Detalii jurisprudență - Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a României

Decizie nr. 186/RC/2017

Deliberând asupra recursului în casație formulat de inculpatul B. împotriva Deciziei penale nr. 176/A din data de 24 martie 2016 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr. x/83/201, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 53 din 30 martie 2015 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, în baza art. 367 alin. (2) C. pen. raportat la prevederile art. 7 din Legea nr. 39/2003 și a art. 5 C. pen. a fost condamnat inculpatul A. pentru săvârșirea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat (pct. 1 din rechizitoriu), la o pedeapsă de 4 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe o durată de 2 ani.

În baza art. 367 alin. (1) C. pen. raportat la prevederile art. 7 din Legea nr. 39/2003 și a art. 5 C. pen. a fost condamnat același inculpat, pentru săvârșirea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat (pct. 2 din rechizitoriu), la o pedeapsă de 4 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe o durată de 2 ani.

În baza art. 255 C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. a fost condamnat același inculpat, pentru săvârșirea infracțiunii de dare de mită, la o pedeapsă de 2 ani închisoare.

În baza art. 25 și 29 C. pen. raportat la art. 26 C. pen. și la art. 270, art. 274 din Legea nr. 86/2006 a fost condamnat același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la complicitate la contrabandă calificată (pct. 1 din rechizitoriu), la o pedeapsă de 5 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe o durată de 2 ani.

În baza art. 25 și 29 C. pen. raportat la art. 26 C. pen. și la art. 270, art. 274 din Legea nr. 86/2006 a fost condamnat același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la complicitate la contrabandă calificată (pct. 2 din rechizitoriu), la o pedeapsă de 5 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe o durată de 2 ani.

În baza art. 34 lit. b) C. pen. raportat la prevederile art. 33 lit. a) C. pen. inculpatul a urmat să execute pedeapsa cea mai grea aceea de 5 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe o durată de 2 ani.

În baza art. 367 alin. (2) C. pen. raportat la prevederile art. 7 din Legea nr. 39/2003 și a art. 5 C. pen. a fost condamnat inculpatul B. pentru săvârșirea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat (pct. 1 din rechizitoriu), la o pedeapsă de 3 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe o durată de 2 ani.

În baza art. 255 C. pen. a fost condamnat același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de dare de mită, la o pedeapsă de 1 an închisoare.

În baza art. 25 și 29 C. pen. raportat la art. 26 C. pen. și la art. 270, 274 din Legea nr. 86/2006 a fost condamnat același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la complicitate la contrabandă calificată (pct. 1 din rechizitoriu), la o pedeapsă de 5 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe o durată de 2 ani.

În baza art. 34 lit. b) C. pen. raportat la prevederile art. 33 lit. a) C. pen. inculpatul a urmat să execute pedeapsa cea mai grea aceea de:5 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe o durată de 2 ani.

În baza art. 367 alin. (2) C. pen. raportat la prevederile art. 7 din Legea nr. 39/2003 și a art. 5 C. pen. cu aplicarea art. 74 și 76 C. pen. și a art. 378 alin. (1) C. proc. pen. în condițiile art. 375 alin. (1) C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul C. pentru săvârșirea infracțiunii de aderare la un grup infracțional organizat, la o pedeapsă de 2 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe o durată de 1 an.

În baza art. 26 C. pen. raportat la prevederile art. 270, art. 274 din Legea nr. 86/2006 cu aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen. și art. 378 alin. (1) C. proc. pen. în condițiile art. 375 alin. (1) C. proc. pen. a fost condamnat același inculpat, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la contrabandă, la o pedeapsă de 3 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe o durată de 1 an.

În baza art. 34 lit. b) C. pen. raportat la prevederile art. 33 lit. a) C. pen. inculpatul a urmat să execute pedeapsa cea mai grea aceea de 3 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe o durată de 1 an.

În baza art. 86¹C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 5 C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a pedepsei aplicate pe durata termenului de încercare de 5 ani stabilit conform art. 86² C. pen.

În baza art. 86³ C. pen. din 1969 pe durata termenului de încercare condamnatul a trebuit să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

În baza art. 86³C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen., pe durata termenului de încercarea inculpatul a urmat să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Satu Mare;să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasarea care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

În baza art. 404 alin. (4) C. proc. pen. i s-a învederat inculpatului consecințele nerespectării obligațiilor impuse, în speță prev. art. 86⁴ C. pen. din 1969 cu privire la revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. din 1969, pe durata suspendării sub supraveghere s-a suspendat și executarea pedepselor accesorii.

