Decizia nr. 397/A/2016
Deliberând asupra apelului de față, raportat la actele dosarului cauzei, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 91 din 24 mai 2016, Curtea de Apel București, secția I penală, a admis cererea formulata de inc. A., de aplicare a dispozițiilor art. 5 C. pen., și de schimbare a încadrării juridice.
A constatat ca vechile reglementari penale, anterioare datei de 01 februarie 2014, constituie pentru inculpat, legea penala mai favorabila.
În baza art. 386 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptelor reținute în rechizitoriu, din infracțiunea de ucidere din culpa, prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen., cu aplic. art. 5 C. pen. si infracțiunea de părăsire a locului accidentului, prev. de art. 338 alin. (1) C. pen. cu aplic, art. 5 C. pen., ambele infracțiuni cu aplicarea art. 38 C. pen., în infracțiunea de ucidere din culpa, prevăzuta de art. 178 alin. (2) V.C.P., cu aplic. art. 5 C. pen. și art. 396 alin. (1) C. proc. pen., precum si infracțiunea de părăsirea locului accidentului, prevăzută de art. 89 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, cu aplic. art. 5 C. pen. și art. 396 alin. (1) C. proc. pen., ambele infracțiuni cu aplicarea art. 33 lit. a) V.C.P.
În baza art. 178 alin. (2) V.C.P., cu aplic. art. 5 C. pen. și art. 396 alin. (1) C. proc. pen., a condamnat inculpatul A., fără antecedente penale, la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpa.
În baza art. 89 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, cu aplic. art. 5 C. pen. și art. 396 alin. (1) C. proc. pen., a condamnat inculpatul A., la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de părăsirea locului accidentului.
În baza art. 33 lit. a) V.C.P.- 34 lit. b) V.C.P., a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.
În baza art. 861 și art. 862 V.C.P., a suspendat executarea pedepsei rezultante de 3 ani închisoare aplicată inculpatului, sub supraveghere, pe o perioadă de 6 ani, termen de încercare.
În baza art. 863 alin. (1) V.C.P., a obligat inculpatul ca, pe durata termenului de încercare, să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Prahova, la datele care se vor stabili de acest serviciu;
b) să anunțe consilierul de probațiune din cadrul serviciului de la litera a), în prealabil, despre orice schimbare a domiciliului, reședinței sau locuinței și despre orice deplasare care depășește 8 zile, precum și despre întoarcerea din deplasare;
c) să comunice aceluiași consilier și să justifice schimbarea locului de muncă, precum și orice informații de natură a putea fi controlate mijloacele de existență ale inculpatului.
A atras atenția inculpatului asupra disp. art. 864 V.C.P. rap. la art. 83 și art. 84 V.C.P., privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
A aplicat inculpatului pedepsele accesorii prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II-a și lit. b) din V.C.P., respectiv interzicerea dreptului de a fi ales și de a ocupa funcții publice, a căror executare este suspendată, potrivit art. 71 alin. (5) din V.C.P.
A constatat culpa comună a inculpatului și a victimei B., în producerea accidentului rutier din 01 septembrie 2011, in proporții egale, de 50%.
A admis în parte acțiunea civilă formulata de părțile civile C. și D., împotriva părții responsabile civilmente SC E. SA.
A obligat partea responsabilă civilmente SC E. SA la plata sumei de 3.600 lei despăgubiri materiale, și 100.000 lei despăgubiri morale, către fiecare din părțile civile C. și D.
A constatat faptul ca inc. A., s-a obligat sa achite sumele la care este obligata partea responsabila civilmente SC E. SA.
În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen., a obligat inculpatul la plata sumei de 5.500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 5.000 lei, pentru desfășurarea urmăririi penale.
În baza art. 276 alin. (1) C. proc. pen., obliga inc. A., la plata sumei de 500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata, onorariu apărător ales, către partea civilă C., conf. chitanței din 18 mai 2016.
Pentru a se dispune astfel s-au reținut următoarele:
Prin rechizitoriul din 21 decembrie 2016, al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, a fost trimis în judecată, în stare de libertate, inculpatul A., acesta fiind acuzat de comiterea infracțiunilor de ucidere din culpa, prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen., cu aplic. art. 5 C. pen. și de părăsire a locului accidentului, prev. de art. 338 alin. (1) C. pen. cu aplic, art. 5 C. pen., ambele infracțiuni cu aplicarea art. 38 C. pen.
Rechizitoriul a fost verificat sub aspectul legalității și temeiniciei, de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, la aceeași data.
S-a reținut prin actul de sesizare a instanței, ca inculpatul A., avocat in Baroul Prahova, în data de 01 septembrie 2011, în jurul orei 14,00, în timp ce conducea autoturismul pe Drumul Național 1, în localitatea Otopeni, jud. Ilfov, la km. 15+300 metri, pe banda trei, prin nerespectarea dispozițiilor legale prevăzute de O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicata, a depășit prin dreapta autoturismul aflat în fața sa, și a revenit pe banda trei, în fața autovehiculului menționat, moment in care, a frânat nejustificat, forțându-l pe conducătorul autoturismului să frâneze pentru a evita coliziunea, producându-se un accident rutier soldat cu moartea victimei B., conducătorul motocicletei, care circula in spatele autoturismului menționat mai sus, fapte ce constituie infracțiunea de ucidere din culpă, prevăzuta de art. 192 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen.
De asemenea, s-a reținut ca inculpatul A., după ce a frânat brusc și nejustificat în fața autoturismului de culoare bej deschis, forțându-l pe conducătorul acestui din urma vehicul sa frâneze pentru a evita coliziunea, producându-se un accident rutier soldat cu moartea victimei B. (conducătorul motocicletei), a părăsit locul accidentului, fără încuviințarea poliției sau a procurorului care efectuează cercetarea locului faptei, fapta ce constituie infracțiunea de părăsirea locului accidentului ori modificarea sau ștergerea urmelor acestuia, prevăzută de art. 338 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen.
S-au menționat și analizat mijloacele de probă administrate in cursul urmăririi penale:
- proces-verbal de cercetare la fata locului;
- schița accidentului și fotografii judiciare;
- planșa fotografica privind motocicleta;
- raportul de autopsie medico-legală din 2011 întocmit de Spitalul Clinic Județean de Urgență Ilfov - Serviciul de Medicină Legală;
- raportul de expertiza tehnica judiciară;
- declarațiile persoanelor vătămate C. și D.;
- declarația împuternicitului convențional F., conform procurii judiciară autentificată din 30 septembrie 2011 de notar public G.;
- declarațiile martorilor H., I., J., K., L., M., N., O., P., R., S., T., U. și V.;
- proces verbal de identificare autoturism;
- proces verbal privind rezultatul vizionarii imaginilor înregistrate pe camerele situate pe DN 1;
- proces verbal de verificare a autoturismelor identificate de camerele ANPR, la punctul Agip, Otopeni;
- proces verbal de recunoaștere după planșa foto, a inculpatului, de către martorul K.;
- declarațiile inculpatului A.
Prin Rezoluția nr. x/P/2011 din data de 28 septembrie 2011 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București s-a dispus începerea urmăririi penale împotriva învinuitului A. pentru săvârșirea în concurs real a infracțiunilor de ucidere culpa și de părăsire a locului accidentului fără încuviințarea poliției care efectuează cercetarea locului faptei prev. de art. 178 alin. (2) C. pen. și de art. 89 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, rep., ambele cu aplic, art. 33 lit. a) C. pen.
Prin procesul-verbal din data de 10 octombrie 2011 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București s-a adus la cunoștința numitului A. învinuirea și dispozițiile art. 6 C. proc. pen.
Prin Ordonanța nr. 1787/P/2011 din data de 21 martie 2014 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care se efectuează urmărirea penala fata de suspectul A.
