Detalii jurisprudență - Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a României

Deliberând în cauza de faţă;

În baza actelor şi lucrărilor dosarului, reţine următoarele:

I. Faza urmăririi penale şi rechizitoriul;

Prin rechizitoriul nr. x/P/2010 din data de 23 februarie 2012 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Suceava, au fost trimişi în judecată inculpaţii:

A., pentru comiterea infracţiunilor de:

1. abuz în serviciu contra intereselor publice dacă funcţionarul a obţinut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial, prev. de art. 13²din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248¹ C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. constând în aceea că prin încălcarea şi exercitarea defectuoasă a atribuţiilor de serviciu, cu intenţie, a permis membrilor grupului infracţional organizat să introducă în România importante cantităţi de produse accizabile (ţigări) cu încălcarea dispoziţiilor legale (peste plafonul vamal, fără plata accizelor şi taxelor vamale), fără a dispune măsuri de confiscare a acestora, asigurându-le posibilitatea de comercializare a ţigărilor şi dobândirea unor foloase necuvenite, după cum urmează: (9 acte materiale).

- cantitatea de 6.500 pachete ţigări introduse în ţară de inc. B., inc. C., D. şi E., cu sprijinul lucrătorului vamal inc. F., în noaptea de 11/12 ianuarie 2009, prejudiciul produs bugetului de stat fiind de 39.345,11 lei. (4 acte materiale);

- cantitatea de 2.996 pachete ţigări introduse în România de inc. G. şi inc. H. (1.500 şi respectiv 1.496 pachete) cu sprijinul lucrătorului vamal inc. F., la data de 14 ianuarie 2009, prejudiciul produs bugetului de stat fiind de 16.417,25 lei reprezentând taxe vamale neachitate (2 acte materiale);

- cantitatea de 1.648 pachete ţigări introduse în ţară de inc. I. împreună cu învinuitul C., la data de 26 ianuarie 2009, prejudiciul adus bugetului de stat fiind în valoare de 7.671,57 lei;

- cantitatea de 2.000 pachete ţigări introduse în ţară de inc. G. cu sprijinul lucrătorului vamal inc. J., la data de 15 februarie 2009, pentru care prejudiciul adus bugetului de stat a fost în valoare de 12.407,44 lei şi;

- cantitatea de 1.480 pachete ţigări introduse în ţară de inc. G., la data de 21 martie 2009, cu sprijinul lucrătorului vamal inc. K. pentru care prejudiciul adus bugetului de stat a fost în valoare de 7.035,63 lei.

2. iniţierea sau constituirea ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui grup infracţional, în vederea săvârşirii de infracţiuni, prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, constând în aceea că anterior lunii decembrie 2008 a constituit, împreună cu învinuiţii G., H., I., C., B., L., M., N. şi O. un grup infracţional organizat în vederea comiterii infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor publice, prev. de art. 13²din Legea nr. 78/2000.

a) coordonarea şi sprijinirea activităţilor ilicite de introducere în ţară prin Vama Siret, de ţigări achiziţionate din Ucraina sau de la magazinele P., evitarea controalelor de pe traseu şi a confiscării produselor accizabile, intervenţia pe lângă lucrătorii vamali, poliţişti de frontieră din Punctul de Trecere a Frontierei Siret sau de la echipe de control din cadrul Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră Suceava sau Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Iaşi, activităţi ce au avut ca rezultat introducerea în ţară de membri grupului infracţional a cantităţii de 14.624 pachete de ţigări, pentru care s-au sustras de la plata către bugetul de stat a accizelor şi taxelor vamale în cuantum de 83.177 lei.

b) intervenţia pe lângă subofiţeri din Punctul de Trecerea Frontierei Siret şi pe lângă lucrători vamali din Vama Siret sau inspectori vamali din cadrul Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Iaşi în favoarea membrilor grupului infracţional, coordonarea şi dirijarea activităţilor desfăşurate în zona Vămii Siret de inculpaţi, astfel: la 05 decembrie 2008 (de către I., R. şi H.), 15 decembrie 2008 (de către I. şi R.), 16/17 decembrie 2008 (de către S., I., B., T., U., G., R., L. şi M.), 23 decembrie 2008 (de către G., U., R., V. şi I., S.), 24/25 decembrie 2008 ( de către I., U., G., H., V., T., R. şi S.), 10 ianuarie 2008 (de către I., D. şi E.), 11/12 ianuarie 2009 ( de către G., H., I., D. şi E., C., B. şi R.), 14 ianuarie 2009 (de către G. şi H.), 15/16 ianuarie 2009 (de către C. şi X.), 18 ianuarie 2009 (de către C. şi X.), 26 ianuarie 2009 (de către G., C. şi X.), 07 februarie 2009 (de către G., H., Z., U., 11 februarie 2009 (de către G. şi Z.), 15 februarie 2009 (de către G., H. şi Z.), 15/16 februarie 2009 (de către G., Z., U., Y. şi A.A.), 07 martie 2009 şi 08/09 martie 2009 (de către V., B., 16/17 martie 2009 (de către G., H. şi Y.) şi 21 martie 2009 (de către G. şi H.).

3. folosirea în orice mod de informaţii ce nu sunt destinate publicităţii ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informaţii prev. de art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (11 acte materiale) constând în aceea că, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în calitate de inspector principal de poliţie - ofiţer coordonator de tură la Serviciul Poliției de Frontieră Siret şi posesor al autorizaţiei de acces la informaţii clasificate - „secret de serviciu” seria Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră şi a angajamentului de confidenţialitate din 26 septembrie 2007, în scopul obţinerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase, prin încălcarea atribuţiunilor de serviciu referitoare la executarea de activităţi pentru prevenirea şi combaterea infracţionalităţii transfrontaliere, le-a comunicat numiţilor I., G., H., R., C., T., B., informaţii clasificate „secret de serviciu” privind echipele de control din zona Punctul de Trecerea Frontierei Siret, prezenţa sa în Punctul de Trecerea Frontierei Siret şi în vecinătatea acestuia, prezenţa unor ofiţeri cu atribuţii de control, precum şi date despre darea în consemn local a unora dintre membrii grupului (date şi informaţii ce sunt înscrise în documente înregistrate cu „secret de serviciu”), astfel:

- la data de 05 decembrie 2008 le-a comunicat inculpatelor I. şi R., înainte ca acestea să se întoarcă în România, date privind prezenţa la intrarea în Punctul de Trecerea Frontierei Siret, dinspre România, a unui echipaj de la Sectorul poliţiei de frontieră Siret, precum şi despre prezenţa pe traseu a unei echipe de control din cadrul Direcţiei Regionale pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Iaşi (acţiune executată conform Ordinului de misiune nr. 764, între orele 16⁰⁰ - 03⁰⁰ de Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Iaşi), transmiţându-le celor două că este alături de inspectorii vamali, că a vorbit cu ei şi nu vor avea probleme din partea acestora după ce vor ieşii din vama Siret; (vol.20, filele 145-146, 155-156, 188-189 şi 193-195);

- la data de 16/17 decembrie 2008 i-a comunicat inc. I. că echipa de control de la Direcţia Regională Vamală Iaşi a plecat din zona Vămi Siret şi deci poate să se deplaseze în Ucraina, iar la întoarcerea în România să vină pe artera dreaptă de intrare în ţară unde efectuează serviciul vameşul inc. S. (vol. 20, filele 366-367, 394, 398-399, 432-433, 439-440 şi 450-451);

- la data de 24/25 decembrie 2008 i-a informat pe inc. H. şi T. că echipa de control de la Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră Rădăuţi, ce acţiona la Staţia Peco de după Vama Siret (conform planului de acţiune cu caracter „secret de serviciu”, între orele 21:30 - 08:15 de Detaşamentul de sprijin operativ din cadrul Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră Rădăuţi) le poate crea probleme, cerându-le să aştepte că-l va ţine la curent pe acesta din urmă în legătură cu plecarea echipei de pe traseu (vol. 21, filele 254-255, 260 şi 274);

- la data de 11/12 ianuarie 2009, a informat-o pe inc. G., înainte ca aceasta să plece a doua oară în Ucraina, că este de serviciu, că este prin zona vămii, stabilind totodată să discute mai târziu condiţiile întoarcerii în România. Pe aceiaşi tură de serviciu a informat-o pe inc. C., care s-a deplasat în Ucraina şi urma să revină în ţară cu ţigări, despre faptul că pe traseu este o echipă de control de la Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră Rădăuţi (conform planului de acţiune cu caracter „secret de serviciu”, între orele 21:15 - 23:00 de Detaşamentul de sprijin operativ din cadrul Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră Rădăuţi), cerându-i să nu intre încă în Vama Siret şi să aştepte în zona neutră dintre vămi. Ulterior i-a indicat soţiei sale să intre pe artera dreaptă unde era de serviciu vameşul inc. N., după care i-a cerut să-i predea ţigările inc. I. (vol.22, filele 255-256, 287-288 şi 293-294);

