Decizia nr. 513/2017
Asupra cauzei de față, constată următoarele;
Prin încheierea de ședință din data de 9 septembrie 2015, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, în temeiul art. 412 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., a suspendat judecata cererii de apel formulată de apelantul-reclamant A. - decedat, prin mandatar Asociația Europeană B. - Secțiunea Națională Română, reprezentată de C. împotriva sentinței civile nr. 1082 din data de 10 septembrie 2014 pronunțată de Tribunalul București, secția a lll-a civilă, în Dosarul nr. x/3/2013, în contradictoriu cu intimata-pârâtă D.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs recurenta Asociația Europeană B. - Secțiunea Națională Română, reprezentată prin prof. univ. dr. C., în calitate de președinte al Asociației, care, la rândul său, l-a împuternicit pe secretarul general al Asociației, conf. univ, dr. E., să o reprezinte în fața instanțelor de judecată.
Recurenta a solicitat admiterea recursului, desființarea încheierii din data de 9 septembrie 2015 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, prin care s-a dispus suspendarea judecării cererii de apel în Dosarul nr. x/3/2013 și restituirea cauzei în vederea continuării judecății apelului.
Învestit, prin repartizare aleatorie, cu soluționarea recursului, completul de filtru nr. 7 a dispus comunicarea cererii motivate de recurs către intimata-pârâtă D.
Cererea de recurs a fost comunicată intimatei-pârâte la data de 10 noiembrie 2016, potrivit dovezilor de comunicare aflate Ia dosar, iar, la data de 29 noiembrie 2016, în termen legal, aceasta a depus întâmpinare cu privire la recursul declarat în cauză.
În cuprinsul întâmpinării formulate, intimata-pârâtă a invocat: nulitatea recursului pentru neîndeplinirea cerinței prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. e) C. proc. civ., raportat la dispozițiile art. 486 alin. (3) C. proc. civ.; excepția lipsei capacității procesuale de folosință a Asociației Europene B. - Secțiunea Națională Română; excepția lipsei calității procesuale active a Asociației Europene B. - Secțiunea Națională Română; excepția lipsei calității de reprezentant al Asociației Europene B. - Secțiunea Națională Română a lui C.; excepția lipsei calității de reprezentant a lui E.; excepția tardivității introducerii recursului.
Pe fondul recursului, intimata-pârâtă a apreciat că motivele de recurs nu privesc încheierea de suspendare recurată și, prin urmare, înțelege să solicite respingerea recursului ca nemotivat în drept și nefondat, precum și obligarea persoanei responsabile de introducerea prezentei căi de atac la plata cheltuielilor de judecată, constând în onorariul de avocat.
La data de 21 decembrie 2016, recurenta a depus răspuns la întâmpinare, prin care, combătând susținerile intimateî-pârâte, a solicitat respingerea întâmpinării ca neîntemeiată și nelegală, recunoașterea calității procesuale active în speță a Asociației Europene B. - Secțiunea Națională Română, admiterea recursului declarat și restituirea cauzei în vederea continuării judecății apelului.
Prin rezoluția din data de 9 ianuarie 2017, s-a dispus întocmirea raportului privind admisibilitatea în principiu a recursului, având în vedere că, în cauză, a fost a fost parcursă procedura comunicărilor prevăzute de normele de procedură civilă.
La data de 20 ianuarie 2017, a fost întocmit raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului, în concluziile acestuia arătându-se că prezenta cale de atac este legal timbrată, recurenta îndeplinind obligația de a face dovada achitării taxei judiciare de timbru și, de asemenea, aceasta a complinit lipsa semnăturii de pe cererea de recurs, prin depunerea exemplarului semnat de către prof. univ. dr. C.
De asemenea, au fost reținute cele susținute de către recurentă prin motivele de recurs și prin răspunsul la întâmpinare, precum și excepțiile invocate prin întâmpinare de către intimata-pârâtă.
În aceiași raport, s-a constatat că, prin adresa înregistrată la dosar la data de 15 noiembrie 2016 șl, respectiv, prin întâmpinarea formulată, atât recurenta, cât și intimata-pârâtă și-au exprimat acordul ca, în situația în care recursul este admisibil în principiu, acesta să fie soluționat de către completul de filtru.
