Decizie nr. 298/2017
Deliberând asupra contestației de față, în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentința penală nr. 20/2017 din data de 17 februarie 2017 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală, a fost admisă sesizarea formulată de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia și în consecință:
A luat act că persoana solicitată A. nu consimte să fie predată autorităților judiciare franceze.
În temeiul art. 97 alin. (2), art. 103 alin. (6), art. 107 din Legea nr. 302/2004 a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare emis de autoritățile judiciare franceze, respectiv de responsabilul de instrucție de la Tribunalul din Nancy, la data de 02 ianuarie 2017, nr. ref. Dosar nr. parchet: x - nr. instrucție: x/02, cu privire la persoana solicitată A.
A constatat că persoana solicitată nu a renunțat la regula specialității.
În baza art. 112 din Legea nr. 302/2004 republicată a amânat predarea persoanei solicitate A. până la soluționarea definitivă a Dosarului penal nr. x/D/P/2015 al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Timișoara, iar în caz de condamnare cu executarea în regim de detenție a pedepsei până la punerea în libertate ca urmare a liberării condiționate sau până la executarea pedepsei la termen.
A dispus arestarea persoanei solicitate A., pe o durată de 30 zile în vederea predării către autoritățile judiciare ale statului solicitant, sens în care s-a emis mandat de arestare.
În baza art. 107 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 mandatul de arestare se pune în executare la data soluționării definitive a Dosarului penal nr. x/D/P/2015 al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Timișoara, iar în caz de condamnare cu executarea în regim de detenție a pedepsei până la punerea în libertate ca urmare a liberării condiționate sau până la executarea pedepsei la termen.
A revocat măsura preventivă a controlului judiciar luată față de persoana solicitată A., dispusă prin încheierea penală din 04 februarie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia în Dosar nr. x/57/2017.
În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a dispune astfel, Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală, a reținut următoarele:
Prin sesizarea formulată de Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia s-a solicitat punerea în executare a mandatului european de arestare emis de autoritățile judiciare franceze, respectiv responsabilul de instrucție de la Tribunalul din Nancy, la data de 21 decembrie 2016, nr. ref. Dosar nr. parchet: x - nr. instrucție: x/02 cu privire la persoana solicitată A.
Conform sesizării persoana solicitată este cercetată de autoritățile judiciare competente din Franța pentru săvârșirea infracțiunii de furt prev. de art. 132-71, 311-1, 311-9, 311-14 și 311-15 C. pen. francez, precum și asociere la săvârșirea de infracțiuni prev. de art. 450-1, 450-3, și 450-5 C. pen. francez, fapte pedepsite cu închisoare mai mare de 3 ani, fiind suspectată că în perioada martie 2013 - ianuarie 2016 a constituit un grup organizat care a comis mai multe furturi de utilaje agricole, aparținând unor societăți comerciale de pe teritoriul Franței.
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia a solicitat arestarea provizorie a persoanei solicitate A. pentru o durată de cel mult 30 zile și amânarea predării sale până la soluționarea definitivă a Dosarului penal nr. x/D/P/2015 al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Timișoara, iar în caz de condamnare cu executarea în regim de detenție a pedepsei până la punerea în libertate ca urmare a liberării condiționate sau până la executarea pedepsei la termen.
S-a reținut faptul că pe numele cetățeanului român A., a fost emis mandatul european de arestare emis de autoritățile judiciare franceze, respectiv de responsabilul de instrucție de la Tribunalul din Nancy, la data de 02 ianuarie 2017, nr. ref. Dosar nr. parchet: x - nr. instrucție: x/02.
Din cuprinsul acestuia rezultă că persoana solicitată este cercetată de autoritățile judiciare competente din Franța ca urmare a comiterii mai multor furturi de tractoare în grup organizat:
- la Vaucouleurs, în noaptea de 22/23 septembrie 2013, furt de 3 tractoare și tentativă de furt de 2 tractoare în dauna societății B. SA;
- la Aulnois-en-Perthois și la Savonnierea -en-Perthois, în noaptea de 7/8 octombrie 2013, furt de 2 tractoare în dauna numiților C. și D. și a unei unități de control a pulverizatorului în dauna numitului E.