- la data de 14 ianuarie 2009, întrucât inc. I. l-a trimis în Ucraina pe D. pentru ai cumpăra ţigări de la Shop, a informat-o că a venit o echipă de control de la Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Iaşi (acţiune executată conform Ordinului de misiune nr. 22, între orele 18⁰⁰ - 24⁰⁰ de Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Iaşi), reproşându-i acesteia că nu i-a spus că l-a trimis, cerându-i să-i comunice să revină în ţară fără ţigări (vol. 23, filele 243-244, 247-248 şi 265-266);

- la data de 18 ianuarie 2009, după ce le-a trimis pe inc. C. şi I. după ţigări la Shop-ul din vama Siret, le-a comunicat că pe artera de intrare în vamă sunt de serviciu vameşii K. şi B.B., că echipa de control de la Direcția Regională Vamală Iaşi, ce a acţionat între orele 10-13, a plecat, reproşându-i acesteia din urmă că nu s-a pornit spre vamă când traseul este liber, întrucât după amiază apar echipele de control în zona vămii. În momentul în care inc. C. intra în Vama Siret dinspre Ucraina, a informat-o că este o echipă de control de la Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Iaşi (acţiune executată conform Ordinului de misiune nr. 31, între orele 10⁰⁰ - 13⁰⁰ de Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Iaşi), convenind că vor vedea ei ce vor face în vamă (vol.24, filele 356, 361-362, 363-364 şi 369);

- la data de 26 ianuarie 2009, în timp ce inc. C. şi X. erau pentru a treia oară în Ucraina şi urmau să se întoarcă în ţară, le-a informat despre prezenţa sefului vămii F.F.F. în Punctul de Trecerea Frontierei Siret şi aflând de la soţia sa câte ţigări a cumpărat de la Shop, poliţistul le-a îndrumat să vină pe artera dreaptă de intrare în ţară. După ce rudele poliţistului au ieşit de la Shop, acesta le-a cerut să intre în ţară, întrucât pe traseu nu erau echipe de control, adăugând că-l va suna pe poliţistul de frontieră de pe artera de intrare în ţară (vol. 26, filele 127-128, 135-136, 139-140, 141-142 şi 157-158).

- la data de 28 ianuarie 2009 a informat-o pe I. despre faptul că H., B., N.N.N. şi G. au fost date în consemn local (în atenţia poliţiştilor de frontieră din Punctul Poliției de Frontieră Siret) şi în momentul în care ies din ţară, în vamă vine o echipă de control de la Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră Rădăuţi pentru a le verifica marfa introdusă ulterior de acestea în România (vol. 26, filele 258-260);

- la data de 11 februarie 2009, a informat-o pe inc. G., cu care s-a întâlnit înainte de a pleca în Ucraina, că sunt echipe de control de la Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră Rădăuţi şi Serviciul Poliției de Frontieră Siret, care vor sta pe traseu până la ora 17⁰⁰(două echipe din cadrul Detaşamentului de sprijin operativ al Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră Rădăuţi au acţionat conform planurilor cu caracter de „secret de serviciu”, între orele 13:00-20:45 şi 20:00 - 00:00). Aceste informaţii sunt retransmise de G. lui Z. şi C.C., spunându-le că nu au ce să vină în România până la ora 17, sau pot să staţioneze în parcare (vol. 27, filele 260, 264, 265 şi 266);

- la data de 15 februarie 2009, înainte ca inc. G. să vină din Ucraina în România a informat-o pe aceasta că se află în zona Vămii Siret, unde se vor întâlni când aceasta va intra în ţară (vo.28, fila 55);

- la data de 07 martie 2009, după ce V. şi B. au fost întorşi de două ori în Ucraina de vameşul K., pentru că transporta cu auto marfă ce depăşea plafonul vamal admis de Regulamentul vamal, iar pe traseu acţiona o echipă de control de la Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră Rădăuţi (conform planului de acţiune cu caracter „secret de serviciu”, între orele 18:00 - 20:00, de Detaşamentul de sprijin operativ din cadrul Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră Rădăuţi), i-a informat pe aceştia că echipa a plecat, cerându-le să meargă din nou la vameş pentru a le da liber de vamă şi să-i comunice acestuia informaţia cu privire la plecarea echipei de control (vol.29, filele 451-452, 456 şi 457-458).

4. luare de mită, prev. de art. 254 alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, constând în aceea că a primit la data de 11/12 ianuarie 2009 de la inc. G., după ce aceasta a introdus în România, cu autoturismul, cantitatea de 1.500 pachete de ţigări, suma de 100 lei pentru a-şi încălca atribuţiile de serviciu, a nu lua măsuri de confiscare şi pentru a proteja membrii grupului infracţional.

N., controlor vamal superior, pentru comiterea infracţiunilor de:

1. abuz în serviciu contra intereselor publice dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial prev. de art. 13²din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 248 C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (opt acte materiale) constând în aceea că la datele de11/12 ianuarie 2009 şi 14 ianuarie 2009, în calitate de controlor vamal la Biroul Vamal Siret, şi-a încălcat atribuţiile de serviciu şi a permis membrilor grupului infracţional să introducă în România cantităţi de ţigări de provenienţă ucraineană sau achiziţionate de la P., nerespectând Regulamentul vamal şi Ordinele interne ale Biroului Vamal Siret, nedispunând reţinerea şi confiscarea acestora, după cum urmează:

a) 9.500 pachete de ţigări introduse pe data de 11/12 ianuarie 2009, din care:

- 3.000 pachete introduse în ţară de inc. G. şi inc. H., (câte 1500 pachete fiecare);

- 1.500 pachete introduse în ţară pentru inc. I., de D.;

- 1.800 pachete de ţigări introduse în ţară pentru inc. I., de E.;

- 200 pachete de ţigări introduse în ţară de inc. C. la 11/12 ianuarie 2009;

- 3.000 pachete de ţigări introduse în ţară de inc. B. pentru vameşul N.

b) 2.996 pachete de ţigări pe data de 14 ianuarie 2009, din care:

- 1500 pachete de ţigări introduse de G. şi;

- 1.496 pachete de ţigări introduse de H.

Controlul vamal asupra respectivelor mijloace de transport a fost efectuat formal şi prin sondaj, deşi, conform ordinelor interne ale Biroului Vamal Siret, inculpatul avea obligaţia de a efectua controale vamale amănunţite asupra autoturismelor ce intrau în ţară de mai multe ori pe aceiaşi tură de serviciu.

Încălcarea atribuţiilor de serviciu a avut ca rezultat obţinerea pentru sine a unui avantaj material constând în cantitatea de 15.000 lei (contravaloarea a 3.000 pachete ţigări) şi sustragerea membrilor grupului infracţional de la plata accizelor şi taxelor vamale în cuantum de 74.373,5 lei, precum şi crearea posibilităţilor de valorificare în România a cantităţilor de ţigări introduse ilegal.

2. iniţierea sau constituirea ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui grup infracţional, în vederea săvârşirii de infracţiuni, prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (două acte materiale), constând în aceea că datele de 11/12 ianuarie 2009 şi 14 ianuarie 2009, în calitate de controlor vamal la Biroul Vamal Siret, a sprijinit un grup infracţional în vederea comiterii de infracţiuni indicându-le membrilor grupului momentele oportune de intrare în România pentru a evita supra-controalele, facilitându-le introducerea unor cantităţi de ţigări cu privire la care să nu se dispună confiscarea.

3. luare de mită, prev. de art. 254 C. pen., rap. la art. 7 din Legea nr. 78/2000, constând în aceea că pe tura de serviciu din 11/12 ianuarie 2009 a primit de la inc. G. pentru a-şi încălca atribuţiile de serviciu suma de 100 lei, permiţându-i să introducă în ţară cantitatea de 1.500 pachete de ţigări şi pe aceeaşi tură de serviciu inculpatul a primit de la inc. I., prin intermediul lui D. suma de 300 lei pentru a-i permite acestuia din urmă să introducă în România cantitatea de 150 cartuşe ţigări, achiziţionate pentru inc. I., fără a dispune confiscarea acestora.

O., inspector vamal în cadrul Biroului Vamal Siret, pentru comiterea infracţiunilor de:

1. abuz în serviciu contra intereselor publice dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial prev. de art. 13²din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 248 C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (trei acte materiale) constând în aceea că în calitate de inspector vamal în cadrul Biroului Vamal Siret şi-a încălcat atribuţiile de serviciu permiţând la 09 ianuarie 2009, 10 ianuarie 2009 şi 18/19 ianuarie 2009 membrilor grupului infracţional, respectiv inc. G. şi inc. H. să introducă în România cantitatea de 5.000 pachete de ţigări de provenienţă ucraineană sau achiziţionate de la P., nerespectând Regulamentul vamal şi Ordinele interne ale Biroului Vamal Siret.

