Decizia nr. 179/RC/2017
I. Prin Sentința penală nr. 156 din 25 noiembrie 2015, Judecătoria Șimleul Silvaniei, secția penală, a dispus:
În baza art. 396 alin. (1), (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. a achitat pe inculpatul A., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de abuz în serviciu asimilată infracțiunilor de corupție prevăzută și pedepsită de art. 297 C. pen. rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen. (Contract din 2 mai 2012), uz de fals prevăzută și pedepsită de art. 323 C. pen. cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen., abuz în serviciu asimilată infracțiunilor de corupție prevăzută și pedepsită de art. 297 C. pen. rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen. (Contract din 1 august 2011).
În baza art. 396 alin. (2) C. proc. pen., art. 77 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 273/2006 a condamnat pe inculpatul A. la pedeapsa de 4.000 RON amendă penală, stabilind numărul zilelor-amendă la 200 și cuantumul unei zile amendă la 20 RON, pentru săvârșirea infracțiunii de angajarea de cheltuieli din bugetul comunei peste limita creditelor bugetare aprobate.
În baza art. 396 alin. (1), (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. a achitat pe inculpata B., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de fals intelectual prevăzută și pedepsită de art. 321 C. pen. cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen. și abuz în serviciu asimilată infracțiunilor de corupție prevăzută și pedepsită de art. 297 C. pen. rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen. (Contract din 2 mai 2012).
În baza art. 396 alin. (1), (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. a achitat pe inculpatul C., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de uz de fals prevăzută și pedepsită de art. 323 C. pen. cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen. și complicitate la abuz în serviciu asimilată infracțiunilor de corupție prevăzută și pedepsită de art. 48 C. pen. raportat la art. 297 C. pen. rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen. (Contract din 2 mai 2012).
În baza art. 396 alin. (1), (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. a achitat pe inculpatul D., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de uz de fals prevăzută și pedepsită de art. 323 C. pen. cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen. și complicitate la abuz în serviciu asimilată infracțiunilor de corupție prevăzută și pedepsită de art. 48 C. pen. raportat la art. 297 C. pen. rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen. (Contract din 2 mai 2012).
A admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă comuna E. și obligă inculpatul A. la plata către aceasta a sumei de 50.142,22 RON.
A menținut măsura sechestrului asigurător asupra bunurilor inculpatului A. până la concurența sumei de 50.142,22 lei.
A ridicat măsura sechestrului asigurător luată asupra bunurilor mobile și imobile ale celorlalți inculpați.
II. Prin Decizia penală nr. 1.174/A din 12 octombrie 2016, Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, a dispus:
A admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Șimleul Silvaniei împotriva Sentinței penale nr. 156 din 25 noiembrie 2015 a Judecătoriei Șimleul Silvaniei pe care a desființat-o în parte.
Pronunțând o nouă hotărâre în aceste limite:
a) A condamnat pe inculpatul A., pentru comiterea infracțiunilor de:
- abuz în serviciu asimilată infracțiunilor de corupție prevăzută și pedepsită de art. 248 C. pen. din 1969 rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen. (Contract din 2 mai 2012) la pedeapsa de 3 ani închisoare;
- uz de fals prevăzută și pedepsită de art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen., la pedeapsa de 8 luni închisoare;
- abuz în serviciu asimilată infracțiunilor de corupție prevăzută și pedepsită de art. 248 C. pen. din 1969 rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen. (Contract din 1 august 2011) la pedeapsa de 3 ani închisoare;
- angajarea de cheltuieli din bugetul comunei peste limita creditelor bugetare aprobate prev. și ped. de art. 77 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 273/2006 la pedeapsa de 1 an închisoare.
În temeiul art. 33, 34 lit. b) C. pen. din 1969 cu aplic. art. 5 C. pen. a contopit pedepsele aplicate și a dispus executarea pedepsei rezultante de 3 ani închisoare.
A aplicat art. 71, 64 lit. a), b), c) C. pen. din 1969. În baza art. 861 C. pen. din 1969 a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 6 ani.
În baza art. 863 C. pen. din 1969 pe durata termenului de încercare inculpatul A. a fost obligat să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
- să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune de la Tribunalul Sălaj desemnat cu supravegherea;
- să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.
