Decizia nr. 425/2017
Deliberând asupra contestației de față, în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentința penală nr. 63/F din data de 31 martie 2017 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, în baza art. 107 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată, a admis sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București și a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare nr. x/2016/2 din 23 iunie 2016 emis de Tribunalul Municipal Debrecen (semnat la 29 iunie 2016) privind pe persoana solicitată A..
A dispus arestarea persoanei solicitate pe o perioadă de 30 de zile, de la data de 31 martie 2017 până la data 29 aprilie 2017 inclusiv, și predarea acesteia, în stare de arest, în vederea efectuării urmăririi penale și judecării de către autoritățile maghiare cu privire la infracțiunile ce fac obiectul prezentului mandat, cu respectarea regulii specialității și sub condiția ca, în cazul în care se va pronunța o pedeapsă privativă de libertate, persoana predată să fie transferată în România.
A constatat că persoana solicitată a fost reținută și arestată în vederea predării în baza mandatului european de arestare de la data de 10 martie 2017 până în prezent.
Pentru a dispune astfel, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a reținut următoarele:
Prin Sentința penală nr. 53/F din data de 10 martie 2017, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare nr. x/2016/2 emis la data de 19 septembrie 2016 de către autoritățile judiciare din Ungaria, pe numele persoanei solicitate A..
S-a dispus predarea persoanei solicitate A. cetățean român, născut în județul Vâlcea, domiciliat în județul Vâlcea, către autoritățile judiciare ungare.
De asemenea, s-a dispus arestarea persoanei solicitate A., pentru o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 10 martie 2017 și până la data de 8 aprilie 2017, inclusiv și s-a constat că a fost reținută și arestată provizoriu din data de 24 februarie 2017.
Prin aceeași sentință s-a mai constatat că persoana solicitată A. înțelege să se prevaleze de beneficiul regulii specialității prev. de art. 115 din Legea nr. 302/2004 rep.
Totodată, în temeiul art. 97 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 rep., s-a dispus predarea persoanei solicitate sub condiția ca, în cazul în care se va pronunța o pedeapsă privativă de libertate, să fie transferată în România.
Pentru a dispune astfel, Curtea de Apel București a reținut că la data de 24 februarie 2017 a fost înregistrată pe rolul instanței sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, în conformitate cu art. 101 alin. (4) din Legea nr. 302/2004 republicată, având ca obiect procedura de punere în executare a mandatului european de arestare emis la data de 29 iunie 2016, de către autoritățile judiciare din Ungaria, pe numele persoanei solicitate A..
Prin încheierea de ședință de la data de 24 februarie 2017 Curtea de Apel București, secția a II-a penală, constatându-se că pe numele persoanei solicitate A. autoritățile judiciare din Ungaria au emis, la data de 29 iunie 2016, un mandat european de arestare, în temeiul art. 101 alin. (5) lit. a) din Legea 302/2004 rep. rap. la art. 9 din Decizia cadru JAI/584/2002, a fost admisă propunerea Parchetului și s-a dispus arestarea provizorie, în vederea predării către autoritățile judiciare din Ungaria a persoanei solicitate A. pe o perioadă de 15 zile, cu începere de la data de 24 februarie 2017 până la data de 10 martie 2017, inclusiv.
