Decizia nr. 48/RC/2017
Deliberând asupra cauzei de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentința penală nr. 55 din 24 aprilie 2014, pronunțată de Judecătoria Hârlău în Dosar nr. x/230/2012, s-au hotărât următoarele:
I. În baza art. 386 alin. (1) C. proc. pen., s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina tuturor inculpaților în sensul eliminării agravanței de fals intelectual săvârșit în realizarea scopului urmărit prin comiterea unei infracțiuni împotriva intereselor financiare ale Comunităților Europene, agravantă prevăzută de art. 17 lit. c) și 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.
În baza art. 5 alin. (1) C. pen., s-a stabilit că legea penală mai favorabilă tuturor inculpaților din prezentul dosar este vechiul C. pen. - respectiv art. 289 alin. (1) raportat la art. 72 - 80 C. pen./1969 în cazul infracțiunii de fals intelectual și art. 215 alin. (1), (2) și (3) raportat la art. 72 - 80 C. pen./1969 în cazul infracțiunii de înșelăciune - și nu actualul C. pen., respectiv art. 321 alin. (1) raportat la art. 74 - 79 din actualul C. pen. în cazul infracțiunii de fals intelectual ori art. 244 alin. (1) și (2) raportat la art. 74 - 79 din actualul C. pen. în cazul infracțiunii de înșelăciune.
II. În baza art. 289 alin. (1) C. pen./1969 coroborat cu art. 5 alin. (1) C. pen. raportat la art. 74 alin. (1) lit. a) și art. 76 alin. (1) lit. e) teza I C. pen./1969 cu aplicarea art. 33 lit. a) și b) C. pen./1969 a fost condamnat inculpatul A., la pedeapsa de 5 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual.
În baza art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 coroborat cu art. 5 alin. (1) C. pen. raportat la art. 74 alin. (1) lit. a) și art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen./1969 cu aplicarea art. 33 lit. a) și b) C. pen.1969, a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de folosire sau prezentare de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, care au ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Comunităților Europene sau din bugetele administrate de acestea ori în numele lor.
În baza art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen./1969 coroborat cu art. 5 alin. (1) C. pen. raportat la art. 74 alin. (1) lit. a) și art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen./1969 cu aplicarea art. 33 lit. a) și b) C. pen./1969, a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune.
În baza art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen./1969 cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate și s-a hotărât ca inculpatul A. să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv aceea de 2 ani și 6 luni închisoare, sporită cu 6 luni până la 3 ani închisoare.
În temeiul și în condițiile dispozițiilor art. 71 C. pen./1969 raportat la art. 5 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, s-a aplicat inculpatului A. pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen./1969, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau funcțiile elective publice precum și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.
În baza art. 861 alin. (1) lit. b) și c) și alin. (2) C. pen./1969 raportat la art. 5 alin. (1) C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante stabilită prin prezenta sentință penală în sarcina inculpatului A. pe durata unei perioade de 5 ani, ce constituie termen de încercare pentru acest inculpat, conform art. 862 alin. (1) C. pen./1969, și care, potrivit art. 862 alin. (2) cu referire la art. 82 alin. (3) C. pen./1969, s-a calculat de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri penale.
În temeiul art. 863 alin. (4) teza I C. pen./1969, s-a dispus încredințarea supravegherii inculpatului A. judecătorului delegat la Biroul de Executări Penale al Judecătoriei Hârlău.
În baza art. 863 alin. (1) C. pen./1969, s-a dispus ca, pe durata termenului de încercare, inculpatul A. să se supună următoarelor măsuri de supraveghere, măsuri ce vor fi aduse la îndeplinire și verificate de către judecătorul delegat la Biroul de Executări Penale al Judecătoriei Hârlău:
- să se prezinte, la datele fixate, la judecătorul delegat la Biroul de Executări Penale al Judecătoriei Hârlău;
- să anunțe judecătorul delegat la Biroul de Executări Penale al Judecătoriei Hârlău, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea, conform art. 863 alin. (2) din C. pen./1969;
- să comunice și să justifice judecătorului delegat la Biroul de Executări Penale al Judecătoriei Hârlău schimbarea locului de muncă, conform art. 863 alin. (2) C. pen./1969;
- să comunice judecătorului delegat la Biroul de Executări Penale al Judecătoriei Hârlău informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență, conform art. 863 alin. (2) C. pen./1969.