A aplicat art. 71 alin. (5) C. pen. din 1969. A pus în vedere inculpatului A. dispozițiile art. 864 C. pen. din 1969.
b) A condamnat pe inculpata B., pentru comiterea infracțiunilor de:
- fals intelectual prevăzută și pedepsită de art. 289 C. pen. din 1969 cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen. la pedeapsa de 8 luni închisoare;
- abuz în serviciu asimilată infracțiunilor de corupție prevăzută și pedepsită de art. 248 C. pen. din 1969 rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen. (Contract din 2 mai 2012) la pedeapsa de 3 ani închisoare.
În temeiul art. 33, 34 lit. b) C. pen. din 1969 a contopit pedepsele de mai sus și a dispus ca inculpata B. să execute pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare. A aplicat art. 71, 64 lit. a), b), c) C. pen. din 1969. În baza art. 861 C. pen. din 1969 a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 5 ani.
În baza art. 863 C. pen. din 1969 pe durata termenului de încercare inculpatul B. a fost obligat să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
- să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune de la Tribunalul Sălaj desemnat cu supravegherea;
- să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.
A aplicat art. 71 alin. (5) vechiul C. pen. A pus în vedere inculpatei B. dispozițiile art. 864 vechiul C. pen.
c) A condamnat pe inculpatul C., pentru comiterea infracțiunilor de:
- uz de fals prevăzută și pedepsită de art. 291 C. pen. din 1969 cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen. la pedeapsa de 8 luni închisoare;
- complicitate la abuz în serviciu asimilată infracțiunilor de corupție prevăzută și pedepsită de art. 26 vechiul C. pen. raportat la art. 248 C. pen. din 1969 rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen. (Contract din 2 mai 2012) la pedeapsa de 3 ani închisoare.
În temeiul art. 33, 34 lit. b) C. pen. din 1969 a contopit pedepsele de mai sus și a dispus ca inculpatul C. să execute pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare.
A aplicat art. 71, 64 lit. a), b) C. pen. din 1969. În baza art. 861 C. pen. din 1969 a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 5 ani. În baza art. 863 vechiul C. pen. pe durata termenului de încercare inculpatul A. a fost obligat să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
- să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune de la Tribunalul Sălaj desemnat cu supravegherea;
- să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.
A aplicat art. 71 alin. (5) C. pen. din 1969. A pus în vedere inculpatului C. dispozițiile art. 864 C. pen. din 1969.
d) A condamnat pe inculpatul D., pentru comiterea infracțiunilor de:
- uz de fals prevăzută și pedepsită de art. 291 C. pen. din 1969 cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen. la pedeapsa de 8 luni închisoare;
- complicitate la abuz în serviciu asimilată infracțiunilor de corupție prevăzută și pedepsită de art. 26 C. pen. din 1969 raportat la art. 248 C. pen. din 1969 rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen. (Contract din 2 mai 2012) la pedeapsa de 3 ani închisoare.
În temeiul art. 33, 34 lit. b) C. pen. din 1969 a contopit pedepsele de mai sus și a dispus ca inculpatul D. să execute pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare.
A aplicat art. 71, 64 lit. a), b) C. pen. din 1969. În baza art. 861 C. pen. din 1969 a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 5 ani.
În baza art. 863 C. pen. din 1969 pe durata termenului de încercare inculpatul D. a fost obligat să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
- să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune de la Tribunalul Sălaj desemnat cu supravegherea;
- să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.
A aplicat art. 71 alin. (5) C. pen. din 1969. A pus în vedere inculpatului D. dispozițiile art. 864 C. pen. din 1969.
A obligat inculpații, în solidar, la plata către partea civilă Primăria E. a sumei de 19.000 RON cu titlu de despăgubiri.
A menținut dispoziția din sentința apelată privind obligarea inculpatului A. la plata către partea civilă Primăria E. a sumei de 50.142,22 RON.
A menținut sechestrul asigurator instituit asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpaților potrivit ordonanțelor din 8 aprilie 2014 și 19 iunie 2014.
A dispus anularea înscrisurilor falsificate, respectiv centralizator situații de plata, Procesul-verbal de recepție din 21 mai 2012, Factura din 23 mai 2012, centralizator situații de plată, Nota de recepție din 24 mai 2012, Factura din 28 mai 2012. A menținut restul dispozițiilor sentinței apelate.
2. A respins apelul declarat de inculpatul A. împotriva Sentinței penale nr. 156 din 25 noiembrie 2015 a Judecătoriei Șimleul Silvaniei.
Împotriva Deciziei penale nr. 1.174/A din 12 octombrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, au formulat recurs în casație inculpații B., A., D. și C.
