Decizia nr. 427/2017
Deliberând asupra cauzei de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 50/PI/2017 din data de 07 aprilie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, a fost admisă cererea formulată de autoritățile judiciare din Ungaria cu privire la executarea mandatului european de arestare emis de Tribunalul Nyiregyhaza, în Dosar nr. x/2015/20, la data de 05 septembrie 2016, față de persoana solicitată A.
În baza art. 103 alin. (6) din Legea nr. 302/2004 republicată s-a dispus predarea persoanei solicitate A. către autoritățile judiciare din Ungaria.
Potrivit dispozițiilor art. 111 alin. 1 din Legea nr. 302/2004 republicată, s-a arătat că predarea se va realiza în termen de 10 zile de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.
În baza art. 97 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 republicată, s-a dispus ca cetățeanul român să fie predat cu condiția ca, în cazul în care se va pronunța o pedeapsă privativă de libertate față de acesta, să fie transferat în România în vederea executării pedepsei.
S-a constatat că persoana solicitată A. nu a fost de acord cu predarea și că nu a renunțat la regula specialității conform art. 103 alin. (7) din Legea nr. 302/2004 republicată.
În baza art. 103 alin. (1)1 teza a II-a din Legea nr. 302/2004 republicată s-a dispus luarea măsurii arestării persoanei solicitate A. în vederea predării, pe o durată de 30 zile, începând cu data încarcerării.
S-a dispus emiterea mandatului de arestare față de persoana solicitată A.
Conform art. 230 C. proc. pen., s-a dispus ca administrația locului de deținere să reține persoana solicitată la Centrul de Reținere și Arest Preventiv al Inspectoratului de Poliție al Județului Bihor până la predarea efectivă către autoritățile judiciare ale statului solicitant.
S-a luat act că persoana solicitată A. a fost reținută pe o durată de 24 de ore prin ordonanța de reținere din data de 31 martie 2017 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea în Dosarul nr. x/II.5/2017, începând cu ora 12:20, iar prin Încheierea penală nr. x/IP/2017 din data de 31 martie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, s-a dispus, în baza art. 101 alin. (5) lit. b) din Legea nr. 302/2004 republicată cu art. 211 C. proc. pen., luarea măsurii controlului judiciar față de persoana solicitată A., începând cu data de 01 aprilie 2017, până la data de 15 aprilie 2017, inclusiv.
A fost revocată măsura controlului judiciar dispusă față de persoana solicitată A. prin Încheierea penală nr. x/IP din 31 martie 2017 pronunțată de Curtea de apel Oradea, ca urmare a luării măsurii arestării în vederea predării.
În baza art. 87 din Legea nr. 302/2004 republicată, s-a dispus ca. cheltuielile judiciare să rămână în sarcina statului, urmând ca onorariul apărătorului desemnat din oficiu să rămână în sarcina statului.
Examinând cererea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea, instanța de fond a reține următoarele:
Prin sesizarea înregistrată la data de 31 martie 2017 pe rolul Curții de Apel Oradea, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea a solicitat fixarea de urgență a unui termen de judecată în vederea arestării provizorii a persoanei solicitate A. cu privire la care a fost transmisă Semnalarea în Sistem Informatic Schengen în baza unui mandat european de arestare emis de autoritățile judiciare din Ungaria (Tribunalul Nyiregyhaza).
Sesizării i-au fost anexate procesul-verbal de identificare și ascultare (filele 20-21) și procesul verbal privind informarea și comunicarea drepturilor persoanei reținute din 31 martie 2017 (fila 22), ordonanța de reținere din 31 martie 2017 (fila 19) prin care s-a dispus reținerea numitului A. pe o durată de 24 de ore, începând cu data de 31 martie 2017 ora 12,20, emise în Dosarul nr. x/II.5/2017 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea, precum și copia cărții de identitate a persoanei solicitate (fila 23), adresa Ministerului Justiției din Ungaria din 27 martie 2017 (fila 2), și mandatul european de arestare în limba maghiară, engleză și română (filele 2-18).