Prin comiterea acestei infracţiuni, inc. O. a cauzat un prejudiciu bugetului de stat în cuantum de 31.018,58 lei şi a asigurat inculpatelor posibilitatea comercializării cantităţii de 5.000 pachete ţigarete în România, contrar dispoziţiilor legale.

2. iniţierea sau constituirea ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui grup infracţional, în vederea săvârşirii de infracţiuni, prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (trei acte materiale), constând în aceea că la datele de 09 ianuarie 2009, 10 ianuarie 2009 şi 18/19 ianuarie 2009, în calitate de inspector vamal la Biroul Vamal Siret, a sprijinit un grup în vederea comiterii infracţiunii indicându-le membrilor grupului momentele oportune pentru a evita supra-controalele, respectiv momentele când pot intra în România cu ţigări fără plata taxelor vamale şi contrar prevederilor legislaţiei vamale, informându-se reciproc despre prezenţa şi plecarea de pe traseul post-vamal a unor echipe de control.

3. folosirea în orice mod de informaţii ce nu sunt destinate publicităţii ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informaţii prev. de art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000 constând în aceea că la data de 06 februarie 2009, în timp ce se întorcea în România i-a prezentat inc. G. înscrisuri din care reieşea că a fost dată în consemn local de către poliţia de frontieră, atenţionând-o astfel să nu mai transporte bunuri accizabile în cantităţi mai mari decât cele prevăzute de dispoziţiile legale. De asemenea inculpatul le-a furnizat inc. G. şi inc. H. informaţii ce nu sunt destinate publicităţii pentru a le ajuta să introducă în ţară ţigări peste plafonul legal (vol. 26, filele 444, 446, 452-453 şi 456-457).

4. luare de mită, prev. de art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen., rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, constând în aceea că pe tura de serviciu din 18/19 ianuarie 2009 a primit de la G. suma de 150 lei, pentru a-şi încălca atribuţiile de serviciu şi a-i permite introducerea în ţară a cantităţii de 2.000 pachete de ţigări, fără plata accizelor şi taxelor vamale.

D.D., inspector vamal la Biroul Vamal Siret, pentru comiterea infracţiunilor de:

1. abuz în serviciu contra intereselor publice dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial prev. de art. 13²din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 248 C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (cinci acte materiale) constând în aceea că la datele de 09 ianuarie 2009 şi 23 februarie 2009, în calitate de inspector vamal la Biroul Vamal Siret şi-a încălcat atribuţiile de serviciu permiţând inc. G. şi inc. H. să introducă în România, fără plata taxelor vamale, cantitatea de 4.500 pachete ţigări de provenienţă ucraineană sau achiziţionate din P., nerespectând Regulamentul vamal şi Ordinele interne ale Biroului Vamal Siret.

Prin comiterea acestei infracţiuni, inc. D.D. a cauzat un prejudiciu bugetului de stat în cuantum de 24.465 lei şi a asigurat învinuiţilor posibilitatea de a comercializa în România cantitatea de 4.500 pachete ţigări cu încălcarea dispoziţiilor legale.

2. luare de mită, prev. de art. 254 C. pen., rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, constând în aceea că pe tura de serviciu din 09 ianuarie 2009 a primit de la inc. G. suma de 100 lei, pentru a-şi încălca atribuţiile de serviciu şi a-i permite să introducă în ţară cantitatea de 2.000 pachete de ţigări, fără plata accizelor şi a taxelor vamale şi nu a dispus confiscarea acestora.

E.E., inspector vamal în cadrul Biroului vamal Siret, pentru comiterea infracţiunilor de:

1. abuz în serviciu contra intereselor publice dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial prev. de art. 13²din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 248 C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (doua acte materiale) constând în aceea că la datele de 17 ianuarie 2009 şi 02 martie 2009, în calitate de inspector vamal în cadrul Biroului Vamal Siret, şi-a încălcat atribuţiile de serviciu permiţând inc. G. şi inc. H., să introducă în România cantitatea de 2.970 pachete de ţigări de provenienţă ucraineană sau achiziţionate de la P., nerespectând Regulamentul vamal şi Ordinele interne ale Biroului Vamal Siret.

Prin comiterea acestor infracţiuni, inc. E.E. a cauzat un prejudiciu bugetului de stat în cuantum de 17.058,20 lei şi a asigurat învinuiţilor posibilitatea de a comercializa în România cantitatea de 2970 pachete ţigări cu încălcarea dispoziţiilor legale.

2. luare de mită, prev. de art. 254 C. pen., rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, constând în aceea că pe tura de serviciu din 17 ianuarie 2009 a primit de la inc. G. suma de 150 lei, pentru a-şi încălca atribuţiile de serviciu şi a-i permite să introducă în ţară cantitatea de 2.000 pachete de ţigări, fără plata accizelor şi a taxelor vamale, nedispunând confiscarea acestora.

K., controlor vamal în cadrul Biroului vamal Siret, cercetat pentru comiterea infracţiunii de:

1. abuz în serviciu contra intereselor publice dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial prev. de art. 13²din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 248 C. pen. constând în aceea că în calitate de controlor vamal la Biroul Vamal Siret şi-a încălcat atribuţiile de serviciu permiţându-i inc. G. să introducă în România, pe tura de serviciu 20/21 martie 2009, cantitatea de 1.480 pachete de ţigări, fără plata accizelor şi taxelor vamale, faptă prin care a produs un prejudiciu bugetului de stat în valoare de 7.035,63 lei, asigurându-i acesteia posibilitatea de a comercializa în România a acestei cantităţi de ţigarete, contrar dispoziţiilor legale.

S., controlor vamal în cadrul Biroului vamal Siret, pentru comiterea infracţiunilor de:

1. abuz în serviciu contra intereselor publice dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial prev. de art. 13²din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 248 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (4 acte materiale) constând în aceea că în calitate de inspector vamal la Biroul Vamal Siret, cunoscând că membrii grupului infracţional organizat au ca preocupare introducerea ilegală în România de produse accizabile (ţigări), prin încălcarea şi exercitarea defectuoasă a atribuţiilor de serviciu, cu intenţie, a permis introducerea în România a unor cantităţi importante de ţigări care depăşeau plafonul legal şi cu sustragerea de la plata taxelor vamale, obţinând atât personal cât şi în favoarea celorlalţi învinuiţi foloase necuvenite, după cum urmează:

- cantitatea de 4.500 pachete ţigări (9 baxuri) achiziţionate de inc. S., transportate şi vândute la data de 06 decembrie 2008 în judeţul Arad (localitatea de domiciliu), pentru care prejudiciul adus bugetului de stat a fost de 21.400,48 lei;

- cantitatea de 500 pachete ţigări din care 300 pachete ţigări provenienţă P., cumpărate de inc. S. la 04 decembrie 2008 şi 200 pachete ţigări aparţinând lui M.M.M., introduse în ţară de acesta din urmă, la data de 06/07 martie 2009, fără plata taxelor vamale şi fără a se dispune confiscarea mărfurilor, prejudicul adus bugetului de stat fiind de 2.706,5 lei. (2 acte materiale) şi;

- cantitatea de 1.250 pachete ţigări introduse în ţară de inc. H. la 18/19 ianuarie 2009 pentru care prejudiciul adus bugetului de stat este în valoare de 7.754,65 lei.

De asemenea, la data de 02 februarie 2009 i-a comunicat inc. G. că autoturismul acesteia şi încă 7 autovehicule au fost date în consemn local de poliţia de frontieră, pentru a fi avute în atenţie la controlul vamal în momentul intrării în România (vol. 26, filele 290-293, 320-321, 324-326, 327-328 şi 338-341).

3. iniţierea sau constituirea ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui grup infracţional, în vederea săvârşirii de infracţiuni, prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, constând în aceea că în perioada noiembrie 2008 - martie 2009, a aderat şi sprijinit grupul infracţional organizat compus din învinuiţii A., G., H., I., C., B., L., M. în vederea comiterii infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor publice, prin sprijinirea şi coordonarea activităţilor de introducere în ţară de ţigări prin Vama Siret (achiziţionate din Ucraina sau de la P.), pentru evitarea controalelor de pe traseul post vamal şi confiscării acestora, prin intervenţia la inspectori vamali din cadrul Direcţiei Regionale pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Iaşi, activităţi în urma cărora au fost introduse în ţară de membri grupului importante cantităţi de ţigări pe turele în care inculpatul era planificat de serviciu pe artera de intrare în ţară călători (29 noiembrie 2008, 04/05 decembrie 2008, 15 decembrie 2008, 16/17 decembrie 2008, 23 decembrie 2008, 24/25 decembrie 2008, 18/19 februarie 2009).

