Decizia nr. 1197/2016
Asupra conflictului negativ de competență, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași la data de 5 octombrie 2015, reclamanta A. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul B., ca instanța de judecată să dispună ca exercitarea autorității părintești cu privire la minora C., născută la data de 23 octombrie 2008 să se realizeze în mod exclusiv, de către reclamantă, să stabilească domiciliul minorului la reclamantă și să fie obligat pârâtul la plata unei pensii de întreținere în conformitate cu dispozițiile art. 529 alin. (2) C. civ., cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat, în esență, că în urma unei relații de concubinaj cu pârâtul, s-a născut minora C. și că, de la naștere, a fost singura care s-a ocupat de creșterea și întreținerea acesteia.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 398, art. 402, art. 499 și art. 529 C. civ. și pe cele ale Legii nr. 272/2004.
Prin sentința nr. 1611 din 15 februarie 2016 Judecătoria Iași, secția civilă, a admis excepția necompetenței teritoriale absolute și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 5 București.
În motivare, a reținut că domiciliul efectiv al pârâtului se afla, la data sesizării instanței, în municipiul București, sector 5, în circumscripția Judecătoriei sectorul 5 București.
Judecătoria Iași a reținut că în cauzele privitoare la persoane, competența teritorială este exclusivă și, având în vedere că, în cauză, legiuitorul nu prevede expres instanța competentă din punct de vedere teritorial, se va aplica regula de drept comun înscrisă în dispozițiile art. 107 C. proc. civ.
Învestită prin declinare, Judecătoria sectorului 5 București a pronunțat sentința nr. 2401 din data de 29 martie 2016, prin care a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iași, a constatat ivit conflictul negativ de competență, din oficiu, a dispus suspendarea judecății cauzei și a înaintat dosarul către Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului negativ de competență.
În motivare, a reținut că dispozițiile art. 114 C. proc. civ. au caracter de normă specială față de dispozițiile art. 107 C. proc. civ., care prevăd că cererea se face la instanța domiciliului pârâtului și se aplică în cauză, dat fiind obiectul cererii referitor la modalitatea de exercitare a drepturilor părintești. Or, potrivit art. 106 C. civ. ocrotirea minorului se face prin părinți sau alte modalități prevăzute de lege, astfel că și exercitarea drepturilor părintești constituie o formă de ocrotire, atrăgând aplicabilitatea art. 114 C. proc. civ., care nu distinge, folosind termenul general, iar nu unul mai restrictiv.
Întrucât, astfel cum reiese din susținerile reclamantei, minora nu locuiește în sectorul 5, instanța va admite excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe și va declina competența soluționării cauzei în favoarea Judecătoriei Iași, în a cărei rază teritorială își avea reședința persoana ocrotită la momentul introducerii acțiunii.
Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:
Art. 106 C. civ. prevede la alin. (1) că „Ocrotirea minorului se realizează prin părinți (…) iar potrivit art. 107, „Procedurile prevăzute de prezentul cod privind ocrotirea persoanei fizice sunt de competența instanței de tutelă și de familie stabilite potrivit legii”.
Conform art. 76 al Legii nr. 76/2012 de punere în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., „judecătoriile sau, după caz, tribunalele ori tribunalele specializate pentru minori și familie vor îndeplini rolul de instanțe de tutelă și familie, având competența stabilită potrivit C. civ., C. proc. civ., prezentei legi, precum și reglementărilor speciale în vigoare”.
Art. 114 C. proc. civ. prevede că „dacă legea nu prevede altfel, cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competența instanței de tutelă și de familie se soluționează de instanța în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită”.
Titlul IV din C. civ. intitulat „Autoritatea părintească” cuprinde dispoziții cu privire la autoritatea părintească și exercitarea autorității părintești, locuința copilului și obligația de întreținere, dispoziții conform cărora instanța de tutelă, potrivit interesului superior al copilului, are competența de soluționare a cererilor izvorând din neînțelegeri între părinți cu privire la exercițiul drepturilor sau la îndeplinirea îndatoririlor părintești (art. 486), la stabilirea locuinței copilului (art. 496), la schimbarea locuinței copilului (art. 497) sau la exercitarea autorității părintești [art. 504 coroborat cu art. 396 alin. (1) C. civ.].
De asemenea, art. 505 C. civ. prevede la alin. (1) că „În cazul copilului din afara căsătoriei (…), autoritatea părintească se exercită în comun și în mod egal de către părinți, dacă aceștia conviețuiesc” iar la alin. (2) că „Dacă părinții copilului din afara căsătoriei nu conviețuiesc, modul de exercitare a autorității părintești se stabilește de către instanța de tutelă, fiind aplicabile prin asemănare dispozițiile privitoare la divorț”.
Conform acestor dispoziții, aceleiași instanțe de tutelă îi revine competența de soluționare a cererilor având ca obiect exercitarea autorității părintești numai de către unul dintre părinți [art. 398 alin. (1)], stabilirea locuinței copilului minor în lipsa înțelegerii dintre părinți sau dacă aceasta este contrară interesului superior al copilului [art. 400 alin. (1)] sau stabilirea contribuției fiecărui părinte la cheltuielile de creștere, educare, învățătură și pregătire profesională a copiilor [art. 402 alin. (1)].
Potrivit art. 116 C. proc. civ. „Reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente”.
Având în vedere dispozițiile art. 114 C. proc. civ., raportat la art. 116 C. proc. civ., Înalta Curte constată că este reglementată o competență teritorială alternativă pentru cererea reclamantei care are ca obiect exercitarea autorității părintești și stabilirea locuinței minorei și, în favoarea instanței în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită.
Din declarațiile reclamantei, Înalta Curte reține că minora locuiește împreună cu mama sa, reclamata A., care are domiciliul în județul Iași comuna Holboca, conform cărții de identitate, aflată în copie la dosarul Judecătoriei Iași.
Așadar, prin înregistrarea acțiunii pe rolul Judecătoriei Iași, care este instanța în a cărei circumscripție teritorială își are reședința persoana ocrotită - minora C. - reclamanta a ales între două instanțe, deopotrivă competente, în sensul art. 116 C. proc. civ.
Din momentul în care alegerea a fost făcută se stabilește definitiv competența teritorială a acelei instanțe și, în consecință, judecătoria mai întâi sesizată nu mai poate invoca, din oficiu, excepția necompetenței teritoriale.
Așa fiind, Înalta Curte urmează să stabilească competența de soluționare a prezentei cereri de chemare în judecată în favoarea Judecătoriei Iași.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iași.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 mai 2016.