În baza art. 359 alin. (1) și (2) C. proc. pen. anterior, s-a dispus ca, după rămânerea definitivă a prezentei hotărâri penale, să fie comunicată o copie de pe această hotărâre inculpatului A., în vederea asigurării respectării de către acesta atât a măsurilor de supraveghere prevăzute de lege, cât și a obligațiilor stabilite în sarcina acestuia prin prezenta sentință penală.
În baza art. 360 alin. (4) C. proc. pen. anterior, s-a dispus ca, după rămânerea definitivă a prezentei hotărâri penale, să fie comunicată o copie de pe această hotărâre judecătorului delegat la Biroul de Executări Penale al Judecătoriei Hârlău - instituție desemnate cu supravegherea inculpatului A. - în vederea asigurării respectării de către acesta atât a măsurilor de supraveghere prevăzute de lege cât și a obligațiilor stabilite în sarcina acestuia prin prezenta sentință penală.
În baza art. 863 alin. (4) teza a II-a C. pen./1969, s-a pus în vedere judecătorului delegat la Biroul de Executări Penale al Judecătoriei Hârlău ca, în caz de neîndeplinire de către inculpatul A. a obligațiilor stabilite prin prezenta sentință penală, să sesizeze instanța pentru a se lua măsura revocării suspendării executării pedepsei sub supraveghere, măsură prevăzută de art. 864 alin. (2) C. pen./1969.
În baza art. 359 alin. (1) C. proc. pen. anterior, s-a atras atenția inculpatului A. asupra dispozițiilor art. 864 C. pen./1969 cu trimitere la art. 83 și 84 C. pen./1969, privind revocarea beneficiului suspendării executării pedepsei sub supraveghere în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni pe parcursul termenului de încercare, în cazul neexecutării obligațiilor civile ori în cazul în care acest inculpat nu-și îndeplinește, cu rea-credință, măsurile de supraveghere prevăzute de lege sau obligațiile stabilite de instanță.
În baza art. 359 alin. (3) ultima teză C. proc. pen. anterior, s-a adus la cunoștința organului de poliție din localitatea unde domiciliază inculpatul A. că s-a pronunțat condamnarea acestuia cu suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen./1969, s-a suspendat pentru inculpatul A. executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale a închisorii.
III. În baza art. 289 alin. (1) C. pen./1969 coroborat cu art. 5 alin. (1) C. pen./1969 raportat la art. 74 alin. (1) lit. a) și art. 76 alin. (1) lit. e) teza I C. pen./1969 cu aplicarea art. 33 lit. b) C. pen./1969, a fost condamnat fiecare dintre inculpații:
- B.;
- C.;
- D.;
- E.;
la pedeapsa de câte 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual.
În baza art. 26 C. pen./1969 raportat la art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 coroborat cu art. 5 alin. (1) C. pen. raportat la art. 74 alin. (1) lit. a) și art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen./1969 cu aplicarea art. 33 lit. b) C. pen./1969, a fost condamnat fiecare dintre inculpații B., C., D. și E. la pedeapsa de câte 1 an și 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la folosirea sau prezentarea de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, care are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Comunităților Europene sau din bugetele administrate de acestea ori în numele lor.
În baza art. 26 C. pen./1969 raportat la art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen./1969 coroborat cu art. 5 alin. (1) C. pen. raportat la art. 74 alin. (1) lit. a) și art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen./1969 cu aplicarea art. 33 lit. b) C. pen./1969, a fost condamnat fiecare dintre inculpații B., C., D. și E. la pedeapsa de câte 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la înșelăciune.
În baza art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen./1969 cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate prin prezenta sentință și s-a hotărât ca fiecare dintre inculpații B., C., D. și E. să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv aceea de 1 an și 6 luni închisoare, sporită cu 6 luni până la 2 ani închisoare.
În temeiul și în condițiile dispozițiilor art. 71 C. pen./1969 raportat la art. 5 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, s-a aplicat inculpaților B., C., D. și E. pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen./1969, respectiv dreptul de a fi aleși în autoritățile publice sau funcțiile elective publice precum și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.