Instanța a reținut că, în conținutul mandatului european de arestare emis de autoritatea judiciară competentă din Ungaria (Judecătoria Nyiregyhaza), care este stat membru al Uniunii Europene, se indică existența mandatului național de arestare emis la data de 05 septembrie 2017 în Dosarul nr. x/2015/20 pentru săvârșirea pentru săvârșirea infracțiunii de crimă comisă prin cruzime specială, din interes material, prev. de art. 166 alin. (1), alin. (2) lit. b) și d) C. pen. maghiar, constând în aceea că la data de 12 octombrie 1997, împreună cu numiții B. și C., în timp ce se aflau pe teritoriul Ungariei, în orașul Kantarjanosi, au sustras, prin violență, de la victima D. suma de 10.000 Huf, iar în urma violențelor aplicate, persoana vătămată a decedat.
Acuzația factuală formulată de autoritățile maghiare constă în aceea că persoana solicitată A., alături de B. și C., s-au deplasat în octombrie 1997, în localitatea Kantorfanosi din Ungaria, pentru a lucra ca zilieri. Acolo au închiriat o locuință și au întâlnit și victima, D., domiciliat în localitatea Kantarjanosi. Aceasta avea o problemă cu băuturile alcoolice și locuia la adresa menționată anterior, în casa unei rude, numită E. Cel din urmă își suplimenta veniturile prin asigurarea de cazare cetățenilor români care lucrau ca zilieri, în schimbul unui tarif de 100 Huf/zi, iar victima D. contribuia la colectarea chiriei și la gestionarea sumelor de bani. În data de 12 octombrie 1997, B., principalul acuzat, împreună cu A., al doilea acuzat și C., s-au întâlnit cu victima D. la o berărie unde au consumat împreună băuturi alcoolice. Ulterior, s-au deplasat spre locuința victimei la invitația acesteia, pentru a juca cărți pe bani. În timpul jocului B. a pierdut o sumă de 5.000 Huf, astfel că cei trei români au convenit să recupereze de la victimă banii pierduți, observând că acesta deținea o sumă de 10.000 Huf. Aceștia au început să se certe cu victima, iar principalul acuzat B. i-a dat victimei un pumn în față, care a căzut pe pat în urma loviturii primite. Ulterior, toți ceilalți au continuat să atace victima, lovindu-l cu mâinile goale și pumnii, în zona capului, de cel puțin 6-8 ori. După ce au bătut-o și cu o piesă de mobilier, aceasta s-a rupt în două, fapt care denotă forța cu care a fost lovită victima. Ulterior, aceștia au răscolit buzunarele victimei prăbușite la podea, i-au luat banii și au părăsit Ungaria, întorcându-se în România, iar victima D. a decedat la scurt timp după aceste evenimente.
Procedându-se în conformitate cu art. 103 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 i s-a adus la cunoștință persoanei solicitate A. conținutului mandatului european de arestare și posibilitatea de a consimți la predare către statul membru emitent, respectiv Ungaria (Judecătoria Nyiregyhaza), precum și drepturile procesuale conferite de art. 104 din Legea nr. 302/2004.
La termenul de judecată din 07 aprilie 2017 s-a procedat la ascultarea persoanei solicitate A., care întrebată asupra consimțământului la predare, în conformitate cu dispozițiile art. 103 alin. (7) din Legea nr. 302/2004, a arătat că nu este de acord cu predarea sa către autoritățile judiciare din Ungaria, cunoscând caracterul irevocabil al acestuia.
De asemenea, persoana solicitată A. a menționat expres că în situația predării, nu renunță la regula specialității, aspecte consemnate în declarația semnată și atașată la dosarul cauzei. (fila 112).
Curtea de Apel Oradea a apreciat că sunt neîntemeiate apărările formulate de către persona A. prin care a invocat autoritatea de lucru judecat a sentinței Curții de Apel Oradea nr. 29/2017, constând că situația actelor procedurale din prezenta cauză este diferită de cea din cauza care a obiectul Dosarului nr. x/35/2017 al Curții de Apel Oradea în care s-a pronunțat sentința nr. 29/2017.
S-a arătat că, în această cauză instanța a respins solicitarea de executare a mandatului european de arestare nr. 3.B.838/2015/20 emis în data de 05 iulie 2016 deoarece inițial la rubrica hotărârii pe care se întemeiază mandatul de arestare era menționat „procesul verbal nr. 3.B.838/2015/20” (ceea ce echivala cu lipsa unui mandat național de arestare), pentru ca ulterior autorităților judiciare maghiare să precizeze că mandatul național în cauza a fost emis în data de 05 septembrie 2017, adică după momentul emiterii mandatului european de arestare ce făcea obiectul sesizării Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea. Or, în prezenta cauză s-a solicitat executarea mandatului european de arestare emis de Tribunalul Nyiregyhaza, în Dosar nr. x/2015/20, la data de 05 septembrie 2016, față de persoana solicitată A. în temeiul mandatului național emis la aceeași dată.
