Ședințe de judecată: Aprilie | | 2024
Sunteți aici: Pagina de început » Detalii jurisprudență

R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
Secţia Penală

Decizia nr. 362/2017

Pronunțată în ședință publică, azi, 04 aprilie 2017.

Decizia nr. 362/2017

Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:

Prin încheierea din 24 martie 2017 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în Dosarul nr. x/2/2017, a fost menținută măsura arestării provizorii față de persoana extrădabilă A., până la data de 04 aprilie 2017, inclusiv.

Pentru a pronunța această soluție, Curtea de Apel București a reținut următoarele:

La data de 24 februarie 2017 a fost înregistrat pe rolul instanței referatul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București nr. 402/II-5/2017, privind solicitarea de arestare provizorie de urgență a persoanei urmărite A., în vederea extrădării către autoritățile judiciare turce, în vederea executării restului pedepsei de 4 ani, 1 lună și 20 de zile închisoare din pedeapsa de 4 ani și 2 luni închisoare stabilită prin sentința nr. 2008/173/ESAS/2011/98/KARAR a Tribunalului Penal nr. 14 - Republica Turcia.

Analizând actele cauzei, instanța a reținut următoarele:

Conform informării Inspectoratului General al Poliției Române - Centrul de Cooperare Polițienească Internațională (aflată la file 23 din dosarul de urmărire penală), la data de 10 februarie 2017 a fost emisă notița roșie nr. A/1251/2-2017 față de persoana urmărită A., sub aspectul infracțiunii de trafic de droguri.

Conform notificării, persoana urmărită A. a fost condamnată pentru faptele de comerț ilegal sau furnizare de droguri, prevăzute de art. 522, 531-2-3, 53, 62, 63, 1883 din 5237 C. pen. turcesc, la o pedeapsă de 4 ani și 2 luni închisoare, din care mai are de executat 4 ani, 1 lună și 20 zile închisoare, prin sentința penală nr. 2008/173/ESAS/2011/98/KARAR, înmânată la data de 8 iunie 2011. În baza acestei sentințe a fost emis mandatul de executare al pedepsei nr. 2012/851/ILAMAT, la 22 martie 2012, de către Parchetul din Istanbul, Turcia. În notificare s-a solicitat arestarea preventivă a persoanei urmărite și s-au dat asigurări că extrădarea va fi solicitată în momentul arestării persoanei.

Instanța a constatat că, față de datele de mai sus, sunt îndeplinite condițiile art. 44 din Legea nr. 302/2004. Totodată, persoana urmărită nu face parte din categoria persoanelor enumerate de art. 19 din aceeași lege: acesta este cetățean turc, nu are cetățenie română, dreptul de ședere nu a mai fost prelungit din 05 mai 2014, fiind totodată revocat dreptul de ședere și emisă Decizia de returnare nr. 2377666, act administrativ de care persoana urmărită a luat cunoștință personal la data emiterii. Contestația împotriva deciziei de returnare a fost respinsă la data de 04 iulie 2014 de către curtea de apel. De asemenea, cererea de azil formulată de persoana urmărită a fost respinsă, irevocabil, la data de 21 ianuarie 2016, de către Tribunalul Giurgiu.

S-a reținut, de asemenea, că faptele de care persoana urmărită este acuzată au corespondent în legea penală română în dispozițiile art. 2 din Legea nr. 143/2000 și nu reiese a fi incidentă prescripția executării pedepsei, sentința fiind definitivă la 8 iunie 2011.

La termenul de judecată din 24 februarie 2017, instanța a dispus luarea măsurii arestării provizorii față de persoana extrădabilă, pe o perioadă de 30 de zile.

Pentru a lua această măsură, instanța a reținut că, la acel moment, conform verificărilor efectuate de Parchet, persoana urmărită se află în executarea unei pedepse de 1 an și 4 luni închisoare. Conform declarațiilor persoanei urmărite și mandatului de executare prezentat, acesta execută o pedeapsă rezultantă de 1 an și 9 luni închisoare, stabilită în urma contopirii pedepsei de 1 an și 4 luni închisoare cu o a doua pedeapsă de 1 an și 9 luni. A mai reținut instanța că situația persoanei urmărite din punctul de vedere al posibilității liberării condiționate urmează a fi discutată în data de 04 iunie 2017, iar pe de altă parte, persoana urmărită suferă de afecțiuni osoase, conform adresei aflate la fila 4 d.u.p.

Luând în considerare toate aceste împrejurări, s-a apreciat că se impune în cauză luarea măsurii arestării provizorii, această măsură având în primul rând condiții și efecte distincte de mandatul de executare a pedepsei sub imperiul căruia se află persoana urmărită, iar pe de altă parte, există o posibilitate ca starea de detenție să fie întreruptă pentru motive medicale.