Analizând recursul declarat in cauză, Înalta Curte constată că acesta este inadmisibil, pentru considerentele ce succed:
Hotărârea judecătorească, raportat la cele statuate de art. 457 C. proc. civ., este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta.
Potrivit dispozițiilor art. 458 C. proc. civ., „Căile de atac pot fi exercitate numai de părțile aflate în proces care justifică un interes, în afară de cazul în care, potrivit legii, acest drept îl au și alte organe sau persoane.
Prin urmare, în analiza admisibilității unei căi de atac, instanța de control judiciar trebuie să aibă în vedere și aspectele ce țin de aptitudinea celui care a promovat calea de atac de a efectua acest demers juridic, care, potrivit dispozițiilor legale anterior enunțate, depinde de calitatea de parte în proces sau de recunoașterea acestui drept de către lege, pentru cei care nu au fost părți în cauza supusă judecății.
Având în vedere dispozițiile art. 435 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora hotărârea este obligatorie și produce efecte și pentru succesorii părților și, în aplicarea art. 38 și art. 39, rezultă că exercițiul căii de atac este deschis și avânzilor-cauză.
În principiu, hotărârea judecătorească are putere de lucru judecat numai între părțile litigante, cu consecința că dreptul de a ataca pe calea recursului o hotărâre aparține numai acestora și succesorilor lor în drepturi.
Art. 458 teza finală C. proc. civ. prevede că dreptul de a uza de exercițiul căilor de atac poate aparține și altor organe sau persoane, potrivit legii, cum este, de exemplu, cazul procurorului care, deși nu este parte în procesul civil, fiind străin de raportul juridic soluționat prin hotărârea judecătorească, poate exercita calea de atac, în condițiile prevăzute de art. 92 alin. (4) C. proc. civ., chiar dacă nu a pornit acțiunea civilă, precum și atunci când a participat la judecată în condițiile legii.
Dat fiind principiul relativității efectelor hotărârii judecătorești, rezultă că hotărârea judecătorească nu poate da naștere unor drepturi sau obligații decât față de părțile din proces; ca atare, și procedura judiciară, în toate etapele sale se derulează doar între părțile cauzei, astfel încât, doar acestea sunt îndrituite, în principiu, să facă uz de exercițiul căilor de atac ordinare sau extraordinare (situațiile de excepție neintrând în discuție în cauză - procuror, succesori universali, cu titlu universal sau chiar cu titlu particular etc.).
În litigiul pendinte, astfel cum rezultă din cererea de chemare în judecată, precum și completarea depusă la data de 21 iunie 2013, acțiunea a fost introdusă de către „prof. univ. dr. A. prin mandatar, Asociația Europeană B. - Secțiunea națională Română, reprezentată legal prin prof. univ. dr. C. - președintele asociației”.
În raport de cele arătate anterior, Înalta Curte reține că A. este cel care are calitatea de reclamant în cauză, Asociația Europeană B. - Secțiunea Națională Română acționând, în calitate de mandatar al reclamantului, astfel cum rezultă fără dubiu din sintagma „prin mandatar”.
Așa fiind, se observă și că prima instanță a pronunțat sentința cu privire la reclamantul A. și la pârâta D., iar apelul a fost exercitat de către reclamantul A., prin mandatar Asociația Europeană B. - Secțiunea Națională Română.
Încheierea atacată prin prezentul recurs suspendă judecata cererii de apel formulată de apelantul-reclamant A. - decedat, prin mandatar Asociația Europeană B. - Secțiunea Națională Română, împotriva sentinței civile nr. 1082 din 10 septembrie 2014, pronunțată de Tribunalul București, secția a III-a civilă, în Dosar nr. x/3/2013, în contradictoriu cu intimata-pârâtă D.
În cuprinsul aceleiași încheieri, s-a consemnat și că avocatul apelantului-reelamant a arătat că au fost contactați moștenitorii reclamantului care, deși cunosc despre existența dosarului, nu au înțeles să își manifeste nici opțiunea de a continua judecata, dar nici opțiunea de retragere a mandatului.
Totodată, din modul de redactare a cererii de recurs, rezultă că prezenta cale extraordinară de atac a fost declarată Asociația Europeană B. - Secțiunea Națională Română, fără a se menționa că acționează în calitate de mandatar, astfel încât se constată că aceasta a promovat recursul în nume propriu.
