuentul le denunță nu conduc la stabilirea existenței unor temeiuri legale ce să permită revizuirea, nu poate avea ca și efect admisibilitatea în principiu a cererii.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel, în termen legal, intimatul A. și revizuentul B. Apelanții nu și-au motivat, în scris, cererile.
În ședința publică din data de 28 martie 2017, apelantul intimat A. a arătat că își retrage apelul declarat împotriva Sentinței penale nr. 2/2017 din 11 ianuarie 2017 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. x/57/2016.
Apelantul-revizuent B. a solicitat admiterea apelului și, pe cale de consecință, admiterea în principiu a cererii de revizuire formulată.
Reprezentantul Ministerului public a solicitat respingerea, ca nefondat, a apelului declarat de revizuentul B. și a se lua act de retragerea apelului declarat de către intimatul A..
Analizând cererea de retragere a apelului formulată de intimatul A., în raport de principiul disponibilității în exercitarea căilor de atac, Înalta Curte reține următoarele:
Conform art. 415, alin. (1) C. proc. pen., până la închiderea dezbaterilor la instanța de apel, oricare dintre părți își poate retrage apelul declarat, personal, prin mandatar special sau printr-o declarație atestată sau consemnată într-un proces verbal de conducerea locului de deținere.
Se observă că apelantul-intimat A. și-a retras personal apelul, în fața instanței, în ședința publică din data dec 28 martie 2017, aspect față de care constată că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 415 C. proc. pen.
Față de aceste considerente, în baza art. 415, alin. (1) C. proc. pen., Înalta Curte va lua act de retragerea apelului declarat de intimatul A..
Examinând apelul declarat de revizuentul B., în raport de criticile formulate, precum și sub toate aspectele de fapt și de drept, Înalta Curte constată următoarele:
Revizuirea constituie o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată împotriva hotărârilor judecătorești definitive pronunțate de instanțele penale, având caracterul unei căi de atac de retractare care permite instanței penale să revină asupra propriei sale hotărâri și, în același timp, caracterul unei căi de atac de fapt, prin care sunt constatate și înlăturate erorile judiciare în rezolvarea cauzelor penale. Revizuirea se formulează împotriva unei hotărâri care a dobândit autoritate de lucru judecat, în temeiul unor fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei, descoperite după judecată și care fac dovada că aceasta se întemeiază pe o eroare judiciară.
Dat fiind caracterul extraordinar al acestei căi de atac, motivele de revizuire se limitează doar la cele prevăzute de art. 453 C. proc. pen. - s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei și care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunțate în cauză; hotărârea a cărei revizuire se cere s-a întemeiat pe declarația unui martor, opinia unui expert sau pe situațiile învederate de un interpret, care a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere, influențând astfel soluția pronunțată; un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals în cursul judecății sau după pronunțarea hotărârii, împrejurare care a influențat soluția pronunțată în cauză; un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de urmărire penală a comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere, împrejurare care a influențat soluția pronunțată în cauză; când două sau mai multe hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia; hotărârea s-a întemeiat pe o prevedere legală care, după ce hotărârea a devenit definitivă, a fost declarată neconstituțională ca urmare a admiterii unei excepții de neconstituționalitate ridicate în acea cauză, în situația în care consecințele încălcării dispoziției constituționale continuă să se producă și nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunțate.
Celelalte motive de netemeinicie sau nelegalitate, care nu sunt prevăzute de lege drept cazuri de declarare a căilor extraordinare de atac, pot fi invocate doar prin intermediul căilor ordinare de atac.
Față de sistemul actual al căilor de atac, care prevede doar dublul grad de jurisdicție, hotărârea rămânând definitivă în apel, ca ultima cale de atac prin care poate fi devoluat fondul cauzei, cazurile de revizuire nu sunt susceptibile de o interpretare extensivă. Prin urmare, analiza efectuată în calea extraordinară de atac a revizuirii vizează exclusiv elemente de temeinicie și de legalitate, prin raportare la cazurile de revizuire prevăzute de lege.
Instanța apreciază că această limitare a revizuirii doar la anumite probleme de drept, nu îngrădește accesul la justiție prin încălcarea dreptului la un recurs efectiv (art. 13 Convenție), atâta timp cât inculpaților li s-a oferit posibilitatea de a exercita o cale ordinară de atac efectivă (apelul) în cadrul căreia au putut invoca apărări în fapt și în drept și a existat posibilitatea de reparație a urmărilor pe care le-ar fi putut produce o condamnare posibil eronată. Instanța europeană a subliniat că efectivitatea unei căi de atac nu depinde de certitudinea unei soluții favorabile pentru reclamant, ceea ce interesează pe temeiul art. 13 este însăși existența ei (Vilvarajah și alții c. Regatului Unit).
Cu privire la condițiile de exercitare a revizuirii, altele decât încadrarea motivelor indicate de persoana care a declarat această cale de atac în cazurile de revizuire prevăzute de art. 453, alin. (1) C. proc. pen., Înalta Curte reține că acestea privesc: hotărârile ce pot fi supuse revizuirii (art. 452 C. proc. pen.), termenul de exercitare a revizuirii (art. 457 C. proc. pen.), persoanele care pot cere revizuirea (art. 455 C. proc. pen.), conținutul cererii de revizuire (art. 456 C. proc. pen.).