Prin procesul-verbal din 26 martie 2014 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București s-au adus la cunoștința numitului A. drepturile procesuale prevăzute de art. 83 C. proc. pen., precum și dispozițiile art. 108 C. proc. pen.
Prin Ordonanța nr. 1787/P/2011 din data de 08 septembrie 2014 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale împotriva inculpatului A. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de ucidere din culpa.
Prin procesul-verbal din 29 septembrie 2014 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București s-au adus la cunoștința numitului A. drepturile procesuale prevăzute de art. 83 C. proc. pen., precum și dispozițiile art. 108 C. proc. pen.
Prin referatul nr. x/P/2011 din data de 23 septembrie 2014 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București s-a propus stabilirea limitelor încheierii unui acord ca urmare a recunoașterii vinovăției de către inculpat A., procurorul general al unității de parchet menționate stabilind limitele pedepsei intre 2 ani și 6 luni închisoare si 5 ani închisoare, iar în privința modalității de executare, aplicarea dispozițiilor art. 91 C. pen., respectiv a masurilor de supraveghere si a obligațiilor prevăzute de art. 93 C. pen.
Prin procesul-verbal din data de 29 septembrie 2014 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București s-a adus la cunoștința inculpatului A., în prezenta apărătorului ales X., a limitelor stabilite așa cum s-a arătat mai sus, prilej cu care inculpatul a precizat că nu a solicitat încheierea unui astfel de acord întrucât nu se considera vinovat, motiv pentru care s-a constatat că nu se poate încheia un acord în condițiile art. 478 C. proc. pen.
Prin Ordonanța nr. 1787/P/2011 din data de 11 noiembrie 2015 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București s-a dispus punerea in mișcare a acțiunii penale împotriva inculpatului A. pentru săvârșirea infracțiunii de părăsire a locului accidentului ori modificarea sau ștergerea urmelor acestuia.
Prin Ordonanța nr. 1787/P/2011 din data de 11 noiembrie 2015 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București s-a dispus schimbarea încadrării juridice.
În cadrul procedurii de camera preliminară, la Curtea de Apel București, rechizitoriul a fost comunicat inculpatului( art. 344 C. proc. pen.).
Judecătorul de cameră preliminară a constat că la dosarul cauzei, inculpatul a formulat prin avocat, excepții, acestea fiind puse in discuția părților la data de 28 ianuarie 2016.
De asemenea, din oficiu instanța a pus in dezbatere, legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală.
Prin încheierea din 28 ianuarie 2016, s-au respins cererile și excepțiile invocate de inculpatul A., ca neîntemeiate.
În baza art. 346 alin. (1) și (4) din C. proc. pen. s-a constat:
- legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul din 21 decembrie 2015 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, privind pe inculpatul A., trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de ucidere din culpa și părăsirea locului accidentului ori modificarea sau ștergerea urmelor acestuia, prevăzute de art. 192 alin. (2) C. pen. cu aplic, art. 5 C. pen. și art. 338 alin. (1) C. pen. cu aplic, art. 5 alin. (1) C. pen., ambele cu aplic, art. 38 alin. (1) C. pen.
- legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală.
S-a dispus începerea judecății cauzei privind pe inculpatul A.
Inculpatul, prin apărător ales, a solicitat restituirea cauzei la procuror întrucât: parchetul nu a soluționat plângerea formulată de inculpat împotriva Ordonanței nr. 1787/P/2011 din data de 16 noiembrie 2015, prin care s-a respins administrarea unor probe solicitate de inculpat; rechizitoriul prezintă neregularitatea că există o neconcordanță între încadrarea juridică dată faptelor și situația de fapt dedusă judecății, întrucât deși inculpatul este trimis în judecată și pentru săvârșirea faptei de părăsire a locului accidentului, această infracțiune nu se desprinde din analizarea situației de fapt, indiciile concrete de săvârșire a acestei fapte lipsind; excluderea probelor nelegal administrate, respectiv a imaginilor captate în data de 01 septembrie 2015 în localitatea Bărcănești, și a imaginilor înregistrate la aceeași dată în localitatea Otopeni, în dreptul benzinăriei Agip, probele fiind administrate cu nerespectarea art. 915 raportat la art. 911 și art. 913 din V.C.P.P., întrucât înregistrarea imaginilor nu a fost autorizată, iar înregistrările nu au fost certificate.
Excepțiile au fost apreciate de Curtea de Apel București, ca neîntemeiate, întrucât după cum prevăd dispozițiile art. 342 C. proc. pen., obiectul procedurii camerei preliminare îl constituie verificarea, după trimiterea în judecată, a competenței și a legalității sesizării instanței, precum și verificarea legalității administrării probelor și a efectuării actelor de către organele de urmărire penală.
S-a reținut că în privința nesoluționării plângerii inculpatului, de către procurorul ierarhic superior, deși nepronunțarea pe aceasta procedura constituie o nelegalitate, ea nu are însă efecte asupra legalității administrării probelor de către procurorul de caz si a legalității rechizitoriului, întrucât potrivit art. 100 alin. (4) din C. proc. pen. organele judiciare pot respinge motivat o cerere de administrate a unor probe formulată de inculpat.
Camera preliminară, vizează potrivit dispozițiilor amintite, analiza legalității probelor administrate, iar nu a celor neadministrate. Astfel de cereri de probatorii pot fi reiterate în cursul judecății, fază a procesului penal care se desfășoară sub principiul contradictorialității, al nemijlocirii și al oralității.
S-a mai reținut că nu există o neconcordanță între încadrarea juridică dată faptelor și situația de fapt dedusă judecății, în privința infracțiunii reținute în sarcina inculpatului, de părăsire a locului accidentului, întrucât verificând conținutul rechizitoriului, judecătorul de cameră preliminară a constatat faptul că, la filele 17-19, este descrisă aceasta acuzație, cu indicarea și analiza mijloacelor de probă, precum și a încadrării juridice.
Faptul că inițial inculpatul nu a fost cercetat penal pentru aceasta infracțiune, nu constituie un argument juridic, care să justifice neurmărirea penală ulterioara și apoi trimiterea în judecata a inculpatului, și pentru aceasta infracțiune.
Potrivit art. 97 C. proc. pen., proba se obține în procesul penal prin următoarele mijloace:
a) declarațiile suspectului sau ale inculpatului;
b) declarațiile persoanei vătămate;
c) declarațiile părții civile sau ale părții responsabile civilmente;
d) declarațiile martorilor;
e) înscrisuri, rapoarte de expertiză sau constatare, procese-verbale, fotografii, mijloace materiale de probă;
f) orice alt mijloc de probă care nu este interzis prin lege.
Prin urmare, s-a reținut că nu se justifica excluderea imaginilor captate în data de 01 septembrie 2015 în localitatea Bărcănești, și a imaginilor înregistrate la aceeași dată în localitatea Otopeni, în dreptul benzinăriei Agip, întrucât aceste probe, nu au fost dispuse în cadrul unei proceduri penale, pentru a fi supuse dispozițiilor art. 915 raportat la art. 911 și art. 913 din V.C.P.P., cu privire la necesitatea autorizării și certificării.
La data de 21 aprilie 2016, apărătorul ales al părților civile, a menționat că daunele materiale solicitate de părțile civile, sunt în cuantum de 14.401 lei, câte ½ pentru fiecare parte civilă, iar daunele morale în cuantum de 150.000 de euro echivalent în lei pentru fiecare parte civilă, sens în care a depus la dosar solicitarea formulată în scris.
În temeiul art. 375 alin. (1) C. proc. pen., Curtea a procedat la audierea inculpatului A., declarația acestuia fiind consemnată în scris și atașată la dosar (fila nr. 834), acesta arătând:
„Recunosc în totalitate acuzațiile aduse prin rechizitoriu, respectiv faptul ca în data de 01 septembrie 2011, conducând autoturismul, am efectuat o manevra de depășire pe partea dreapta a autoturismului, am revenit în fața acestui autoturism, am frânat nejustificat, forțând conducătorul autoturismului să frâneze.