Faptul că persoana solicitată A. a fost citat de autoritățile judiciare maghiare pentru a se prezenta la data de 19 aprilie 2017 în fața acestora sau mențiunile referitoare la corespondența purtată cu acestea și faptul că persoana solicitată dorește să se prezinte benevol în fața autoritățile judiciare maghiare nu constituie impedimente obligatorii sau facultative la executarea mandatului european de arestare.
Astfel, raportat la dispozițiile art. 98 din Legea nr. 302/2004 Curtea nu a reținut incidența vreunui motiv de refuz obligatoriu sau opțional al executării mandatului european de arestare. În acest sens Curtea de Justiție a Uniunii Europene a statuat deja, potrivit dispozițiilor Deciziei-cadru nr. 2002/584, că statele membre nu pot să refuze executarea unui mandat european de arestare decât în cazurile de neexecutare obligatorie prevăzute la art. 3 din aceasta și în cazurile de neexecutare facultativă enumerate la art. sale 4 și 4a (Curtea de Justiție a Uniunii Europene, cauza Leymann și Pustovarov, C-388/08 hotărârea din 1 decembrie pct. 51, Curtea de Justiție a Uniunii Europene, cauza Mantello, C-261/09, hotărârea din 16 noiembrie 2010, pct. 37). În plus, autoritatea judiciară de executare nu poate supune executarea unui mandat european de arestare decât condițiilor definite la art. 5 din decizia-cadru menționată.
În contextul celor expuse mai sus, fiind îndeplinite condițiile de formă și de fond reglementate de Legea nr. 302/2004, nefiind constatate impedimente legale la predare, Curtea de Apel a constatat că cererea pentru executarea mandatului european de arestare este fondată.
Împotriva sentinței penale nr. 50/PI/2017 din data de 07 aprilie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, persoana solicitată A. a formulat contestația de față, solicitând desființarea sentinței penale și, pe fond, respingerea solicitării autorităților judiciare maghiare.
Înalta Curte de Casație și Justiție, examinând contestația formulată de solicitată A. împotriva sentinței penale nr. 50/PI/2017 din data de 07 aprilie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, constată că acesta este nefondată pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Mandatul european de arestare este o decizie judiciară emisă de autoritatea judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene, în speță cea română, în vederea arestării și predării către un alt stat membru, respectiv Ungaria (Judecătoria Nyiregyhaza), a unei persoane solicitate, în acest caz, în vederea urmăririi penale, care se execută în baza principiului recunoașterii reciproce, în conformitate cu dispozițiile Deciziei - cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din data de 13 iunie 2002, cât și cu respectarea drepturilor fundamentale ale omului, așa cum acestea sunt consacrate de art. 6 din Tratatul privind Uniunea Europeană.
În temeiul acestor principii, stipulate atât în norma internă cât și în cea europeană, este evident că executarea unei asemenea decizii judiciare în cadrul unei cooperări judiciare în materie penală presupune respectarea deplină a condițiilor de fond și formă, a domeniului de aplicare și a cadrului instituțional în care funcționează această procedură specială, pentru ca astfel să existe o deplină respectare a drepturilor și libertăților persoanei, așa cum acestea sunt prevăzute de Constituția României și de normele europene.
Conform Deciziei cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI/13 iunie 2002, mandatul european de arestare este un act procesual cu putere obligatorie în vederea executării unui mandat de arestare, de executare a unei pedepse ori a unei măsuri de siguranță privative de libertate, numai atunci când, persoana împotriva căruia s-a emis mandatul se sustrage de la executare, refugiindu-se pe teritoriul unui alt stat membru.
Înalta Curte constată că infracțiunea pentru care s-a cerut predarea persoanei solicitate A., respectiv cea omor se regăsește printre cele 32 de infracțiuni care permit predarea fără a fi necesară verificarea dublei incriminări conform art. 96 alin. (1) pct. 14, teza I din Legea nr. 302/2004.
În cadrul acestei proceduri, reglementată printr-o lege specială, instanța de judecată, în calitate de autoritate judiciară, nu este abilitată să verifice apărările persoanei solicitate pe fondul cauzei, respectiv, dacă se face sau nu vinovată de comiterea unor fapte penale, după cum nu are nici competența să se pronunțe cu privire la temeinicia urmăririi penale efectuată de autoritatea judiciară emitentă sau cu privire la oportunitatea arestării persoanei solicitate.