Îndeplinirea acestor condiții determină admiterea în principiu a cererii de revizuire, rejudecarea cauzei fiind subsecventă admiterii în principiu.
Conform alin. (4) al art. 459 C. proc. pen., instanța admite în principiu cererea de revizuire atunci când constată că sunt îndeplinite condițiile prevăzute la alin. (3) al aceluiași articol, respectiv:
a) cererea a fost formulată în termen și de o persoană dintre cele prevăzute la art. 455;
b) cererea a fost întocmită cu respectarea prevederilor art. 456, alin. (2) și (3);
c) au fost invocate temeiuri legale pentru redeschiderea procedurilor penale;
d) faptele și mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea nu au fost prezentate într-o cerere anterioară de revizuire care a fost judecată definitiv;
e) faptele și mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea conduc, în mod evident, la stabilirea existenței unor temeiuri legale ce permit revizuirea;
f) persoana care a formulat cererea s-a conformat cerințelor instanței dispuse potrivit art. 456, alin. (4).
Totodată, în conformitate cu dispozițiile art. 464 C. proc. pen., în cazul respingerii cererii de revizuire ca inadmisibilă sau ca neîntemeiată, nu va putea fi formulată o nouă cerere pentru aceleași motive.
Sub un prim aspect, în acord cu instanța de fond, Înalta Curte constată că cererea de revizuire a fost formulată în termenul prevăzut de lege, în condițiile în care cererea de revizuire în favoarea condamnatului se poate face oricând, chiar după ce pedeapsa a fost executată sau considerată executată, conform art. 457, alin. (1), teza I, revizuentul a fost parte în cauza a cărei revizuire se cere, conform art. 455, alin. (1), lit. a) C. proc. pen., iar prin Sentința penală nr. 145/2014, Curtea de Apel Alba Iulia a rezolvat fondul cauzei, în sensul că a dispus condamnarea apelantului-revizuent pentru săvârșirea infracțiunilor de constituire a unui grup infracțional organizat prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003, furt calificat cu consecințe deosebit de grave prevăzut de art. 208, alin. (1) și art. 209, alin. (1), lit. a), g, i și alin. (4) C. pen. anterior și fals material în înscrisuri oficiale, în forma instigării, prevăzută de art. 288, alin. (1) C. pen. anterior.
Totodată, reține că cererea a fost formulată și motivată în scris, a fost indicat cazul de revizuire pe care aceasta se întemeiază, respectiv art. 453, alin. (1), lit. a) C. proc. pen.
Însă, subsecvent, Înalta Curte constată că această hotărâre a mai făcut obiectul revizuirii în cauza nr. 739/57/2016 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală, cauză în care revizuentul B. a invocat aplicabilitatea art. 19 din Legea nr. 682/2002 și a solicitat reducerea limitelor de pedeapsă la jumătate.
Or, prin cererea de revizuire ce face obiectul prezentei cauze, condamnatul B. a invocat, în esență, aceleași motive de fapt și de drept, iterate în cererea anterioară, respinsă ca inadmisibilă, prin Sentința penală nr. 93/2016 din 25 octombrie 2016 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală.
Cum motivele pentru care apelantul-revizuent B. a solicitat în prezenta cauză revizuirea Sentinței penale nr. 145/2014 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală, au făcut anterior obiectul cererii de revizuire soluționată prin Sentința penală nr. 93/2016 din 25 octombrie 2016 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală, Înalta Curte constată inadmisibilitatea cererii de revizuire formulată de apelantul-revizuent B. și, pe cale de consecință, netemeinicia apelului declarat de acesta.
Totodată, subliniază că, raportat la soluția instanței de fond, de respingere ca inadmisibilă a cererii de revizuire, constatarea incidenței dispozițiilor art. 464 C. proc. pen., cu aceeași consecință juridică, a inadmisibilității noii cereri de revizuire bazată pe aceleași temeiuri de fapt și de drept ca cea care a făcut obiectul dosarului nr. nr. 739/57/2016 al Curții de Apel Alba Iulia, secția penală, nu sunt de natură a crea apelantului-revizuent o situație mai grea în propria cale de atac.
De altfel, Înalta Curte reține și justețea argumentelor pentru care Curtea de Apel Alba Iulia a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire a apelantului B., însă apreciază, față de aplicabilitatea dispozițiilor art. 464 C. proc. pen., că această analiză nu era necesară.
Față de aceste considerente, în temeiul art. 421, pct. 1, lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge, ca ca nefondat, apelul declarat de revizuentul B..
Văzând și dispozițiile art. 275 alin. (2) și 6 C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Ia act de retragerea apelului declarat de intimatul A. împotriva Sentinței penale nr. 2/2017 din 11 ianuarie 2017 a Curții de Apel Alba Iulia - Secția Penală, pronunțată în Dosarul nr. 823/57/2016.
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de revizuentul B. împotriva aceleiași sentințe.
Obligă apelantul-intimat A. la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Obligă apelantul-revizuent B. la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariile apărătorilor desemnați din oficiu, în sumă de câte 260 lei, se plătesc din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 28 martie 2017.
Procesat de GGC - DE