In urma acestor împrejurări, s-a produs un accident rutier soldat cu moartea victimei B., conducătorul motocicletei care era in spatele autoturismului.
Sunt vinovat de comiterea infracțiunii de ucidere din culpa.
Cea de-a doua infracțiune o recunosc ca fiind aceea ca, după ce am frânat brusc, dându-mi seama ca s-a produs un accident de circulație, am părăsit locul accidentului fără încuviințarea politiei.
Sunt de acord cu prestarea unei munci neremunerate în folosul societății.
Sunt de acord să fiu judecat pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală și pe baza înscrisurilor care vor fi prezentate.
Sunt de acord să achit pretențiile civile precizate de partea civilă la acest termen și mă oblig să le achit în solidar cu asigurătorul.”
Anterior, inculpatul A. a dat o prima declarație abia la data de 12 noiembrie 2015, prilej cu care a declarat ca nu recunoaște faptele reținute in sarcina sa . Acesta a mai menționat ca in data de 01 septembrie 2011, s-a deplasat cu autoturismul pe ruta București - Ploiești si retur împreuna cu numita U.. Aceasta din urma a fost poziționată pe tot traseul pe scaunul dreapta fata al vehiculului, cu spatele in geamul lateral, cu un picior sub ea, cu fața către șofer, fără a purta centura de siguranță. Inculpatul a arătat ca nu își amintește ca pe traseul parcurs să fi avut vreun incident.
Curtea, a apreciat întemeiată cererea inculpatului de aplicare a procedurii recunoașterii faptelor, și a admis-o, judecata desfășurându-se in continuare după procedura speciala a recunoașterii faptelor, prev. de art. 377 C. proc. pen.
Apărătorul ales al inculpatului A., a formulat o cerere de schimbare a încadrării juridice din infracțiunile prev. de art. 192 alin. (2) din N.C.P. și art. 338 alin. (1) din N.C.P., cu aplicarea art. 38 alin. (1) din N.C.P. în infracțiunile prev. de art. 178 alin. (2) C. pen. din 1968 și art. 89 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, apreciind că legea penală mai favorabilă de la data săvârșirii faptelor este C. pen. adoptat în anul 1968, întrucât tratamentul sancționator al concursului de infracțiuni este mai blând în legea veche, sporul fiind facultativ, suspendarea condiționată a executării pedepsei conform art. 81 C. pen. 1968 nu mai este reglementată în N.C.P., iar suspendarea executării pedepsei sub supraveghere impune condiții mai restrictive în N.C.P. față de C. pen. din 1968.
S-a admis proba cu înscrisuri, ceruta de către inculpat, constând în certificate de naștere copii minori, convenția privind stabilirea după divorț a domiciliului minorilor la tată, certificat de deces al mamei inculpatului, contract de școlarizare pentru minora Z. la Grădinița Sophia, grafic rambursare credit SC Y. SA și foi de vărsământ, proces-verbal de constituire a Organizației patronale a SC A.A. SA având ca președinte pe A. și o caracterizare.
În ceea ce privește dovedirea întinderii prejudiciului moral, părților civile li s-a admis audierea martorului F., care a fost audiat la data de 19 mai 2016.
Partea responsabilă civilmente SC E. SA prin consilier juridic, a menționat că nu mai susține cererile de probatorii formulate în scris.
Dezbaterile au avut loc la data de 19 mai 2016, fiind consemnate in încheierea de la aceeași data, ce face parte din prezenta hotărâre.
Cu privire la situația de fapt, Curtea de Apel București a apreciat ca din probatoriile administrate în faza urmăririi penale, cat și din declarația inculpatului de recunoaștere in totalitate a faptelor, rezulta cu certitudine vinovăția penala a inculpatului, pentru infracțiunile pentru care a fost trimis în judecata.
Astfel, Curtea a reținut ca inculpatul A., în data de 01 septembrie 2011, în jurul orei 14,00, în timp ce conducea autoturismul pe Drumul Național 1, în Localitatea Otopeni, jud. Ilfov, la km. 15+300 metri, pe banda trei, prin nerespectarea dispozițiilor legale prevăzute de O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicata, a depășit prin dreapta autoturismul aflat în fața sa, , și a revenit pe banda trei, în fata autovehiculului menționat, moment în care, a frânat nejustificat, forțându-l pe conducătorul autoturismului să frâneze pentru a evita coliziunea, producându-se un accident rutier soldat cu moartea victimei B., conducătorul motocicletei, care circula în spatele autoturismului Opel menționat mai sus.
Din procesul-verbal de cercetare la fața locului întocmit de organele de poliție a rezultat că accidentul de circulație s-a produs pe Drumul Național 1, în Localitatea Otopeni, jud. Ilfov, la km. 15+300 metri, unde circulația se desfășoară pe ambele sensuri, suprafața părții carosabile este din asfalt, are o lățime de 20,00 metri și are aplicate marcaje longitudinale continue de separare a sensurilor de circulație, fiecare sens având câte trei benzi de circulație separate prin marcaje longitudinale discontinue, cu lățime de 3,30 metri fiecare (conform schiței accidentului rutier - vol. l, fila 18).
La fata locului au fost găsite următoarele vehiculele ca fiind implicate in accidentul rutier : motocicleta de culoare roșie, având mai multe avarii, condusa de numitul B. (decedat), autoturismul, având avariata bara de protecție spate, stânga, condus de martorul H. și autoturismul de culoare albastra, având avariata partea stânga a vehiculului, condus de martorul J.
De asemenea, au fost identificate doua urme de frânare si una de zgâriere pe banda a treia a sensului de mers către București, paralele cu axul drumului.
Prin raportul de autopsie medico-legala din 2011 întocmit de Direcția de Sănătate Publica Ilfov - Spitalul Clinic Județean de Urgenta Ilfov - Serviciul de Medicina Legala, s-a concluzionat că moartea lui B. a fost violentă, datorându-se de lacerării și hemoragiei meningo-cerebrale consecutive unui traumatism cranio-cerebral cu fracturi de bolta și baza craniana survenit în cadrul unui politraumatrism cu fracturi multiple (coaste bilateral, oase masiv facial) și lezări de vase mari (artera aorta toracica). Leziunile traumatice constatate la autopsie s-au putut produce prin lovire cu și de corpuri și planuri dure în condițiile unui accident de circulație și sunt în legătura de cauzalitate directă necondiționată cu decesul. Sângele recoltat de la cadavru nu conține alcool iar moartea poate fi datată din 01 septembrie 2011.
De asemenea, inculpatul A., după ce a frânat brusc si nejustificat în fața autoturismului de culoare bej deschis, forțându-l pe conducătorul acestui din urma vehicul să frâneze pentru a evita coliziunea, producându-se un accident rutier soldat cu moartea victimei B. (conducătorul motocicletei, aflat în spatele autoturismului menționat mai sus), a părăsit locul accidentului, fără încuviințarea poliției sau a procurorului care efectuează cercetarea locului faptei.
Prin adresa din 05 septembrie 2011, Inspectoratul de Politie al județului Prahova - Serviciul Rutier - Biroul Drumuri Naționale si Europene - Dispeceratul de Monitorizare Video a Traficului Rutier pe D.N.1 - Bărcănești a comunicat ca autoturismul, a fost identificat de sistemul de identificare automată a numerelor de înmatriculare - ANPR - circulând pe DN1, localitatea Bărcănești, jud. Prahova, la data de 01 septembrie 2011, pe sensul de mers către București, la ora 13:52 :52 . (camera este montata la km 52). De asemenea, în urma vizionarii imaginilor înregistrate de camerele situate pe DN1, localitatea Otopeni, jud. Ilfov, la km 16, în dreptul benzinăriei Agip, aflate la o distanță de 1.100 metri înainte de locul producerii accidentului rutier, s-a constatat că autoturismul circula pe banda trei înaintea autoturismului și a motocicletei. Pe banda doi rulau în ordine autoturismele, respective.
