Decizia nr. 1/2017
Asupra contestației de față,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele
Prin Sentința penală nr. 203 din 14 decembrie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, a fost admisă cererea formulată de autoritățile judiciare franceze cu privire la executarea mandatului european de arestare nr. 1432301001, emis de către Procuratura Republicii de pe lângă Tribunalul de Mare Instanță din Paris, Franța, în data de 24 noiembrie 2015, față de persoana solicitată A.
De asemenea, s-a dispus arestarea persoanei solicitate A., în vederea predării către autoritățile judiciare franceze pentru o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 14 decembrie 2016 și până la data de 12 ianuarie 2017.
Prin aceeași sentință s-a dispus predarea persoanei solicitate A. către autoritățile judiciare franceze
S-a constatat că persoana solicitată A. nu a fost de acord cu predarea și că nu a renunțat la regula specialității conform art. 103 alin. (5) din Legea nr. 302/2004 rep. și modif. prin Legea nr. 300/2013.
Totodată, s-a dispus rămânerea în sarcina statului a cheltuielilor judiciare.
Pentru a se pronunța astfel, Curtea de Apel Cluj a reținut că, la data de 14 decembrie 2016, a fost înaintată Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj semnalarea emisă de Procuratura Republicii de pe lângă Tribunalul de Mare Instanță din Paris, Franța, privind existența unui mandat european de arestare emis de către autoritățile judiciare franceze față de numitul A., urmărit internațional pentru săvârșirea infracțiunilor de asociere la un grup infracțional în vederea comiterii de infracțiuni, prev. de art. 450-1, 450-3 și 450-5 C. pen. francez și de furt în bandă organizată, prev. de art. 132-71, 311-1, 311-9, 311-14 și 311-15 C. pen. francez,
Sesizarea are la bază mandatul european de arestare nr. 1432301001, emis de către Procuratura Republicii de pe lângă Tribunalul de Mare Instanță din Paris, Franța, în data de 24 noiembrie 2015, pentru săvârșirea infracțiunilor de asociere la un grup infracțional în vederea comiterii de infracțiuni, prev. de art. 450-1, 450-3 și 450-5 C. pen. francez și de furt în bandă organizată, prev. de art. 132-71, 311-1, 311-9, 311-14 și 311-15 C. pen. francez.
S-a reținut că A. în perioada ianuarie 2013- 26 mai 2015 pe teritoriul Republicii Franceze împreună cu B., C., D., E. și F., a participat aproape zilnic la comiterea unor furturi, prejudiciul fiind de 178.000 euro bani trimiși în România prin G.
Totodată, instanța de fond a constatat că, deși persoana solicitată nu a fost de acord cu predarea către autoritățile judiciare franceze pentru efectuarea urmăririi penale, nu este incident nici un motiv din cele prevăzute de art. 98 din Legea nr. 302/2004, republicată.
În consecință, instanța de fond a admis sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj și a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare emis de autoritățile judiciare franceze, împotriva persoanei solicitate A., dispunând arestarea acestuia în vederea predării către autoritățile franceze, pe o perioadă de 30 de zile.
Împotriva acestei sentințe penale, persoana solicitată A. a formulat contestație, cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 27 decembrie 2016, când s-a stabilit termen pentru soluționare la data de 4 ianuarie 2017.
Motivele contestației au fost expuse în practicaua prezentei decizii.
Examinând actele cauzei în raport cu dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază nefondată contestația formulată de persoana solicitată A., pentru următoarele considerente:
Prima instanță a analizat judicios actele dosarului și a concluzionat întemeiat că sunt îndeplinite condițiile legale pentru admiterea sesizării Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj și punerea în executare a mandatului european de arestare emis de autoritățile judiciare franceze pe numele persoanei solicitate A., dispunând arestarea acestuia în vederea predării către autoritățile germane, pe o perioadă de 30 de zile.
Potrivit dispozițiilor art. 84 din Legea nr. 302/2004, mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea și predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, judecății sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranță privative de libertate.
Alin. (2) al aceluiași text de lege statuează că "mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoașterii și încrederii reciproce, în conformitate cu dispozițiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, publicată în jurnalul Oficial al Comunităților Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002."