Prin aceeași hotărâre au fost respinse, ca neîntemeiate, cererile persoanei solicitate de redeschidere a dosarului nr. x/2/2016 în care s-a pronunțat încheierea din 13 iunie 2016 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, definitivă, și de a se constata că mandatul emis de autoritățile din Ungaria este nul, întrucât acesta a fost retras ca urmare a unei decizii pronunțate de UE, iar pe de altă parte nu au fost respectate anumite procedurii. Instanța a apreciat că cererea de redeschidere a dosarului nr. x/2/2016 al Curții de Apel București excede prezentei cauze, instanța de judecată fiind învestită, la data de 24 februarie 2017, cu cererea având ca obiect procedura de punere în executare a mandatului european de arestare emis la data de 29 iunie 2016 de către autoritățile judiciare din Ungaria, iar în ceea ce privește cererea de constatare a nulității mandatului european de arestare cu nr. x/2015/2 din data de 4 mai 2015, emis de aceeași autoritate judiciară și cu privire la aceeași persoană, s-a reținut că, prin hotărârea din data de 12 septembrie 2016 a Tribunalului Regional din Katowice, Signatură dosar V Kop 39/2015 din Polonia, s-a avut în vedere adresa Parchetului Regional din Varșovia - Praga din data de 5 septembrie 2016, Signatură PO IIIENA.UE6.2016 cu privire la retragerea de către autoritățile judiciare ungare a mandatului european de arestare din data de 4 mai 2015, cu nr. x/2015/2, întrucât acesta nu a fost emis pe baza unui mandat național de arestare emis de către autoritățile judiciare din Ungaria. Totodată, s-a reținut de către instanță că în hotărârea anterior menționată a autorităților judiciare din Polonia se mai precizează că a fost trimis un nou mandat de arestare la data de 29 iunie 2016 de către autoritățile judiciare din Ungaria, cu nr. x/2016/2 care a fost luat în considerare de către autoritățile judiciare poloneze, iar cererea de punere în executare, în cauza pendinte, privește mandatul european de arestare emis la data de 29 iunie 2016 de către autoritățile judiciare din Ungaria și nu cel din data de 4 mai 2015, cu nr. x/2015/2.
Totodată, în temeiul art. 107 din Legea 302/2004 rep., s-a stabilit termen de judecată la data de 3 martie 2017, pentru prezentarea de către procuror a mandatului european de arestare, însoțit de traducerea în limba română.
La dosarul cauzei a fost depus, în copie, mandatul european de arestare nr. x/2016, emis la data de 19 septembrie 2016, de Judecătoria Debrecen din Ungaria, în baza mandatului național de arestare din data de 8 septembrie 2016.
După transmiterea mandatului european, instanța învestită cu punerea în executare, prin încheierea din 3 martie 2016, a respins cererea formulată de persoana solicitată privind efectuarea unei adrese către Biroul Sirene, pentru lămurirea unor contradicții generate de faptul că prin semnalarea transmisă, la dosarul Parchetului, se specifică mandatul european de arestare emis de statul Ungaria nr. x/2016/2 emis la data 23 iunie 2016, iar în procesul-verbal întocmit la data de 24 februarie 2017 de către procuror s-a considerat necesar a se dispune cu privire la executarea mandatului nr. x/2015/2 emis de autoritățile judiciare din Ungaria, respectiv cu privire la predare persoanei solicitate din România în Ungaria și nu din Polonia în Ungaria, așa cum s-a dispus inițial.
Prin aceeași încheiere, instanța a apreciat că a fost învestită cu mandatul european de arestare emis la data de 29 iunie 2016 și care a fost depus la dosarul cauzei și tradus în limba română, așa încât, pentru a da posibilitatea apărătorului ales al persoanei solicitate de a-și pregăti apărarea în raport de conținutul mandatului european de arestare care i-a fost înmânat persoanei solicitate la prezentul termen de judecată, a dispus amânarea cauzei pentru termenul din 3 martie 2016 când au avut loc dezbaterile.
Prin sentința penală atacată instanța de fond a precizat că semnalarea introdusă de autoritățile judiciare din Ungaria a avut la bază mandatul european de arestare nr. x/2016, emis la data de 29 iunie 2016 (dosarul Parchetului nr. x/II-5/2017), în baza căruia s-a dispus arestarea provizorie în vederea predării pe o durată de 15 zile a persoanei solicitate A..
Totodată, a apreciat că împrejurarea că la dosar a fost depus de către autoritățile judiciare maghiare un alt mandat european de arestare, emis de Judecătoria Debrecen nr. x/2016/2 care privește aceleași acuzații aduse persoanei solicitate A., având la bază mandatul național de arestare emis de Parchetul General al Județului Hajdú-Bihar la data de 8 septembrie 2016 cu nr. x/2016/7, nu împiedică instanța să analizeze sesizarea Parchetului formulată la data de 24 februarie 2017 cu privire la acest nou mandat care menționează aceleași fapte săvârșite pe teritoriul Ungariei (în număr de 32) și pentru care se solicită predarea persoanei solicitate A..