J., inspector vamal în cadrul Biroului vamal Siret, pentru comiterea infracţiunii de:

1. abuz în serviciu contra intereselor publice dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial prev. de art. 13²din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 248 C. pen., constând în aceea că în calitate de inspector vamal la Biroul Vamal Siret şi-a încălcat atribuţiile de serviciu permiţându-i inc. G. să introducă în România, pe tura de serviciu din 15 februarie 2009 cantitatea de 2000 pachete de ţigări, cu sustragerea de la plata taxelor vamale, asigurându-i acesteia posibilitatea comercializării acestei cantităţi de ţigarete şi producând un prejudiciu bugetului de stat în cuantum de 12.407,44 lei.

F.F., inspector vamal în cadrul Biroului vamal Siret, pentru comiterea infracţiunii de:

1.abuz în serviciu contra intereselor publice dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial prev. de art. 13²din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 248 C. pen., constând în aceea că în calitate de inspector vamal la Biroul Vamal Siret şi-a încălcat atribuţiile de serviciu permiţându-i inc. G. să introducă în România, pe tura de serviciu 15/16 februarie 2009 cantitatea de 1.250 pachete de ţigări asigurându-i acesteia posibilitatea comercializării acestei cantităţi de ţigarete, producând în acelaşi timp un prejudiciu bugetului de stat în cuantum de 7.754,65 lei.

G.G., inspector vamal în cadrul Biroului Vamal Siret, pentru comiterea infracţiunii de:

1. abuz în serviciu contra intereselor publice dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial prev. de art. 13²din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 248 C. pen., constând în aceea că în calitate de inspector vamal la Biroul Vamal Siret şi-a încălcat atribuţiile de serviciu permiţându-i inc. G. să introducă în România, pe tura de serviciu din 13 februarie 2009 cantitatea de 500 pachete de ţigări asigurându-i posibilitatea comercializării acestei cantităţi de ţigarete şi producând în acelaşi timp un prejudiciu bugetului de stat în valoare de 2.706,56 lei.

H.H., inspector vamal în cadrul Biroului vamal Siret, pentru comiterea infracţiunii de:

Prin comiterea acestei infracţiuni, inc. H.H. a cauzat un prejudiciu bugetului de stat în cuantum de 1.240,74 lei şi a asigurat inculpatei posibilitatea comercializării cantităţii de 200 pachete ţigări introdusă în ţară contrar dispoziţiilor legale.

I.I., agent de poliţie de frontieră în cadrul Sectorului Poliţiei de Frontieră Siret, pentru comiterea infracţiunilor de:

1. abuz în serviciu contra intereselor publice dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial prev. de art. 13²din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 248 C. pen., constând în aceea că în calitate de agent de poliţie de frontieră în cadrul Sectorului Poliţiei de Frontieră Siret şi-a încălcat, la data de 15/16 februarie 2009, atribuţiile de serviciu, neluând măsuri de confiscare a ţigărilor transportate de inc. G. cu autoturismul şi permiţându-i să introducă în România cantitatea de 1.250 pachete de ţigări, având totodată grijă ca această măsură să nu fie dispusă nici de alte echipe de control de pe traseu, faptă prin care a provocat un prejudiciu la bugetul de stat în valoare de 7.754,65 lei şi a asigurat inculpatei posibilitatea comercializării ilegale a mărfurilor introduse în România.

2. folosirea în orice mod de informaţii ce nu sunt destinate publicităţii ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informaţii prev. de art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (şase acte materiale) constând în aceea că în calitate de agent de poliţie de frontieră în cadrul Sectorului Poliţiei de Frontieră Siret - posesor al autorizaţiei de acces la informaţii cu caracter de „secret de serviciu” seria Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră şi a angajamentului de confidenţialitate din 27 septembrie 2007 - i-a comunicat înv. G., în turele de serviciu din 17 ianuarie 2009 (când au acţionat echipe de control din cadrul Detaşamentului de sprijin operativ al Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră Rădăuţi şi al Poliţiei Siret, între orele 17:00 - 20:00, 20:15-18:15 şi 16:00-24:00 - vol. 24, filele 72-73, 158, 167, 168-169, 200, 207-208, 213-213 bis şi 279-280), 21 ianuarie 2009 (când au acţionat echipe de control din cadrul Detaşamentului de sprijin operativ al Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră Rădăuţi, între orele 22:00 - 02:00 şi 02:00 - 06:00 - vol. 25, filele 188, 191, 197-198, 208 şi 210), 06 februarie 2009 (când au acţionat echipe de control din cadrul Poliţiei Siret şi Poliţia Rutieră, între orele 19:00 - 23:00 - vol. 26, filele 445 şi 452-453), 15/16 februarie 2009 (acţiune la care a participat insp. pr. J.J. şi ag. K.K., între orele 16:00 - 20:30, vol. 28, filele 128, 141, 142 şi 150), 07/08 martie 2009 (când au acţionat echipe de control din cadrul Detaşamentului de sprijin operativ al Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră Rădăuţi, între orele 18:00 - 20:00 şi 20:30 - 04:15 - vol. 29, filele 469-470, 474-475, 481-482, 502, 505-506, 513, 541-542 şi 543-544) şi 15 martie 2009 (în momentul când inculpata intra în Vama Siret dinspre Ucraina) date referitoare la prezenţa pe traseu a unor echipe de control de la Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră Suceava, Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Iaşi, solicitându-i astfel să aştepte în Ucraina plecarea acestora, să staţioneze în continuare în parcarea vămii, unde aceştia nu au competenţă de control, ori să amâne deplasarea spre locul de descărcare a ţigărilor.

De asemenea i-a comunicat inc. G. planificarea în posturi a lucrătorilor vamali, faptul că din anumite echipe de control făcea parte cms. M.M., precum şi aspecte legate de darea în consemn local a autoturismului.

Informaţiile cu caracter de “secret de serviciu”, primite de la inc. I.I. de inc. G., au fost ulterior comunicate celorlalte membre ale grupului pentru a desfăşura în condiţii optime activităţi infracţionale în zona Vămii Siret.

L.L., agent de poliţie de frontieră în cadrul Serviciul Poliției de Frontieră Siret pentru comiterea infracţiunilor de:

1. folosire în orice mod de informaţii ce nu sunt destinate publicităţii ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informaţii prev. de art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (doua acte materiale) constând în aceea că, în calitate de agent de poliţie de frontieră în cadrul Serviciul Poliției de Frontieră Siret, posesor al autorizaţiei de acces la informaţii clasificate „secret de serviciu” seria Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră noiembrie 2006 i-a comunicat telefonic inc. G. date cu caracter de secret de serviciu, pentru ca echipe de control de pe traseu să nu dispună confiscarea ţigărilor din autoturismul, (la data de 07/08 martie 2009 când i-a confirmat inculpatei prezenţa pe traseul post-vamal a unor echipe de control din cadrul Detaşamentului de sprijin operativ al Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră Rădăuţi care au acţionat, între orele 18:00 - 20:00 şi 20:30 - 04:15, cerându-i să mai aştepte în Ucraina). De altfel, înainte de a pleca în Ucraina pentru a afla situaţia operativă din zona vămii, care era comunicată şi celorlalte membre ale grupului, inc. G. se întâlnea în Vama Siret cu inc. L.L., (vol. 29, filele 476-477, 490, 491-492, 503-504, 508-509, 517, 562-563, 594-595 şi 596-597).

2. abuz în serviciu contra intereselor publice dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial prev. de art. 13²din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 248 C. pen., rap la art. 41 alin. (2) C. pen., constând în aceea că în calitate de agent de poliţie de frontieră în cadrul Sectorului Poliţiei de Frontieră Siret şi-a încălcat atribuţiile de serviciu, la data de 22 ianuarie 2009, când confirmându-se faptul că o echipă de control din care făcea parte cms. M.M., acţiona în zona vămii, ceea ce i-a determinat pe vameşi să nu-i permită inc. G. să intre cu 2.000 pachete de ţigări în România, le-a solicitat lucrătorilor vamali să adopte o conduită favorabilă inculpatei şi nu a luat măsuri de confiscare a acestei cantităţi de ţigarete.

De asemenea la data de 13 februarie 2009 nu a luat măsuri de confiscare a celor 500 pachete de ţigări transportate de inc. G. cu autoturismul, intervenind chiar, la solicitarea inculpatului L. (cumnatul său), pe lângă poliţişti din cadrul Poliţiei Rutiere Siret, pentru ca aceştia să nu dispună confiscarea ţigărilor pe care apoi inc. G. le-a transportat spre domiciliul lui N.N.