În baza art. 81 alin. (1) lit. b) și c) și alin. (2) C. pen./1969 cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepselor rezultante stabilite prin prezenta sentință penală în sarcina inculpaților B., C., D. și E. pe durata unei perioade de 4 ani, ce constituie termen de încercare pentru fiecare dintre acești inculpați în parte, conform art. 82 alin. (1) C. pen./1969, și care va începe să curgă, potrivit art. 82 alin. (3) C. pen./1969, de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri penale.
În baza art. 359 alin. (1) C. proc. pen. anterior, s-a atras atenția inculpaților B., C., D. și E. asupra dispozițiilor art. 83 și 84 C. pen./1969, privind revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni pe parcursul termenului de încercare ori a neexecutării obligațiilor civile.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen./1969, s-a suspendat pentru inculpații B., C., D. și E. executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale a închisorii.
IV. În baza art. 25 alin. (3) C. proc. pen., s-a dispus desființarea în totalitate a înscrisului care a constituit obiectul material al infracțiunii de fals intelectual, respectiv "Procesul-verbal de recepție la terminarea lucrărilor nr. 1108" încheiat la data de 26 februarie 2010.
În baza art. 397 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 1349 și art. 1357-1358 C. civ. cu referire la art. 19 alin. (1), (2) și (5) alin. (1) C. proc. pen., s-a reținut că persoana vătămată Biroul Regional pentru Cooperare Transfrontalieră Iași pentru Granița România - Republica Moldova nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.
În baza art. 397 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 1349 și art. 1357 - 1358 C. civ. cu referire la art. 19 alin. (1) și art. 25 alin. (1) C. proc. pen., s-a admis, în parte, acțiunea civilă a părții civile Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice și au fost obligați inculpații în solidar la plata către partea civilă Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice a sumei de 22851,98 lei, cu titlu de daune materiale reprezentând contravaloarea lucrărilor neexecutate.
În baza art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen. cu referire la art. 249 C. proc. pen., s-au menținut măsurile asigurătorii luate prin ordonanța din data de 23 februarie 2012 asupra bunurilor aparținând inculpaților.
V. În baza art. 398 C. proc. pen. și art. 276 alin. (1) și (2) C. proc. pen., s-a luat act de faptul că nici persoana vătămată, constituită parte civilă, Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice și nici persoana vătămată Biroul Regional pentru Cooperare Transfrontalieră Iași pentru Granița România - Republica Moldova nu au solicitat cheltuieli judiciare în cadrul procesului penal.
În baza art. 398 și art. 274 alin. (1) și (2) C. proc. pen. raportat la art. 272 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul A. să plătească statului suma de 243 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către stat, din care suma de 143 lei reprezentând cheltuieli judiciare din timpul urmăririi penale iar suma de 100 lei reprezentând cheltuieli judiciare din timpul fazei judecății.
În baza art. 398 și art. 274 alin. (1) și (2) C. proc. pen. raportat la art. 272 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligată inculpata B. să plătească statului suma de 243 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către stat, din care suma de 143 lei reprezentând cheltuieli judiciare din timpul urmăririi penale, iar suma de 100 lei reprezentând cheltuieli judiciare din timpul fazei judecății.
În baza art. 398 și art. 274 alin. (1) și (2) C. proc. pen. raportat la art. 272 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligată inculpata C. să plătească statului suma de 243 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către stat, din care suma de 143 lei reprezentând cheltuieli judiciare din timpul urmăririi penale, iar suma de 100 lei reprezentând cheltuieli judiciare din timpul fazei judecății.
În baza art. 398 și art. 274 alin. (1) și (2) C. proc. pen. raportat la art. 272 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul D. să plătească statului suma de 243 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către stat, din care suma de 143 lei reprezentând cheltuieli judiciare din timpul urmăririi penale, iar suma de 100 lei reprezentând cheltuieli judiciare din timpul fazei judecății.
În baza art. 398 și art. 274 alin. (1) și (2) C. proc. pen. raportat la art. 272 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul E. să plătească statului suma de 243 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către stat, din care suma de 143 lei reprezentând cheltuielile judiciare din timpul urmăririi penale, iar suma de 100 lei reprezentând cheltuieli judiciare din timpul fazei judecății.