La termenul din 24 martie 2017, constatând că nu a fost înaintată pe cale oficială și în original cererea de extrădare formulată de autoritățile turce, văzând și limita de 40 de zile a duratei arestării preventive provizorii ca urmare a notiței roșii, instanța a apreciat că se justifică menținerea arestului preventiv și pentru următoarea perioadă de 10 zile, până la data de 4 aprilie 2017, pentru aceleași argumente expuse la momentul luării inițiale a acestei măsuri, argumente care nu s-au modificat.

Împotriva încheierii din 24 martie 2017 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în Dosarul nr. x/2/2017, a formulat contestație persoana extrădabilă A.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, la data de 29 martie 2017.

În susținerea căii de atac, contestatorul persoană extrădabilă A. a arătat că dorește să rămână în țară, apreciind că nu sunt întrunite condițiile în vederea extrădării. A menționat că judecătorul din cadrul instanței de fond nu i-a adus la cunoștință toate drepturile sale, punându-i în vedere doar că are posibilitatea de a fi extrădat în Turcia pentru executarea pedepsei.

Examinând încheierea contestată, în raport cu conținutul actelor și lucrărilor dosarului, Înalta Curte constată următoarele:

Prin încheierea din 24 martie 2017 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în Dosarul nr. x/2/2017, a fost menținută măsura arestării provizorii față de persoana extrădabilă A., până la data de 04 aprilie 2017, inclusiv.

Ulterior, prin sentința penală nr. 54/F din 28 martie 2017 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în Dosarul nr. x/2/2017, în baza art. 47 din Legea nr. 302/2004 s-a dispus extrădarea voluntară a persoanei extrădabile A., cu respectarea regulii specialității și s-a amânat predarea până la punerea în libertate ca urmare a liberării condiționate sau până la executarea pedepsei la termen. S-a dispus revocarea măsurii arestării provizorii luate prin încheierea din 24 februarie 2017. S-a luat act că persoana extrădabilă s-a aflat în stare de detenție provizorie din data de 24 februarie 2017 până la data de 28 martie 2017.

În baza art. 47 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 s-a luat față de persoana extrădată A. măsura arestării provizorii în vederea extrădării, pe o perioadă de 30 de zile, mandatul de arestare provizorie urmând să intre în vigoare la momentul punerii în libertate ca urmare a liberării condiționate sau ca urmare a executării pedepsei la termen.

Instanța are în vedere dispozițiile art. 47 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, republicată, care prevăd că „Persoana extrădabilă are dreptul să declare în fața instanței că renunță la beneficiile pe care i le poate conferi legea de a se apăra împotriva cererii de extrădare și că își dă consimțământul să fie extrădată și predată autorităților competente ale statului solicitant. (...) Dacă se constată că extrădarea voluntară este admisibilă, instanța ia act despre aceasta prin sentință și dispune totodată asupra măsurii preventive necesare să fie luată până la predarea persoanei extrădabile. Sentința este definitivă, se redactează în 24 de ore și se transmite de îndată, în copie legalizată, Ministerului Justiției, pentru a proceda conform legii.”

Pornind de la condițiile admisibilității unei căi de atac, respectiv calea de atac să fie obiectiv acordată, persoana care a exercitat-o să fie una dintre persoanele cărora legea le conferă beneficiul acelei căi de atac și, în raport de situația concretă, calea de atac să aibă pertinența funcțională, adică să poată conduce la satisfacerea intereselor părții respective, Înalta Curte, având în vedere sentința penală nr. 54/F din 28 martie 2017 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în Dosarul nr. x/2/2017, prin care s-a dispus extrădarea voluntară a persoanei extrădabile A. și s-a luat măsura arestării provizorii în vederea extrădării, pe o perioadă de 30 de zile, constată că prezenta contestație este inadmisibilă, întrucât îi lipsește utilitatea funcțională, ea nemaiputând produce efectele pe care, legal, ar fi trebuit să le aibă în cauză.

Drept urmare, în raport de considerentele expuse, Înalta Curte urmează să respingă, ca inadmisibilă, contestația formulată de persoana extrădabilă A. împotriva încheierii din 24 martie 2017 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în Dosarul nr. x/2/2017.

Conform dispozițiilor art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

Conform dispozițiilor art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 130 lei, se va suporta din fondurile Ministerului Justiției.

Conform dispozițiilor art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul interpretului de limba turcă se va plăti din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestația formulată de persoana extrădabilă A. împotriva încheierii din 24 martie 2017 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în Dosarul nr. x/2/2017.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 130 lei, se suportă din fondurile Ministerului Justiției.

Onorariul interpretului de limba turcă se plătește din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 04 aprilie 2017.