O.O., agent de poliţie de frontieră în cadrul Serviciul Poliției de Frontieră Siret, pentru comiterea infracţiunii de:

1. folosire în orice mod de informaţii ce nu sunt destinate publicităţii ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informaţii prev. de art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (cinci acte materiale) constând în aceea că, în calitate de agent de poliţie de frontieră în cadrul Serviciului Poliției de Frontieră Siret, posesor al autorizaţiei de acces la informaţii clasificate „secret de serviciu” seria Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră şi a angajamentului de confidenţialitate din 03 februarie 2008, în scopul obţinerii de foloase necuvenite i-a comunicat telefonic inc. G. date cu caracter de secret de serviciu, referitoare la:

- sosirea/plecarea în/din Punctul de Trecerea Frontierei Siret a comisarului P.P. (şeful punctului de trecere a frontierei) astfel încât aceasta să poată intra în România din zona neutră unde aşteptase plecarea ofiţerului, pentru a introduce în ţară cantitatea de 1.500 pachete de ţigări (14 ianuarie 2009, vol. 23, filele 198, 199-200, 240-242 şi 262);

- prezenţa în zona Vămii Siret a unei echipe de control din care făcea parte insp. pr. R.R., inculpatul cerându-i inc. G., care s-a deplasat la P. pentru a cumpăra ţigări, să se grăbească pentru a nu fi surprinsă de echipa de control (07 februarie 2009, vol. 27, fila 52);

- plecarea din Punctul de Trecerea Frontierei Siret a unei echipe de control de la Inspectoratul Județean a Poliției de Frontieră Suceava (de la Detaşamentul de sprijin operativ care au desfăşurat activităţi conform planului de acţiune cu caracter „secret de serviciu”, între orele 13:00 - 20:45 şi 20:00 - 00:00), pentru a putea intra în România din zona neutră unde inc. G. aşteptase cu ţigări în autoturism (11 februarie 2009, vol. 27, filele 279-280 şi 283);

- sosirea în zona Vămii Siret a unei echipe de control de la Inspectoratul Județean al poliției de Frontieră Suceava, (de la Detaşamentul de sprijin operativ care au desfăşurat activităţi conform planului de acţiune cu caracter „secret de serviciu”, între orele 12:00 - 20:40) informaţii pe care membrele grupului le-au utilizat la intrarea în ţară, pentru a evita confiscarea ţigărilor aflate în mijloacele auto (15 martie 2009, vol. 30, filele 212-213);

- prezenţa pe traseul post-vamal a unor echipe de control din cadrul Direcţiei Regionale pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Iaşi (care au desfăşurat activităţi de control în zona BV Siret, conform Ordinului de misiune nr. 170, între orele 18:00 - 06:00) informaţie ce a determinat-o pe inc. G. să nu intre în ţară şi să aştepte în parcarea vămii, convenind cu inculpatul O.O. să-i comunice momentul în care acestea termină misiunea (16/17 martie 2009, vol. 30, filele 67-68 şi 101-102).

S.S., agent de poliţie de frontieră în cadrul Postul Poliției de Frontieră Siret, pentru comiterea infracţiunilor de:

2. instigare la abuz în serviciu contra intereselor publice dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial prev. de art. 25 C. pen., rap. la art. 13²din Legea nr. 78/2000 şi la art. 248 C. pen., constând în aceea că în aceleaşi împrejurări i-a solicitat lucrătorului vamal inc. N. să permită lui D. să introducă în ţară 1.800 pachete de ţigări, fără să-i impună plata accizelor şi taxelor vamale, asigurându-i acestuia posibilitatea de a comercializa aceste bunuri în România şi

3. luare de mită, prev. de art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen., rap la art. 7 din Legea nr. 78/2000, cu aplic art. 41 alin. (2) C. pen., (2 acte materiale) constând în aceea că a primit, în mod repetat, sume de bani de la inc. G. pentru a-şi încălca atribuţiile de serviciu şi a-i permite acesteia şi inc. H. să introducă în ţară ţigări peste plafonul vamal (la data de 11/12 ianuarie 2009 suma de 50 lei, pentru a nu lua măsurile legale faţă de G., la data de 15 martie 2009 suma de 100 lei pentru a nu lua măsurile legale faţă de G. şi H.);

T.T., comisar şef şi ofiţer de poliţie judiciară, în cadrul Sectorului Poliţiei de Frontieră Siret, pentru comiterea infracţiunii de:

1. folosire în orice mod de informaţii ce nu sunt destinate publicităţii ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informaţii prev. de art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000 constând în aceea că, în calitate de ofiţer de poliţie de frontieră în cadrul Serviciul Poliției de Frontieră Siret, posesor al autorizaţiei de acces la informaţii clasificate „secret de serviciu” seria Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră şi a angajamentului de confidenţialitate din 11 decembrie 2008, i-a comunicat telefonic la data de 13 februarie 2009 inc. G. date cu caracter de secret de serviciu, referitoare la prezenţa în Vama Siret a unor echipaje de control de la Direcţia Regionala pentru accize şi Operaţiuni Vamale Iaşi, care urmau să execute misiuni pe toate turele de serviciu. După ce aceasta a revenit în Vama Siret din Ucraina având în autoturism cantitatea de 50 cartuşe de ţigări, inculpatul a informat-o că pe traseu nu sunt echipe de control. Ajungând cu o parte din ţigări în or. Siret, inc. i-a asigurat traseul numitei G. pentru a nu-i fi confiscate şi diferenţa de ţigări de către echipaje de la Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră Suceava, Poliţia Siret şi Formaţiunea Rutieră care au acţionat între orele 09:00 - 13:00 şi 15:00 - 18:00 (vol. 27, filele 340, 341, 349, 363, 366 şi 370-371).

- U.U., controlor vamal în cadrul Direcţiei Regionale Vamale Iaşi, pentru comiterea infracţiunilor de:

1. abuz în serviciu contra intereselor publice dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial prev. de art. 13²din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 248 C. pen., rap la art. 41 C. pen. (doua acte materiale), constând în aceea că în calitate de inspector vamal în cadrul Direcţiei Regionale Vamale Iaşi, în timpul misiunilor executate în zona Vămii Siret, şi-a încălcat atribuţiile de serviciu, protejând-o şi sprijinind-o pe inc. G. pentru a nu-i fi confiscate ţigările aduse din Ucraina sau achiziţionate de la P., astfel:

- la data de 09 ianuarie 2009 când inc. G. a introdus în ţară 1.500 pachete de ţigări achiziţionate de la P., inculpatul i-a transmis telefonic printr-un intermediar să aştepte în parcarea vămii plecarea echipei de control de la Direcția Regională Vamală Iaşi, fără ca apoi, în momentul în care s-a întâlnit cu inculpata în parcarea vămii, să dispună controlul autoturismului şi măsuri de confiscare a ţigărilor.

- la data de 17 ianuarie 2009, când inc. G. a introdus în ţară 2.000 pachete de ţigări, în timp ce aştepta în parcarea vămii aferente Biroului vamal Siret, plecarea echipei de control de la Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Iaşi, inculpatul a răspuns solicitării de a o ajuta, nu a dispus efectuarea controlului amănunţit asupra autoturismului inculpatei şi nu a luat măsura confiscării ţigărilor. Cuantumul accizelor şi a taxelor vamale aferente celor 3.500 pachete, faţă de care nu a dispus măsurile legale este de 21.713,01 lei.

2. luare de mită, prev. de art. 254 alin. (1) C. pen., rap la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, constând în aceea că a primit la data de 09 ianuarie 2009 suma de 500 lei, de la inc. G. pentru a-şi încălca atribuţiile de serviciu şi ai permite ei şi inc. H. să introducă în ţară ţigări peste plafonul vamal cu sustragerea de la plata accizelor vamale şi fără să dispună confiscarea mărfurilor introduse ilegal în România.

G., pentru comiterea infracţiunilor de:

1. complicitate la abuz în serviciu contra intereselor publice dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 13²din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 248 C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (12 acte materiale) constând în aceea că în perioada ianuarie-martie 2009 a introdus în România prin Vama Siret 16.730 pachete de ţigări de provenienţă ucraineană sau P., pe tura de serviciu din care fac parte lucrătorii vamali D.D., O., N., F.F., E.E., G.G., J. şi K., cu acceptul şi sprijinul înv. A. - ofiţer coordonator al turei poliţiştilor de frontieră şi a inc. I.I. (la data de 09 ianuarie 2009 cantitatea de 2.000 pachete de ţigări, la data de 10 ianuarie 2009, cantitatea de 1.500 pachete de ţigări, pe tura de serviciu din 11/12 ianuarie 2009, cantitatea de 1.500 pachete de ţigări, pe tura de serviciu din 14 ianuarie 2009 cantitatea de 1.500 pachete de ţigări, pe tura de serviciu din 15/16 ianuarie 2009 cantitatea de 1.250 pachete de ţigări, la data de 17 ianuarie 2009 cantitatea de 2.000 pachete de ţigări, pe tura de serviciu din 18/19 ianuarie 2009 cantitatea de 2.000 pachete de ţigări, la data de 13 februarie 2009 cantitatea de 500 pachete de ţigări, pe tura de serviciu din 15 februarie 2009 cantitatea de 2.000 pachete de ţigări, la data de 23 februarie 2009, împreună cu H., cantitatea de 1.000 pachete de ţigări, la data de 21 martie 2009 cantitatea de 1.500 pachete de ţigări), sustrăgându-se de la plata accizelor şi a taxelor vamale în cuantum de 98.656,00 lei, sumă care reprezintă prejudiciul la bugetul de stat.