- la Punerot, în noaptea de 3/4 august 2014, furtul a 3 tractoare în dauna numitelor F. și G.;
- la Stenay, în noaptea de 16 din 17 septembrie 2014, furtul a 3 tractoare în dauna H.;
- la Guise, în noaptea de 4/5 noiembrie 2015, furtul a 3 tractoare și tentativa de furt a 3 tractoare în prejudiciul societății I. SA;
- la Rioz, în noaptea de 18/19 decembrie 2015, tentativa de furt a 7 tractoare în dauna societății J., fapte prev. de art. 132-71, 311-1, 311-9, 311-14 și 311-15 C. pen. francez, precum și de asociere la săvârșirea de infracțiuni prev. de art. 450-1, 450-3, și 450-5 C. pen. francez și pedepsite cu închisoare mai mare de 3 ani.
Din cercetările efectuate a reieșit că persoana solicitată A. ar fi coautorul furturilor în grup organizat mai sus menționate în perioada cuprinsă între 01 martie 2013 și 30 ianuarie 2016, ce a utilizat logistică consecventă pentru a sustrage numeroase ansamble rutiere.
Din dispozițiile legale care reglementează executarea unui mandat european de arestare, rezultă că rolul judecătorului, în această procedură, se rezumă la verificarea condițiilor de formă ale mandatului, la soluționarea eventualelor obiecțiuni privind identitatea, ridicate de persoana solicitată și la verificarea cauzelor de refuz al predării, fiind exclusă competența judecătorului de a verifica temeinicia măsurii arestării preventive dispuse de autoritatea judiciară emitentă dintr-un stat membru al Uniunii Europene și de a verifica existența faptelor de săvârșirea cărora este acuzată persoana solicitată.
Pornind de la premisele de mai sus, s-au reținut următoarele:
Mandatul european de arestare emis pe numele persoanei solicitate conține toate elementele prevăzute de art. 86 din Legea nr. 302/2004 republicată.
Identitatea persoanei solicitate a fost verificată stabilindu-se că persoana indicată în mandatul a cărui executare se cere este una și aceeași cu persoana prezentată de procuror în fața judecătorului. De altfel, persoana solicitată nu a formulat obiecții cu privire la identitate.
Dispozițiile procedurale, menite să asigure garanțiile respectării drepturilor persoanei solicitate, au fost respectate.
Astfel, în baza art. 103 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 persoana solicitată a fost informată cu privire la drepturile conferite de dispozițiile art. 104 din Legea nr. 302/2004: dreptul de a fi informată cu privire la conținutul mandatului european de arestare, persoana solicitată arătând că a luat cunoștință de conținutul mandatului care i-a fost înmânat de procuror; dreptul său de a fi asistată de un apărător ales sau numit din oficiu de instanță persoana solicitată fiind asistat de apărător ales.
Audiată fiind, persoana solicitată a arătat că nu este de acord cu predarea sa în stare de arest către autoritățile judiciare din Franța în vederea cercetării sale și judecării pentru faptele pretins a fi comise pe teritoriul statului francez.
În temeiul art. 103 alin. (3) din aceeași lege, persoana solicitată a fost informată cu privire la efectele regulii specialității, arătând că nu înțelege să renunțe la acest beneficiu.
Curtea a constatat că în cauză au fost respectate dispozițiile:
- art. 86 din Legea 302/2004 referitoare la conținutul și forma mandatului european de arestare;
- art. 96 alin. (1) pct. 23 din aceeași lege, în sensul că infracțiunea care face obiectul mandatului european de arestare se regăsește în lista infracțiunilor care, potrivit legii, dau loc la predare, iar pedeapsa prevăzută pentru această infracțiune de legea statului emitent este de cel puțin 3 ani;
- nu au fost formulate obiecții privind identitatea;
- în cauză nu este incident nici unul din cazurile prevăzute de lege (art. 98 alin. (1) și (2)) ca motiv de refuz al executării pedepsei.
Referitor la această ultimă condiție, astfel cum rezultă din actele dosarului, persoana solicitată A. este cercetat în Dosarul penal nr. x/D/P/2015 al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Timișoara.
Nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 98 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 302/2004, conform căruia autoritatea română de executare poate refuza executarea mandatului european de arestare când persoana care face obiectul acestuia este supusă unei proceduri penale în România pentru aceeași faptă care a motivat mandatul european, deoarece între faptele pentru care este cercetat în România și cele pentru care a fost emis mandatul european există numai o identitate parțială, cu referire la doar două acte materiale (cele care ar fi fost comise la 4/5 noiembrie 2015 și 18/19 decembrie 2015), situație care, în aprecierea instanței, nu s-ar justifica o soluție de refuz a executării mandatului.
