Decizia nr. 108/A/2017
Asupra apelului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia penală nr. 38/A din 12 ianuarie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, în baza art. 432 C. proc. pen., a fost respinsă, ca neîntemeiată, contestația în anulare declarată de către contestatorii A. și B., împotriva Deciziei penale nr. 921 din 28 iunie 2016 a Curții de Apel Cluj.
Au fost obligați contestatorii la plata în favoarea statului a sumelor de câte 200 lei fiecare, cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această soluție, Curtea de Apel Cluj a reținut următoarele:
Prin decizia penală nr. 921 din 28 iunie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Cluj în Dosarul nr. x/84/2016, au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Sălaj și de inculpații B. și A. împotriva sentinței penale nr. 190 din 17 septembrie 2015 a Tribunalului Sălaj.
Au fost obligați apelanții B. și A. să plătească fiecare în favoarea statului suma de câte 300 lei reprezentând cheltuieli judiciare.
Împotriva acestei decizii, contestatorii A. și B. au formulat contestație în anulare, solicitând desființarea Deciziei penale nr. 921/2016 a Curții de Apel Cluj, prin care s-au respins apelurile inculpaților, urmând ca, în baza art. 432 alin. (1) C. proc. pen., să se dispună achitarea lor, deoarece prejudiciul constatat de curtea de apel se situează sub limita de 50.000 euro, iar conform art. 10 din Legea nr. 241/2005 și art. 19 din Legea nr. 255/2013 de punere în aplicare a N.C.P.P., sunt aplicabile dispozițiile art. 181 C. pen. anterior.
În motivarea contestației, prin memoriul depus la dosar și concluziile scrise, precum și prin concluziile orale ale apărătorului ales, contestatorii au arătat că prejudiciul cauzat statului (Agenția Națională de Administrație Fiscală) a fost recuperat prin compensare, întrucât aceștia aveau de recuperat de la stat suma de cca. 400.000 euro și, de asemenea, că toate înregistrările financiare au fost corect efectuate și puse la dispoziția organelor de control.
S-a susținut că, potrivit art. 19 din Legea nr. 255/2013, dacă se constată că în privința unei fapte comise anterior intrării în vigoare a N.C.P.P. sunt incidente dispozițiile art. 181 C. pen. anterior, se impune achitarea.
Contestatorii au apreciat că, în aceeași cauză, nu se poate dispune o soluție de condamnare și, în același timp, de încetare a procesului penal, motiv pentru care au solicitat admiterea contestației în anulare și, în baza art. 432 alin. (1) C. proc. pen., să se dispună achitarea acestora, potrivit dispozițiilor art. 181 C. pen. anterior.
Contestația în anulare formulată de cei doi contestatori împotriva Deciziei penale nr. 921 din 28 iunie 2016 a Curții de Apel Cluj a fost apreciată ca fiind neîntemeiată, în acest sens reținându-se următoarele:
Prin sentința penală nr. 190 din 17 septembrie 2015, pronunțată de Tribunalul Sălaj, în baza art. 396 alin. (6) raportat la art. 16 lit. b) C. proc. pen., s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpaților B. și A., pentru comiterea infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 13 C. pen.
În baza art. 10 din Legea nr. 241/2005, art. 53 C. pen. și art. 5 C. pen., s-a aplicat inculpaților o amendă penală de câte 5.000 lei, ce se va executa conform art. 559 C. proc. pen.
S-a constatat recuperat prejudiciul, iar inculpații au fost obligați la câte 1.500 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva acestei sentințe au formulat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Sălaj și contestatorii B. și A.
Contestatorii au solicitat aplicarea dispozițiilor art. 181 C. pen. anterior întrucât faptele reținute în sarcina acestora nu prezintă gradul de pericol social al unor infracțiuni.
Prin decizia penală menționată mai sus au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Sălaj și de contestatori împotriva sentinței penale nr. 190 din 17 septembrie 2015 a Tribunalului Sălaj.
În motivarea deciziei s-a arătat că faptele comise de contestatori nu sunt lipsite de pericolul social al unei infracțiuni, raportat la valoarea socială apărată prin norma de incriminare și la conținutul expertizei contabile efectuate în cauză, din care a rezultat că impozitul pe profit și T.V.A. este de 52.541 lei, din care 24.217 lei impozit pe profit și 28.324 lei T.V.A., prejudiciu care se situează sub limita de 50.000 euro, prejudiciu acoperit integral, iar potrivit dispozițiilor art. 10 din Legea nr. 241/2005, în vigoare la data comiterii faptelor, soluția instanței de fond, de încetare a procesului penal, este legală și temeinică, sens în care apelul promovat de contestatori a fost respins.
În ceea ce privește contestația în anulare formulată în cauză, s-a reținut că, potrivit art. 432 alin. (1) C. proc. pen., la termenul fixat pentru judecarea contestației în anulare, instanța, ascultând părțile și concluziile procurorului, dacă găsește întemeiată contestația, desființează prin decizie hotărârea a cărei anulare se cere și procedează fie de îndată, fie acordând un termen, după caz, la rejudecarea apelului sau la rejudecarea cauzei după desființare.