Totodată inc. G. a obţinut pentru sine un avantaj patrimonial în sumă de 80.500 lei, reprezentând preţul de vânzare cu amănuntul a celor 16.730 pachete de ţigări.

2. dare de mită prev. de art. 255 C. pen. rap la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (8 acte materiale) constând în aceea că în perioada ianuarie-martie 2009 a oferit sume de bani unor lucrători vamali din cadrul Biroului Vama Siret pentru a-i permite să introducă în România diverse cantităţi de ţigări peste plafonul vamal şi fără plata taxelor vamale aferente (D.D., N., E.E., O.), unui inspector vamal din cadrul Direcţiei Regionale pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Iaşi pentru a nu dispune confiscarea ţigărilor pe care le deţinea în autoturismul aflat în parcarea aferentă BV Siret (inspector vamal U.U.), unui poliţist de frontieră de la Serviciul Poliției de Frontieră Siret de pe artera de intrare în ţară pentru a-i permite să introducă ţigări peste plafonul vamal în România (ag. S.S.), unui poliţist de frontieră de la Serviciul Poliției de Frontieră Siret (insp. pr. A.) ca să-i asigure traseul post-vama, să nu dispună confiscarea mărfurilor introduse ilegal în România şi să-i comunice prezenţa pe traseu a echipelor de control respectiv situaţia operativă din zona de frontieră, după cum urmează:

- la data de 09 ianuarie 2009 când a introdus în ţară cantitatea de 54 cartuşe ţigări, cu autoturismul, a dat inc. D.D. suma de 100 lei pentru a nu efectua control amănunţit şi a nu dispune confiscarea ţigărilor introduse ilegal în România;

- la data de 11/12 ianuarie 2009 a dat suma de 100 lei inc. F., inspector vamal la Biroul Vamal Siret, pentru a nu dispune efectuarea unui control amănunţit şi pentru a-i permite introducerea în România a cantităţii de 150 cartuşe ţigări, fără plata taxelor vamale aferente şi cu depăşirea plafonului prevăzut de lege, în aceleaşi împrejurări inculpata dând suma de 50 lei ag. S.S., de serviciu pe artera de intrare călători precum şi ofiţerului de poliţie A. pentru ca acesta să nu efectueze controale asupra autoturismului inculpatei şi să nu dispună confiscarea mărfurilor introduse ilegal în România;

- la data de 17 ianuarie 2009 când a introdus în România, în mod ilegal, cantitatea de 2.000 pachete ţigări inc. G. a dat suma de 150 lei inspectorului vamal E.E. care efectua serviciul pe artera de intrare în ţară călători, pentru ca acesta să nu dispună efectuarea controlului amănunţit şi confiscarea mărfurilor.

- la aceeaşi dată, a dat inspectorului vamal U.U. din cadrul Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Iaşi care se afla în misiune în zona Biroului Vamal Siret, suma de 500 lei pentru a nu efectua control asupra autoturismului şi pentru a nu dispune confiscarea mărfurilor introduse ilegal în România.

- la data 18/19 ianuarie 2009, a dat inspectorului vamal O. suma de 150 lei pentru a-i permite introducerea în ţară, peste plafonul legal şi fără plata taxelor vamale, a cantităţii de 2.000 pachete ţigări şi;

- la data 15 martie 2009 a dat agentului de poliţie S.S. din cadrul Serviciul Poliției de Frontieră Siret, care efectua serviciul pe artera de intrare călători, suma de 100 lei pentru a nu efectua control asupra autoturismului inculpatei şi să nu dispună confiscarea mărfurilor introduse ilegal în România.

3. iniţierea sau constituirea ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui grup infracţional, în vederea săvârşirii de infracţiuni, prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, constând în aceea că anterior datei de 29 noiembrie 2008 a constituit un grup ce a desfăşurat activităţi infracţionale în Vama Siret şi zona de competenţă a Serviciul Poliției de Frontieră Siret în vederea comiterii infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor publice având ca obiect principal introducerea ilegală de ţigări în România şi infracţiuni de corupţie, structurat pe patru componente:

- a lucrătorilor vamali şi poliţiştilor de frontieră ce permiteau introducerea ţigărilor în ţară (inc. N., inc. S., inc. S.S. s.a.).

- a membrilor grupului ce achiziţionau ţigările din Ucraina sau de la P., le aduceau în Vama Siret şi apoi în România (H., U., I. s.a.);

- a poliţiştilor de frontieră din cadrul Sectorului Poliţiei de Frontieră Siret, ce asigurau traseul, îi informau pe ceilalţi membri ai grupului despre echipele de control şi interveneau pentru a nu le fi confiscate ţigările (A., I.I., O.O., L.L., s.a.);

- a membrilor grupului ce patrulau pe traseu, urmăreau echipele de control şi îi informau pe ceilalţi membri, pe vameşi şi pe poliţişti de frontieră (L., M., V.V., s.a.).

H., pentru comiterea infracţiunilor de:

Totodată inc. H. a obţinut pentru sine un avantaj patrimonial în sumă de 43.646 lei, reprezentând preţul de vânzare cu amănuntul a celor 8.216 pachete de ţigări.

2. dare de mită prev. de art. 255 C. pen. rap la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., constând în aceea că în perioada ianuarie-martie 2009 a dat sume de bani unor poliţişti de frontieră din Postul Poliției de Frontieră Siret pentru a-i permite să introducă în România diverse cantităţi de ţigări peste plafonul vamal şi pentru a nu dispune confiscarea acestor mărfuri.

3. iniţierea sau constituirea ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui grup infracţional, în vederea săvârşirii de infracţiuni, prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, constând în aceea că în perioada 29 noiembrie 2008 - 22 martie 2009 a constituit un grup în vederea comiterii infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor publice şi folosire în orice mod de informaţii ce nu sunt destinate publicităţii, desfăşurând activităţi infracţionale în Vama Siret şi zona de competenţă a poliţiei de frontieră, având ca obiect principal introducerea ilegală de ţigări în România, cu sprijinul şi concursul unor lucrători vamali şi poliţiştilor de frontieră ce permiteau introducerea mărfurilor în ţară, a unor poliţişti de frontieră din cadrul Sectorului Poliţiei de Frontieră Siret, ce asigurau traseul, îi informau pe ceilalţi membri ai grupului despre echipele de control şi interveneau pentru a nu le fi confiscate ţigările şi a membrilor grupului ce patrulau pe traseu, urmăreau echipele de control şi îi informau pe ceilalţi membri, pe vameşi şi pe poliţişti de frontieră (L., M., V.V., s.a.).

I., pentru comiterea infracţiunilor de:

- în luna ianuarie 2009 a introdus ţigări de provenienţă ucraineană şi P. în România prin Vama Siret (cantitatea de 3.300 pachete de ţigări la data de 11/12 ianuarie 2009), folosindu-se de doi interpuşi (D. şi E.) cu acceptul şi sprijinul inc. A. - ofiţer coordonator al turei poliţiştilor de frontieră şi a lucrătorului vamal inc. N.

- de asemenea, împreună cu inc. C. au introdus prin Vama Siret, cu sprijinul lui A. care o însoţea la P., cantitatea de 1.648 pachete de ţigări, ce au fost iniţial depozitate la domiciliul ofiţerului şi vândute la data de 27 ianuarie 2009 lui X.X.

Pentru a introduce ţigări în ţară, a solicitat şi primit sprijinul inc. A., care a intervenit la poliţişti de frontieră din subordine, la lucrători vamali şi chiar la funcţionarii ucraineni din Vama Porubnoe.

Prin comiterea acestor infracţiuni inculpata s-a sustras de la plata către bugetul de stat a accizelor şi taxelor vamale în cuantum de 27.464,78 lei, reprezentând accize şi taxe vamale pentru cantitatea de 4.948 pachete de ţigări. Totodată inc. I. a obţinut pentru sine un avantaj patrimonial în sumă de 27.612 lei, reprezentând preţul maxim de vânzare cu amănuntul a celor 4.948 pachete de ţigări.

2. dare de mită prev. de art. 255 C. pen. rap la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, constând în aceea că la data de 11/12 ianuarie 2009 a dat suma 300 lei vameşului N., pentru ca acesta să-i permită, prin intermediul numitului D., ce a achiziţionat de la P. pentru inculpată cantitatea de 150 cartuşe de ţigări, să introducă ţigările în România fără a i le confisca.