În cauză sunt incidente dispozițiile art. 112 alin. (1) raportat la art. 58 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, conform cărora în situația în care persoana extrădată este cercetată penal de către autoritățile judiciare române, predarea acesteia se amână până la soluționarea definitivă a cauzei, iar în caz de condamnare cu executarea în regim de detenție a pedepsei, predarea se amână până la punerea în libertate ca urmare a liberării condiționate sau până la executarea pedepsei la termen.
Totodată, din coroborarea dispozițiilor art. 112, art. 58 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 republicată, conform cărora în cazul amânării predării persoanei instanța emite un mandat de arestare provizorie, cu ale art. 107 alin. (3) din aceeași lege, conform cărora în cazul în care predarea persoanei a fost amânată, indiferent dacă, la momentul pronunțării hotărârii, acesta se află ori nu se află sub puterea unui mandat de arestare preventivă sau de executare a pedepsei închisorii emis de autoritățile române, mandatul de arestare prevăzut la art. 103 alin. (13) este pus în executare la data încetării motivelor care au justificat amânarea, rezultă că și atunci când instanța dispune amânarea predării este obligată să emită un mandat de arestare, care însă va fi pus în executare numai la data încetării motivelor care au justificat amânarea predării, respectiv la soluționarea definitivă a Dosarului penal nr. x/D/P/2015 al DIICOT - ST Timișoara, iar în caz de condamnare cu executarea în regim de detenție a pedepsei până la punerea în libertate ca urmare a liberării condiționate sau până la executarea pedepsei la termen.
În consecință, Curtea a admis sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia.
Împotriva Sentinței penale nr. 20 din data de 17 februarie 2017 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală, a formulat contestație persoana solicitată A., solicitând admiterea acesteia.
Examinând contestația formulată, în baza actelor și lucrărilor de la dosar, Înalta Curte constată că acesta este nefondată, urmând a o respinge pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art. 84 din Legea nr. 302/2004, mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicitată arestarea și predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, judecății sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranță privative de libertate.
Alin. (2) al acelui text statuează că "mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoașterii și încrederii reciproce, în conformitate cu dispozițiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, publicată în jurnalul Oficial al Comunităților Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002."
Din economia dispozițiilor legale cuprinse în legea specială - art. 85 și urm. din Legea nr. 302/2004 - care reglementează executarea unui mandat european de arestare, rezultă că rolul instanței române în această procedură se rezumă la verificarea condițiilor de formă ale mandatului, la soluționarea eventualelor obiecțiuni privind identitatea persoanei solicitate, precum și la motivele de refuz ale predării pe care aceasta le invocă.
Cât privește conținutul și forma mandatului european de arestare, acestea sunt prevăzute în art. 86 din Legea nr. 302/2004, mandatul european de arestare trebuind să conțină, pe lângă celelalte elemente stipulate în mod expres, și indicarea existenței unei hotărâri judecătorești definitive, a unui mandat de arestare preventivă sau a oricărei alte hotărâri judecătorești având același efect, care se încadrează în dispozițiile art. 88 și art. 96 din prezenta lege.
Analizând actele și lucrările cauzei, se constată că sunt îndeplinite cerințele legii privind conținutul și forma mandatului european de arestare, dat fiind faptul că autoritățile judiciare franceze au menționat că solicitarea adresată autorităților judiciare române se bazează pe mandatul european de arestare emis de autoritățile judiciare franceze, respectiv de responsabilul de instrucție de la Tribunalul din Nancy, la data de 02 ianuarie 2017, nr. ref. Dosar nr. parchet: x - nr. instrucție: x/02. Așa cum rezultă și din cuprinsul Sentinței penale nr. 17/2017 din 17 februarie 2017 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală, a fost analizat mandatul european de arestare, reținându-se îndeplinirea condițiilor cerute de Legea nr. 302/2004 în vigoare.
Se constată că persoana solicitată A. este acuzată de săvârșirea mai multor furturi de tractoare în grup organizat, respectiv la Vaucouleurs, în noaptea de 22/23 septembrie 2013, furt de 3 tractoare și tentativă de furt de 2 tractoare în dauna societății B. SA; la Aulnois-en-Perthois și la Savonnierea-en-Perthois, în noaptea de 7/8 octombrie 2013, furt de 2 tractoare în dauna numiților C. și D. și a unei unități de control a pulverizatorului în dauna numitului E.; la Punerot, în noaptea de 3/4 august 2014, furtul a 3 tractoare în dauna numitelor F. și G.; la Stenay, în noaptea de 16/17 septembrie 2014, furtul a 3 tractoare în dauna H.; la Guise, în noaptea de 4/5 noiembrie 2015, furtul a 3 tractoare și tentativa de furt a 3 tractoare în prejudiciul societății I. SA; la Rioz, în noaptea de 18/19 decembrie 2015, tentativa de furt a 7 tractoare în dauna societății J., fapte prev. de art. 132-71, 311-1, 311-9, 311-14 și 311-15 C. pen. francez, precum și de asociere la săvârșirea de infracțiuni prev. de art. 450-1, 450-3, și 450-5 C. pen. francez și pedepsite cu închisoare mai mare de 3 ani.
