Decizia nr. 349/2017
Asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 154 din 30 decembrie 2016, Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în baza art. 598 alin. (1) C. proc. pen., a respins contestația la executare formulată de contestatorul A. în Dosarul nr. x/32/2015 al Curții de Apel Bacău, ca nefondată.
În baza art. 275 C. proc. pen. a obligat contestatorul la plata a 300 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Bacău sub nr. x/32/2016*, după trimiterea spre rejudecare, contestatorul A. a solicitat reducerea pedepsei de 22 ani închisoare stabilită prin sentința penală nr. 73 din 28 mai 2015 a Curții de Apel Bacău, mandat de executare nr. 87/D, emis la data de 11 august 2015, prin care s-a recunoscut sentința penală nr. T20137218 pronunțată în la data de 17 iulie 2014 de Curtea Coroanei din Chelmsford - Regatul Unit al Marii Britanii, rămasă definitivă la data de 17 iulie 2014.
În motivarea contestației întemeiată pe dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. s-a solicitat să se constate că există o nelămurire cu privire la hotărârea care condamnatul o execută, în sensul în care nu s-a clarificat problema legii penale mai favorabile, lege care a atras aplicarea unei pedepse rezultante persoanei condamnate mult mai mici decât cea de 22 ani închisoare stabilită prin sentința penală nr. 73 din 28 mai 2015 a Curții de Apel Bacău, respectiv 10 ani închisoare.
Analizând cererea contestatorului, actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarele:
Prin sentința penală nr. 72 din 28 mai 2015, pronunțată în Dosarul nr. x/32/2015 al Curții de Apel Bacău s-a dispus, în baza art. 154 alin. (6) lit. a) din Legea nr. 302/2004 republicată recunoașterea sentinței penale nr. T20137218 pronunțată în la data de 17 iulie 2014 de Curtea Coroanei din Chelmsford - Regatul Unit al Marii Britanii, rămasă definitivă la data de 17 iulie 2014 prin care persoana transferabilă A., a fost condamnată la 22 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor de viol prevăzută de art. 218 alin. (1) C. pen. român și furt, prevăzută de art. 228 alin. (1) cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen. român.
S-a dispus transferarea persoanei condamnate A. într-un penitenciar din România în vederea executării pedepsei de 22 ani închisoare.
În baza art. 72 C. pen. s-a dedus perioada executată de 684 de zile până la 16 martie 2015 și de la data de 17 martie 2015 la zi.
În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Hotărârea a rămas definitivă prin neapelare, atât de către contestator, cât și de procuror.
Efectul pozitiv al acestei hotărâri constă în aceea că se presupune că ea exprimă adevărul, iar efectul negativ, că cele deja hotărâte nu mai pot fi puse în discuție.
În considerentele sentinței Curtea de Apel Bacău nu a făcut referire la cuantumul pedepsei rezultante sau la pedepsele aplicate pentru fiecare infracțiune în parte, nu a făcut aprecieri cu privire la depășirea, sau nu, prin pedeapsa aplicată de instanța britanică a limitelor maxime de pedeapsă ce i-ar fi putut fi aplicate pentru comiterea acelorași fapte de o instanță română, la necesitatea sau nu a adaptării pedepsei.
Potrivit dispozițiilor art. 154 alin. (6) lit. b) din Legea nr. 302/2004, aplicabil în cauză având în vedere statul în care s-a pronunțat hotărârea de condamnare, în cazul în care natura sau durata pedepsei aplicate de instanța străină nu corespunde cu natura sau cu durata pedepsei prevăzute de legea penală română pentru infracțiuni similare, instanța, în speță Curtea de Apel, adaptează, prin sentință, pedeapsa aplicată de instanța statului emitent, mai exact, potrivit alin. (8), când durata ei depășește, după caz, limita maximă a pedepsei prevăzute de legea penală română pentru aceeași infracțiune sau limita maximă generală a pedepsei închisorii prevăzute de legea penală română, adaptarea constând în reducerea pedepsei la limita maximă admisă de legea română pentru infracțiuni similare.
Analizând cuprinsul sentinței penale nr. 73/2015 a Curții de Apel Bacău, instanța a constatat că această instanță nu a analizat compatibilitatea pedepsei aplicate de instanța străină persoanei transferabile și, implicit, măsura în care se impunea aplicarea dispozițiilor expuse mai sus cu privire la adaptarea acestei pedepse, nu și-a exprimat un punct de vedere în sensul lipsei unei incompatibilități în această privință. Cu toate acestea, instanța a reținut o anumită încadrare juridică a faptelor pentru care a fost dispusă condamnarea contestatorului de instanța britanică, dispunând transferarea condamnatului pentru executarea pedepsei de 22 de ani închisoare și deducerea, din această pedeapsă, a perioadei deja executate.
Instanța a apreciat că nu poate analiza pedeapsa a cărei executare a fost dispusă de Curtea de Apel Bacău și necesitatea reducerii acesteia în concordanță cu dispozițiile textelor de incriminare identificate drept corespondente în legislația penală română chiar prin sentința respectivă fără a analiza însăși modalitatea în care Curtea de Apel Bacău a verificat compatibilitatea pedepsei aplicate de instanța britanică cu legea penală română, mai exact eventuala omisiune a Curții de Apel Bacău în acest sens, fără a încălca prin urmare autoritatea de lucru judecat a sentinței de recunoaștere și de dispunere a transferării, împotriva căreia contestatorul avea la dispoziție calea de atac a apelului, pe care nu a exercitat-o.