Investit cu executarea unui mandat european de arestare, judecătorul hotărăște, asupra arestării și predării persoanei solicitate, după ce, în prealabil, a verificat condițiile referitoare la emiterea mandatului, la identificarea persoanei solicitate, la existența dublei încriminări a faptelor penale ce se impută acesteia sau dacă există situații ce se constituie în motive de refuz. A proceda altfel ar însemna să se încalce principiul recunoașterii și încrederii reciproce, ce stă la baza executării, de către instanța română, a mandatului european de arestare emis de autoritatea judiciară străină competentă.
Art. 103 din Legea nr. 302/2004 prevede că, dacă persoana a fost reținută potrivit art. 101, judecătorul poate dispune, arestarea provizorie a persoanei solicitate, în vederea predării.
În conformitate cu dispozițiile art. 5, parag. 1 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, ratificată de România, orice persoană are dreptul la libertate și nimeni nu poate fi lipsit de libertatea sa. Proclamând dreptul la libertate, Convenția consacră implicit principiul după care nici o persoană nu trebuie să fie lipsită de libertate în mod arbitrar. De la această regulă există excepția privării licite de libertate, circumscrisă cazurilor prevăzute, în mod expres și limitativ, de dispozițiile art. 5, parag. 1 lit. c) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Potrivit textului invocat, o persoană poate fi privată de libertate dacă a fost arestată sau reținută în vederea aducerii sale în fata autorității judiciare competente, atunci când există motive verosimile de a bănui că a săvârșit o infracțiune sau când există motive temeinice de a crede în necesitatea de a-l împiedica să săvârșească o infracțiune sau să fugă după săvârșirea acesteia.
În materia privării de libertate, Convenția trimite, în esență, la legislația națională și la aplicabilitatea dreptului intern.
Legalitatea sau regularitatea detenției obligă ca arestarea preventivă a unei persoane și menținerea acestei măsuri să se facă în conformitate cu normele de fond și de procedură prevăzute de legea națională care, la rândul lor, trebuie să fie compatibile cu dispozițiile Convenției și să asigure protejarea individului împotriva arbitrariului.
Analizând actele și lucrările din dosar Înalta Curte constată că sentința atacată este legală și temeinică, în sensul că în mod corect s-a dispus arestarea provizorie a persoanei solicitate A. în scopul asigurării bunei desfășurări a procedurii de executare a mandatului european de arestare și a împiedicării sustragerii persoanei solicitate de la această procedură.
Înalta Curte constată ca fiind neîntemeiată critica persoanei solicitate în sensul că situația actelor procedurale din prezenta cauză ar fi identică cu aceea din cauza care a obiectul Dosarului nr. x/35/2017 al Curții de Apel Oradea în care s-a pronunțat sentința nr. 29/2017.
Așa cum a arătat și instanța de fond, în Dosarul nr. x/35/2017, instanța a respins solicitarea autorităților maghiare de executare a mandatului european de arestare nr. 3.B.838/2015/20 emis în data de 05 iulie 2016, deoarece inițial la rubrica hotărârii pe care se întemeiază mandatul de arestare era menționat „procesul verbal nr. 3.B.838/2015/20” (ceea ce echivala cu lipsa unui mandat național de arestare).
Ulterior autorităților judiciare maghiare au precizat că mandatul național în cauza a fost emis în data de 05 septembrie 2017, adică după momentul emiterii mandatului european de arestare ce făcea obiectul sesizării Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea. Or, în prezenta cauză s-a solicitat executarea mandatului european de arestare emis de Tribunalul Nyiregyhaza, în Dosar nr. x/2015/20, la data de 05 septembrie 2016, față de persoana solicitată A. în temeiul mandatului național emis la aceeași dată.
Pentru considerentele expuse, contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva sentinței penale nr. 50/PI/2017 din data de 07 aprilie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, urmează a fi respinsă ca nefondată.
Potrivit art. 275 alin. (2) C. proc. pen. apelantul va fi obligat la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Potrivit art. 275 alin. (6) C. proc. pen. onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400 lei va rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva sentinței penale nr. 50/PI/2017 din data de 07 aprilie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori.
Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată, în sumă de 400 lei, rămâne în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 19 aprilie 2017.