În baza art. 118 lit. e) C. proc. pen., s-a dispus confiscarea în vederea distrugerii a celor 39.500 pachete de țigări, cu timbru fiscal ucrainean, ridicate de organele poliției de frontieră la data de 9 iunie 2010 și introduse în camera de corpuri delicte a Inspectoratului Județean al Poliției de Frontieră Satu Mare la data de 10 iunie 2010 cu dovadă.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel inculpații A., B. și C.

Prin Decizia penală nr. 176/A din 24 martie 2015 Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, în baza art. 421 pct. 2 litera a C. proc. pen., a admis apelurile declarate de inculpații A., B. și C. împotriva sentinței penale nr. 53 din 30 martie 2015 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, pe care a desființat-o în parte, în ceea ce privește latura penală a cauzei, după cum urmează:

1. În baza art. 5 C. pen., cu aplicarea Deciziei nr. 265 din 06 mai 2014 a Curții Constituționale, a reținut că pentru inculpatul A. este mai favorabilă legea veche, în vigoare până la data de 01 februarie 2014.

A descontopit pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare aplicată inculpatului A. în pedepsele componente de:

- 4 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat prevăzută de art. 367 alin. (2) C. pen. raportat la prevederile art. 7 din Legea nr. 39/2003 și a art. 5 C. pen. (pct. 1 din rechizitoriu);

- 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de dare de mită prevăzută de art. 255 C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 5 C. pen. (pct. 1 din rechizitoriu);

- 5 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la complicitate la contrabandă calificată prevăzută de art. 25 și 29 C. pen. din 1969 raportat la art. 26 C. pen. din 1969 și la art. 270, art. 274 din Legea nr. 86/2006 (pct. 1 din rechizitoriu);

- 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la complicitate la contrabandă calificată prevăzută de art. 25 și art. 29 C. pen. din 1969 raportat la art. 26 C. pen. din 1969 și la art. 270, art. 274 din Legea nr. 86/2006 (pct. 2 din rechizitoriu).

A înlăturat dispozițiile instanței de fond de condamnare a inculpatului A. și de aplicare a pedepselor complementare pentru infracțiunile de constituire a unui grup infracțional organizat prevăzută de art. 367 alin. (2) C. pen. raportat la prevederile art. 7 din Legea nr. 39/2003 (pct. 2 din rechizitoriu) și de instigare la complicitate la contrabandă calificată prevăzută de art. 25 și art. 29 C. pen. din 1969 raportat la art. 26 C. pen. din 1969 și la art. 270, art. 274 din Legea nr. 86/2006 (pct. 1 din rechizitoriu).

În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. rap la art. 16 lit. b) teza I C. proc. pen. a achitat pe inculpatul A., pentru săvârșirea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003 (pct. 2 din rechizitoriu).

În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. rap la art. 16 lit. b) teza I C. proc. pen. a achitat pe același inculpat, pentru săvârșirea infracțiunii de instigare neurmată de executare la complicitate la contrabandă calificată prevăzută de art. 25 și 29 C. pen. din 1969 raportat la art. 26 C. pen. din 1969 și la art. 270, art. 274 din Legea nr. 86/2006 (pct. 1 din rechizitoriu).

În baza art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 74 alin. (2) C. pen. din 1969 a condamnat pe inculpatul A. pentru săvârșirea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat (pct. 1 din rechizitoriu), la o pedeapsă de 4 ani închisoare.

În baza art. 64 C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 12 din Legea nr. 187/2012, a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. din 1969 cu titlu de pedeapsă complementară pe o perioadă de 2 ani.

În baza art. 255 alin. (1) C. pen. din 1969 a condamnat pe același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de dare de mită (pct. 1 din rechizitoriu), la o pedeapsă de 2 ani închisoare.

În baza art. 26 C. pen. din 1969 raportat la art. 270, art. 274 din Legea nr. 86/2006 a condamnat pe același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la contrabandă calificată (pct. 2 din rechizitoriu), la o pedeapsă de 5 ani închisoare.

În baza art. 33-34 lit. b) C. pen. din 1969, a contopit pedepsele de mai sus în pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare, inculpatul A. urmând să execute pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare în regim de detenție, interzicerea exercițiului drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. din 1969 cu titlu de pedeapsă complementară pe o perioadă de2 ani și interzicerea exercițiului acelorași drepturi cu titlu de pedeapsă accesorie.