Instanța a considerat că a trece la analiza solicitată în cuprinsul contestației la executare formulate, prin care se invocă, în esență, erori de judecată din partea Curții de Apel Bacău, pornind de la omisiunea adaptării pedepsei, ar însemna a se substitui instanței care ar fi avut competența funcțională și materială să soluționeze apelul împotriva sentinței Curții de Apel Bacău, dacă acesta ar fi fost formulat, ceea ce este inadmisibil. Competența de a adapta pedeapsa pe care condamnatul o avea de executat revenea Curții de Apel Bacău sau, cel mult, instanței de apel, dacă ar fi fost exercitat operațiunea neputând fi realizată pe calea contestației la executare care, chiar dacă nu are în mod explicit acest obiect, urmărește în esență tocmai un asemenea demers. Pe calea contestației la executare pot fi invocate cauze de micșorare a pedepsei care intervin după rămânerea definitivă a sentinței prin care este stabilită pedeapsa, pe când în cauza de față cauza de micșorare a pedepsei, mai exact prevederile textelor de incriminare din legea română și limitele maxime pe care le prevedeau, existau la data pronunțării sentinței Curții de Apel Bacău.
Pe de altă parte, eventualele inadvertențe își au punctul de plecare în lipsa traducerii hotărârii engleze în dosarul primit la instanță și, astfel, într-o încadrare juridică defectuoasă efectuată prin referatul procurorului și apoi prin hotărârea de recunoaștere.
Analiza faptelor descrise în hotărârea supusă recunoașterii ne dezvăluie existența a 5 infracțiuni prevăzute de legea penală română: o tentativă la viol, un viol consumat și trei infracțiuni de tâlhărie, nicidecum de furt. O adunare a limitelor maxime prevăzute de legea penală română dă un rezultat de 36 de ani.
Prin urmare, adaptarea pedepsei primită în Marea Britanie nu se impunea nici la momentul recunoașterii.
Pentru toate aceste considerente, în baza art. 598, alin. (1) C. proc. pen., s-a respins contestația la executare formulată de contestatorul A. în Dosarul nr. x/32/2015 al Curții de Apel Bacău, ca nefondată.
În baza art. 275 C. proc. pen. a fost obligat contestatorul la plata a 300 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat.
Împotriva acestei sentințe a formulat contestație la executare condamnatul A., la data de 12 ianuarie 2017, invocând dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c) din N.C.P.P., solicitând admiterea contestației la executare astfel cum a fost formulată și, în esență, aplicarea legii penale mai favorabile și reducerea pedepsei aplicate potrivit legislației penale române.
Analizând contestația formulată de contestatorul A., Înalta Curte constată că este nefondată.
Examinând actele și lucrările dosarului, în raport de dispozițiile legale în materie, Înalta Curte constată că potrivit dispozițiilor art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., invocate de petent în susținerea prezentei cereri, contestația împotriva hotărârii penale se poate face „când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare”.
Astfel, împiedicările la executare trebuie să se datoreze unor cauze legale prin care nu se poate pune în executare hotărârea sau nu poate continua executarea acesteia.
Prin urmare, lipsa de precizie a dispozitivului hotărârii, caracterul său echivoc pot justifica formularea unei contestații la executare.
Or, în speța dedusă judecății, se solicită, de fapt, aplicarea legii penale mai favorabile și adaptarea pedepsei la dispozițiile C. pen. român, aspecte ce nu pot fi soluționate pe calea contestației la executare întrucât s-ar încălca autoritatea de lucru judecat.
Dispozițiile art. 6 C. pen. nu au aplicabilitate în speța de față, având în vedere că hotărârea instanței de fond a fost pronunțată la data de 28 mai 2015, adică după intrarea în vigoare a noilor coduri penale; ori aceste prevederi se aplică situațiilor în care hotărârea a fost pronunțată anterior intrării în vigoare a noilor coduri și în cursul executării se constată că există o lege penală mai favorabilă, aspect statuat și prin Decizia nr. 1/2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Pe de altă parte, motivul invocat de contestator nu vizează vreo nelămurire a hotărârii pe care o execută sau vreo împiedicare la executare.
În consecință, Înalta Curte constată că motivul invocat de contestator nu se subsumează cazului de contestație la executare prevăzut de art. 598 lit. c) C. proc. pen. și, prin urmare, constatând că nu s-a ivit nici o nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare, va respinge, ca nefondată, contestația formulată de contestatorul A. împotriva sentinței penale nr. 154/2016 din data de 30 decembrie 2016 a Curții de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, cu obligarea contestatorului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondată, contestația formulată de condamnatul A. împotriva sentinței penale nr. 154/2016 din data de 30 decembrie 2016 a Curții de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Obligă contestatorul la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 65 lei, rămâne în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 31 martie 2017.