A fost obligată inculpata C. la plata sumei de 536 lei în contul expertului F.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul nr. 12/P/2010, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Iași a trimis în judecată în stare de libertate inculpații:
- A., pentru săvârșirea infracțiunilor de fals intelectual săvârșit în realizarea scopului urmărit prin comiterea unei infracțiuni împotriva intereselor financiare ale Comunităților Europene, folosire sau prezentare de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, care au ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Comunităților Europene sau din bugetele administrate de acestea ori în numele lor și înșelăciune, fapte prevăzute de art. 289 C. pen. raportat la art. 17 lit. c) și art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 și art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen. toate cu aplicarea art. 33 lit. a) și b) C. pen.;
- B., C., D. și E., pentru săvârșirea infracțiunilor de fals intelectual săvârșit în realizarea scopului urmărit prin comiterea unei infracțiuni împotriva intereselor financiare ale Comunităților Europene, complicitate la folosirea sau prezentarea de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, care are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Comunităților Europene sau din bugetele administrate de acestea ori în numele lor și complicitate la înșelăciune, fapte prevăzute de art. 289 C. pen. raportat la art. 17 lit. c) și la art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, art. 26 C. pen. raportat la art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 și art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen. toate cu aplicarea art. 33 lit. b) C. pen. .
În termenul legal prev. de art. 410 C. proc. pen., împotriva acestei sentințe penale au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Iași, Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice și inculpații A., B., C., D. și E., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin Decizia penală nr. 477 din 17 iunie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., s-au admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Iași și de inculpații A., B., C., D. și E. împotriva Sentinței penale nr. 55 din data de 24 aprilie 2014 pronunțată de Judecătoria Hârlău în Dosarul nr. x/239/2012.
În temeiul art. 423 alin. (1) C. proc. pen., s-a desființat în parte, în ceea ce privește latura penală, sentința apelată și rejudecând:
S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 3 (trei) ani închisoare aplicată inculpatului A. prin sentința penală apelată, în pedepsele componente pe care le-a repus în individualitatea lor, respectiv:
- 5 (cinci) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual, prev. de art. 289 alin. (1) C. pen./1969, cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen., rap. la art. 74 alin. (1) lit. a) și art. 76 alin. (1) lit. e) teza I C. pen./1969;
- 1 (unu) an și 6 (șase) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de folosirea sau prezentarea cu rea-credință de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prev. de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen., rap. la art. 74 alin. (1) lit. a) și art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen./1969;
- 2 (doi) ani și 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prev. de art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen./1969, cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen., rap. la art. 74 alin. (1) lit. a) și art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen./1969;
S-a înlăturat sporul de pedeapsă de 6 (șase) luni închisoare.
S-au descontopit pedepsele rezultante de câte 2 (doi) ani închisoare, aplicate fiecăruia dintre inculpații B., C., D. și E. prin sentința penală apelată, în pedepsele componente pe care le-a repus în individualitatea lor, respectiv:
- 4 (patru) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual, prev. de art. 289 alin. (1) C. pen./1969, cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen., rap. la art. 74 alin. (1) lit. a) și art. 76 alin. (1) lit. e) teza I C. pen./1969;
- 1 (unu) an și 3 (trei) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la folosirea sau prezentarea cu rea-credință de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prev. de art. 26 C. pen./1969 rap. la art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen. rap. la art. 74 alin. (1) lit. a) și art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen./1969;
- 1 (unu) an și 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la înșelăciune, prev. de art. 26 C. pen./1969 rap. la art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen., rap. la art. 74 alin. (1) lit. a) și art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen./1969;
S-a înlăturat sporul de pedeapsă de 6 (șase) luni închisoare.
S-a reținut la încadrarea juridică a faptei de folosire sau prezentare, cu rea-credință de documente sau declarații false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, imputată inculpatului A. și respectiv a faptelor de complicitate la folosire sau prezentare, cu rea-credință de documente sau declarații false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, imputate inculpaților B., C., D. și E., mențiunea "Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, în varianta anterioară modificării prin Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal".
În temeiul art. 386 C. proc. pen., s-a admis cererea formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Iași privind schimbarea încadrării juridice și s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor:
- în privința inculpatul A.: din infracțiunile de folosirea sau prezentarea cu rea-credință de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prev. de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, în varianta anterioară modificării prin Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen. și înșelăciune, prev. de art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen./1969, cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen. în infracțiunea unică de folosirea sau prezentarea cu rea-credință de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prev. de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, în varianta anterioară modificării prin Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen.;
- în privința inculpaților B., C., D. și E.: din infracțiunile de complicitate la folosirea sau prezentarea cu rea-credință de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prev. de art. 26 C. pen./1969 rap. la art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, în varianta anterioară modificării prin Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen. și complicitate la înșelăciune, prev. de art. 26 C. pen. din 1969 rap. la art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen./1969, cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen., în infracțiunea unică de complicitate la folosirea sau prezentarea cu rea-credință de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prev. de art. 26 C. pen./1969 rap. la art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, în varianta anterioară modificării prin Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen.