Prin urmare, Curtea de Apel București a admis sesizarea Parchetului și a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare nr. x/2016/2 emis la data de 19 septembrie 2016 de către autoritățile judiciare din Ungaria, pe numele persoanei solicitate A., dispunându-se predarea persoanei solicitate A. către autoritățile judiciare ungare, precum și arestarea acesteia pentru o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 10 martie 2017 și până la data de 8 aprilie 2017, inclusiv.
Împotriva acestei sentințe, persoana solicitată A. a formulat contestație, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, motivele fiind menționate în detaliu în practicaua care face parte integrantă din prezenta decizie.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, la data de 21 martie 2017, fiind stabilit termen pentru soluționare la data de 24 martie 2017.
Prin Decizia penală nr. 324 din 14 martie 2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, a admis contestația formulată de contestatorul persoană solicitată A. împotriva Sentinței penale nr. 53/F din data de 10 martie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a desființat sentința penală contestată și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Prin raportare la cele două mandate europene de arestare emise pe numele persoanei solicitate, nr. x/2016/2 din 23 iunie 2016 emis de Tribunalul Municipal Debrecen (semnat la 29 iunie 2016) și nr. x/2016/2 din data de 19 septembrie 2016 emis de Judecătoria Debrecen, instanța de fond trebuia să stabilească care dintre acestea face obiectul cauzei, în sensul de a lămuri dacă, în realitate, s-a solicitat punerea în executare a mandatului european de arestare ce a făcut obiectul semnalării și implicit a sesizării instanței, nr. x/2016/2 din 23 iunie 2016 emis de Tribunalul Municipal Debrecen (semnat la 29 iunie 2016) ori a mandatului european de arestare transmis la dosar nr. x/2016/2 din 19 septembrie 2016 emis de Judecătoria Debrecen pe baza mandatului național de arestare din 8 septembrie 2016.
Sintetizând, instanța de control judiciar a constatat că semnalarea SIRENE și sesizarea instanței de fond s-a realizat în vederea punerii în executare a mandatului european de arestare nr. x/2016/2 din 23 iunie 2016 emis de Tribunalul Municipal Debrecen (semnat la 29 iunie 2016), însă prin sentința atacată s-a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare nr. x/2016/2 din 19 septembrie 2016 emis de Judecătoria Debrecen pe baza mandatului național de arestare din 8 septembrie 2016, care nu a făcut obiectul semnalării SIRENE sau al sesizării instanței
În conformitate cu dispozițiile art. 103 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată, judecătorul a verificat mai întâi identitatea persoanei solicitate, asigurându-se că acesteia i s-a comunicat, în copie și în limba pe care o înțelege - română -, mandatul european de arestare.
De asemenea, potrivit alin. (3) din același articol, judecătorul a adus la cunoștința persoanei solicitate drepturile prevăzute la art. 104 din Legea nr. 302/2004 republicată (și anume: dreptul de a fi informată cu privire la conținutul mandatului european de arestare, de a fi asistată de un apărător - ales sau numit din oficiu și, respectiv, la interpret - dacă nu vorbește sau nu înțelege limba română), efectele regulii specialității, precum și posibilitatea de a consimți la predarea către autoritatea judiciară emitentă, punându-i în vedere consecințele juridice ale consimțământului la predare, îndeosebi caracterul irevocabil al acestuia.
Curtea a constatat că împotriva persoanei solicitate a fost emis mandatul european de arestare nr. x/2016/2 din 23 iunie 2016 emis de Tribunalul Municipal Debrecen (semnat la 29 iunie 2016), acesta conținând toate informațiile necesare, mandatul fiind emis pe baza dispoziției instanței naționale maghiare.
