Decizia nr. 514/2017
Asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin decizia civilă nr. 80 din data de 19 ianuarie 2016, pronunțată în Dosarul nr. x/3/2014, Curtea de Apel București, secția a Vl-a civilă, a admis apelul formulat de reclamanții A., B., C. și D. împotriva sentinței civile nr. 567 din data de 6 februarie 2015, pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă, în Dosarul nr. x/3/2014, în contradictoriu cu intimata-pârâtă SC E. SA, a anulat hotărârea atacată și a acordat termen pentru evocarea fondului.
Curtea de Apel București, secția a Vl-a civilă, prin decizia civilă nr. 648 din data de 12 aprilie 2016, pronunțată m același dosar, a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții A., B., C. și D., în contradictoriu cu pârâta E. SA; a obligat pârâta ia plata sumei de 70.000 euro în echivalent în lei la cursul B.N.R. din ziua plății către reclamanta A., a sumei de 70.000 euro în echivalent în lei la cursul B.N.R. din ziua plății către reclamanta B., a sumei de 70.000 euro în echivalent în lei la cursul B.N.R. din ziua plății către reclamantul C., a sumei de 35.000 euro în echivalent în lei la cursul B.N.R. din ziua plății către reclamanta D., cu titlu de daune morale; a obligat pârâta la plata unor prestații periodice în cuantum de 150 lei, lunar, pentru fiecare minor, reclamanții C. și D., de la data de 1 octombrie 2014 până la vârsta de 18 ani și, în continuare, până la terminarea studiilor, dar nu mai târziu de 26 de ani.
Împotriva acestei decizii, în temeiul art. 483 și art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a declarat recurs pârâta E. SA, solicitând, în principal, admiterea recursului, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului București, ca instanță de fond, iar, în subsidiar, admiterea recursului, casarea deciziei recurate cu dispunerea diminuării despăgubirilor acordate cu titlu de daune morale.
Învestită cu soluționarea căii de atac, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a dispus, prin rezoluția din data de 7 noiembrie 2016, comunicarea cererii motivate de recurs către intimații-reclamanți.
Motivele de recurs au fost comunicate intimați ior-reciamanți la data de 10 noiembrie 2016, potrivit dovezilor de comunicare aflate la dosarul de recurs.
Prin întâmpinarea depusă în termen legal, intimații-reclamanți au solicitat a se dispune în temeiul dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., anularea recursului, iar în situația în care se va considera că recursul este admisibil în principiu, să se dispună anularea acestuia în conformitate cu dispozițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ.
Prin rezoluția din data de 17 noiembrie 2016, s-a dispus comunicarea întâmpinării recurentei-pârâte SC E. SA, care, în termen legal, nu a depus răspuns la întâmpinare.
Prin rezoluția din data de 15 decembrie 2016, s-a dispus întocmirea raportului privind admisibilitatea în principiu a recursului, prevăzut de dispozițiile art. 493 C. proc. civ., constatându-se efectuate formalitățile de comunicare prevăzute de lege.
La data de 22 decembrie 2016, s-a procedat la întocmirea raportului privind admisibilitatea în principiu a prezentei căi de atac, în concluziile acestuia, reținându-se că recursul este declarat în termen legal, îndeplinește cerințele de formă impuse de lege sub pedeapsa nulității, este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și este admisibil în raport de valoarea obiectului cererii de chemare în judecată.
Totodată, s-a constatat că, prin întâmpinarea formulată, intimații-reclamanți au solicitat, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., anularea recursului, iar, în situația în care se va considera că recursul este admisibil în principiu, să se dispună anularea acestuia în conformitate cu prevederile art. 489 alin. (2) C. proc. civ.
Potrivit dovezilor aflate la dosarul de recurs, raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a fost comunicat părților, care, în termen legal, nu au formulat puncte de vedere.
Analizând recursul declarat în cauza, Înalta Curte constată că acesta este nul pentru considerentele ce succed:
Recursul este o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată numai în termenul și condițiile expres prevăzute de lege.
Potrivit dispozițiilor imperative ale art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar în conformitate cu prevederile art. 488 din același cod, casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate limitativ prevăzute în cuprinsul acestui articol.
Prevederile art. 489 alin. (2) C. proc. civ. statuează că recursul este nul dacă motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din același cod.
În plus, pe lângă cerința încadrării criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., se reține că aceste critici trebuie să vizeze argumentele instanței care a pronunțat hotărârea atacată, în caz contrar neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanța de recurs.
Instanța învestită cu judecarea recursului poate exercita un control judecătoresc eficient numai în măsura în care motivele de nelegalitate suni indicate și dezvoltate într-o formă concretă și se referă la una dintre situațiile prevăzute de art. 488 C. proc. civ.