S-au înlăturat disp. art. 74 alin. (1) lit. a), art. 76 alin. (1) lit. e) teza I C. pen./1969, art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen./1969 și art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen./1969 și s-a reținut aplicarea disp. art. 74 alin. (2) C. pen./1969, art. 76 alin. (1) lit. e) teza I C. pen./1969 și art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen./1969 C. pen., în privința fiecăruia dintre inculpați.
S-a înlăturat dispoziția de condamnare a inculpatului A. pentru infracțiunea de înșelăciune, prev. de art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen./1969, cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen. precum și dispozițiile de condamnare a inculpaților B., C., D. și E. pentru complicitate la infracțiunea de înșelăciune, prev. de art. 26 C. pen./1969 rap. la art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen./1969, cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen.
S-a înlăturat reținerea disp. art. 33 lit. b) C. pen./1969 în privința inculpatului A..
S-au menținut celelalte dispoziții de condamnare la pedeapsa închisorii aplicate inculpaților:
- A., pentru infracțiunea de fals intelectual, prev. de art. 289 alin. (1) C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen., cu reținerea disp. art. 74 alin. (2) C. pen./1969, art. 76 alin. (1) lit. e) teza I C. pen./1969 și pentru infracțiunea de folosirea sau prezentarea cu rea-credință de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prev. de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, în varianta anterioară modificării prin Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen., cu reținerea disp. art. 74 alin. (2) C. pen./1969, art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen./1969;
- B., C., D. și E., pentru infracțiunea de fals intelectual, prev. de art. 289 alin. (1) C. pen./1969, cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen., cu reținerea disp. art. 74 alin. (2) C. pen./1969, art. 76 alin. (1) lit. e) teza I C. pen./1969 și pentru infracțiunea de complicitate la folosirea sau prezentarea cu rea-credință de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prev. de art. 26 C. pen./1969 rap. la art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, în varianta anterioară modificării prin Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen., cu reținerea disp. art. 74 alin. (2) C. pen./1969, art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen./1969.
În temeiul art. 33 lit. a) C. pen./1969, art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen./1969, s-au contopit fiecare dintre cele două pedepse principale stabilite pentru infracțiunile concurente în privința inculpatului A. și s-a aplicat pedeapsa cea mai grea de 1 (unu) an și 6 (șase) luni închisoare, la care s-a adăugat un spor de pedeapsă de 3 (trei) luni închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 1 (unu) an și 9 (nouă) luni închisoare.
În temeiul art. 33 lit. b) C. pen./1969, art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen./1969, s-au contopit fiecare dintre cele două pedepse principale stabilite pentru infracțiunile concurente în privința fiecăruia dintre inculpații B., C., D. și E. și s-a aplicat pedeapsa cea mai grea de câte 1 (unu) an și 3 (trei) luni închisoare, la care s-a adăugat un spor de pedeapsă de câte 2 (două) luni închisoare, urmând ca fiecare dintre inculpați să execute pedeapsa rezultantă de câte 1 (unu) an și 5 (cinci) luni închisoare.
S-a menținut dispoziția de suspendare a executării pedepsei rezultante sub supraveghere de 1 (unu) an și 9 (nouă) luni închisoare aplicată inculpatului A., pe durata și în condițiile stabilite în sentința penală apelată.
S-a menținut dispoziția din sentința penală apelată privind suspendarea condiționată a executării pedepselor rezultante de câte 1 (unu) an și 5 (cinci) luni închisoare aplicată fiecăruia dintre inculpații B., C., D. și E., pe durata unui termen de încercare de câte 3 ani și 5 luni.
S-au înlăturat temeiurile de drept reținute în sentința penală apelată referitoare la disp. art. 359, art. 360 C. proc. pen. din 1968 privind obligațiile instanței în cazul condamnării cu suspendarea executării pedepsei și respectiv comunicarea hotărârii și s-au reținut disp. art. 404 și art. 407 C. proc. pen.