S-a reținut că:
În baza comenzii Eparhiei de Dincolo de Tisa a Bisericii Reformate din Ungaria, societatea D. din Debrecen a efectuat lucrări în Debrecen. La 20 februarie 2014, complicele necunoscut al lui B., A. și C., prima dată prin telefon, ulterior printr-o scrisoare transmisă electronic, în numele firmei D. a înștiințat reprezentantul eparhiei, că s-a modificat numărul contului curent al executantului, și a comunicat un număr de cont nou, în favoarea căruia la 3 martie 2014 beneficiarul a virat 515 milioane HUF. Numărul de cont dat ca fiind cel nou a fost cel deschis la E. Zrt. fiind cel al firmei F., deschis pe numele lui G., B. a virat imediat mai departe toată suma pe conturile din Cehia și Slovacia ale firmei H. s.r.o., întemeiată cu ajutorul pașaportului olandez fals eliberat pe numele și cu datele lui I., de pe care C. - cu actele false eliberate pe numele lui I. - la 5 și 6 martie 2014 a ridicat în numerar jumătatea sumei, cu care a plecat la loc necunoscut. Prin comiterea infracțiunii de înșelăciune a produs Eparhiei Reformate de Dincolo de Tisa un prejudiciu în valoare de 515.041.468 HUF. Locul comiterii infracțiunii: Debrecen, Ungaria.
La data de 3 martie 2014 B. a virat banii obținuți în urma comiterii infracțiunii, prin înșelăciune de la victima J. a Bisericii Reformate la conturile străine din Cehia și Slovacia, cu scopul ascunderii originii banilor, ceea ce permite stabilirea suspiciunii infracțiunii de spălare de bani.
B., A. și C., respectiv complicii lor necunoscuți, au comis infracțiunea de mai sus fiind conștienți de activitatea celorlalți și ajutându-se reciproc.
Locul comiterii infracțiunii - Budapesta, Ungaria.
În baza comenzii Consiliului Local al Orașului Hajdúböszörmény, firma K., cu sediul în Debrecen, a efectuat lucrări în Hajdúböszörmény. La 3 martie 2014 complicele necunoscut al lui B., A. și C., prin poștă a trimis o scrisoare consiliului local, pe care ca expeditor era trecut numele firmei K. în înscrisul sub semnătură privată falsificat, K. a anunțat consiliul local despre schimbarea contului său curent, respectiv l-a rugat ca transferurile bancare să le îndeplinească în favoarea noului cont. Avansul care urma să fie virat a fost de 29.915.523 HUF, aceasta fiind suma pusă în pericol prin tentativa de infracțiune. Transferul bancar nu a avut loc, deci infracțiunea a rămas în faza de tentativă.
B., A. și C., respectiv complicii lor necunoscuți au comis infracțiunea de mai sus fiind conștienți de activitatea celorlalți și ajutându-se reciproc.
Locul comiterii infracțiunii - Hajdúböszörmény, Ungaria.
În baza comenzii firmei L., firma M. cu sediul în Budapesta, a avut de încasat contravaloarea prestațiilor efectuate. La data de 5 martie 2014 complicele necunoscut al lui C., a transmis firmei L. pe cale electronică un înscris sub semnătură privată fals, în care în numele lui M. i-a anunțat despre schimbarea numărului de cont, respectiv a cerut ca transferurile bancare să fie îndeplinite în favoarea noului cont. Datorită certificărilor reciproce de mai multe nivele, transferul datoriei în sumă de 229.128.905 HUF nu a avut loc. Prin tentativa de infracțiune, infractorii au pus în pericol această sumă. Contul curent specificat de infractori a fost cel al firmei M., întemeiat cu ajutorul pașaportului olandez fals eliberat pe numele și cu datele lui I..
B., A. și C., respectiv complicii lor necunoscuți, au comis infracțiunea de mai sus fiind conștienți de activitatea celorlalți și ajutându-se reciproc.
Locul comiterii infracțiunii - Miskolc, Ungaria.