Față de motivarea cererii de recurs, Înalta Curte reține că, un prim motiv de recurs invocat de către recurenta-pârâtă, în temeiul căruia aceasta a solicitat casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei, spre rejudecare, Tribunalului București, ca instanță de fond, vizează aplicarea greșită de către instanța de apel a prevederilor art. 480 alin. (3) C. proc. civ., cu consecința încălcării dispozițiilor art. 13 alin. (3) C. proc. civ. și ale art. 13 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
În susținerea acestui motiv de recurs, în esență, recurenta-pârâtă apreciază că dispozițiile art. 480 alin. (3) C. proc. civ. nu erau aplicabile în cauza de față, iar soluția corectă era aceea de admitere a apelului, casarea sentinței apelate și trimiterea cauzei ia instanța de fond în vederea continuării judecății.
Înalta Curte reține că această critică nu se încadrează în motivului de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., invocat de către recurenta-pârâtă prin cererea de recurs, criticile vizând încălcarea normelor de procedură putând fi circumscrise prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.
Însă, cu toate că acest motiv de recurs este susceptibil de a fi încadrat în motivele statuate de dispozițiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ., acesta nu poate fi primit, nefiind îndeplinită condiția de a viza hotărârea ce se atacă prin recursul promovat în cauză.
Astfel, se reține că recursul declarat de recurenta-pârâtă SC E. SA este îndreptat împotriva deciziei civile nr. 648 din data de 12 aprilie 2016, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, iar soluția pe care o critică recurenta-pârâtă, în sensul aplicării eronate de către instanța de apel a dispozițiilor art. 480 alin. (3) C. proc. civ., a fost dată prin decizia nr. 80 din data de 19 ianuarie 2016, decizie pe care recurenta-pârâtă nu a atacat-o prin prezenta cale de atac.
Față de cele anterior arătate, Înalta Curte constată că acest motiv de recurs nu vizează hotărârea atacată prin recursul pendinte și, prin urmare, nu se referă la argumentele instanței care a pronunțat hotărârea atacată în cauză, astfel încât, prin prisma acestuia, instanța de recurs nu poate exercita controlul judiciar al deciziei recurate, respectiv decizia civilă nr. 648 din data de 12 aprilie 2016 a Curții de Apel București, secția a Vl-a civilă.
În ceea ce privește cel de-al doilea motiv de recurs, în temeiul căruia recurenta-pârâtă a solicitat casarea deciziei recurate și dispunerea diminuării despăgubirilor acordate cu titlu de daune morale, se reține că aceasta critică cuantumul despăgubirilor acordate de către instanța de apel intimaților-reclamanți prin decizia atacată, raportându-se la cauze similare care s-au aflat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție și la cuantumul despăgubirilor care s-au acordat deja, definitiv, în celelalte cauze ce au generat din același accident rutier.
Totodată, a invocat dispozițiile Legii nr. 136/1995, precum și ale art. 49 pct 2 lit. d) din Normele de aplicare a Ordinului Președintelui Comisiei de Supraveghere a Asiguraților nr. 14/2011, potrivit cărora, în caz de deces, despăgubirile se acordă „în conformitate cu legislația și jurisprudența din România” și face trimitere și la dispozițiile art. 1390 pct. 3 C. civ., în conformitate cu care, la stabilirea despăgubirilor se va ține cont de nevoile celui păgubit, precum și de veniturile pe care, în mod normai, cel decedat le-ar fi avut precum și la cele reținute în cuprinsul Ghidului pentru soluționarea daunelor morale pe care îl apreciază a fi o garanție a obiectivității și tratamentului nediscriminator prevăzut de art. 14 al Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
În raport de cele susținute de către recurenta-pârâtă prin acest motiv de recurs, Înalta Curte constată că aspectele invocate reprezintă critici vizând netemeinicia și nu netegalitatea hotărârii atacate, recurenta-pârâtă solicitând, în esență, reaprecierea probelor de către instanța de control judiciar, cu consecința diminuării despăgubirilor acordate.
Se reține, astfel, că toate aspectele invocate de recurenta-pârâtă în dezvoltarea acestui motiv de recurs vizează, în realitate, netemeinicia deciziei atacate, or, dispozițiile art. 483 alin. (3) C. proc. civ. prevăd că recursul urmărește să supună examinarea, în condițiile legii, conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.
Aceste dispoziții legale sunt exprese și stabilesc clar că în recurs nu pot fi invocate decât motive de nelegalitate a hotărârii atacate, reaprecierea probelor administrate în cauză - care este, în mod evident, un aspect de netemeinicie a hotărârii - neputând forma obiect de analiză în recurs, aceasta neîncadrându-se în niciunul dintre cazurile de casare reglementate expres și limitativ de dispozițiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ.
Așa fiind, cum, pe de o parte, aspectele invocate de recurenta-pârâtă în cuprinsul primului motiv de recurs nu vizează hotărârea atacată prin prezenta cale de atac, iar, pe de altă parte, celelalte critici nu se încadrează în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ. și cum, în cauză, nu pot fi reținute, în raport de prevederile art. 489 alin. (3) C. proc. civ., motive de ordine publică, Înalta Curte va aplica sancțiunea expres prevăzută de art. 489 alin. (2) C. proc. civ., urmând a constata nulitatea recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată nul recursul declarat de pârâta SC E. SA împotriva deciziei nr. 648 din data de 12 aprilie 2016, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 17 martie 2017.