3. iniţierea sau constituirea ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui grup infracţional, în vederea săvârşirii de infracţiuni, prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 constând în aceea că în perioada decembrie 2008-martie2009 a aderat şi sprijinit un grup în vederea comiterii infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor publice, infracţiuni de corupţie şi folosire în orice mod de informaţii ce nu sunt destinate publicităţii, desfăşurând activităţi infracţionale în Vama Siret şi zona de competenţă a poliţiei de frontieră Siret, având ca obiect principal introducerea ilegală de ţigări în România, cu sprijinul şi concursul unor lucrători vamali şi poliţiştilor de frontieră ce permiteau introducerea ţigărilor în ţară a unor poliţişti de frontieră din cadrul Sectorului Poliţiei de Frontieră Siret, ce asigurau traseul, îi informau pe ceilalţi membri ai grupului despre echipele de control şi interveneau pentru a nu le fi confiscate ţigările (la 05 decembrie 2008, 16/17 decembrie 2008, 11/12 ianuarie 2009, 14 ianuarie 2009, 18 ianuarie 2009 şi 28 ianuarie 2009) şi a membrilor grupului (inc. L., M., V.V., s.a.)ce patrulau pe traseu, urmăreau echipele de control şi îi informau pe ceilalţi învinuiţi, pe vameşi şi pe poliţişti de frontieră.

C., pentru comiterea infracţiunilor de:

Prin comiterea acestor infracţiuni inculpata s-a sustras de la plata către bugetul de stat a accizelor şi taxelor vamale în cuantum de 9.517,11 lei, reprezentând accizele şi taxele vamale aferente cantităţii de 2.048 pachete de ţigări, creându-şi totodată un avantajul patrimonial pentru sine în cuantum de 11.492 lei;

2. iniţierea sau constituirea ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui grup infracţional, în vederea săvârşirii de infracţiuni, prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, constând în aceea că în perioada ianuarie-martie2009 a constituit un grup în vederea comiterii infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor publice şi folosire în orice mod de informaţii ce nu sunt destinate publicităţii, desfăşurând activităţi infracţionale în Vama Siret şi zona de competenţă a poliţiei de frontieră, având ca obiect principal introducerea ilegală de ţigări în România, cu sprijinul şi concursul inc. A. şi a inc. I., a unor lucrători vamali şi a poliţiştilor de frontieră ce le permiteau să introducă ţigări în ţară, la solicitarea şefului de tură, acesta din urmă asigurând traseul post-vamal, furnizându-i informaţii cu caracter de secret de serviciu (11/12 ianuarie 2009, 18 ianuarie 2009, 26 ianuarie 2009).

B., pentru comiterea infracţiunilor de:

2. iniţierea sau constituirea ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui grup infracţional, în vederea săvârşirii de infracţiuni, prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, constând în aceea că în perioada februarie 2009-martie2009 a sprijinit un grup în vederea comiterii infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor publice şi folosire în orice mod de informaţii ce nu sunt destinate publicităţii, desfăşurând activităţi infracţionale în Vama Siret şi zona de competenţă a poliţiei de frontieră, având ca obiect principal introducerea ilegală de ţigări în România, cu sprijinul şi concursul inc. A., inc. G., inc. H., inc. I., inc. M., inc. şi L., a unor lucrători vamali şi poliţiştilor de frontieră ce le permiteau să introducă ţigări în ţară sau ce-şi desfăşurau activitatea pe traseul post-vama, aceştia din urmă încălcându-şi atribuţiile de serviciu, asigurând traseul post-vamal, furnizându-le totodată informaţii cu caracter de secret de serviciu (05 decembrie 2008, 15 decembrie 2008, 16/17 decembrie 2008, 11/12 ianuarie 2009, 14 ianuarie 2009, 08/09 martie 2009, 07 martie 2009).

A.A., pentru comiterea infracţiunii de:

1. iniţierea sau constituirea ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui grup infracţional, în vederea săvârşirii de infracţiuni, prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, constând în aceea că în perioada februarie 2009-martie2009 a sprijinit un grup în vederea comiterii infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor publice şi folosire în orice mod de informaţii ce nu sunt destinate publicităţii, desfăşurând activităţi în Vama Siret şi zona de competenţă a poliţiei de frontieră, având ca obiect principal introducerea ilegală de ţigări în România, cu sprijinul şi concursul inc. A., inc. G., inc. H., inc. I., inc. M. şi inc. L., a unor lucrători vamali şi poliţiştilor de frontieră ce le permiteau să introducă ţigări în ţară sau ce-şi desfăşurau activitatea pe traseul post-vamal (ag. I.I., ag. O.O., ag. L.L.) aceştia din urmă încălcându-şi atribuţiile de serviciu, asigurând traseul post-vamal, furnizându-le totodată informaţii cu caracter de secret de serviciu (15/16 februarie 2009, 02 martie 2009, 07 martie 2009 şi 10 martie 2009).

Pe lângă cantităţile de ţigări introduse în ţară de membrii grupului cu sprijinul şi încălcarea atribuţiilor de serviciu a inc. A., inc. N., s.a., aşa cum au fost detaliate pentru fiecare în parte, inculpata, prin sprijinirea sub orice formă a unui grup, în vederea săvârşirii de infracţiuni, a sprijinit comercializarea mărfurilor introduse ilegal către diferiţi cumpărători (11.850 pachet de ţigări ce au fost apoi cumpărate de la inculpată de Y.Y., de la care au fost confiscate la 05 martie 2009).

Prin comiterea acestor fapte inculpata A.A. a ajutat grupul infracţional să se sustragă de la plata către bugetul de stat a accizelor şi taxelor vamale în cuantum de 56.685,06 lei, creându-şi totodată un avantaj patrimonial în sumă de 66.080 lei.

L., pentru comiterea infracţiunilor de:

1. sprijinirea sub orice formă a unui grup infracţional, în vederea săvârşirii de infracţiuni, prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, constând în aceea că în perioada decembrie 2008-martie2009 a sprijinit un grup în vederea comiterii infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor publice şi folosire în orice mod de informaţii ce nu sunt destinate publicităţii, desfăşurând activităţi infracţionale în Vama Siret şi zona de competenţă a poliţiei de frontieră, având ca obiect principal introducerea ilegală de ţigări în România.

2. complicitate la abuz în serviciu contra intereselor publice dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 13²din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 248 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., (11 acte materiale) constând în aceea că a asigurat traseul post-vamal membrilor grupului după intrarea acestora în România, la solicitarea acestora, a inc. A. sau a unor lucrători vamali, pentru a le comunica poziţia unor echipe de control şi a se evita astfel confiscarea ţigărilor introduse ilegal de membrii grupului în ţară. Împreună cu inc. M. a organizat acţiuni de urmărire a echipelor de control, uneori până la sediul Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră Suceava, precizându-le membrilor grupului locaţia acestora şi momentul oportun când pot părăsii Vama Siret sau parcarea aferentă acesteia pentru a transporta ţigările la locurile de depozitare sau la cumpărători(05 decembrie 2009, 16/17 decembrie 2008, 11/12 ianuarie 2009, 14 ianuarie 2009, 17 ianuarie 2009, 18/19 ianuarie 2009, 02 februarie 2009, 07 februarie 2009, 11 februarie 2009, 02 martie 2009, 16/17 martie 2009.

De asemenea a intervenit la echipe de control în favoarea membrilor grupului, indicându-le acestora din urmă variante de acţiune în cazul interceptării unor transporturi de ţigări de echipaje aparţinând unor instituţii cu atribuţii de control (05 decembrie 2009, 16/17 decembrie 2008, 11/12 ianuarie 2009, 17 ianuarie 2009, 16 martie 2009).

Totodată i-a cerut cumnatului său, inc. L.L. să intervină pe lângă lucrători vamali pentru ai permite inc. G. să introducă ţigări în ţară (22 ianuarie 2009) şi pe lângă poliţişti din cadrul Poliţiei Rutiere Siret pentru a nu-i confisca inculpatei ţigările pe timpul transportului către locurile de descărcare (13 februarie 2009). Întrucât inc. H. a intrat în “atenţia” insp. A.A.A., inculpatului L. i s-a cerut să intervină pe lângă ofiţer, căruia să-i ofere sume de bani pentru protecţia inculpatei (05 martie 2009, 06 martie 2009 şi 10 martie 2009).

M., pentru comiterea infracţiunilor de:

2. complicitate la abuz în serviciu contra intereselor publice dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 13²din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 248 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., (7 acte materiale) constând în aceea că a asigurat traseul post-vamal membrilor grupului după intrarea acestora în România, la solicitarea acestora, a inc. A. sau a unor lucrători vamali, pentru a le comunica poziţia unor echipe de control şi a se evita astfel confiscarea ţigărilor introduse de membrii grupului în ţară. Împreună cu L. a organizat acţiuni de urmărire a echipelor de control, uneori până la sediul Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră Suceava, precizându-le membrilor grupului locaţia acestora şi momentul oportun când pot părăsii Vama Siret sau parcarea acesteia pentru a transporta ţigările la locurile de depozitare sau la cumpărători (04/05 decembrie 2008, 15 decembrie 2008, 16/17 decembrie 2008, 24/25 decembrie 2008, 09 ianuarie 2009, 11/12 ianuarie 2009).

