Decizie nr. 24/RC/2017
Asupra recursului în casație de față;
În baza actelor și lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin Sentința penală nr. 353 din 26 noiembrie 2015 pronunțată de Judecătoria Târgoviște, s-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice dată faptelor prin actul de sesizare din art. 218, alin. (3), lit. c) C. pen. în art. 220, alin. (2) C. pen.
Drept consecință, în baza art. 125, alin. (1), 2 C. pen. raportat la art. 113, alin. (2) C. pen., art. 114, alin. (2), lit. b) C. pen. și art. 129, alin. (1) C. pen. s-a aplicat inculpatului A., măsura educativă a internării într-un centru de detenție pentru o perioada de 4 ani, pentru două infracțiuni de viol, prevăzute de art. 218, alin. (3), lit. c) C. pen. cu aplicarea art. 5 și art. 38, alin. (1), respectiv art. 35, alin. (1) C. pen., privind persoanele vătămate B. și C.
În baza art. 397, alin. (1) C. proc. pen. s-a admis acțiunea civilă, astfel cum a fost restrânsă, formulată de părțile civile minore B. prin reprezentantul legal D. și C. prin reprezentanții legali E. și F., dispunându-se obligarea inculpatul A. în solidar cu părțile responsabile civilmente A. și G. la plata sumelor de câte 20.000 de lei (douăzeci de mii de lei) cu titlu de daune morale( către ambii), respectiv de 2000 de lei (doua mii de lei) cu titlu de daune materiale( către secundul).
Conform art. 274, alin. (1) și (3) C. proc. pen. inculpatul a fost obligat, în solidar, cu părțile responsabile civilmente și la plata sumei de 400 de lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, onorariul în sumă de 150 de lei cuvenit avocatului desemnat din oficiu H., conform delegației rămânând în sarcina acestuia.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel partea civilă C. prin reprezentanți legali F. și E.,precum și inculpatul A., prin reprezentanți legali A. și G. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin Decizia penală nr. 387 din 29 martie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în Dosarul nr. x/315/2014, a fost admis apelul declarat de partea civilă C. prin reprezentați legali F. și E., împotriva Sentinței penale nr. 353 din 26 noiembrie 2015, pronunțată de Judecătoria Târgoviște.
A fost desființată, în parte, în latură civilă, sentința primei instanțe și pronunță o nouă hotărâre în sensul că, pe fond, a fost majorat cuantumul daunelor morale la care au fost obligați inculpatul A. în solidar cu părțile responsabile civilmente A. și G., către apelantul parte civilă C. prin reprezentanți legali F. și E., de la suma de 20.000 lei, la suma de 40.000 lei.
Au fost menținute restul dispozițiilor sentinței atacate.
A fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul A., prin reprezentanți legali A. și G., toți domiciliați în, județul Dâmbovița, împotriva aceleiași sentințe.
A fost obligat apelantul inculpat A., în solidar cu părțile responsabile civilmente A. și G. la plata sumei de 535 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 90 lei onorariu parțial cuvenit avocatului desemnat din oficiu pentru inculpat, suma de 50 lei onorariu parțial cuvenit avocatului desemnat din oficiu părții civile C., ambele până la prezentarea avocaților aleși iar suma de 195 lei onorariu pentru avocatul din oficiu desemnat părții civile intimate B. , ultimele trei sume urmând a se avansa din fondul Ministerului Justiției în contul Baroului Prahova.
A fost obligat apelantul inculpat A., în solidar cu părțile responsabile civilmente A. și G. la plata sumei de 1.500 lei cheltuieli judiciare, în apel, către partea civilă apelantă C. prin reprezentați legali F. și E., reprezentând onorariu avocat ales conform chitanței din 12 februarie 2016.
Împotriva hotărârii instanței de apel, în termen legal, a declarat recurs în casație inculpatul A., prin avocat I., invocând cazul de casare prevăzut de art. 438, pct. 12 C. proc. pen., privind aplicarea de pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.
În susținerea căii de atac, a arătat că instanța a stabilit în baza art. 114, alin. (2), lit. b) C. pen. și art. 129, alin. (1) C. pen. o pedeapsă nelegală, prin aplicarea față de inculpat a măsurii educative a internării într-un centru de detenție pentru o perioada de 4 ani, în condițiile în care exista posibilitatea aplicării unei măsuri educative neprivative de libertate, în conformitate cu dispozițiile art. 115, alin. (1) C. pen.
În acest sens, a precizat că în raport de vârsta inculpatului, de circumstanțele de producere a faptelor și de lipsa antecedentelor penale, se impune luarea unei măsuri educative neprivative de liberate, potrivit art. 115, alin. (1), pct. 1 C. pen.
De asemenea, a apreciat că legea penală mai favorabilă aplicabilă în speță este legea veche, având în vedere modalitatea de executare a pedepsei.
În concluzie, a solicitat în temeiul art. 448, alin. (1), pct. 12 C. proc. pen. admiterea recursului în casație, casarea deciziei atacate și, în rejudecare, să se dispună luarea unei alte măsuri educative.
