Decizia nr. 146/A/2017
Deliberând asupra apelului de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin Încheierea penală nr. 403 din data de 10 octombrie 2016 pronunțată Judecătoria Caransebeș în Dosarul nr. x/208/2016, a fost respinsă plângerea formulată de petentul A., în contradictoriu cu intimații Primăria Buchin și SC B. SRL., împotriva Ordonanței nr. 2502/P/2015 din data de 07 ianuarie 2016 dată de Parchetului de pe lângă Judecătoria Caransebeș și a Ordonanței nr. 8/II/2/2016 a primului-procurorului aceleiași unități de parchet.
A fost respinsă cererea petentului de acordare a cheltuielilor de judecată.
A fost obligat petentul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în sumă de 50 lei.
Pentru a pronunța această încheiere judecătorul de cameră preliminară a reținut următoarele:
Prin Ordonanța nr. 2502/P/2015 din data de 07 ianuarie 2016, emisă de Parchetul de pe lângă Judecătoria Caransebeș s-a dispus clasarea cauzei, având ca obiect infracțiunea de abuz în serviciu, prev. de art. 297 alin. (1) C. pen., întrucât fapta nu este prevăzută de legea penală.
Prin Ordonanța nr. 8/II/2/2016 din data de 08 februarie 2016 dată de prim procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Caransebeș a fost respinsă plângerea petentului A. împotriva ordonanței procurorului din 07 ianuarie 2016 din Dosar nr. x/P/2015 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Caransebeș.
Analizând plângerea adresată instanței și având în vedere dispozițiile art. 341 (6) lit. a) C. proc. pen., prima instanță a constatat, în raport cu actele și lucrările dosarului de urmărire penală, precum și cu cele din dosarul instanței, că plângerea este neîntemeiată.
Astfel, s-a reținut că petentul a reclamat săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu de către numitul C., primarul com. Buchin, în sensul că a încălcat dispozițiile legale atunci când au fost demarate lucrările de protecție din galbioane a drumului comunal Prisian.
S-a apreciat că afirmația petentului este înlăturată de faptul că anterior demarării lucrărilor s-au realizat planul de amplasament și delimitarea imobilului, memoriul tehnic, cote de nivel, caiet de sarcini, ante-măsurătoare, ridicare topo, eliberare autorizație de construcție.
În consecință, procurorul a apreciat că nu se poate reține că numitul C. ar fi încălcat vreo dispoziție legală cu privire la demararea unor asemenea lucrări.
În ce privește infracțiunile de distrugere și tulburare de posesie, s-a avut în vedere că acțiunea penală pentru asemenea fapte poate fi pusă în mișcare numai în situația în care partea vătămată formulează plângere prealabilă în termenul legal de 3 luni, care începe să curgă din ziua în care a aflat despre săvârșirea unor asemenea infracțiuni. Or, așa cum rezultă din declarația părții vătămate cele două fapte s-au săvârșit în perioada 04 iunie 2014-04 noiembrie 2014, perioadă în care partea vătămată s-a mărginit în a sesiza tot soiul de autorități, formulând plângere penală abia la 18 decembrie 2015.
Prima Instanță a apreciat că litigiul este de natură civilă, iar soluționarea acestuia nu poate fi realizată până în momentul în care petentul va realiza identificarea și grănițuirea imobilului său în cadrul unui litigiu civil și numai după aceea s-ar pune eventual problema determinării unor încălcări ale dreptului său de proprietate.
S-a mai avut în vedere că până în prezent, imobilul nu este nici identificat și nici grănițuit, așa cum rezultă chiar din declarația petentului de la fila 24 dosar urmărire penală.
Împotriva acestei încheieri a declarat apel petentul A., solicitând conform art. 421 alin. (2) lit. a) C. proc. pen., admiterea apelului, desființarea încheierii atacate și trimiterea cauzei motivat la procuror pentru a se începe urmărirea penală.
La termenul de judecată din data 12 februarie 2017 instanța a pus în discuția părților inadmisibilitatea căii de atac formulată de petent.
Prin Decizia penală nr. 220 din 14 februarie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală, în Dosarul nr. x/208/2016, a fost respins, ca inadmisibil, apelul formulat de apelantul - petent A. împotriva Încheierii penale nr. 403 din data de 10 octombrie 2016 pronunțată Judecătoria Caransebeș.
A fost obligat apelantul - petent la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut că potrivit art. 421 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., apelul este inadmisibil când se exercită împotriva unei hotărâri nesusceptibilă de apel.
În cauză, s-a constatat că prin Încheierea nr. 403 din 10 octombrie 2016 pronunțată de Judecătoria Caransebeș s-a respins plângerea formulată de petent împotriva ordonanței de clasare din data de 07 ianuarie 2016 dispusă în Dosarul nr. x/P/2015 și împotriva ordonanței din data de 08 februarie 2016 dispusă în Dosarul nr. x/II/2/2016, de Parchetul de pe lângă Judecătoria Caransebeș.
S-a reținut că această încheiere este, potrivit art. 341 alin. (8) C. proc. pen., definitivă, împotriva acestei hotărâri nemaiputând fi exercitată calea de atac a apelului.
Împotriva Deciziei penale nr. 220 din 14 februarie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală, în Dosarul nr. x/208/2016 a formulat apel petent A.