Din economia dispozițiilor legale cuprinse în legea specială - art. 85 și urm. din Legea nr. 302/2004 - care reglementează executarea unui mandat european de arestare, rezultă că rolul instanței române în această procedură se rezumă la verificarea condițiilor de formă ale mandatului, la soluționarea eventualelor obiecțiuni privind identitatea persoanei solicitate, precum și la evaluarea motivelor de refuz la predare pe care aceasta, eventual, le invocă.
În prezenta cauză, față de persoana solicitată A. s-a emis mandatul de arestare, la data de 24 noiembrie 2015 de către Procuratura Republicii de pe lângă Tribunalul de Mare Instanță din Paris, iar prin ordonanța din data de 14 ianuarie 2016, s-a dispus reținerea persoanei solicitate A., pe o durată de 24 de ore, începând cu data de 14 decembrie 2016, ora 11.20, până la data de 15 decembrie 2016, ora 11:20.
În cuprinsul mandatului european de arestare se menționează că persoana solicitată A. este membru al unui grup infracțional organizat, grup constituit pentru săvârșirea infracțiunilor de asociere la un grup infracțional, în vederea comiterii de infracțiuni prev de art. 450-1, 450-3, 450-5 C. pen. francez, și de furt în bandă organizată, prev de art. 132-71, 311-1, 311-9, 311-14 și 311-15 din C. pen. francez.
Din examinarea tuturor datelor existente în cauză, Înalta Curte constată, de asemenea, inexistența vreuneia dintre situațiile expres prevăzute de art. 98 din Legea nr. 302/2004 (astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 300/2013) ca motive obligatorii ori opționale de refuz al executării mandatului european de arestare.
În fine, având în vedere stadiul cercetărilor întreprinse de autoritățile franceze, apreciază că buna administrare a probatoriului necesar lămuririi complete a cauzei și soluționării sale cu celeritate este în mod obiectiv posibilă doar ca urmare a predării persoanei solicitate către autoritățile statului emitent.
Aceste considerente, alături de necesitatea executării mandatului european de arestare în virtutea principiului recunoașterii și încrederii reciproce între statele membre, impun a se dispune punerea în executare a acestei decizii judiciare și predarea persoanei solicitate, în vederea efectuării urmăririi penale de către autoritățile judiciare ale statului emitent.
Prin urmare, instanța de control judiciar, similar primei instanțe, conchide că mandatul european de arestare conține toate informațiile prevăzute de art. 86 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, modificată și completată prin Legea nr. 300/2013, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 88 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, precum și că nu există în cauză niciun motiv de refuz al executării mandatului european de arestare, dintre cele prevăzute de art. 98 din Legea nr. 302/2014.
Față de aceste împrejurări, apărările formulate în cel de-al doilea grad de jurisdicție de către apărătorul desemnat din oficiu pentru contestator (în sensul că persoana solicitată, și-a exprimat dezacordul referitor la predarea sa autorităților franceze precizând că în România are o situație familială delicată, este integrat în societate, are 2 copii minori în întreținere și transmiterea sa către autoritățile franceze ar periclita această situație personală) nu pot face obiectul cenzurii instanței de executare, în condițiile în care, așa cum s-a arătat în precedent, potrivit art. 84 alin. (2) și următoarele din Legea nr. 302/2004, rolul instanței române în această procedură se rezumă la verificarea condițiilor de formă ale mandatului european de arestare, la soluționarea eventualelor obiecțiuni privind identitatea persoanei solicitate, precum și la motivele de refuz ale predării, condiții deja analizate în cuprinsul hotărârii contestate.
În considerarea argumentelor expuse, apreciind că hotărârea penală atacată este legală și temeinică, Înalta Curte de Casație și Justiție, în baza art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva Sentinței penale nr. 203 din 14 decembrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori.
În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat, iar potrivit art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondată, contestația declarată persoana solicitată A. împotriva Sentinței penale nr. 203 din 14 decembrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori.
Obligă contestatorul persoană solicitată A. la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată, în sumă de 400 lei, se plătește din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 04 ianuarie 2017
Procesat de GGC - GV