Firma N., cu sediul în Oroszlâny, avea o obligație de plată față de O., cu sediul în Budapesta, cu care avea legături contractuale de lungă durată. Datoria în valoare de 60.450.887 HUF trebuia transferată la data de 17 martie 2014. La data de 13 martie 2014, complicele necunoscut al lui B., A. și C., a transmis o scrisoare către N. prin firma de curierat P., pe care ca expeditor era trecut numele firmei O. în scrisoarea care se califică drept înscris sub semnătură privată falsificat, întocmită în numele firmei O.., expeditorul a anunțat firma N. despre schimbarea contului său curent, respectiv i-a rugat ca transferurile bancare să fie îndeplinite în favoarea noului cont. Numărul de cont nou a fost cel deschis la R. fiind cel al firmei F., deschis cu ajutorul pașaportului fals eliberat pe numele lui G.. Datorită certificărilor reciproce, transferul datoriei nu a avut loc, dar prin tentativa de infracțiune infractorii au pus în pericol suma de 60.450.887 HUF.
B., A. și C., respectiv complicii lor necunoscuți, au comis infracțiunea de mai sus fiind conștienți de activitatea celorlalți și ajutându-se reciproc.
Locul comiterii infracțiunii - Oroszlâny, Ungaria.
În urma cumpărării de prestații, Nemzeti Élelmiszer-biztonsági Hivatal (NÉBIH) (Oficiul Național pentru Siguranța Alimentelor) a devenit dator către firma S. La 30 ianuarie 2014 o persoană neidentificată s-a prezentat prin telefon la NÉBIH, afirmând că se numește T., este persoana competentă de la firma S., și a anunțat schimbarea contului curent al firmei sale. Anunțul a fost repetat în scris în 3 ianuarie 2014 - fiind comisă, astfel, infracțiunea de fals în acte sub semnătură privată iar ca cont nou a fost specificat contul deschis la U. de A. pe numele lui V., în favoarea căruia NEBIH - datorită inducerii în eroare - a transferat suma de 10.852.349 HUF, astfel că acesta a fost prejudiciul cauzat prin infracțiune.
B., A. și C., respectiv complicii lor necunoscuți, au comis infracțiunea de mai sus fiind conștienți de activitatea celorlalți și ajutându-se reciproc.
Locul comiterii infracțiunii - Budapesta, Ungaria.
6. Firma W. a încheiat un contract cu Gydgyszereszeti es EgeszsegUgyi Mindseg- es Szervezetfejlesztesi Intezet (Q.) (Institutul pentru Dezvoltări Calitative și Organizatorice Farmaceutice și Sanitare), prin care W. s-a angajat la efectuarea unor servicii de management al unui proiect. La 12 februarie 2014, o persoană neidentificată s-a prezentat prin telefon la W., afirmând că se numește T., este angajata firmei Q., și s-a interesat dacă Q. are datorie expirată față de W.. Femeia necunoscută a cerut ca copia facturii să fie trimisă la adresa electronică specificată de ea, și după ce a primit-o, făcând uz de aceasta, prin scrisoare electronică a anunțat Q. despre schimbarea contului curent al firmei sale. În urma acestora, Q. și-a îndeplinit obligația de plată în favoarea contului specificat de infractor, care de fapt a fost contul deschis la U. de către A. cu actele olandeze false, eliberat pe numele și cu datele lui V. Prin fapta comisă, infractorii au cauzat firmei Q. un prejudiciu de 7.954.818 HUF.
A., C., respectiv complicii lor necunoscuți, au comis infracțiunea de mai sus fiind conștienți de activitatea celorlalți și ajutându-se reciproc.
Locul comiterii infracțiunii: Budapesta, Ungaria.
Borsod-Abaúj-Zemplen Megyei Kórház (BAZ Megyei Kórház) (Spitalul Județean Borsod-Abauj-Zemplén) (Spitalul Județean BAZ) și AA. au fost de mai mult timp în relații contractuale de furnizor. La 3 februarie 2014, Spitalul Județean BAZ a fost informat printr-o scrisoare electronică despre schimbarea contului curent al firmei AA., care a solicitat transferul datoriilor scadente la noul cont comunicat. Scrisoarea a sosit la adresa oficială a referentului spitalului de la o adresă electronică ce părea verosimilă. În următoarele câteva zile, până la 18 februarie 2014, Spitalul a transferat contravaloarea facturilor înaintate pe noul cont curent, infracțiunea a fost observată doar la sesizarea organelor de cercetare. Contul comunicat de infractori de fapt a fost contul deschis la U. de A., cu pașaportul olandez fals eliberat pe numele și cu datele lui V.. Prin fapta comisă, infractorii i-au cauzat Spitalului Județean BAZ un prejudiciu de 8.944.847 HUF.