În dezvoltarea motivelor de recurs în casație inculpații au invocat, în esență, faptul că prin Decizia nr. 405 din 15 iunie 2016 publicată în M. Of. nr. 517 din 8 iulie 2016, Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că dispozițiile art. 246 C. pen. din 1969 și ale art. 297 alin. (1) C. pen. sunt constituționale în măsura în care prin sintagma "îndeplinește în mod defectuos" din cuprinsul acestora se înțelege "îndeplinește prin încălcarea legii", iar ca urmare a acestei decizii, văzând faptul că nu au fost identificate normele cu putere de lege ce au fost încălcate, se impune admiterea recursului în casație și achitarea inculpaților.
Prin Încheierea din 15 martie 2017 pronunțată în Dosarul nr. x/309/2014, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis în principiu cererile de recurs în casație formulate de inculpații B., A., D. și C. împotriva Deciziei penale nr. 1.174/A din 12 octombrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, și a trimis cauza la Completul 3 în vederea soluționării.
Pentru a se pronunța în acest sens, Înalta Curte a reținut că aspectele antamate de inculpați în susținerea cererilor de recurs în casație pot fi valorificate pe calea recursului în casație în temeiul dispozițiilor art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. și faptul că pentru situațiile în care acuzația de abuz în serviciu nu a vizat încălcarea unor norme cu putere de lege, Decizia Curții Constituționale exchivalează cu o lege de dezincriminare.
Examinând pe fond recursurile în casație formulate de inculpații B., A., D. și C., Înalta Curte, în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Înalta Curte reține că recursul în casație este conceput ca o cale extraordinară de atac în care părțile își pot apăra drepturile, înlăturând efectele hotărârilor definitive pronunțate în condițiile celor cinci cazuri de nelegalitate enumerate de art. 438 C. proc. pen. și nu presupune examinarea cauzei exhaustiv, ci exclusiv sub aspectul legalității, respectiv al concordanței cu dispozițiile legii materiale și procesuale.
Instanța reamintește că prin Decizia nr. 405 din 15 iunie 2016 publicată în M. Of. nr. 517 din 8 iulie 2016 Curtea Constituțională a constatat că dispozițiile art. 246 C. pen. din 1969 și ale art. 297 alin. (1) C. pen. sunt constituționale în măsura în care prin sintagma "îndeplinește în mod defectuos" din cuprinsul acestora se înțelege "îndeplinește prin încălcarea legii".
Curtea Constituțională a statuat că principiul legalității incriminării impune ca doar legiuitorul primar să poată stabili conduita, pe care destinatarul legii este obligat să o respecte, în caz contrar supunându-se sancțiunii penale, deci, comportamentul interzis trebuie impus de către legiuitor chiar prin lege (înțeleasă ca act formal adoptat de Parlament, precum și ca act material, cu putere de lege, emis de Guvern, în temeiul delegării legislative, respectiv, prin ordonanțe și ordonanțe de urgență). Așa fiind, neîndeplinirea sau îndeplinirea defectuoasă a unui act trebuie analizată numai prin raportare la atribuții de serviciu reglementate expres prin legislația primară - legi și ordonanțe ale Guvernului.
În esență, instanța de control constituțional a reținut că orice acuzație având ca obiect o faptă, despre care se pretinde că a încălcat îndatoririle de serviciu, va putea angaja răspunderea penală a subiectului activ numai dacă nerespectarea acestor îndatoriri a avut loc prin încălcarea legii, în accepțiunea stabilită prin decizia invocată, respectiv legislația primară, legi și ordonanțe simple sau de urgență.
În Hotărârea prealabilă nr. 6/2017 a Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală al Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a arătat că efectele unei decizii a Curții Constituționale sunt echivalente abrogării textului de incriminare, inclusiv dezincriminării acestuia. Totodată, decizia menționată arată că atunci când fapta anterioară a fost dezincriminată, trăsătura tipicității nu este întrunită indiferent dacă dezincriminarea a operat ca efect al abrogării normei sau ca efect al admiterii excepției de neconstituționalitate și a constatării neconstituționalității normei (în același sens este și Decizia nr. 18 din 17 septembrie 2016 a Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală al Înaltei Curți de Casație și Justiție).