2. În baza art. 5 C. pen., cu aplicarea Deciziei nr. 265 din 06 mai 2014 a Curții Constituționale, a reținut că pentru inculpatul B. este mai favorabilă legea veche, în vigoare până la data de 01 februarie 2014.

A descontopit pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare aplicată inculpatului B. de instanța de fond în pedepsele componente de:

- 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat prevăzută de art. 367 alin. (2) C. pen. raportat la prevederile art. 7 din Legea nr. 39/2003 și a art. 5 C. pen. (pct. 1 din rechizitoriu);

- 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de dare de mită prevăzută de art. 255 C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 5 C. pen. (pct. 1 din rechizitoriu);

A înlăturat dispozițiile instanței de fond de condamnare a inculpatului și de aplicare a pedepselor complementare pentru infracțiunea de instigare la complicitate la contrabandă calificată prevăzută de art. 25 și art. 29 C. pen. din 1969 raportat la art. 26 C. pen. din 1969 și la art. 270, art. 274 din Legea nr. 86/2006 (pct. 1 din rechizitoriu).

În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. rap la art. 16 lit. b) teza I C. proc. pen. a achitat pe inculpatul B., pentru săvârșirea infracțiunii de instigare neurmată de executare la complicitate la contrabandă calificată prevăzută de art. 25 și art. 29 C. pen. din 1969 raportat la art. 26 C. pen. din 1969 și la art. 270, art. 274 din Legea nr. 86/2006 (pct. 1 din rechizitoriu).

În baza art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 C. pen. din 1969, a condamnat pe inculpatul B. pentru săvârșirea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat (pct. 1 din rechizitoriu), la o pedeapsă de 3 ani închisoare.

În baza art. 255 C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 C. pen. din 1969 a condamnat pe același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de dare de mită (pct. 1 din rechizitoriu), la o pedeapsă de 5 luni închisoare.

În baza art. 33-34 lit. b) C. pen. din 1969 a contopit pedepsele de mai sus în pedeapsa cea mai grea, inculpatul B. urmând să execute pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare în regim de detenție, interzicerea exercițiului drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. din 1969 cu titlu de pedeapsă complementară pe o perioadă de 2 ani și interzicerea exercițiului acelorași drepturi cu titlu de pedeapsă accesorie.

3. În baza art. 5 C. pen., cu aplicarea Deciziei nr 265 din 06 mai 2014 a Curții Constituționale, a reținut că pentru inculpatul C. este mai favorabilă legea veche, în vigoare până la data de 01 februarie 2014.

A descontopit pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare aplicată inculpatului C. în pedepsele componente de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la contrabandă prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la prevederile art. 270, art. 274 din Legea nr. 86/2006 cu aplicarea art. 74 și 76 C. pen. și art. 378 alin. (1) C. proc. pen. în condițiile art. 375 alin. (1) C. proc. pen.

- 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de aderare la un grup infracțional organizat prevăzută de art. 367 alin. (2) C. pen. raportat la prevederile art. 7 din Legea nr. 39/2003 și a art. 5 C. pen. cu aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen. și a art. 378 alin. (1) C. proc. pen. în condițiile art. 375 alin. (1) C. proc. pen.

A înlăturat dispozițiile instanței de fond de condamnare a inculpatului și de aplicare a pedepselor complementare pentru infracțiunea de aderare la un grup infracțional organizat prevăzută de art. 367 alin. (2) C. pen. raportat la prevederile art. 7 din Legea nr. 39/2003 (pct. 2 din rechizitoriu).

În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. rap. la art. 16 lit. b) teza I C. proc. pen. a achitat pe inculpatul C., pentru săvârșirea infracțiunii de aderare la un grup infracțional organizat prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003 (pct. 2 din rechizitoriu).

În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 270, art. 274 din Legea nr. 86/2006 cu aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen., art. 396 alin. (1) C. proc. pen. și cu aplicarea art. 418 C. proc. pen., a condamnat pe inculpatul C., pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la contrabandă (pct. 2 din rechizitoriu), la o pedeapsă de 3 ani închisoare.

În baza art. 86¹ C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 5 C. pen. a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei aplicate inculpatului C. pe durata termenului de încercare de 5 ani stabilit conform art. 86² C. pen. din 1969.