În aceste condiții, recursul nu poate fi interpretat de către instanță în sensul în care recurenta ar fi acționat ca reprezentant legal al unei persoane care are calitate de parte în proces, aceasta cu atât mai mult cu cât, în dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta arată că instanța de apel a suspendat cauza omițând faptul că la dosar există cererea sa prin care a arătat că înțelege ca în nume propriu să continue acțiunile prevăzute de lege contra actelor de plagiat, inclusiv și cu privire la întimata-pârâtă D., aspect de natură a prezuma intenția recurentei de a continua procesul în nume propriu, prin declararea prezentei căi de atac.
Astfel, Înalta Curte constată că entitatea care a promovat prezentul recurs nu a dobândit calitatea de parte în cauza de față, ceea ce rezultă din observarea cadrului procesual constituit la prima instanță (cerere principală completată, tară a fi formulate cereri incidentale), după cum nici în apel nu a operat vreo modificare a acestuia în vreuna dintre modalitățile permise de lege - intervenție principală cu acordul părții adverse [art 62 alin. (3) C. proc. civ.], ori o cerere de intervenție accesorie (art. 63 C. proc. civ.).
Prin urmare, Înalta Curte reține că recurenta Asociația Europeană B. - Secțiunea Națională Română are calitatea de terț față de cauza pendinte și, ca regulă, legea nu recunoaște dreptul de a ataca o hotărâre judecătorească pronunțată într-un proces decât părților cărora le este opozabil, iar, pe de altă parte, constată că nu este incidentă vreo situație dintre cele de excepție exemplificate anterior, după cum nici nu există vreo prevedere a legii speciale care să dispună în acest sens (posibilitatea exercitării căii de atac de alte entități decât părțile procesului).
De asemenea, Înalta Curte apreciază că nu pot fi primite susținerile recurentei, în sensul că a acționat în cauză și în nume propriu, având calitate procesuală activă, iar indiferent de poziția inactivă a moștenitorilor, poate continua acțiunea civila privind înlăturarea consecințelor civile în cauză care sunt de ordine publică.
Trimiterile pe care recurenta le face la prevederile propriul statut și la mai multe dispoziții legale vizând dreptul de promovare a unei acțiuni pentru apărarea intereselor membrilor săi sau a interesului general față de încălcarea legii prin plagiere, apreciind că are calitate procesuală activă, nu pot fi reținute, întrucât dispozițiile procesuale reglementează dreptul de exercițiul al căii de atac în mod distinct de dreptul ce ar putea fi recunoscut recurentei cu privire la formularea unei cereri introductive de instanță în nume propriu, pentru apărarea sau valorificarea aceluiași drept cu cel dedus judecății în prezenta cauză de către reclamantul A.
Pentru aceste considerente, în aplicarea dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca inadmisibil.
Raportat la soluția ce urmează a fi pronunțată și văzând dispozițiile art. 499 C. proc. civ., potrivit cărora în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat pe fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivele de casare, Înalta Curte apreciază că nu se mai impune analiza criticilor formulate prin cererea de recurs. De asemenea, nici aspectele invocate de către intimata-pârâtă, prin întâmpinare nu vor mai supuse analizei instanței de control judiciar, având în vedere în admisibilitatea prezentei căi de atac care face de prisos cercetarea oricărei alte excepții.
Reținând prevederile art. 453 C. proc. civ., potrivit cărora partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată, având în vedere soluția ce urmează a fi pronunțată, respectiv aceea de respingere a recursului, ca inadmisibil, va obliga recurenta la plata către intimata-pârâtă a sumei de 600 lei, cu titlu de cheituieii de judecată, astfel cum au fost dovedite prin factura fiscală din data de 15 noiembrie 2016 și chitanța din data de 15 noiembrie 2016, aflate, în copii conforme cu originalul, la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurenta Asociația Europeană B. - Secțiunea Națională Română împotriva încheierii de ședință pronunțată la data de 9 septembrie 2015 de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă.
Obliga pe recurentă la plata sumei, de 600 lei către intimata-pârâtă D., cu titlu de cheltuieli de judecată.
Fără cale de atac.