A., C., respectiv complicii lor necunoscuți, au comis infracțiunea de mai sus fiind conștienți de activitatea celorlalți și ajutându-se reciproc.
Locul comiterii infracțiunii - Miskolc, Ungaria.
În cazul infracțiunilor de la pct. 5 și 7, transferurile sosite pe contul curent deschis la U. de A. cu pașaportul olandez fals eliberat pe numele și cu datele lui V. au fost virate mai departe de către făptuitori, pe contul din Slovacia al firmei H., deschis de C., făcând uz de pașaportul olandez fals eliberat pe numele și cu datele lui I.. Fapta comisă permite stabilirea suspiciunii infracțiunii de spălare de bani.
- infracțiunea determinată în art. 373 alin. (1) al Legii C. din anul 2012 și calificată conform alin. (6) pct. a), anume comiterea cu 1 act infracțional a infracțiunii de înșelăciune cu producerea unor prejudicii deosebit de însemnate (limitele legale ale pedepsei: privațiune de libertate între 5 - 10 ani);
- infracțiunea determinată în art. 373 alin. (1) al Legii C. din anul 2012, coroborat cu alin. (2) pct. ba) și bc), și calificate conform alin. (6) pct. b), anume comiterea cu 2 acte infracționale, în cadrul unei alianțe criminale, cu caracter de îndeletnicire, a tentativei la infracțiunea de înșelăciune cu producerea unor prejudicii deosebit de mari (limitele legale ale pedepsei: privațiune de libertate între 5 - 10 ani);
- infracțiunea determinată în art. 399 alin. (3) pct. b) al Legii C. din anul 2012 și calificată conform alin. (4) pct. b), anume comiterea cu 1 act infracțional a infracțiunii de spălare de bani, comisă asupra unei valori deosebit de mari sau care depășește această valoare (limitele legale ale pedepsei: privațiune de libertate între 2 - 8 ani);
- infracțiunea determinată în art. 373 alin. (1) al Legii C. din anul 2012, coroborat cu alin. (2) pct. ba) și bc), și calificată conform alin. (5) pct. b), anume comiterea cu 3 acte infracționale, în cadrul unei alianțe criminale, cu caracter de îndeletnicire, a infracțiunii de înșelăciune cu producerea unui prejudiciu însemnat (limitele legale ale pedepsei: privațiune de libertate între 2 - 8 ani);
- infracțiunea determinată în art. 342 alin. (1) pct. b) al Legii C. din anul 2012, anume comiterea cu 18 acte infracționale a infracțiunii de fals în înscrisuri oficiale (limitele legale ale pedepsei: privațiune de libertate de până la 3 ani);
- infracțiunea determinată în art. 345 al Legii C. din anul 2012, anume comiterea cu 7 acte infracționale a infracțiunii de uz de înscrisuri sub semnătură privată false (limitele legale ale pedepsei: privațiune de libertate de până la 1 an).
S-a reținut, totodată, că faptele pentru care se efectuează urmărirea penală în Ungaria față de persoana solicitată A. au echivalent în C. pen. român, reprezentând infracțiuni prevăzute de art. 228 - 229 C. pen., art. 48 C. pen. raportat la art. 244 C. pen., art. 244 C. pen., art. 29 din Legea nr. 656/2002 republicată, art. 322 și art. 323 C. pen. român.
Judecătorul de drepturi și libertăți a apreciat că nu este incident în cauză niciun impediment la predare.
S-a arătat că faptele reținute în sarcina persoanei solicitate, astfel cum au fost expuse în cuprinsul mandatului european de arestare constituie infracțiune și potrivit legii române, fiind astfel îndeplinită și condiția de la art. 96 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 republicată.