În baza art. 86³ C. pen. din 1969 pe durata termenului de încercare condamnatul a fost obligat să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Satu Mare; să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasarea care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. din 1969, pe durata suspendării sub supraveghere a suspendat executarea pedepselor accesorii.

În baza art. 404 alin. (4) C. proc. pen. a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 86⁴ C. pen. din 1969 cu privire la revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

A menținut în rest dispozițiile sentinței apelate care nu contravin prezentei decizii.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare în apel au rămas în sarcina statului.

Împotriva hotărârii instanței de apel la data de 20 mai 2016 a formulat cerere de recurs în casație, inculpatul B., prin avocat D. care, indicând cazul prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., a solicitat achitarea în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen. - fapta nu există, pentru săvârșirea infracțiunilor de constituirea unui grup infracțional organizat prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003, respectiv dare de mită prevăzută de art. 255 C. pen. anterior.

De asemenea, în temeiul art. 441 alin. (1) C. proc. pen. a solicitat suspendarea executării hotărârii atacate.

Prin Încheierea nr. 366/RC din data de 28 septembrie 2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosar nr. x/83/2013 a fost admisă în principiu cererea de recurs în casație formulată de inculpatul B. împotriva Deciziei penale nr. 176/A din data de 24 martie 2016 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr. x/83/2013.

Cauza a fost trimisă în vederea judecării recursului în casație la Completul 8 și s-a fixat termen la data de 12 octombrie 2016, cu citarea recurentului - inculpat B. și a intimaților inculpați A. și C.

Prin Încheierea de ședință din data de 25 ianuarie 2017 a fost respinsă ca nefondată cererea formulată de inculpatul B. privind suspendarea executării hotărârii.

Indicând cazul prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., inculpatul a solicitat achitarea în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen. - fapta nu există, pentru săvârșirea infracțiunilor de constituirea unui grup infracțional organizat prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003, respectiv dare de mită prevăzută de art. 255 C. pen. anterior.

În ceea ce privește infracțiunea de constituire a unui grup infracțional organizat a susținut că dispozițiile prevăzute de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. sunt incidente în cauză, având în vedere că recursul în casație formulat în cauză vizează greșita apreciere a existenței laturii obiective a infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat prin inexistența elementului material al laturii obiective. Astfel, în cauză lipsește atât condiția ca grupul să aibă continuitate și o structură determinată ori roluri prestabilite pentru membrii săi în cadrul grupului, cât și de a fi format din cel puțin trei persoane, precum și condiția ca grupul să nu fie format ocazional în scopul comiterii imediate a uneia sau mai multor infracțiuni.

În ceea ce privește neîndeplinirea condiției ca grupul să fie format din cel puțin trei persoane a făcut trimitere la jurisprudența recentă a instanței supreme ca a statuat că, pentru a exista infracțiunea de constituire a unui grup infracțional organizat, grupul(inițial constituit) trebuie să fie format din trei persoane, la care ulterior să adere, eventual și alte persoane. În lipsa unei asocieri inițiale de cel puțin trei persoane, care să constituie un grup infracțional organizat, faptei îi lipsește un element constitutiv, neconstituind infracțiune.

Prin urmare s-a apreciat că inculpatul a fost condamnat pentru comiterea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat în baza unor supoziții că acesta ar fi avut legături cu niște cetățeni ucrainieni neidentificați și cu niște cetățeni români neidentificați, grupul coordonat de inculpatul B. fiind alcătuit dintr-o singură persoană, respectiv din propria persoană, astfel că, nu este îndeplinită condiția prevăzută de art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 39/2003, respectiv ca grupul să fie format din cel puțin trei persoane. Singura infracțiune care se putea reține, și numai sub aspectul laturii obiective, în sarcina inculpatului, la momentul comiterii faptei(2008), este cea prevăzută de art. 323 alin. (1) C. pen. anterior, asocierea în vederea săvârșirii de infracțiuni, această infracțiune neimpunând existența a cel puțin trei persoane, fiind suficiente și două.

Infracțiunea de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni, prevăzută de art. 323 alin. (1) C. pen./1969 nu se mai regăsește în actuala incriminare, în aceleași condiții de tipicitate, respectiv în infracțiunea de constituire a unui grup infracțional organizat, prevăzută de art. 367 alin. (1) N.C.P., nefiind întrunite elementele constitutive ale acesteia.