S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate care nu contravin prezentei decizii.
În temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat în apelul procurorului și al inculpaților au rămas în sarcina statului.
II. În baza art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice împotriva Sentinței penale nr. 55 din data de 24 aprilie 2014 pronunțată de Judecătoria Hârlău în Dosarul nr. x/239/2012.
În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen. a fost obligat Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice să achite suma de 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat în apel.
Împotriva Deciziei penale nr. 477 din data de 17 iunie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, au declarat recurs în casație inculpații A., E., D., B. și C.
Prin Încheiere nr. 533/RC din data de 7 decembrie 2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/239/2012 a fost admisă, în principiu, cererea de recurs în casație formulată de inculpații A., B., C., D. și E. împotriva Deciziei penale nr. 477 din data de 17 iunie 2016 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori.
Cauza a fost trimisă în vederea judecării recursului în casație la Completul 8 și s-a fixat termen la data de 25 ianuarie 2017, cu citarea părților.
Totodată s-a dispus emiterea unei adrese la Baroul București în vederea desemnării unor apărători din oficiu pentru inculpați.
Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Verificând condițiile de admisibilitate, Înalta Curte a constatat că cererea de recurs în casație formulată de inculpații A., B., C., D. și E. îndeplinește condițiile prevăzute de art. 434 - art. 438 C. proc. pen.
În ceea ce privește condiția prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., în cuprinsul cererii nu a fost indicat cazul de casare prev. de art. 438 alin. (1) C. proc. pen.
În esență, prin motivele de recurs în casație, s-a arătat că prin modalitatea de soluționare a cauzei, instanța de apel a realizat o dublă incriminare, având drept consecință o dublă sancționare a unei singure acțiuni materiale în sensul că, în mod greșit s-a dispus condamnarea inculpaților atât pentru infracțiunea de fals intelectual prev. de art. 289 alin. (1) C. pen. anterior, cât și pentru infracțiunea de folosire sau prezentare de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, având ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Comunităților Europene sau din bugetele administrate de acestea ori în numele lor prev. de art. 181 alin. (1) Legea nr. 78/2000, care a absorbit infracțiunea prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen.
Apărarea a invocat practica și literatura de specialitate, susținând că infracțiunea prevăzută de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 presupune, ca situație premisă, falsificarea documentelor printre mijloacele de comitere ale infracțiunii - acest scop încadrându-se în infracțiunile de fals (fals material în înscrisuri oficiale, fals intelectual, fals în înscrisuri sub semnătură privată), infracțiuni în concurs cu conexitate etiologică în care se găsesc infracțiunea de fraudă în materie de cheltuieli și infracțiunile de fals, în cazul în care sunt săvârșite de aceeași persoană. În acest sens, a susținut că infracțiunea prevăzută de art. 181 alin. (1) C. pen. este o infracțiune unică complexă, care absoarbe în conținutul ei infracțiunea de fals intelectual, incriminat de dispozițiile penale cu caracter general - în speță, art. 289 alin. (1) C. pen. anterior.
În argumentare, apărarea a mai susținut că cele dispuse de instanța de apel prin Decizia nr. 477 din 17 iunie 2016 în sensul condamnării inculpatului A. atât pentru infracțiunea de fals intelectual, cât și pentru cea prevăzută de art. 181 alin. (1) Legea nr. 78/2000, iar în ceea ce-i privește pe ceilalți 6 inculpați - pentru fals intelectual și complicitate la infracțiunea prevăzută de legea specială, conduc la o evidentă contradicție cu dispozițiile constituționale ale art. 20 - referitoare la tratatele internaționale privind drepturile omului și ale art. 4 pct. 1 din Protocolul nr. 7 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, privitoare la dreptul de a nu fi judecat sau pedepsit de două ori.
Totodată, s-a mai arătat că prin modalitatea de soluționare a cauzei, în sensul reținerii art. 26 C. pen. și aplicării regulilor privind concursul de infracțiuni [art. 181 alin. (1) Legea nr. 78/2000 și art. 289 C. pen. anterior], s-a realizat și o încălcare a dispozițiilor art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, deoarece "echitatea se referă nu numai la desfășurarea procesului, ci și la tehnica juridică a incriminării".