Constatarea neconstituționalității unei norme de incriminare, având ca efect dezincriminarea, precizează Decizia nr. 6/2017 a Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală al Înaltei Curți de Casație și Justiție, "poate privi norma în integralitatea sa ori numai anumite variante de incriminare (prin constatarea neconstituționalității unor teze ale normei de incriminare sau a unor sintagme din norma de incriminare care determină existența unor variante de incriminare). În această ipoteză, constatarea neconstituționalității are ca efect dezincriminarea acelei variante vizate de decizia instanței de contencios constituțional, iar nu a tuturor variantelor prevăzute în norma de incriminare" (în Decizia nr. 110/A din 4 aprilie 2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/1/2017)
Raportat la considerentele reținute de instanța de control constituțional prin Decizia nr. 405 din 15 iunie 2016, Înalta Curte constată că neîndeplinirea acestei exigențe a conduitei inculpatului scoate această conduită din sfera ilicitului penal. Ca urmare, pentru situațiile în care acuzația de abuz în serviciu nu a vizat încălcarea unor norme cu putere de lege, Decizia Curții Constituționale exchivalează cu o lege de dezincriminare.
Consecința dezincriminării faptei o constituie lipsa prevederii actuale în legea penală.
Astfel, neîndeplinirea sau îndeplinirea în mod defectuos a îndatoririlor de serviciu nu va putea fi reținută prin raportare la mențiuni sau obligații regăsite în hotărâri ale Guvernului, ordine ale miniștrilor, regulamente de organizare și funcționare interne, coduri deontologice, proceduri interne, norme metodologice etc., în esență, orice acte normative infralegale sau documente interne ale angajatorului.
Înalta Curte constată că prin Decizia Curții Constituționale anterior evocată s-a realizat o reconfigurare a laturii obiective a infracțiunii de abuz în serviciu sub aspectul elementului material, sfera de incidență fiind restrânsă, sens în care consideră că această decizie constituie o veritabilă lege de dezincriminare cu consecințele ce decurg din reținerea incidenței dispozițiilor art. 4 C. pen.
Acest aspect a fost reliefat și în practica judiciară recentă, ulterior pronunțării deciziei Curții Constituționale instanțele reținând dezincriminarea parțială a infracțiunii de abuz în serviciu (Decizia nr. 110/A din 4 aprilie 2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/1/2017; Decizia penală nr. 197/A din 13 februarie 2017, Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori; Decizia penală nr. 20/A/2017 din 9 februarie 2017, Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală; Sentința penală nr. 134 din 23 martie 2017, Tribunalul Arad, secția penală; Sentința penală nr. 904 din 23 noiembrie 2016, Tribunalul Dâmbovița, secția penală).
În ceea ce privește mijlocul procesual ales pentru invocarea dezincriminării este în prezenta cauză recursul în casație.
În ceea ce privește recursul în casație, pe de o parte există condiționarea termenului în care acesta se formulează, iar pe de altă parte, prin comparație cu prevederile art. 595 C. proc. pen., apare că momentul la care intervine legea de dezincriminare este situat fie înainte de pronunțarea hotărârii definitive, fie cel târziu până la expirarea termenului de declarare a acestei căi de atac.
În consecință, în această primă ipoteză, pot fi valorificate doar acele legi de dezincriminare (mutatis mutandis și cazul unei decizii a Curții Constituționale prin care norma de incriminare este declarată neconstituțională) care intră în vigoare cel târziu până la expirarea termenului de declarare a recursului în casație. (Decizia nr. 110/A din 4 aprilie 2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/1/2017)
Incidența art. 4 C. pen. referitor la aplicarea legii penale de dezincriminare a fost invocată pe cale recursului în casație și poate fi evaluată în acest stadiu procesual.
Raportând considerentele teoretice anterior reliefate la speța de față, Înalta Curte constată că aspectele invocate de apărare nu sunt incidente în cauză, inculpații fiind condamnați pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu în forma încălcării legislației primare. În cauză atât actul de sesizare cât și hotărârile de condamnare enumeră dispozițiile încălcate de inculpați, respectiv art. 14 alin. (2) și (4), art. 77 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 273/2006 privind finanțele publice locale, art. 1 lit. a), art. 7, art. 37 din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, dar și art. 22 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 10/1991 privind calitatea în construcții. În cauza concretă dedusă judecății, prevederile legale reținute ca nefiind respectate de inculpați aparțin legislației primare.
Față de cele ce preced, Înalta Curte va respinge, ca nefondate, recursurile în casație declarate de inculpații D., C., B. și A., împotriva Deciziei penale nr. 1.174/A din 12 octombrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondate, recursurile în casație declarate de inculpații D., C., B. și A., împotriva Deciziei penale nr. 1.174/A din 12 octombrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori.
Obligă recurenții inculpați la plata sumelor de câte 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariile parțiale cuvenite apărătorilor desemnați din oficiu, în sumă de câte 90 RON, rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 26 aprilie 2017.
Procesat de GGC - N