În motivarea apelului, petentul a susținut că la soluționarea plângerii sale, organele judiciare nu au analizat situația așa cum rezultă din actele dosarului și nu au constatat că documentația este incompletă și ilegală și că lipsesc unele avize. A mai arătat că nu s-a făcut nicio analiză a situației concrete existente în teren, fiind avută în vedere numai documentația topo întocmită de inginerul D. în baza căreia a fost intabulat terenul de Agenția Națională de Cadastru și Publicitate Imobiliară Caraș Severin.
Petentul a mai precizat că procurorul de caz, în mod voit a falsificat data de 02 octombrie 2015 în data de 12 octombrie 2015 în scop bine determinat și de aici, toate „aberațiile” prezentate de acesta în motivarea ordonanței, care nu au nimic comun cu situația din dosare și cu atât mai puțin, cu situația din teren.
A mai susținut că, situația reținută de procurorul de caz în ordonanța de clasare a fost preluată de procurorul ierarhic superior, de judecătorul de cameră preliminară de la Judecătoria Caransebeș și de cel de la Curtea de Apel Timișoara.
Petentul a apreciat că hotărârea judecătorului de cameră preliminară de la Judecătoria Caransebeș nu este motivată.
De asemenea, a mai susținut că motivarea hotărârii Curții de Apel Timișoara cuprinde aspectele relevate în plângerea petentului, iar susținerile acestei instanțe sunt identice cu cele expuse de instanța de fond, vizând „punerea la plată a părții vătămate pentru a se învăța minte să nu mai facă plângeri împotriva abuzurilor, jafurilor și distrugerilor”, ca în cazul pe care acesta l-a prezentat.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 13 martie 2017, sub nr. x/208/2016.
La termenul din 25 aprilie 2017, reprezentantul Ministerului Public a ridicat excepția inadmisibilității apelului, calea de atac fiind exercitată împotriva unei hotărâri definitive.
Examinând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că apelul declarat în cauză este inadmisibil, pentru considerentele care urmează.
Potrivit dispozițiilor art. 408 C. proc. pen., hotărârile supuse apelului sunt:
(1) Sentințele pot fi atacate cu apel, dacă legea nu prevede altfel.
(2) Încheierile pot fi atacate cu apel numai odată cu sentința, cu excepția cazurilor când, potrivit legii, pot fi atacate separat cu apel.
(3) Apelul declarat împotriva sentinței se socotește făcut și împotriva încheierilor.
În prezenta cauză se reține că, petentul A. a formulat apel împotriva Încheierii penale nr. 403 din data de 10 octombrie 2016 a Judecătoriei Caransebeș, pronunțată în Dosarul nr. x/208/2016, prin care a fost respinsă plângerea formulată de acesta împotriva Ordonanței nr. 2502/P/2015 din data de 07 ianuarie 2016 dată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Caransebeș și a Ordonanței nr. 8/II/2/2016 dată de prim-procurorul din cadrul aceleiași unități de parchet, definitivă potrivit art. 341 alin. (8) C. proc. pen.
Prin Decizia penală nr. 220 din 14 februarie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală, a fost respins, ca inadmisibil, apelul formulat de petent.
Împotriva acestei hotărâri care este definitivă potrivit dispozițiilor legale în materie, a declarat un nou apel petentul A.
Înalta Curte reține că în privința deciziei penale atacate, pronunțată în baza art. 421 pct. 1 lit. a) C. proc. pen. și definitivă, legea nu prevede posibilitatea exercitării vreunei căi ordinare de atac.
Dând eficiență principiilor legalității căilor de atac și liberului acces la justiție, reglementate de dispozițiile art. 129 și art. 21 din Constituție, precum și exigențelor determinate prin art. 3 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, admisibilitatea acestora fiind condiționată de exercitarea lor potrivit legii, în termenele și pentru motivele reglementate de normele incidente în materie.
Declarând apel împotriva unei hotărâri definitive, petentul A. a învestit Înalta Curte de Casație și Justiție cu soluționarea unei căi de atac ce nu întrunește cerințele textelor de lege menționate mai sus și, în consecință, nu este admisibilă potrivit dreptului comun.
Recunoașterea unei căi de atac în situații neprevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.
În speță, hotărârea atacată face parte din categoria celor care, potrivit legii, nu pot fi atacate cu apel sau nu sunt supuse niciunei căi de atac, astfel că prin promovarea apelului de față, petentul a încălcat principiul unicității căii de atac prevăzut de lege.
Or, recunoașterea unei căi de atac în alte condiții decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalității acestora și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte constată că decizia supusă controlului judiciar este definitivă astfel că demersul inițiat de către apelantul petent este inadmisibil și, prin urmare, acestuia nu îi este recunoscută calea de atac a apelului împotriva Deciziei penale nr. 220 din 14 februarie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală, în Dosarul nr. x/208/2016.
Pentru aceste considerente,Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 421 pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibil, apelul formulat de apelantul - petent A. împotriva Deciziei penale nr. 220 din 14 februarie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală, în Dosarul nr. x/208/2016.
În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga apelantul petent la plata sumei de 300 lei de lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, apelul formulat de apelantul - petent A. împotriva Deciziei penale nr. 220 din 14 februarie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală, în Dosarul nr. x/208/2016.
Obligă apelantul - petent la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 25 aprilie 2017.