O altă critică adusă Deciziei nr. 477 din 17 iunie 2016, dar și Sentinței penale nr. 55 din 24 aprilie 2014 a constat în aceea că instanțele nu au luat în considerare criticile referitoare la motive de netemeinicie susținând că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de fals intelectual, nefiind dovedită latura subiectivă a infracțiunii și nici scopul urmărit, acela de a obține pe nedrept ultima tranșă din finalizarea proiectului întrucât lucrările fuseseră executate integral. Mai mult, apărarea a susținut că nu pot fi identificate nici documentele pretins falsificate de către inculpați și nici actele de falsificare pretins săvârșite de către aceștia.
Apărarea a mai precizat că din examinarea materialului probator administrat în cauză se constată că faptele reținute în sarcina inculpaților nu există, motiv pentru care a solicitat achitarea inculpaților în temeiul dispozițiilor art. 16 lit. a) C. proc. pen. De asemenea, apărarea a solicitat interpretarea probelor administrate în cauză, apreciind că esența litigiului constă în aspectul semnării sau nu a anexei nr. 2 aferentă eventualelor lucrări neexecutare sau nefinalizate. Or, la momentul recepției s-a constatat că toate lucrările ce erau trecute în proiect au fost finalizate, iar lucrările ce excedau proiectului urmau să fie continuate în vederea unei mai bune folosințe a spațiului. S-a mai reținut că, mijloacele frauduloase la care instanța de fond a făcut referire vizează existenta anexei nr. 2, fără a analiza forma acesteia, momentul în care a fost întocmită, conținutul și persoanele care au semnat-o cu adevărat.
Pentru considerentele anterior expuse, apărarea a solicitat admiterea recursurilor în casație, apreciind că atât instanța de fond, cât și cea de apel, au realizat o dublă incriminare a inculpaților, fiind condamnați pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 289 C. pen. anterior și art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 și nu au analizat în mod corect probele administrate în cauză, neînțelegând situația de fapt și nici obligațiile ce reveneau fiecăruia dintre cei 5 inculpați în temeiul H.G. nr. 273/1994, astfel că s-a realizat condamnarea acestora fără a exista vreun suport probator.
La termenul de judecată din data de 25 ianuarie 2017, apărătorul ales al inculpaților A., B., C., D. și E. a indicat cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., respectiv "inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală".
Analizând recursurile în casație declarate de inculpații A., B.,C., D. și E. împotriva Deciziei penale nr. 477 din data de 17 iunie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/239/2012 Înalta Curte constată că aceste sunt nefondate pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Art. 434 C. proc. pen. prevede că pot fi atacate cu recurs în casație deciziile pronunțate de curțile de apel, ca instanță de apel, cu excepția deciziilor prin care s-a dispus rejudecarea cauzelor.
Potrivit art. 440 alin. (4) C. proc. pen., în cazul în care instanța constată că cererea îndeplinește condițiile prevăzute la art. 434 - 438 C. proc. pen., dispune prin încheiere admiterea în principiu a cererii de recurs în casație și trimite cauza în vederea judecării recursului în casație.
În art. 438 alin. (1) C. proc. pen. sunt enumerate cazurile în care se poate face recurs în casație și anume:
(1) Hotărârile sunt supuse casării în următoarele cazuri:
1. în cursul judecății nu au fost respectate dispozițiile privind competența după materie sau după calitatea persoanei, atunci când judecata a fost efectuată de o instanță inferioară celei legal competente;
2 - 6 abrogat
7. inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală;
8. în mod greșit s-a dispus încetarea procesului penal;
9 - 10 abrogat
11. nu s-a constatat grațierea sau în mod greșit s-a constatat că pedeapsa aplicată inculpatului a fost grațiată;
12. s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege;
13 - 14 abrogat
(2) Cazurile prevăzute la alin. (1) pot constitui temei al casării hotărârii doar dacă nu au fost invocate pe calea apelului sau în cursul judecării apelului ori dacă, deși au fost invocate, au fost respinse sau instanța a omis să se pronunțe asupra lor.
(3) În cazul în care cererea de recurs în casație a fost respinsă, partea sau procurorul care a declarat recursul în casație nu mai poate formula o nouă cerere împotriva aceleiași hotărâri, indiferent de motivul invocat.
Recursul în casație declarat de inculpații A., B., C., D. și E. vizează cazul prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. "inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală".