Prin raportul de expertiza tehnica judiciara s-a reținut ca A. a creat o stare de pericol iminent prin depășirea pe partea dreaptă a autoturismului și prin reducerea bruscă a vitezei în fața acestuia, fără motiv întemeiat. Si victima B. a creat o stare de pericol prin aceea că nu a adaptat viteza la condițiile de drum astfel încât să poată efectua orice manevră în condiții de siguranță și nu a păstrat o distanță suficientă până la vehiculul din fața care a redus viteza cu un motiv întemeiat, nereușind să mențină controlul motocicletei după acționarea violentă a frânelor.
A. avea posibilitatea prevenirii producerii accidentului dacă respecta întocmai legislația rutieră și avea un comportament care să nu pună în pericol siguranța și fluența circulației, renunțând la depășirea prin partea dreaptă a autoturismului și la reducerea vitezei fără motiv întemeiat în fața acestuia (trebuiau respectate dispozițiile art. 35 și art. 45 alin. (6) din O.U.G. nr. 195/2002 și pe cele ale art. 122 din Regulamentul de aplicare a ordonanței menționate).
B. avea posibilitatea prevenirii producerii accidentului dacă adapta viteza la condițiile de drum astfel încât să poată efectua orice manevră în condiții de siguranță și păstra o distanță suficientă până la vehiculul din fața sa (trebuia să respecte dispozițiile art. 48 și art. 51 din O.U.G. nr. 195/2002).
Martorul H. nu a avut posibilități de evitare sau prevenire a producerii accidentului deoarece a redus viteza autoturismului pentru motivul întemeiat de a evita coliziunea cu autoturismul și nu putea prevedea că motociclistul va pierde controlul motocicletei.
De asemenea, martorul J. nu putea să evite acroșarea motocicletei deoarece nu putea să prevadă că aceasta se va dezechilibra și va cădea pe banda sa de mers.
Expertul a fost audiat precizând ca benzile de rulare ale anvelopelor motocicletei implicate în accidentul de circulație nu prezentau uzura neuniforma pronunțată, iar profilul avea o adâncime mai mare de 1,6 mm, ceea ce făcea sa se încadreze in prevederile Reglementarilor privind certificarea încadrării vehiculelor rutiere înmatriculate în normele tehnice privind siguranța circulației rutiere, protecția mediului si in categoria de folosința conform destinației privind inspecția tehnica periodica (RNTR 1 ), aprobate prin Ordinul Ministerului - Transporturilor nr. 2133 din 08 decembrie 2005, publicat în M. Of. nr. T160 din 21 decembrie 2005, cu modificările ulterioare. Totodată, a susținut că nu se poate stabili o legătura de cauzalitate între eventuala uzura neuniforma a anvelopelor motocicletei și dezechilibrul acesteia deoarece prin frânarea bruscă efectuată de motociclist, vehiculul pe doua roți căpăta o instabilitate pe traiectorie. Legat de ghidonul motocicletei, a menționat ca o eventuala stare tehnica anterioara a acestuia nu mai poate fi stabilita cu certitudine după ce motocicleta a înregistrat avarii in accident. De asemenea, acesta a adăugat ca nu s-au evidențiat jocuri anormale la ghidon, care să indice o stare tehnică necorespunzătoare, anterioara producerii accidentului. A mai apreciat că, fața de înălțimile caroseriilor autoturismelor, prima fiind mai înalta, conducătorul acestuia avea posibilitatea de a observa in oglinda retrovizoare interioara situația din trafic in spatele sau, peste caroseria autoturismului.
Prin urmare, în raport de precizările expertului, Curtea de Apel București a apreciat eronate concluziile expertului parte, care a susținut ca motocicleta ar prezenta uzura neuniformă a benzii de rulare a anvelopelor doar pe una din laturi, ceea ce indica faptul că anterior aceasta a fost utilizată, posibil, în curse pe circuit închis. Uzura neuniformă a benzii de rulare a anvelopelor, preponderent pe una din laturi, este de natură a provoca dezechilibrul motocicletei în situații de frânare de urgență. Ghidonul motocicletei se rotea extrem de ușor în lagăre, iar motocicleta nu era echipată cu amortizor pe direcție. Astfel, nu existau condiții tehnice care să împiedice intrarea în oscilație a motocicletei la o anumită viteză de rezonanță ori la frânare de urgență. Deficiențele constatate au fost de natură a provoca intrarea în dezechilibru a motocicletei la frânare, cu consecința căderii motociclistului pe carosabil.
Declarația de recunoaștere a inculpatului și aceste probe, se coroborează cu declarațiile relevante date de următorii martori:
Martorul H., conducătorul autoturismului, a declarat ca în data de 01 septembrie 2011, ora 14,00, se deplasa cu vehiculul menționat pe DN1, sensul de mers : Ploiești - București, pe banda a treia, cu o viteza de aproximativ 70 km/h. La un moment dat, fiind în Localitatea Otopeni, la km 15, a observat ca în dreapta sa (pe banda a doua) circula un autoturism de teren de culoare neagra, care după ce a înaintat, a intrat agresiv în fața sa pe banda a treia la o distanță de aproximativ 2-3 metri, iar imediat, a frânat brusc fără a cunoaște motivul. În continuare, martorul a frânat la rândul sau pentru a evita impactul cu autoturismul de teren din fața sa, simțind în momentele următoare o lovitură în caroseria mașinii sale. A oprit vehiculul, moment în care autoturismul de teren a accelerat puternic, depărtându-se. Acesta a coborât din autoturism și a verificat partea frontală a acestuia întrucât a crezut ca a lovit vehiculul de teren, însă nu a constatat nicio avarie. Ulterior a mers în partea din spate a mașinii, unde a constatat ca lovitura era în bara de protecție stânga spate și a întâlnit o doamnă, numita L., conducătorul autovehiculului, care i-a spus că a văzut întregul incidentul, fiind mirată cum autoturismul de teren a putut să facă așa ceva. Martorul a observat la o distanță de șapte metri în spatele mașinii sale tot pe banda a treia de mers, o motocicleta căzută, iar în spatele acesteia, un motociclist căzut perpendicular pe bordura ce separa sensurile de mers, având partea superioara a corpului pe bordura, capul pe celălalt sens de mers iar picioarele și partea inferioara a corpului, pe sensul de mers Ploiești - București.
Declarația a fost confirmata de martora I., aflată în autoturismul condus de martorul H.
Martorul J., conducătorul autoturismului de culoare albastră, a declarat ca la angajarea sa pe banda a treia a sensului de mers spre București, a observat ca în fața sa circulau o motocicleta de culoare roșie, și în fața acesteia un autoturism de culoare deschisa. Motociclistul s-a apropiat mai mult de bordura ce desparte sensurile de mers și a micșorat distanta la care se apropia de autoturismul de culoare deschisă din fața sa. A mai observat ca în fata autoturismului de culoare deschisa menționat anterior se afla un autoturism de culoare închisa. În timp ce se afla la o distanta de aproximativ 40-50 de metri de motociclistul din fața sa, autoturismul de culoare deschisa a frânat, aceeași manevra fiind efectuata și de conducătorul motocicletei, căreia a început să-i baleieze ghidonul. În continuare, motocicleta împreuna cu conducătorul acesteia au fost proiectați în aer aproximativ 2 - 2,5 metri, vehiculul în cauza cazând pe aceeași banda de mers, iar motociclistul, perpendicular pe bordura ce separa sensurile de mers. A văzut ca autoturismul aflat în fata vehiculului de culoare deschisa erai tip „jeep” de culoare închisa, care in momentele ulterioare accidentului, s-a îndepărtat de la fața locului rapid. Martorul a precizat ca, la rândul sau, a frânat, prilej cu care a acroșat motocicleta căzuta în fața sa, și, pentru ca nu putea deschide portiera stânga față, a mai efectuat doua manevre, una înapoi și alta înainte. A coborât din autoturism si a văzut ca în spatele autoturismului de culoare deschisa, a oprit și un vehicul cu care se aflase paralel anterior, condus de o femeie.
