Decizia nr. 247/2017
Asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Secției de contencios administrativ și fiscal din cadrul Tribunalului Bihor la data de 11 decembrie 2014 reclamantul A. din M.A.I. personal contractual din M.A.I. - Biroul Teritorial Bihor, în reprezentarea membrilor de sindicat B., C., D., E., în contradictoriu cu pârâții Inspectoratul de Poliție Județean Bihor, Ministerul Administrației și Internelor, Inspectoratul General al Poliției Române și Instituția Prefectului Județului Bihor, a solicitat să se constate că se impune aplicarea dispozițiilor legale a prevederilor art. 5 din Ordinul MAI nr. S/310 din 21 decembrie 2009 (desecretizat) coroborat cu Ordinul ministrului apărării naționale nr. M.S. 76 din 19 iulie 2013 prin care se actualizează valoarea normelor de hrană în raport de caloriile zilnice alocate, să fie obligat pârâtul ÎPJ Bihor la calculul diferenței alocației valorice de hrană de la valoarea de 24 lei/zi la valoarea actualizată de 27 lei/zi pentru perioada 1 februarie 2013 și până în prezent, să fie obligați pârâții. În solidar, la acordarea diferenței de 3 lei/zi a normei de hrană nr. 6, conform prevederilor legale actualizată conform Ordinului ministrului apărării naționale nr. M.S. nr. 76 din 19 iulie 2013, sumă actualizată cu indicele de inflație, pentru fiecare membru de sindicat din prezenta cerere de la data de 1 februarie 2013 și până în prezent.
În ședința din 13 ianuarie 2016 a fost declinată competența de soluționare a acțiunii formulată de reclamant în favoarea secției I civilă, Completul de litigii de muncă și asigurări sociale, din cadrul Tribunalului Bihor, care a înregistrat prezentul dosar sub nr. x/111/2016*.
Prin Sentința civilă nr. 419/LM din 14 iunie 2016, Tribunalul Bihor a admis excepția necompetenței sale teritorial invocate din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.
Instanța a reținut că reprezentanta reclamanților nu a dovedit că Biroul Teritorial Bihor al sindicatului ar avea personalitate juridică și, în raport de dispozițiile art. 260 alin. (2) C. proc. civ. și ale Deciziei nr. 1/2013, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii, a ținut cont de sediul sindicatului reclamant pentru determinarea instanței competente teritorial.
Dosarul a fost inițial înregistrat pe rolul secției a II-a de contencios administrativ și fiscal la Tribunalul București, care, prin încheierea de ședință din camera de consiliu din 22 septembrie 2016, și-a declinat competența în favoarea secției a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale.
Prin Sentința civilă nr. 11144, Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, a declinat la rândul său competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bihor, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării acestuia.
Instanța a reținut că acțiunea de față constituie un conflict de muncă cu privire la executarea contractului individual de muncă și, potrivit art. 210 din Legea dialogului social nr. 62/2011, cererile referitoare la soluționarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a cărui circumscripție își are domiciliul sau locul de muncă reclamantul, fapt ce dă posibilitatea alegerii dintre două posibile instanțe exclusiv competente.
S-a mai reținut că, potrivit art. 269 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 privind Codul Muncii, judecarea conflictelor de muncă este de competența instanței judecătorești în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau reședința ori, după caz, sediul. Referindu-se la dispozițiile Deciziei nr. 1 din 21 ianuarie 2013, dar reținând că sindicatul, reclamant este unul de tip federativ, constituit în birouri teritoriale, care, potrivit statului, reprezintă sindicatul în raporturile cu terții și în fața instanțelor de judecată, Tribunalul București a apreciat că, în speță, competența este atrasă nu numai de sediul central al sindicatului, ci și de sediul unei structuri teritoriale cu drept de reprezentare, în speță A. și Personalului Contractual din MAI - Biroul Teritorial Bihor cu sediul în Oradea.
Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:
Potrivit art. 28 alin. (2) din Legea dialogului social nr. 62/2011, organizațiile sindicale, în exercitarea atribuțiilor ce le revin prevăzute la alin. (1) al aceluiași articol (respectiv apărarea drepturilor) membrilor lor, ce decurg din legislația muncii, statutele funcționarilor publici, contractele colective de muncă și contractele individuale de muncă, precum și din acordurile privind raporturile de serviciu ale funcționarilor publici, în fața instanțelor judecătorești, organelor de jurisdicție, a altor instituții sau autorități ale statului, prin apărători proprii sau aleși), au dreptul de a întreprinde orice acțiune prevăzută de lege, inclusiv de a formula acțiune în justiție în numele membrilor lor, în baza unei împuterniciri scrise din partea acestora. Alin. (3) al art. 28 prevede că, în exercitarea atribuțiilor prevăzute de alin. (1) și (2), organizațiile sindicale au calitate procesuală activă.
Potrivit art. 1 lit. u) din aceeași lege, prin organizație sindicală se înțelege sindicatul, federația sau confederația sindicală, acestea fiind structurile care dobândesc, potrivit legii, personalitate juridică.
Prin Decizia nr. 1/2013, pronunțată în recursul în interesul, Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat că: "în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 28 alin. (2) din Legea sindicatelor nr. 54/2003 (în prezent abrogată prin Legea dialogului social nr. 62/2011), organizațiile sindicale au calitate procesuală activă în acțiunile promovate în numele membrilor de sindicat, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 269 alin. (2) (fost art. 284 alin. (2) C. muncii, republicat, instanța competentă teritorial în soluționarea conflictelor de muncă în cazul acestor acțiuni este cea de la sediul sindicatului reclamant."
În dispozițiile art. 44 din Statutul Național al Sindicatului Polițiștilor și Personalului Contractual (SNPPC) din Ministerul Afacerilor Interne care cuprinde atribuțiile Biroului Teritorial, se prevede la alin. (1) lit. b), că acesta reprezintă SNPPC în raporturile cu terții, în plan teritorial, precum și în fața instanțelor de judecată.
Regulamentul de Organizare și Funcționare al S.N.P.P.C. disponibil pe pagina de internet a acestei organizații sindicale http://vvww.snppc.ro/documente_utile.php, prevede în Capitolul II, pct. 2.3. și 2.4., că S.N.P.P.C. este o entitate cu personalitate juridică proprie, iar Birourile Teritoriale sunt entități fără personalitate juridică, care reprezintă sindicatul în relația cu terții și în fața instanțelor de judecată, prin delegare acordată de președintele sindicatului, conform prevederilor din statut.
De altfel, se constată că, în cauză, la termenul din 17 mai 2016, Tribunalul Bihor a pus în vedere reclamantului să facă dovada personalității juridice a Biroului Teritorial Bihor, aspect care nu a putut fi probat.
Dat fiind că Biroul Teritorial Bihor nu are personalitate juridică, nefiind o organizație sindicală de sine stătătoare, în sensul Legii dialogului social nr. 62/2011, iar reprezentarea sindicatului în relațiile cu terții și în fața instanțelor de judecată în baza unei împuterniciri de la centru nu-i conferă calitate procesuală activă (acționând doar ca reprezentant al sindicatului reclamant, nu ca reprezentant al membrilor de sindicat), sediul Biroului Teritorial Bihor nu are relevanță în determinarea competenței teritoriale a instanței.
Prin urmare, pentru toate aceste considerente, având în vedere dispozițiile art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența soluționării cauzei în primă instanță în favoarea Tribunalului București, ca instanță în circumscripția căreia se află situat sediul sindicatului reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 2 februarie 2017.
Procesat de GGC - CL