În realitate inculpații C., A., B., D. și E. invocă pe calea recursului în casație chestiuni ce țin de încadrarea juridică a faptelor, de aplicarea principiului dublei incriminări, de aprecierea probatoriului, chestiuni care nu se circumscriu niciunuia dintre cazurile de recurs în casație prevăzute de art. 438 C. proc. pen.
Înalta Curte de Casație și Justiție reține că, din perspectiva cazului de casare prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., nu se poate realiza o analiză a conținutul mijloacelor de probă, o nouă apreciere a materialului probator sau stabilirea unei alte situații de fapt pe baza căreia să se concluzioneze că fapta nu este prevăzută de legea penală, verificarea hotărârii făcându-se exclusiv în drept, statuările în fapt ale instanței de apel neputând fi cenzurate în niciun fel.
În cauză, în raport cu situația de fapt, astfel cum a fost stabilită definitiv de instanța de apel, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că infracțiunile pentru care inculpații au fost condamnați -inculpatul A. pentru infracțiunea de fals intelectual prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen. și cea prevăzută de art. 181 alin. (1) Legea nr. 78/2000, iar inculpații B., C.,D. și E. pentru infracțiunea de fals intelectual prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen. și pentru complicitate la infracțiunea prevăzută de art. 181 alin. (1) Legea nr. 78/2000- sunt prevăzute de legea penală.
Înalta Curte constată că susținerile inculpaților referitoare la natura juridică a procesului verbal de recepție a lucrărilor încheiat la data de 26 februarie 2010, faptul că față de alte persoane implicate în acest proiect și care au semnat procesul verbal de finalizare a lucrării, s-a dispus neînceperea urmăririi penale au fost invocate și în apel, instanța pronunțându-se cu privire la aceste aspecte.
Înalta Curte reamintește că, recursul în casație nu are ca finalitate remedierea unei greșite aprecieri a faptelor, a unei inexacte sau insuficiente stabiliri a adevărului printr-o urmărire penală incompletă sau o cercetare judecătorească nesatisfăcătoare. Instanța de casare nu judecă procesul propriu-zis, respectiv litigiul care are ca temei juridic cauza penală, ci judecă exclusiv dacă din punct de vedere al dreptului hotărârea atacată este corespunzătoare.
După cum se poate observa, recursul în casație are ca scop verificarea conformității hotărârilor atacate cu regulile de drept aplicabile, scopul său fiind acela de a îndrepta erorile de drept comise de curțile de apel, ca instanțe de apel, prin raportare la cazurile de casare expres și limitativ prevăzute de lege.
În realitate inculpații solicită pe calea recursului în casație de față analizarea circumstanțelor comiterii faptei, o reinterpretare a probelor administrate și, pe cale de consecință, a stabilirii formei de vinovăție, ceea ce nu este posibil întrucât Înalta Curte examinează cauza numai în limitele motivelor de casare prevăzute de art. 438 C. proc. pen. și verifică exclusiv legalitatea hotărârii atacate, astfel că aspectele privind netemeinicia nu pot fi analizate în această cale de atac.
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge, ca nefondate, recursurile în casație declarate de inculpații C., A., B., D. și E. împotriva Deciziei penale nr. 477 din data de 17 Iunie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/239/2012.
Potrivit art. 275 alin. (2) C. proc. pen. recurenții inculpați vor fi obligați la plata sumei de câte 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Potrivit art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariile parțiale cuvenite apărătorilor desemnați din oficiu pentru recurenții inculpați, C., A., B., D. și E. în sumă de câte 130 lei, precum și onorariile cuvenite apărătorilor desemnați din oficiu pentru intimații inculpați G. și H. în sumă de câte 520 lei, rămân în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D I S P U N E
Respinge, ca nefondate, recursurile în casație declarate de inculpații C., A., B., D. și E. împotriva Deciziei penale nr. 477 din data de 17 iunie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/239/2012.
Obligă recurenții inculpați la plata sumei de câte 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariile parțiale cuvenite apărătorilor desemnați din oficiu pentru recurenții inculpați, C., A., B., D. și E. în sumă de câte 130 lei, rămân în sarcina statului.
Onorariile cuvenite apărătorilor desemnați din oficiu pentru intimații inculpați G. și H. în sumă de câte 520 lei, rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 8 februarie 2017.
Procesat de GGC - GV