Martorul K., conducătorul autoturismului, a declarat ca în data de 01 septembrie 2011, în timp ce rula pe banda a doua de mers, a văzut in oglinda retrovizoare lateral stânga, ca pe banda a treia se apropia cu viteza un autoturism „jeep” de culoare neagra, care a frânat în spatele vehiculului. În continuare, vehiculul a efectuat mai multe mișcări scurte stânga - dreapta în spatele autovehiculului pentru a se face vizibil, și probabil pentru a-l lăsa sa depășească. În aceste condiții, martorul a ridicat piciorul de pe accelerație pentru a crea un spațiu suficient în fața sa pe banda doi, moment în care autoturismul a pătruns din scurt și cu viteza mare în fața sa, ajungând paralel cu vehiculul. Imediat, autoturismul a intrat cu viteza mare în fața vehiculului, aflat pe banda a treia, moment în care primul a și frânat violent în fața celui de-al doilea, probabil în scop de intimidare. Martorul în cauza a observat anterior ca pe banda a treia circula un motociclist ce circula cu o viteza de aproximativ de 100 km/h. În continuare, a frânat și autoturismul, moment în care martorul K. a auzit un zgomot puternic de metal lovit de carosabil. Acesta a rulat mai departe, depășind autoturismul și ajungând paralel cu vehiculul, în fața căruia nu se afla vreun alt vehicul pe o distanta de 150 - 200 metri. Martorul în cauza a observat ca în autoturismul se aflau doua persoane, șoferul fiind bărbat, iar pasagerul dreapta fata fiind femeie, care nu avea o poziție anormala în vehicul. Acesta a indicat ca femeia în cauza avea par blond, ten alb, par tuns până la nivelul umerilor și purta ochelari de soare, îmbrăcămintea acesteia fiind de culoare albă. În privința bărbatului, martorul a arătat ca avea par brunet, fața rotunda, haine de culoare închisă. Totodată, martorul a observat în momentele cat a fost paralel cu vehiculul faptul ca șoferul acestuia se uita în oglinda retrovizoare interioara iar pasagerul stânga fața s-a uitat la martor, timp în care acesta din urma a făcut un semn întrebător prin ridicarea mâinilor, fără ca ocupanții autoturismului să aibă vreo reacție. După acest schimb de priviri, vehiculul a accelerat, deplasându-se înainte pe banda trei, iar ulterior schimbând benzile de circulație in mare viteza.
Martorul a recunoscut după planșa fotografica pe inculpatul A. ca fiind persoana de sex masculin care se afla la data de 01 septembrie 2011 pe raza localității Otopeni, jud. llfov, la volanul autoturismului.
Martorul L., conducătorul autoturismului, a declarat ca rula pe banda doi a sensului de mers spre București, în timp ce pe banda trei circulau cu o viteza de 70 km/h un autoturism de culoare gri și o motocicleta in spatele acestuia. Martorul a observat în oglinda retrovizoare ca vine din spate cu viteză pe banda trei un autoturism de teren de culoare neagră, care făcea slalom printre celelalte mașini, trecând de pe o banda pe alta. A menționat ca vehiculul de teren a depășit motocicleta, care s-a tras spre separatorul de sensuri (stânga benzii de mers), ajungând în spatele autovehiculului de culoare gri, unde a stat foarte aproape de acesta (la o distanță de aproximativ 1 metru sau mai puțin) timp de mai multe secunde. În acest condiții, printr-o manevra bruscă, vehiculul de teren a depășit prin dreapta autoturismul de culoare gri, revenind pe banda trei, în fața acestuia din urma, moment în care “jeep-ul” a frânat, deși în fața acestuia era spațiu liber pe o distanță de circa 12 metri. Autoturismul de culoare gri a frânat și acesta, moment în care martorul în cauza a auzit o izbitură a motocicletei, care a lovit cu roata din spate autoturismul de culoare gri (stânga spate) și l-a văzut pe motociclist proiectat în aer. Martorul a oprit vehiculul condus de acesta și l-a văzut coborând și pe șoferul autoturismului de culoare gri, moment în care vehiculul de teren în cauza “a demarat în tromba”. A precizat ca și-a canalizat atenția asupra a ceea ce se petrecea pe banda trei, fără a reține ce autoturisme rulau în fața sa premergător producerii accidentului rutier sau ulterior acestuia.
Martorul O., conducătorul autoturismului, a declarat ca în timp ce rula pe banda trei cu o viteza de circa 70 km/h, înainte de pasarela de la aeroportul Henri Coandă, a fost ajunsa din urma de un autoturism de mari dimensiuni de culoare închisa, care s-a apropiat foarte mult de spatele mașinii sale și a semnalizat-o cu farurile. Pentru acest motiv, martorul în cauza s-a retras pe banda doi. La revenirea pe banda trei, martorul a observat venind din spate o motocicleta, în privința căreia a efectuat aceeași manevra de eliberare a benzii trei, prin retragere pe banda doi.
Martorul U., pasagerul dreapta fata al autoturismului, condus de inculpatul A. la momentul producerii accidentului rutier, a declarat ca in data de 01 septembrie 2011, s-a deplasat din Ploiești in București împreuna cu susnumitul, care a condus vehiculul menționat și la dus și la întors. A menționat ca era așezata în autoturism cu un picior sub șezut, fiind cu spatele complet către portiera dreapta spate privind perpendicular către poziția șoferului. Totodată, ca pe drum șoferul A. nu s-a șicanat in trafic cu alți șoferi, și nu a efectuat vreo manevră bruscă de frânare.
Declarația acestui martor, pasager al autovehiculului condus de inculpat, a fost apreciata de către Curtea de Apel București ca fiind subiectiva, în condițiile in care în faza de urmărire penală inculpatul nu a recunoscut faptele, fiind infirmata de declarațiile martorilor prezentați mai sus si declarația inculpatului de recunoaștere a faptelor din instanță.
Prin urmare, in fapt, Curtea de Apel București a reținut ca inculpatul A., avocat in Baroul Prahova, în data de 01 septembrie 2011, in jurul orei 14,00, în timp ce conducea autoturismul pe Drumul Național 1, în Localitatea Otopeni, jud. Ilfov, la km. 15+300 metri, pe banda trei, prin nerespectarea dispozițiilor legale prevăzute de O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicata, a depășit prin dreapta autoturismul aflat în fața sa, și a revenit pe banda trei, în fata autovehiculului menționat, moment în care, a frânat nejustificat, forțându-l pe conducătorul autoturismului să frâneze pentru a evita coliziunea, producându-se un accident rutier soldat cu moartea victimei B., conducătorul motocicletei, care circula în spatele autoturismului menționat mai sus.
S-a constatat ca inculpatul A. a încălcat dispozițiile prevăzute de art. 35 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, republicata, in vigoare la momentul producerii accidentului rutier, privitoare la obligația generala de a avea un comportament care să nu afecteze fluența și siguranța circulației, să nu pună in pericol viața sau integritatea corporală a persoanelor. A mai încălcat prevederile art. 45 alin. (4) din O.U.G. nr. 195/2002, republicata, referitoare la faptul ca depășirea se efectuează numai pe partea stângă a vehiculului depășit.
