Decizia nr. 229/2017
Asupra prezentei cauze, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Galați sub nr. x/233/2015, la data de 20 august 2015, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâtul B., solicitând exercitarea autorității părintești exclusive asupra minorului C., stabilirea locuinței acestuia la mamă, obligarea pârâtului la plata pensiei de întreținere și cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamanta a arătat că minorul a rezultat din relația sa cu pârâtul, dar după finalizarea relației, tatăl nu s-a mai interesat de copil, care a rămas în îngrijirea sa exclusivă. A mai arătat reclamanta că nu mai știe nimic despre pârât, pe care nu îl poale contacta, iar minorul locuiește la părinții săi, întrucât ea lucrează în străinătate, unde dorește să îl ia în vacanțe.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 529, art. 530, art. 532 - art. 533 C. civ.
Pârâtul a formulat întâmpinare și cerere reconvențională, prin care a solicitat exercitarea autorității părintești comune asupra minorului, stabilirea domiciliului acestuia la mamă, obligarea sa la plata pensiei de întreținere și încuviințarea următorului program de vizită: o lună în vacanța de vară, o săptămână în vacanța de iarnă, a doua zi de Paște și de Crăciun, convorbiri telefonice cu minorul la fiecare sfârșit de săptămână (sâmbăta și duminica).
Prin Sentința civilă nr. 4838 din 26 iunie 2016, Judecătoria Galați a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei civile, în favoarea Judecătoriei Bârlad.
Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut următoarele:
Conform art. 114 alin. (1) din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, dacă legea nu prevede altfel, cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competența instanței de tutelă și de familie se soluționează de instanța în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită.
Titlul III al C. civ. intitulat "Ocrotirea persoanei fizice" reglementează numai măsurile cu caracter necontencios (tutelă, curatelă și punere sub interdicție), pentru care competența revine instanței de la domiciliul persoanei ocrotite (instanța de tutelă).
Dispozițiile privind exercitarea autorității părintești și întreținerea minorului de către părinți privesc procedura contencioasă și sunt cuprinse în Cartea a doua a Codului Civil, motiv pentru care competența se stabilește prin raportare la dispozițiile generale privind procedura contencioasă C. proc. civ., respectiv art. 107 și următoarele din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă.
Prin urmare, având în vedere că în materie de exercitare a autorității părintești, competența teritorială este una absolută, astfel încât părțile nu pot face o alegere de competență în favoarea altei instanțe decât cea stabilită de lege, competența de soluționare aparține instanței de la domiciliul pârâtului, în aplicarea dispozițiilor art. 107 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă.
Învestită prin declinare, Judecătoria Bârlad, prin Sentința civilă nr. 2861 din 21 noiembrie 2016, a admis excepția necompetenței sale teritoriale, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Galați și, constatând ivit conflictul negativ de competență, a înaintat cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut următoarele:
În raport de prevederile art. 114 alin. (1) din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă și față de obiectul cererii de chemare în judecată care privește exercitarea autorității părintești exclusive asupra minorului C., în aplicarea prevederilor art. 113 pct. 2 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă referitoare la competența alternativă, competența teritorială aparține Judecătoriei Galați.
Înalta Curte, competentă să soluționeze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Galați, pentru argumentele ce succed.
Conform prevederilor art. 76 din Legea nr. 76/2012 de punere în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă. Judecătoriile sau, după caz, tribunalele ori tribunalele specializate pentru minori și familie vor îndeplini rolul de instanțe de tutelă și familie, având competența stabilită potrivit Cod. civ., C. proc. civ., prezentei legi, precum și reglementărilor speciale în vigoare.
Art. 114 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă prevede că în situația în care legea nu prevede altfel, cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de Codul civil în competența instanței de tutelă și de familie se soluționează de instanța în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită.
Titlul IV C. civ., intitulat "Autoritatea părintească", cuprinde dispoziții cu privire la autoritatea părintească și exercitarea autorității părintești, locuința copilului și obligația de întreținere, dispoziții conform cărora instanța de tutelă, potrivit interesului superior al copilului, are competența de soluționare a cererilor izvorând din neînțelegeri între părinți cu privire la exercițiul drepturilor sau la îndeplinirea îndatoririlor părintești (art. 486), la stabilirea locuinței copilului (art. 496), la schimbarea locuinței copilului (art. 497) sau la exercitarea autorității părintești (art. 504 coroborat cu art. 396 alin. (1) C. civ.).
De asemenea, art. 505 C. civ. prevede la alin. (1) că "În cazul copilului din afara căsătoriei (...), autoritatea părintească se exercită în comun și în mod egal de către părinți, dacă aceștia conviețuiesc" iar la alin. (2) că "Dacă părinții copilului din afara căsătoriei nu conviețuiesc, modul de exercitare a autorității părintești se stabilește de către instanța de tutelă, fiind aplicabile prin asemănare dispozițiile privitoare la divorț".
Conform acestor dispoziții, aceleiași instanțe de tutelă îi revine competența de soluționare a cererilor având ca obiect exercitarea autorității părintești numai de către unul dintre părinți (art. 398 alin. (1) C. civ.), stabilirea locuinței copilului minor în lipsa înțelegerii dintre părinți sau dacă aceasta este contrară interesului superior al copilului (art. 400 alin. (1) C. civ.) sau stabilirea contribuției fiecărui părinte la cheltuielile de creștere, educare, învățătură și pregătire profesională a copiilor (art. 402 alin. (1) C. civ.).
Din cuprinsul cererii de chemare în judecată, aflate la dosarul nr. x/233/2015 al Judecătoriei Galați, precum și din mențiunile raportului de anchetă psihosocială întocmit în cauză, aflat la același dosar, reiese că minorul C. locuiește împreună cu bunicii materni în imobilul din Galați.
Având în vedere dispozițiile art. 114 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură, Înalta Curte constată că cererea reclamantei care are ca obiect exercitarea autorității părintești și stabilirea locuinței minorului este de competența instanței în raza căreia își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită, iar nu instanța în circumscripția căreia se află domiciliul pârâtului.
Prin urmare, în aplicarea dispozițiilor legale redate, reiese că Judecătoria Galați este competentă teritorial să judece cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul B., având ca obiect exercitarea autorității părintești, ca instanță în circumscripția căreia locuiește minorul C.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de soluționare a cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul B., având ca obiect exercitarea autorității părintești, în favoarea Judecătoriei Galați.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 1 februarie 2017.
Procesat de GGC - CL