S-a apreciat că din examinarea actelor dosarului rezultă că în raport de aceste infracțiuni, pentru care persoana solicitată nu a fost condamnată, nu este incidentă vreuna dintre situațiile care, conform dispozițiilor art. 98 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 302/2004 republicată, constituie motiv obligatoriu sau opțional de refuz al executării mandatului european, iar persoana solicitată nu a formulat obiecțiuni la identitate, dându-și consimțământul la predare.
Mandatul european de arestare este o decizie judiciară emisă de autoritățile judiciare competente ale unui stat membru al Uniunii Europene, în vederea arestării și predării către un alt stat membru a unei persoane solicitate în scopul efectuării urmăririi penale, judecății sau executării unei pedepse sau măsuri privative de libertate, acesta executându-se pe baza principiului recunoașterii și încrederii reciproce, instanțele naționale neputându-se pronunța asupra vinovăției sau nevinovăției persoanei solicitate.
În cauza de față Curtea nu a constatat incidența niciunui motiv de refuz privind punerea în executare a mandatului european de arestare, a constatat că mandatul cuprinde toate informațiile prevăzute de art. 86 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 și nu se impun alte informații suplimentare.
Împotriva Sentinței penale nr. 63/F din data de 31 martie 2017 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, a formulat contestație persoana solicitată A., solicitând admiterea acesteia și apreciind că la dosar nu a fost depus mandatul din 29 iunie 2016, iar în acest context nu cunoaște față de ce acuzații trebuie să-și facă apărarea.
Examinând contestația formulată, în baza actelor și lucrărilor de la dosar, Înalta Curte constată că acesta este nefondată, urmând a o respinge pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art. 84 din Legea nr. 302/2004, mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicitată arestarea și predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, judecății sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranță privative de libertate.
Alin. (2) al acelui text statuează că "mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoașterii și încrederii reciproce, în conformitate cu dispozițiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002."
Din economia dispozițiilor legale cuprinse în legea specială, art. 85 și urm. din Legea nr. 302/2004 care reglementează executarea unui mandat european de arestare, rezultă că rolul instanței române în această procedură se rezumă la verificarea condițiilor de formă ale mandatului, la soluționarea eventualelor obiecțiuni privind identitatea persoanei solicitate, precum și la motivele de refuz ale predării pe care aceasta le invocă.
Cât privește conținutul și forma mandatului european de arestare, acestea sunt prevăzute în art. 86 din Legea nr. 302/2004, mandatul european de arestare trebuind să conțină, pe lângă celelalte elemente stipulate în mod expres, și indicarea existenței unei hotărâri judecătorești definitive, a unui mandat de arestare preventivă sau a oricărei alte hotărâri judecătorești având același efect, care se încadrează în dispozițiile art. 88 și art. 96 din prezenta lege.
Analizând actele și lucrările cauzei, se constată că sunt îndeplinite cerințele legii privind conținutul și forma mandatului european de arestare, dat fiind faptul că autoritățile judiciare maghiare au menționat că solicitarea adresată autorităților judiciare române se bazează pe mandatul european de arestare emis la data de 23 iunie 2016, semnat la data de 29 iunie 2016 de către autoritățile judiciare din Ungaria, respectiv Tribunalul Municipal Debrecen, față de cetățeanul român A..
În acest punct de analiză, contrar susținerilor apărării, se constată că la dosar se află mandatul european de arestare emis de autoritățile din Ungaria, contestatorului persoană solicitată fiindu-i acordat un termen de grefă la data de 12 aprilie 2017 pentru a lua cunoștință de precizările autorității judiciare străine în legătură cu faptele imputate acestuia.
Totodată, se constată că nu a fost identificată vreuna din situațiile prevăzute de art. 98 alin. (1) și (2) din Legea nr. 302/2004 republicată care să constituie motiv obligatoriu sau opțional de refuz de executare, iar persoana solicitată nu a formulat obiecțiuni cu privire la identitate.