Prin încheierea nr. 464/RC pronunțată la data de 03 noiembrie 2016 în Dosarul nr. x/315/2014, apreciind că sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 434 C. proc. pen. - art. 438 C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 440, alin. (4) C. proc. pen., a admis în principiu cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 387 din 29 martie 2016 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, și a dispus trimiterea cauzei la completul competent în vederea judecării căii extraordinare de atac promovată de recurent aceasta fiind înregistrată pe rolul instanței supreme sub nr. 3753/1/2016.
Examinând cauza prin prisma criticilor circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 438, alin. (1), pct. 12 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază recursul în casație formulat de inculpatul A. ca fiind nefondat, pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art. 433 C. proc. pen., în calea extraordinară a recursului în casație, Înalta Curte de Casație și Justiție este obligată să verifice, în condițiile legii, conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.
Totodată, dispozițiile art. 438, alin. (1), pct. 12 C. proc. pen. prevăd că hotărârile sunt supuse casării în cazul în care "s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege", cazul de casare fiind incident în situația în care pedeapsa stabilită și aplicată este nelegală, excluzându-se criticile privind greșita individualizare.
Astfel, prin "pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege", legiuitorul a avut în vedere limitele de pedeapsă ce sunt prevăzute de textul de lege în raport de încadrarea juridică și de cauzele de atenuare sau agravare a pedepsei a căror incidență a fost stabilită de instanța de apel.
Motivându-și decizia, instanța de control judiciar a apreciat, în esență, că, dispozițiile Noului C. pen. sunt mai favorabile în ceea ce privește posibilitatea luării față de inculpat a unei măsuri educative, în loc de aplicarea unei pedepse cu închisoare, cu executare în regim de detenție.
În speță, prin sentința nr. 353 din 26 noiembrie 2015 a Judecătoriei Târgoviște, în baza art. 125, alin. (1), 2 C. pen. raportat la art. 113, alin. (2) C. pen, art. 114, alin. (2), lit. b) C. pen. și art. 129, alin. (1) C. pen, s-a aplicat inculpatului A., măsura educativă a internării într-un centru de detenție pe o durată de 4 ani, pentru săvârșirea a două infracțiuni de viol, prevăzute de art. 218, alin. (3), lit. c) C. pen, cu aplicarea art. 5 C. pen. și art. 38 ,alin. (1), respectiv art. 35, alin. (1) C. pen.
Dispozițiile art. 125, alin. (2) C. pen., prevăd că internarea se dispune pe o perioadă cuprinsă între 2 și 5 ani, afară de cazul în care pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită este închisoarea de 20 de ani sau mai mare ori detențiunea pe viață, când internarea se ia pe o perioadă cuprinsă între 5 și 15 ani.
Pedeapsa prevăzută de lege pentru cele două infracțiuni de viol prevăzute de art. 218, alin. (3), lit. c) C. pen, reținute în sarcina inculpatului, este închisoarea de la 5 la 12 ani și interzicerea exercitării unor drepturi.
Ca atare, măsura educativă a internării într-un centru de detenție pe o durată de 4 ani luată față de inculpatul A. pentru săvârșirea a două infracțiuni de viol, fiecare prevăzută de art. 218, alin. (3), lit. c)) C. pen. cu aplicarea art. 113, alin. (2) C. pen. a fost stabilită în mod corect, date fiind circumstanțele personale ale inculpatului, precum și cele reale, ale comiterii faptelor.
Cu privire la solicitarea apărării, în sensul de a se înlocui măsura educativă a internării într-un centru de detenție luată față de inculpat, cu o altă măsură educativă neprivativă de libertate, Înalta Curte reține că aceasta presupune o reindividualizare a măsurii educative aplicate, iar în cadrul căii de atac a recursului în casație nu se poate înfăptui o nouă judecată, recursul în casație fiind o cale extraordinară de atac ce permite analiza legalității hotărârilor atacate prin raportare exclusivă la motivele expres și limitativ prevăzute de art. 438 C. proc. pen.
Referitor la critica privind modalitatea în care instanța de apel a analizat și aplicat legea penală mai favorabilă până la judecarea definitivă a cauzei, Înalta Curte apreciază că aceasta nu se încadrează în cazul de casare invocat prevăzut de art. 438, alin. (1), pct. 12 C. proc. pen., care vizează doar nelegalitatea pedepsei aplicate de instanțele inferioare.
Având în vedere că pct. 12 al art. 438 C. proc. pen. este incident atunci când s-au produs erori de drept referitoare la aplicarea pedepsei prin aplicarea unei pedepse neprevăzute de legea penală sau prin depășirea limitelor legale, sub minimul legal sau peste maximul general al pedepsei, Înalta Curte constată că aspectele invocate de către condamnat nu se circumscriu cazului de casare prevăzut de art. 438, pct. 12 C. proc. pen.
Drept urmare, în temeiul art. 448, alin. (1), pct. 1 C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul în casație declarat de inculpatul inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 387 din 29 martie 2016 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr. x/315/2014.
Conform dispozițiilor art. 275, alin. (2) C. proc. pen., va fi obligat recurentul condamnat la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul - inculpat, în sumă de 260 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 387 din 29 martie 2016 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr. x/315/2014.
Obligă recurentul - inculpat la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul - inculpat, în sumă de 260 lei, se plătește din fondul Ministerului Justiției.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimații - părți civile B. și C., în sumă de câte 195 lei, se plătește din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19 ianuarie 2017.
Procesat de GGC - DE