Cu privire la neîndeplinirea condiției ca grupul să aibă continuitate și o structură determinată ori roluri prestabilite pentru membrii săi în cadrul grupului, în esență, a susținut că din probatoriul administrat nu a rezultat că inculpatul s-ar fi aflat în relații de subordonare sau de superioritate ierarhică cu alte persoane din pretinsul grup.

Referitor la neîndeplinirea condiției ca grupul să nu fie format ocazional în scopul comiterii imediate a uneia sau mai multor infracțiuni, s-a arătat că participarea inculpatului la activitatea infracțională a fost ocazională.

În concluzie, întrucât nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile de existență ale infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat, lipsește elementul material al laturii obiective a acestei infracțiuni, astfel încât la momentul comiterii faptei, respectiv 15 decembrie 2008 fapta inculpatului putea constitui cel mult infracțiunea prevăzută de art. 323 alin. (1) C. pen. anterior care, în prezent este dezincriminată.

În ceea ce privește cel de-al doilea motiv de recurs în casație, invocat tot în raport de infracțiunea de constituire a unui grup infracțional organizat, a învederat că în cauză este incidentă Decizia nr. 10/2015 privind dezlegarea unor chestiuni de drept în materia penală pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, care prin dispozitiv a stabilit că în ipoteza în care prin intrarea în vigoare a noului C. pen. a fost dezincriminată infracțiunea scop a grupului infracțional organizat, nu mai subzistă condițiile de tipicitate ale acesteia.

În ceea ce privește infracțiunea de dare de mită s-a apreciat că nu sunt îndeplinite elementele constitutive ale acestei infracțiuni întrucât inculpatul nu i-a prezentat martorului E. folosul ce acesta ar urma să-l primească în cazul în care acesta și-ar încălca atribuțiile de serviciu, ci martorul i-a spus, în mod explicit că va trebui să achite un preț pentru a putea să treacă frontiera cu țigări provenite din Ucraina. Totodată, s-a arătat că acesta este cel care a calculat și i-a solicitat inculpatului suma de 1.500 euro pentru a putea introduce în România 100 de baxuri de țigări. De asemenea, s-a menționat că nu s-a dovedit neechivoc că inculpatul avea cunoștință, că acest martor are calitatea de polițist de frontieră la momentul consumării infracțiunii, iar împrejurarea că a aflat ulterior nu prezintă relevanță, având în vedere că fapta era deja consumată, iar cunoașterea calității de funcționar public de către mituitor trebuie să aibă loc înainte de consumarea infracțiunii. Astfel, acceptarea de către inculpat a cererii mitei formulate de funcționarul public nu poate constitui elementul material al laturii obiective a infracțiunii de dare de mită.

Analizând, recursul în casație declarat de inculpatul B. împotriva Deciziei penale nr 176/A din data de 24 martie 2016 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, Înalta Curte constată că acesta este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Art. 434 C. proc. pen. prevede că pot fi atacate cu recurs în casație deciziile pronunțate de curțile de apel, ca instanță de apel, cu excepția deciziilor prin care s-a dispus rejudecarea cauzelor.

Potrivit art. 440 alin. (4) C. proc. pen., în cazul în care instanța constată că cererea îndeplinește condițiile prevăzute la art. 434-438 C. proc. pen., dispune prin încheiere admiterea în principiu a cererii de recurs în casație și trimite cauza în vederea judecării recursului în casație.

În art. 438 alin. (1) C. proc. pen. sunt enumerate cazurile în care se poate face recurs în casație și anume:

(1) Hotărârile sunt supuse casării în următoarele cazuri:

1. în cursul judecății nu au fost respectate dispozițiile privind competența după materie sau după calitatea persoanei, atunci când judecata a fost efectuată de o instanță inferioară celei legal competente;

2 - 6 abrogat;

7. inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală;

8. în mod greșit s-a dispus încetarea procesului penal;

9 - 10 abrogat;

11. nu s-a constatat grațierea sau în mod greșit s-a constatat că pedeapsa aplicată inculpatului a fost grațiată;

12. s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege;

13 - 14 abrogat;

(2) Cazurile prevăzute la alin. (1) pot constitui temei al casării hotărârii doar dacă nu au fost invocate pe calea apelului sau în cursul judecării apelului ori dacă, deși au fost invocate, au fost respinse sau instanța a omis să se pronunțe asupra lor.