Din cercetările efectuate a reieșit că persoana solicitată A. ar fi coautorul furturilor în grup organizat mai sus menționate în perioada cuprinsă între 01 martie 2013 și 30 ianuarie 2016, ce a utilizat logistică consecventă pentru a sustrage numeroase ansamble rutiere.
Față de natura infracțiunilor menționate în mandatul european de arestare emis pe numele persoanei solicitate A., având în vedere durata maximă a pedepsei sau a măsurii de siguranță privative de libertate care se poate aplica pentru infracțiunile pentru care este cercetată persoana solicitată, precum și numărul mare de fapte săvârșite, Înalta Curte apreciază că măsura instanței de fond de a dispune punerea în executare a mandatului european de arestare este întemeiată, în bază principiului recunoașterii și încrederii reciproce, în conformitate cu dispozițiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, publicată în jurnalul Oficial al Comunităților Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002.
Prin urmare, instanța de control judiciar, în acord cu judecătorul primei instanței, constată că mandatul european de arestare conține informațiile prevăzute de art. 86 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, modificată și completată prin Legea nr. 300/2013, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 88 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, precum și că nu există în cauză niciun motiv de refuz al executării mandatului european de arestare, dintre cele prevăzute de art. 98 din Legea nr. 302/2014.
De asemenea, astfel cum rezultă din actele dosarului, persoana solicitată A. este cercetat în Dosarul penal nr. x/D/P/2015 al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Timișoara.
Nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 98 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 302/2004, conform căruia autoritatea română de executare poate refuza executarea mandatului european de arestare când persoana care face obiectul acestuia este supusă unei proceduri penale în România pentru aceeași faptă care a motivat mandatul european, deoarece între faptele pentru care este cercetat în România și cele pentru care a fost emis mandatul european există numai o identitate parțială, cu referire la doar două acte materiale (cele care ar fi fost comise la 4/5 noiembrie 2015 și 18/19 decembrie 2015), situație care nu justifică o soluție de refuz a executării mandatului.
Astfel, în cauză sunt incidente dispozițiile art. 112 alin. (1) raportat la art. 58 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, conform cărora în situația în care persoana extrădată este cercetată penal de către autoritățile judiciare române, predarea acesteia se amână până la soluționarea definitivă a cauzei, iar în caz de condamnare cu executarea în regim de detenție a pedepsei, predarea se amână până la punerea în libertate ca urmare a liberării condiționate sau până la executarea pedepsei la termen.
Totodată, din coroborarea dispozițiilor art. 112, art. 58 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 republicată, conform cărora în cazul amânării predării persoanei instanța emite un mandat de arestare provizorie, cu ale art. 107 alin. (3) din aceeași lege, conform cărora în cazul în care predarea persoanei a fost amânată, indiferent dacă, la momentul pronunțării hotărârii, acesta se află ori nu se află sub puterea unui mandat de arestare preventivă sau de executare a pedepsei închisorii emis de autoritățile române, mandatul de arestare prevăzut la art. 103 alin. (13) este pus în executare la data încetării motivelor care au justificat amânarea, rezultă că și atunci când instanța dispune amânarea predării este obligată să emită un mandat de arestare, care însă va fi pus în executare numai la data încetării motivelor care au justificat amânarea predării, respectiv la soluționarea definitivă a Dosarului penal nr. x/D/P/2015 al DIICOT - ST Timișoara, iar în caz de condamnare cu executarea în regim de detenție a pedepsei până la punerea în libertate ca urmare a liberării condiționate sau până la executarea pedepsei la termen.
Față de toate considerentele anterior menționate, Înalta Curte constatată că sentința penală contestată este legală și temeinică și, în consecință, în baza art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondată, contestația formulată de contestatorul persoană solicitată A. împotriva Sentinței penale nr. 20/2017 din 17 februarie 2017 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. x/57/2017.
În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400 lei, rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondată, contestația formulată de contestatorul persoană solicitată A. împotriva Sentinței penale nr. 20/2017 din 17 februarie 2017 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. x/57/2017.
Obligă contestatorul la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400 lei, rămâne în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 17 martie 2017.
Procesat de GGC - NN