Față de natura infracțiunilor menționate în mandatul european de arestare emis pe numele persoanei solicitate A. (infracțiunea determinată în art. 373 alin. (1) al Legii C. din anul 2012 și calificată conform alin. (6) pct. a), anume comiterea cu 1 act infracțional a infracțiunii de înșelăciune cu producerea unor prejudicii deosebit de însemnate (limitele legale ale pedepsei: privațiune de libertate între 5 - 10 ani); infracțiunea determinată în art. 373 alin. (1) al Legii C. din anul 2012, coroborat cu alin. (2) pct. ba) și bc), și calificate conform alin. (6) pct. b), anume comiterea cu 2 acte infracționale, în cadrul unei alianțe criminale, cu caracter de îndeletnicire, a tentativei la infracțiunea de înșelăciune cu producerea unor prejudicii deosebit de mari (limitele legale ale pedepsei: privațiune de libertate între 5 - 10 ani); infracțiunea determinată în art. 399 alin. (3) pct. b) al Legii C. din anul 2012 și calificată conform alin. (4) pct. b), anume comiterea cu 1 act infracțional a infracțiunii de spălare de bani, comisă asupra unei valori deosebit de mari sau care depășește această valoare (limitele legale ale pedepsei: privațiune de libertate între 2 - 8 ani); infracțiunea determinată în art. 373 alin. (1) al Legii C. din anul 2012, coroborat cu alin. (2) pct. ba) și bc), și calificată conform alin. (5) pct. b), anume comiterea cu 3 acte infracționale, în cadrul unei alianțe criminale, cu caracter de îndeletnicire, a infracțiunii de înșelăciune cu producerea unui prejudiciu însemnat (limitele legale ale pedepsei: privațiune de libertate între 2 - 8 ani); infracțiunea determinată în art. 342 alin. (1) pct. b) al Legii C. din anul 2012, anume comiterea cu 18 acte infracționale a infracțiunii de fals în înscrisuri oficiale (limitele legale ale pedepsei: privațiune de libertate de până la 3 ani); infracțiunea determinată în art. 345 al Legii C. din anul 2012, anume comiterea cu 7 acte infracționale a infracțiunii de uz de înscrisuri sub semnătură privată false (limitele legale ale pedepsei: privațiune de libertate de până la 1 an), având în vedere durata maximă a pedepsei sau a măsurii de siguranță privative de libertate care se poate aplica pentru infracțiunile pentru care este cercetată persoana solicitată, precum și numărul mare de fapte săvârșite, Înalta Curte apreciază că măsura instanței de fond de a dispune punerea în executare a mandatului european de arestare cu consecința arestării și predării persoanei solicitate către autoritățile judiciare maghiare, este întemeiată.
Totodată, se constată că faptele reținute în sarcina persoanei solicitate au echivalent în C. pen. român, reprezentând infracțiuni prevăzute de art. 228 - 229 C. pen., art. 48 C. pen. raportat la art. 244 C. pen., art. 29 din Legea nr. 656/2002 republicată, art. 322 și art. 323 C. pen. român.
Prin urmare, instanța de control judiciar, în acord cu judecătorul primei instanței, constată că mandatul european de arestare conține informațiile prevăzute de art. 86 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 88 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, precum și că nu există în cauză niciun motiv de refuz al executării mandatului european de arestare, dintre cele prevăzute de art. 98 din Legea nr. 302/2014.
Referitor la susținerile persoanei solicitate conform cărora acesta nu știe pentru ce acuzații se poate apăra, Înalta Curte reamintește că obiectul judecății îl reprezintă verificarea condițiilor de formă ale mandatului, soluționarea eventualelor obiecțiuni privind identitatea persoanei solicitate, precum și motivele de refuz ale predării, susținerile acestuia pe fondul acuzațiilor urmând a fi lămurite de autoritățile judiciare din Ungaria.
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte de Casație și Justiție, în baza art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată A., împotriva Sentinței penale nr. 63/F din 31 martie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondată, contestația declarată de persoana solicitată A., împotriva Sentinței penale nr. 63/F din 31 martie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală.
Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul parțial cuvenit apărătorul desemnat din oficiu, în sumă de 100 lei, rămâne în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 19 aprilie 2017.
Procesat de GGC - CL