S-a mia reținut că nu au fost respectate de asemenea, de către inculpat nici dispozițiile art. 122 din H.G. nr. 1391 din 04 octombrie 2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, privind interzicerea conducătorilor de vehicule de a reduce brusc viteza ori de a efectua o oprire neașteptată, fără motiv întemeiat, respectiv art. 118 lit. d) din același act normativ care impune conducătorului de vehicul care efectuează depășirea să reintre pe banda sau în șirul de circulație inițial după ce a semnalizat și s-a asigurat că poate efectua această manevră în condiții de siguranță pentru vehiculul depășit și pentru ceilalți participanți la trafic.
În raport de infracțiunile comise de inculpat, s-a apreciat ca nefondata solicitarea de achitare a inculpatului, susținută de reprezentantul părții responsabile civilmente SC E. SA, întrucât inculpatul a prezentat culpa in producerea accidentului de circulație, existând o legătură de cauzalitate între fapta acestuia și uciderea defunctului, așa cum s-a arătat anterior.
Culpa concurenta a victimei B., a constat in aceea ca nu a respectat dispozițiile art. 48 din O.U.G. nr. 195/2002, republicata, conform cărora conducătorul de vehicul trebuie să respecte regimul legal de viteză și să o adapteze în funcție de condițiile de drum, astfel încât să poată efectua orice manevră în condiții de siguranță, respectiv cele prevăzute de art. 51 din același act normativ: “conducătorul unui vehicul care circulă în spatele altuia are obligația de a păstra o distanță suficientă față de acesta, pentru evitarea coliziunii”.
De asemenea, s-a reținut ca inculpatul A., după ce a frânat brusc și nejustificat în fata autoturismului de culoare bej deschis, forțându-l pe conducătorul acestui din urma vehicul să frâneze pentru a evita coliziunea, producându-se un accident rutier soldat cu moartea victimei B. (conducătorul motocicletei, aflat în spatele autoturismului Opel menționat mai sus), a părăsit locul accidentului, fără încuviințarea poliției sau a procurorului care efectuează cercetarea locului faptei.
La revenirea pe banda trei a sensului de mers Ploiești - București și frânarea brusca și violenta în fata autoturismului de culoare bej deschis, autoturism care nu eliberase anterior banda de mers, inculpatul A. a privit în oglinda retrovizoare interioara a vehiculului condus de acesta, prilej cu care acesta a constatat atât reacția autoturismului depășit (frânare) cât și producerea unui accident de circulație, soldat cu uciderea motociclistului B.
Aspectul privirii în oglinda retrovizoare interioară a vehiculului a fost observat și de martorul K., care a rulat o perioada paralel cu vehiculul condus de inculpat, imediat după producerea accidentului rutier.
A mai reținut Curtea de Apel București că aceasta infracțiune a fost comisa de către inculpat cu intenție indirecta, întrucât conform art. 16 alin. (3) lit. b) C. pen., fapta este săvârșită cu intenție când făptuitorul prevede rezultatul faptei sale, și deși nu-l urmărește, accepta posibilitatea producerii lui. S-a mai reținut că demararea în viteza și nejustificata a autoturismului, de către inculpatul A., dovedește acceptarea de către acesta a posibilității de a se fi produs un accident rutier și intenția de a nu opri la fata locului.
În cursul urmăriri penale sau a judecății nu au fost luate masuri preventive, asiguratorii sau de siguranță.
Potrivit art. 5 C. pen., în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.
Curtea de Apel București a constatat faptul ca sunt aplicabile disp. art. 5 C. pen., iar legea penala anterioara intrării in vigoare a N.C.P., este mai favorabila inculpatului, întrucât deși limitele de pedeapsă sunt aceleași atât în legea veche precum și în legea nouă (închisoare de la 2 la 7 ani, pentru ambele infracțiuni), tratamentul sancționator al concursului de infracțiuni este mai blând în legea veche, sporul fiind facultativ. De asemenea, s-a reținut că suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, impune condiții mai restrictive în N.C.P., respectiv obligativitatea muncii neremunerate in folosul societății, fată de Codul penal din 1968, care nu prevede aceasta obligație.
Prin urmare, în baza art. 386 C. proc. pen., Curtea de Apel București a schimbat încadrarea juridică a faptelor reținute în rechizitoriu, din infracțiunea de ucidere din culpa, prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen., cu aplic. art. 5 C. pen. si infracțiunea de părăsire a locului accidentului, prev. de art. 338 alin. (1) C. pen. cu aplic, art. 5 C. pen., ambele infracțiuni cu aplicarea art. 38 C. pen., in infracțiunea de ucidere din culpa, prevăzuta de art. 178 alin. (2) V.C.P., cu aplic. art. 5 C. pen. și art. 396 alin. (1) C. proc. pen., precum și infracțiunea de părăsirea locului accidentului, prevăzută de art. 89 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, cu aplic. art. 5 C. pen. și art. 396 alin. (1) C. proc. pen., ambele infracțiuni cu aplicarea art. 33 lit. a) V.C.P.
Prin aplicarea art. 396 alin. (1) C. proc. pen., limitele de pedeapsa prevăzute de lege pentru fiecare din cele doua infracțiuni comise de inculpat, se reduc cu 1/3, respectiv de la închisoare intre 2 la 7 ani, la închisoare intre 1 an și 3 luni și 4 ani și 6 luni.
La stabilirea pedepselor pentru infracțiunile comise, Curtea de Apel București a avut în vedere criteriile de individualizare prevăzute de disp. art. 72 V.C.P., respectiv dispozițiile parții generale a codului penal, limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
S-au avut în vedere:
- gravitatea faptelor comise de inculpat, acesta nerespectând dispozițiile legale privind siguranța circulației rutiere, ce a avut ca urmare moartea unei persoane;
- încercarea inculpatului de a se sustrage răspunderii penale, prin fuga de la locul accidentului;
- culpa comună a inculpatului și victimei în producerea accidentului, și acesta din urma încălcând dispozițiile privind siguranța circulației rutiere. Se apreciază culpa egala a celor doi, de 50%, întrucât daca oricare dintre aceștia ar fi respectat legislația rutiera, accidentul nu s-ar fi produs. Deși accidentul s-a produs pe DN 1 (cel mai aglomerat drum din țară), în dreptul Aeroportului Otopeni, victima tot trebuia sa păstreze o distanță regulamentară, la orice oră din zi, dat indiferent de traficul intens, o parte egală din vina aparținând și conducătorului motocicletei.
- faptul că inculpatul a recunoscut în instanță comiterea faptelor penale, este avocat, are 2 copii minori și nu este cunoscut cu antecedente penale, dar este cunoscut cu abateri de la legea circulației rutiere. Din fișa de evidenta auto a inculpatului A. a reieșit că acesta a comis mai multe abateri contravenționale din anul 2007 pana în prezent (depășirea vitezei legale admise, circulația pe drum cu accesul interzis, folosirea telefonului mobil în timpul conducerii, nefolosirea centurii de siguranța, circulația pe sensul opus de mers, producerea unui accident cu pagube materiale, viraj stânga pe marcaj continuu).
In raport de abaterile comise anterior, nu s-a apreciat ca fiind justificate, aplicarea de circumstanțe atenuante in favoarea inculpatului, respectiv conduita bună a acestuia anterior producerii accidentului rutier (art. 74 lit. a) V.C.P.).
Sub aspectul laturii civile, s-au reținut următoarele:
Persoanele vătămate C. și D. sora și mama victimei B. au declarat in cursul urmăririi penale că se constituie părți civile în prezentul dosar penal, solicitând în instanță, obligarea părții responsabile civilmente SC E. SA, la plata daunelor materiale în cuantum de 7.200 lei, pentru fiecare parte civilă, respectiv a celor morale in valoare de 150.000 euro, fiecare parte civilă.
