Decizia nr. 492/2017
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din data de 14 septembrie 2016, Curtea de Apel Bacău, secția I civilă, a suspendat judecata recursului declarat de reclamantul A. împotriva încheierii de ședință din data de 16 mai 2016 a Tribunalului Bacău, secția I civilă, pentru lipsa părților, conform art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.
Împotriva acestei încheieri, reclamantul A. a declarat apel, recalificat drept recurs, care face obiectul prezentului dosar.
Prin cererea de recurs, reclamantul A. nu a indicat vreun temei de drept al criticilor formulate.
A susținut că s-a conformat celor puse în vedere prin citația trimisă de Curtea de Apel Bacău pentru termenul de judecată din 14 septembrie 2016, în sensul că a trimis un înscris la dosar, respectiv note scrise. Așadar, apreciază că a respectat legea și că instanța de apel ar fi trebuit să soluționeze recursul său și nu să suspende judecata cauzei.
La data de 10 noiembrie 2016, cererea de recurs formulată de reclamantul A. a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă.
La data de 8 decembrie 2016 a fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, care a fost însușit de membrii completului de judecată, iar la data de 12 ianuarie 2017 s-a dispus comunicarea raportului către părțile în litigiu.
La data de 23 și 25 ianuarie 2017 raportul a fost comunicat tuturor părților, conform dovezilor aflate la dosar.
Părțile nu au depus punct de vedere la raport.
Analizând cererea de recurs, Înalta Curte constată următoarele:
Potrivit art. 486 alin. (1) C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă, printre altele, numele, prenumele, domiciliul, reședința, denumirea, sediul părților, precum și motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele se vor depune printr-un memoriu separat.
Lipsa acestor mențiuni este sancționată cu nulitatea potrivit alin. (3) al aceluiași articol.
Conform art, 487 alin. (1) C. proc. civ., recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5) aplicabile și în recurs, adică atunci când termenul pentru exercitarea căii de atac curge de la un alt moment decât comunicarea hotărârii, motivarea recursului se va face într-un termen de aceeași durată, care curge, însă, de Ia data comunicării hotărârii.
În cauză, recurentul exercită calea de atac împotriva unei încheieri prin care s-a dispus suspendarea judecății pentru lipsa nejustificată a părților, măsură determinată de inexistența unei solicitări de judecată în lipsă din partea acestora [art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.].
Or, o astfel de încheiere poate fi atacată cu recurs la instanța superioară, în speță Înalta Curte de Casație și Justiție, așa cum prevăd dispozițiile art. 414 alin. (1) C. proc. civ.
Chiar dacă, potrivit alin. (2) al aceluiași articol, recursul se poate declara cât timp durează suspendarea cursului judecării procesului atât împotriva încheierii prin care s-a dispus suspendarea, cât și împotriva încheierii prin care s-a dispus respingerea cererii de repunere pe rol, nu înseamnă că recursul nu trebuie să fie motivat ori că motivele deduse judecății prin intermediul căii de atac nu ar trebui să se circumscrie ipotezelor expres reglementate de dispozițiile art. 488 C. proc. civ.
Se constată că aspectele deduse judecății prin intermediul căii extraordinare de atac nu se circumscriu cazurilor expres reglementate de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., în condițiile în care, prin încheierea atacată, s-a dispus suspendarea judecății cauzei pentru lipsa părților, în timp ce recurentul susține că instanța ar fi trebuit să îi judece cererea de recurs, fiind că trimisese la dosar note scrise.
O atare motivare echivalează cu lipsa argumentelor ce au îndreptățit partea să exercite calea de atac, întrucât nu se raportează la considerentele încheierii atacate. Chestiunile pe care recurentul reclamant le supune dezbaterii în calea extraordinară de atac a recursului nu pot constitui critici de nelegaiitate care să conducă la desființarea încheierii atacate întrucât nu au legătură cu cele statuate de instanță în respectiva hotărâre, împrejurare ce echivalează cu nemotivarea recursului.
Neîndeplinirea condiției prevăzută de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. cu privire la motivarea recursului atrage sancțiunea anulării acestuia, potrivit art. 493 alin. (5) C. proc. civ.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte va anula recursul declarat de reclamantul A. împotriva încheierii de ședință din 14 septembrie 2016, pronunțată de Curtea de Apei Bacău, secția l civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează recursul declarat de reclamantul A. împotriva încheierii de ședință din data de 14 septembrie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16 martie 2017.