(3) În cazul în care cererea de recurs în casație a fost respinsă, partea sau procurorul care a declarat recursul în casație nu mai poate formula o nouă cerere împotriva aceleiași hotărâri, indiferent de motivul invocat.

Potrivit dispozițiilor art. 433 C. proc. pen., scopul recursului în casație este acela de a supune Înaltei Curți de Casație și Justiție judecarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Este în afara oricărei îndoieli rezonabile că înțelesul expresiei „în condițiile legii” este lămurit de prevederile textelor de lege subsecvente, în special, de prevederile art. 434 C. proc. pen., referitoare la hotărârile supuse recursului în casație și ale art. 438 alin. (1) C. proc. pen., referitoare la cazurile în care se poate face recurs în casație.

Recursul în casație declarat de inculpat vizează cazul prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. „inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală”, acesta solicitând achitarea în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen. - fapta nu există, pentru săvârșirea infracțiunilor de constituirea unui grup infracțional organizat prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003, respectiv dare de mită prevăzută de art. 255 C. pen. anterior.

Înalta Curte constată că motivul invocat de inculpat cel prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., se circumscrie doar formal cazului de recurs în casație indicat.

În realitate inculpatul B. solicită pe calea recursului în casație de față analizarea circumstanțelor comiterii faptei, o reinterpretare a probelor administrate și, pe cale de consecință, a stabilirii formei de vinovăție, ceea ce nu este posibil întrucât Înalta Curte examinează cauza numai în limitele motivelor de casare prevăzute de art. 438 C. proc. pen. și verifică exclusiv legalitatea hotărârii atacate, astfel că aspectele privind netemeinicia nu pot fi analizate în această cale de atac.

Recursul în casație nu are ca finalitate remedierea unei greșite aprecieri a faptelor, a unei inexacte sau insuficiente stabiliri a adevărului printr-o urmărire penală incompletă sau o cercetare judecătorească nesatisfăcătoare. Instanța de casare nu judecă procesul propriu - zis, respectiv litigiul care are ca temei juridic cauza penală, ci judecă exclusiv dacă din punct de vedere al dreptului hotărârea atacată este corespunzătoare.

După cum se poate observa, recursul în casație are ca scop verificarea conformității hotărârilor atacate cu regulile de drept aplicabile, scopul său fiind acela de a îndrepta erorile de drept comise de curțile de apel, ca instanțe de apel, prin raportare la cazurile de casare expres și limitativ prevăzute de lege.

În ceea ce privește critica inculpatului referitoare la aplicabilitatea Deciziei nr. 10/2015 privind dezlegarea unor chestiuni de drept în materia penală pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, urmează a se observa că inculpatul B. a fost trimis în judecată și pentru infracțiunea de dare de mită prevăzută de art. 255 C. pen./1969, atât instanța de fond cât și cea de apel reținând vinovăția acestuia în săvârșirea acestei infracțiuni și a dispus condamnarea inculpatului, astfel că nu își găsesc aplicabilitatea dispozițiile Deciziei nr. 10/2015.

În aceste condiții, solicitarea apărătorilor intimaților inculpați A. și C. de extindere a efectelor recursului în casație și cu privire la aceștia și pronunțarea unor soluții de achitare nu poate fi primită, întrucât Înalta Curte putea examina cauza și cu privire la acești inculpați potrivit art. 443 C. proc. pen. numai în situația în care ar fi admis recursul inculpatului B.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge ca nefondat, recursul în casație declarat de inculpatul B. împotriva Deciziei penale nr. 176/A din data de 24 martie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/83/2013.

Potrivit art. 275 alin. (2) C. proc. pen. recurentul inculpat va fi obligat la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Potrivit art. 275 alin. (6) C. proc. pen. onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat B., în sumă de 90 lei și onorariile cuvenite apărătorilor desemnați din oficiu pentru intimații inculpați A. și C., în sumă de câte 360 lei, vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casație declarat de inculpatul B. împotriva Deciziei penale nr. 176/A din data de 24 martie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/83/2013.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat B., în sumă de 90 lei, rămâne în sarcina statului.

Onorariile cuvenite apărătorilor desemnați din oficiu pentru intimații inculpați A. și C., în sumă de câte 360 lei, rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 3 mai 2017.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a României

scj