Au precizat ca daunele materiale au constat in totalitatea cheltuielilor făcute de acestea cu îndeplinirea ritualurilor religioase legate de înmormântarea defunctului, pomeniri ulterioare conform tradiției locale, monument funerar precum și cheltuielile ocazionate de procesul penal, iar daunele morale prejudiciului suferit de acestea prin pierderea fiului și respectiv fratele victimei.
Partea civila C. a solicitat și cheltuieli de judecata în suma de 500 lei, reprezentând onorariul de avocat.
Prin procura judiciara autentificata din 30 septembrie 2011 de notar public G., persoanele vătămate C. și D. l-au împuternicit pe numitul F. sa le reprezinte și să le susțină drepturile și interesele legitime în Dosarul nr. x/P/2011 în fața instanței de judecată.
F. a fost audiat in calitate de martor, pe stabilirea daunelor morale, acesta declarând următoarele:
„Îl cunosc de mic copil pe defunct, am fost colegi de clasă. Era un băiat serios, cinstit, își ajuta sora, mama. Practic eu locuiam împreună cu victima. După clasa a VIII-a, defunctul și-a ajutat sora și mama, desfășurând diferite munci în străinătate pentru ajutarea familiei. La doua săptămâni, în ultima perioada, mergea acasă la aceștia. Au fost afectați în mod vizibil sora și mama acestuia după dispariția rudei lor.”
Părțile civile au depus la dosar acte in dovedirea pretențiilor materiale.
Având in vedere art. 19 și următoarele din C. proc. pen., Curtea de Apel Constanța a constatat ca sunt întrunite condițiile generale ale răspunderii civile a părții responsabile civilmente SC E. SA, asiguratorul de răspundere auto obligatorie a inculpatului, si anume existenta faptei ilicite săvârșită de inculpatul asigurat, prejudiciul suferit de părțile civile, mama si sora defunctului B., legătura de cauzalitate intre fapta ilicita a inculpatului, contractul de asigurare si prejudiciu, precum si a vinovăția inculpatului in comiterea infracțiunii de ucidere din culpa.
La stabilirea cuantumului despăgubirilor civile, Curtea a reținut culpa concurenta a victimei B., in proporție de 50%, așa cum s-a motivat pe latura penala.
Curtea a apreciat ca fiind dovedite pretențiile materiale solicitate de către fiecare parte civila, acestea fiind dovedite cu actele (facturi, chitanțe, bonuri) de achiziționare sicriu, ornamente, lucrări de înhumare, aranjamente florale, monument funerar, precum si cheltuieli ocazionate de efectuarea in cadrul urmăririi penale a raportului de expertiza medico-legala de necropsie, conform centralizatorului depus.
Astfel, sunt dovedite cu acte un total de 14.400 lei cheltuieli materiale:
SC B.B. SRL (monument funerar) - 06 aprilie 2016 - 3.500 lei;
SC C.C. SRL (mese servite) - 07 noiembrie 2011 - 2.500 lei;
SC D.D. SRL (alimente) - 275,01 lei;
Aranjamente florale - 04 sept. 2011 - 4.960 lei;
Institutul Național de Medicină Legală - 14 sept. 2011 - 66 lei;
Institutul Național de Medicină Legală - 14 sept.2011 - 80 lei;
Spitalul Clinic Județean de Urgență Ilfov - 14 sept. 2011 - 560 lei;
PFA E.E. SRL - 05 sept. 2011 - 2.460 lei.
Pentru aceste motive, Curtea a admis in parte acțiunea civila formulata de părțile civile C. si D., împotriva părții responsabile civilmente SC E. SA.
A obligat partea responsabila civilmente SC E. SA la plata sumei de 3.600 lei (corespunzător culpei inculpatului de 50%) despăgubiri materiale, către fiecare din părțile civile C. si D.
A mai reținut Curtea de Apel București că potrivit art. 1391 alin. (2) C. civ., instanța judecătorească va putea, să acorde despăgubiri ascendenților, descendenților, fraților, surorilor și soțului, pentru durerea încercată prin moartea victimei, precum și oricărei alte persoane care, la rândul ei, ar putea dovedi existența unui asemenea prejudiciu.
Existenta unui asemenea prejudiciu este de necontestat, pierderea fiului, respectiv a fratelui, într-un tragic accident de circulație, la vârsta de 27 de ani, produce în mod cert o trauma psihică profunda și ireversibilă în rândul familiei victimei.
Potrivit martorului audiat, B. a fost un sprijin real pentru familia sa, iar pierderea acestuia a creat suferință in familia acestuia.
Orice evaluarea bănească a suferinței psihice provocate de decesul unei persoane apropiate, nu poate reda viața celui pierdut.
Atât Curtea Europeană a Drepturilor Omului, cât și Înalta Curte de Casație și Justiție, atunci când acordă despăgubiri morale, nu operează cu criterii de evaluare prestabilite, ci judecă în echitate, adică procedează la o apreciere subiectivă a circumstanțelor particulare a cauzei.
Curtea, întemeiat pe considerente de echitate, a apreciat că, în raport de implicarea materiala și afectivă a victimei în familie, suma de 200.000 lei, în echivalent a cca 45.000 euro, pentru fiecare parte civilă, poate contribui la ușurarea suferințelor psihice prin care trec părțile civile, fără a se considera că se ajunge la o despăgubire exagerata, nejustificată.
Prin Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 1/2016 (RIL) publicată în M. Of., Partea I, nr. 258 din 6 aprilie 2016, s-a stabilit ca în cazul asigurării obligatorii de răspundere civila pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule, societatea de asigurare are calitate de parte responsabila civilmente si are obligația de a repara singura prejudiciul cauzat prin infracțiune, in limitele stabilite in contractul de asigurare și prin dispozițiile legale privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă, respectiv art. 49 și 55 din Legea nr. 136/1995 privind asigurările și reasigurările din Romania modificata și completată.
Pentru aceste motive, a obligat partea responsabila civilmente SC E. SA la plata sumei de 100.000 lei despăgubiri morale(corespunzător culpei inculpatului de 50%), către fiecare din părțile civile C. si D.
A constatat faptul ca inc. A., s-a obligat să achite sumele la care este obligata partea responsabila civilmente SC E. SA.
În baza art. 276 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inc. A., la plata sumei de 500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, onorariu apărător ales, către partea civilă C., conf. chitanței din 18 mai 2016.
Împotriva sentinței penale nr. 91 din 24 mai 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, privind pe inculpatul A., a declarat apel partea responsabilă civilmente SC E. SA
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți la data de 16 iunie 2016, sub nr. x/2/2015.
În motivele de apel formulate, în scris, partea responsabilă civilmente SC E. SA (filele 21-24 dosar apel) a solicitat, în esență, admiterea apelului, desființarea în parte (în latură civilă) a sentinței penale atacate și să se dispună diminuarea despăgubirilor pentru daune morale acordate părților civile de către prima instanță.
Prin criticile formulate, partea responsabilă civilmente SC E. SA a susținut că pentru determinarea valorii finale a despăgubirilor pentru daune morale trebuia să țină cont de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, care face referire la echilibru, echitate și rezonabilitate, despăgubirile pentru prejudiciu moral trebuind acordate de către prima instanță în mod rezonabil, ținând cont de faptul că determinarea acestora trebuie să vizeze doar efectul compensatoriu și nu să încerce prețuirea valorii nepatrimoniale lezate(dreptul la viață neputând fi evaluat în bani).
S-a mai criticat cuantumul daunelor morale din perspectiva nerespectării nivelului de trai și salariul mediu pe economie din România precum și faptul că asigurătorul trebuie să acopere despăgubiri decurgând dintr-un număr tot mai mare de accidente.
A mai criticat apelanta parte responsabilă civilmente hotărârea atacată din perspectiva faptului că despăgubirile pentru daune morale ar fi trebuit să fie în consonanță cu media reținută în practica judecătorească din România, pentru a nu fi încălcate astfel disp. art. 49 pct. 2 lit. d) din Normele privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule.