A fost avut în vedere că dispozițiile legale sus menționate sunt de strictă interpretare și vizează reformarea unei soluții de condamnare, în locul unei soluții de încetare a procesului penal, în condițiile în care există o cauză de încetare.
S-a constatat că soluția primei instanțe este una de încetare a procesului penal, iar sancțiunea aplicată de instanță, în baza art. 10 din Legea nr. 241/2005, nu se poate raporta la ipoteza menționată.
S-a remarcat faptul că, prin contestația formulată, contestatorii doresc o reevaluare a materialului probator, pe baza unor apărări deja formulate la judecata în fond a cauzei și care au fost luate în considerare, iar în final, pronunțarea unei soluții de achitare, în baza art. 181 C. pen. anterior, soluție care nu poate fi dispusă, întrucât dispozițiile art. 10 din Legea nr. 241/2005 nu prevăd această posibilitate.
În concluzie, s-a reținut că, chiar în condițiile în care instanța de fond ar aprecia acele reduceri de pedepse sau de aplicare a unei sancțiuni administrative, alta decât cea din textul de incriminare, dispozițiile art. 10 din Legea nr. 241/2005 nu presupun achitarea, ci doar încetarea procesului penal, soluție care a fost adoptată de instanța de fond și menținută de către instanța de apel, sens în care se poate discuta doar despre o eroare judiciară raportat la soluțiile prevăzute de art. 10 din Legea nr. 241/2005, care nu poate fi remediată pe calea unei contestații în anulare, așa cum au solicitat contestatorii.
Având în vedere că, prin contestația în anulare, contestatorii au solicitat o reapreciere a probatoriului administrat la judecata în fond a cauzei și asupra căruia instanțele s-au pronunțat în fond și în apel și că, în cauză, a fost pronunțată o soluție de încetare a procesului penal, corespunzătoare dispozițiilor art. 10 din Legea nr. 241/2005, iar pe calea contestație în anulare nu se poate dispune achitarea contestatorilor potrivit art. 181 C. pen. anterior, în baza art. 432 C. proc. pen., a fost respinsă, ca neîntemeiată, contestația în anulare declarată de către cei doi contestatori împotriva Deciziei penale nr. 921 din 28 iunie 2016 a Curții de Apel Cluj.
Împotriva Deciziei penale nr. 38/A din 12 ianuarie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, au declarat apel contestatorii A. și B.
La termenul din 3 aprilie 2017, Înalta Curte, din oficiu, a pus în discuția părților excepția inadmisibilității apelului, calea de atac fiind exercitată împotriva unei hotărâri definitive.
Apărătorii aleși ai apelanților contestatori au susținut că prezentul apel este admisibil.
Reprezentantul Ministerului Public a solicitat respingerea, ca inadmisibilă, a căii de atac exercitate în cauză.
Examinând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că apelul declarat în cauză este inadmisibil, pentru considerentele care urmează.
Dând eficiență principiului stabilit prin art. 129 din Constituție privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesual penale, precum și celui privind liberul acces la justiție statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigențelor art. 13 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, C. proc. pen. a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru toate persoanele aflate în situații juridice identice.
C. proc. pen. reglementează hotărârile susceptibile de a fi supuse examinării, căile de atac care pot fi exercitate împotriva acestora, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârilor.
Cât privește contestația în anulare, aceasta reprezintă o cale extraordinară de atac ce se adresează instanței care a pronunțat hotărârea a cărei anulare se solicită, fiind firesc ca, împotriva hotărârii pronunțate în contestație în anulare, contestatorul să beneficieze de calea de atac pe care ar fi avut-o hotărârea a cărei anulare se solicită.
În speță, contestatorii A. și B. au declarat apel împotriva Deciziei penale nr. 38/A din 12 ianuarie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, prin care a fost respinsă, ca neîntemeiată, calea extraordinară de atac a contestației în anulare exercitată de aceștia împotriva Deciziei penale nr. 921 din 28 iunie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Cluj în Dosarul nr. x/84/2016 (prin care au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Sălaj și de inculpații B. și A. împotriva sentinței penale nr. 190 din 17 septembrie 2015 a Tribunalului Sălaj) - hotărâre care, însă, este definitivă, în condițiile în care hotărârea a cărei anulare se solicită este o decizie pronunțată în apel, care nu este supusă niciunei căi de atac, context în care nici împotriva soluției pronunțate în contestație în anulare contestatorii nu pot beneficia de vreo cale de atac.
Astfel, dacă s-ar recunoaște promovarea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de lege, s-ar ajunge la încălcarea principiului legalității căilor de atac consfințit prin art. 129 din Constituție, ceea ce este inadmisibil.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 421 pct. 1 lit. a) teza finală C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de contestatorii A. și B. împotriva Deciziei penale nr. 38/A din 12 ianuarie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori.
În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., apelanții contestatori vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.
În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariile cuvenite apărătorilor desemnați din oficiu pentru apelanții contestatori, în sumă de câte 90 lei, vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de contestatorii A. și B. împotriva Deciziei penale nr. 38/A din 12 ianuarie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori.
Obligă apelanții contestatori la plata sumelor de câte 290 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariile cuvenite apărătorilor desemnați din oficiu pentru apelanții contestatori, până la prezentarea apărătorilor aleși, în sumă de câte 90 lei, rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 3 aprilie 2017.