Apelanta parte responsabilă civilmente a mai făcut referire în cadrul criticilor apelului la valoarea medie de despăgubire acordată la nivelul curților de apel din România, pentru rudele persoanei decedate, făcând, totodată, trimitere la Ghidul pentru soluționarea daunelor morale, susținând, de asemenea, că judecătorul nu este chemat să evalueze valoarea socială ocrotită - viața persoanei decedate, ci să acorde o compensare, dând dovadă de echilibru în manifestarea intimei convingeri.
A mai susținut apelanta că legislația europeană impune instanțelor naționale anumite limite ale despăgubirilor ce pot fi acordate, însă lasă la aprecierea în concret a cuantumului acestor sume, context în care se impune a se avea în vedere condițiile de trai din România, veniturile părților vătămate cât și circumstanțele reale ale cauzei.
Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate de către apelanta parte responsabilă civilmente SC E. SA, Înalta Curte constată că apelul nu este fondat pentru următoarele considerente:
Prin Decizia nr. 1 din data de 15 februarie 2016, pronunțată în Dosarul nr. x/2015 de Completul competent să judece recursul în interesul legii al Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a admis recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și în consecință, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 86 C. proc. pen. a stabilit că în cazul asigurării obligatorii de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule, societatea de asigurare are calitate de parte responsabilă civilmente și are obligația de a repara singură prejudiciul cauzat prin infracțiune, în limitele stabilite în contractul de asigurare și prin dispozițiile legale privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă.
Dispozițiile art. 86 C. proc. pen. prevăd că : „Persoana care, potrivit legii civile, are obligația legală sau convențională de a repara în întregime sau în parte, singură sau în solidar, prejudiciul cauzat prin infracțiune și care este chemată să răspundă în proces este parte în procesul penal și se numește parte responsabilă civilmente. „
Dispozițiile art. 581 C. proc. pen. privind despăgubirile civile și cheltuielile judiciare, prevăd că: ”dispozițiile din hotărârea penală privitoare la despăgubirile civile și la cheltuielile judiciare cuvenite părților se execută potrivit legii civile”.
Potrivit disp. art. 1391 C. civ. privind repararea prejudiciului nepatrimonial: „(1) În caz de vătămare a integrității corporale sau a sănătății, poate fi acordată și o despăgubire pentru restrângerea posibilităților de viață familială și socială.
(2) Instanța judecătorească va putea, de asemenea, să acorde despăgubiri ascendenților, descendenților, fraților, surorilor și soțului, pentru durerea încercată prin moartea victimei, precum și oricărei alte persoane care, la rândul ei, ar putea dovedi existența unui asemenea prejudiciu.„
Potrivit art. 49 din Legea nr. 136/1995: „Asigurătorul acordă despăgubiri, în baza contractului de asigurare, pentru prejudiciile de care asigurații răspund față de terțe persoane păgubite prin accidente de vehicule, precum și tramvaie și pentru cheltuielile făcute de asigurați în procesul civil, în conformitate cu:
a) legislația în vigoare din statul pe teritoriul căruia s-a produs accidentul de vehicul și cu cel mai mare nivel de despăgubire dintre cel prevăzut în legislația respectivă și cel prevăzut în contractul de asigurare;
b) legislația românească în vigoare, în cazul în care persoanele păgubite sunt cetățeni ai statelor membre ale Uniunii Europene, în timpul unei călătorii ce leagă direct două teritorii în care este valabil tratatul de instituire a Comunității Economice Europene, dacă nu există birou național pe teritoriul traversat în care s-a produs accidentul.„
Înalta Curte reține că acțiunea penală, acțiunea în daune exercitată în cadrul procesului penal are același izvor, și anume infracțiunea săvârșită. În raport cu această particularitate, acțiunea în daune exercitată în procesul penal nu poate avea ca obiect decât repararea prejudiciului moral cauzat prin infracțiune, și a celui material, dacă este cazul.
Astfel, instanța de fond în mod corect a acordat daunele morale în favoarea celor două părți civile (respectiv sora și mama victimei) întrucât inculpatul, prin fapta sa ilicită (uciderea din culpă a fiului, respectiv fratelui părților civile) a produs o vătămare atât din punct de vedere material (deoarece cele două părți civile, deși nu se aflau în întreținerea victimei, erau ajutate financiar cu o contribuție pecuniară din partea victimei) cât și moral, cele două obligații de dezdăunare având același izvor.
Or repararea integrală a prejudiciului presupune despăgubirea persoanei vătămate atât pentru prejudiciile materiale suferite cât și pentru prejudiciile morale, directe sau indirecte suferite, astfel că Înalta Curte apreciază stabilirea obligației părții responsabile civilmente SC E. SA la nivelul sumei de 100.000 lei despăgubiri morale (corespunzător culpei inculpatului A. de 50%) către fiecare din părțile civile C. și D., ca fiind judicioasă.
Se constată, de asemenea, că în prezenta cauză victima accidentului rutier era o persoană tânără în vârstă de 27 de ani și, cu toate că nu reprezenta sursa principală de venit pentru familia sa, avea o contribuție semnificativă în ajutorul financiar pe care îl acorda familiei sale (generând o relație de interdependență a mamei, respectiv sorei sale), conform declarației martorului F. Totodată, se reține că victima era apropiată de familia sa, nu prezenta probleme de sănătate, și a cărui existență s-a încheiat în urma unui accident de mașină violent, în care moartea a survenit în aceeași zi.
Astfel, având în vedere împrejurările decesului, relația interpersonală dintre victimă și familia sa, vârsta victimei, în strânsă corelație cu gradul de imprevizibilitate al decesului, reacțiile emoționale similare ale oricărei alte persoane care și-a pierdut unul dintre fii, respectiv frate, Înalta Curte apreciază că acordarea sumei de 100.000 lei (aproximativ 22.222 euro) despăgubiri morale (stabilită în sarcina apelantei părți responsabile civilmente, corespunzător culpei inculpatului de 50%) pentru fiecare dintre părțile civile în parte, este riguros dozată și în concordanță cu despăgubirile evaluate prin hotărâri anterioare în situații similare.
În ceea ce privește întinderea despăgubirilor în cazul decesului unui membru de familie, într-o familie în care relațiile erau armonioase, bazate pe afecțiune și ajutor financiar din partea victimei, jurisprudența anterioară instituie anumite repere. În acest sens, privind cuantumul stabilit pentru daunele morale, s-au pronunțat instanțele naționale, respectiv: Decizia nr. 536 din data de 09 aprilie 2015 pronunțată în Dosarul nr. x/4/2014 (nr. x/2015) al Curții de Apel București, secția I penală, prin care s-au acordat daune morale părților civile (părinții minorei decedate), în cuantum de câte 100.000 euro pentru fiecare în parte; Decizia penală nr. 893/A din 24 iunie 2015 pronunțată în Dosarul nr. x/4/2014 (nr. x/2015) al Curții de Apel București, secția I penală, prin care s-au acordat daune morale părții civile (tatăl minorului decedat), în cuantum de 30.000 euro, sentința comercială nr. 966 din 25 mai 2011 pronunțată în Dosarul nr. x/108/2010 al Tribunalului Arad, secția comercială, prin care au fost acordate daune morale reclamanților (părinții victimelor), în cuantum de câte 70.000 euro.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, apelul declarat de partea responsabilă civilmente SC E. SA împotriva sentinței penale nr. 91 din 24 mai 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, privind pe inculpatul A.
Văzând disp. art. 275 alin. (2) și (6) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de partea responsabilă civilmente SC E. SA împotriva sentinței penale nr. 91 din 24 mai 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, privind pe inculpatul A.
Obligă apelanta parte responsabilă civilmente la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat, până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 180 lei rămâne în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 19 octombrie 2016.