Urmare acestor activităţi şi ca o formă de mulţumire din partea lucrătorilor vamali şi a poliţiştilor de frontieră pentru sprijinul acordat grupului infracţional, i s-a permis să achiziţioneze prin intermediu a diverse persoane ţigări de provenienţă ucraineană sau P., pe care apoi le-a comercializat (ex: 3.680 pachete de ţigări achiziţionate de învinuit, depozitate în garajul inc. L., vândute numitului B.B.B., de la care au fost confiscate de Garda Financiară Buzău la data de 05 martie 2009). Prin comiterea acestei infracţiuni inculpatul s-a sustras de la plata către bugetul de stat a accizelor şi taxelor vamale în cuantum de 19.530,39 lei, creându-şi totodată un avantaj patrimonial în sumă de 19.468 lei.

Prin acelaşi rechizitoriu s-au dispus următoarele:

1. Disjungerea cauzei cu privire la infracţiunea de complicitate la dare de mită prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 255 C. pen. şi art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 săvârşită de către D., întrucât, acesta fiind plecat de mai mult timp din România, nu s-au putut efectua toate actele de urmărire penală care să lămurească împrejurările comiterii faptei.

2. Disjungerea cauzei cu privire la infracţiunea de dare de mită comisă de inculpata G. la data de 15 februarie 2008 în vederea conexării materialului de urmărire penală la Dosarul nr. x/P/2008 privind pe comisarul de poliţie M.M., ofiţer în cadrul Sectorului Poliţiei de Frontieră Siret.

3. Scoaterea de sub urmărire penală, în temeiul art. 249 rap. La art. 11 pct. 1 lit. b) şi art. 10 lit. a) C. proc. pen., a inc. H. cu privire la comiterea infracţiunii de dare de mită prev. de art. 255 C. pen. rap. la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., constând în aceea că la data de 18 februarie 2009 ar fi oferit sume de bani agenţilor de poliţie C.C.C. şi D.D.D. pentru ca aceştia să-şi încalce atribuţiile de serviciu, probele administrate în cauză neconfirmând săvârşirea infracţiunilor.

Pentru a dispune în acest sens, după efectuarea urmăririi penale şi administrarea probelor, procurorul a reţinut următoarele:

I) Împrejurările, condiţiile şi modalităţile de comitere a infracţiunilor;

I-1 Aspecte privind cadrul legal ce reglementează activitatea desfăşurată de lucrătorii poliţiei de frontieră de la nivelul Sectorului poliţiei de frontieră Şiret şi personalul vamal din cadrul Biroului Vamal Şiret.

A) Reglementarea activităţii desfăşurată de personalul Sectorului Poliţiei de Frontieră Şiret - ofiţeri şi agenţi de poliţie.

În conformitate cu dispoziţiile art. 1 lit. b) din O.U.G. nr. 104/2001 privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei de Frontieră Române, poliţiştii de frontieră sunt funcţionari publici cu statut special, care poartă, de regulă, uniformă şi exercită atribuţiile stabilite prin lege în sarcina Poliţiei de Frontieră Române.

Potrivit art. 14 alin. (3) din O.U.G. nr. 105/2001 privind frontiera de stat a României „poliţistul de frontieră care îşi desfăşoară activitatea în punctul de trecere este obligat să se sesizeze din oficiu asupra încălcării prevederilor legale referitoare la trecerea frontierei de stat şi la controlul trecerii frontierei de stat de către participanţii la traficul de frontieră şi personalul prevăzut la art. 12 alin. (1) („art. 12 alin. (1). În punctele de trecere a frontierei îşi desfăşoară activitatea personalul tuturor autorităţilor publice care au, potrivit legii, competenţe pe linia controlului la trecerea frontierei de stat).

Acelaşi act normativ, la art. 21, enumeră atribuţiile poliţistului de frontieră, dintre care exemplificăm:

- „lit. a) - execută supravegherea şi controlul la trecerea frontierei de stat a României, previne şi combate migraţia ilegală şi criminalitatea transfrontalieră în zona de competenţă, precum şi orice altă încălcare a regimului juridic al frontierei de stat”;

- „lit. c) - realizează controlul documentelor pentru trecerea frontierei de stat în punctele de trecere deschise traficului internaţional, la intrarea şi la ieşirea din zonele libere, în punctele de mic trafic şi treceri simplificate sau în alte locuri, după caz, potrivit legii”;

- „lit. l) - constată contravenţiile şi aplică sancţiunile contravenţionale, potrivit legii”.

- „lit. u). - desfăşoară activităţi pentru constatarea faptelor penale, prin organele de cercetare penală ale poliţiei judiciare din cadrul Poliţiei de Frontieră Române şi efectuează cercetări în legătură cu acestea, conform legii.”

Dispoziţiile art. 15 alin. (3) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor prevăd că „ofiţerii şi subofiţerii din cadrul Ministerului de Interne constată contravenţii privind (…) vânzarea, circulaţia şi transportul (…) ţigărilor şi băuturilor alcoolice”.

Dispoziţiile cu caracter general sunt transferate către fiecare cadru de poliţie prin intermediul prevederilor din fişa postului poliţistului de frontieră fişă în conţinutul căreia pentru lucrătorii de poliţie din cadrul Sectorul Poliţiei de Frontieră Şiret se prevede că:

-„în situaţia când se deţin informaţii sau este solicitat de organul vamal( (…) )în cooperare, iau măsurile necesare pentru a preveni eludarea prevederilor actelor normative ce reglementează trecerea frontierei de stat”;

- „la ieşirea din serviciu, întocmeşte nota de raport cu principalele constatări din timpul serviciului şi participă la activitatea de bilanţ a turei de serviciu.”;

-„constată faptele de natură penală şi întocmeşte actele premergătoare conform prevederilor C. proc. pen. şi a celorlalte legi în vigoare”;

-„constată, sancţionează faptele contravenţionale aflate în competenţa sa şi întocmeşte proces verbal de contravenţie, dispunând măsurile complementare, conform legii, dacă este cazul”.

Poliţiştii care efectuează controlul mijloacelor de transport aveau, aşa cum prevede fişa postului, obligaţia de a efectua controlul începând cu cabina şi terminând cu partea din spate, portbagajul sau remorca, verificându-se şi ultimul locaş pretabil de ascundere a persoanelor sau a unor produse sau mărfuri.

În art. 280 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 se prevede: „În cazul în care contravenţiile vamale sunt constatate de organele de poliţie sau de alte organe cu atribuţii de control, în alte locuri decât cele prevăzute la alin. (1), acestea au obligaţia de a prezenta de îndată actele constatatoare la autoritatea vamală cea mai apropiată, împreună cu mărfurile care fac obiectul contravenţiei.”

Prin urmare, constatarea contravenţiilor vamale, în afara birourilor vamale este de competenţa organelor de poliţie.

În cazul inspectorului principal de poliţie A., acesta având şi atribuţii de coordonare, în calitate de ofiţer coordonator tură serviciu, sunt relevante atribuţiile din fişa postului constând în:

- organizează, coordonează, planifică, conduce şi răspunde nemijlocit de activitatea de supraveghere a frontierei de stat în raionul de responsabilitate a Serviciul Poliției de Frontieră Şiret, pe timpul serviciului său;

- execută cercetarea şi întocmeşte actele premergătoare efectuării urmăririi penale pentru infracţiunile descoperite; coordonează şi sprijină activitatea de constatare şi sancţionare a faptelor contravenţionale descoperite în Punctul de Trecere a Frontierei sau la frontiera verde;

- execută nemijlocit misiuni în raion în scopul prevenirii şi combaterii infracţionalităţii transfrontaliere, pentru prinderea identificarea şi imobilizarea persoanelor care au comis s-au se pregătesc să comită activităţi ilegale;

- aprobă planurile zilnice de muncă din agendele personale de lucru ale lucrătorilor turei de serviciu;

- controlează modul de îndeplinire a îndatoririlor de serviciu de către întreg personalul din tura pe care o conduce şi raportează neregulile constatate.

De asemenea, în domeniul activităţii de gestionare a informaţiilor clasificate, ofiţerii şi agenţii de poliţie din cadrul Sectorului Poliţiei de Frontieră Şiret aveau obligaţia legală de cunoaştere şi respectare a legislaţiei privind informaţiile clasificate.

În plus faţă de atribuţiile exprese descrise în fişa postului, fiecare dintre persoanele menţionate mai sus este semnatară a unui angajament de confidenţialitate în conformitate cu care este obligată să păstreze cu stricteţe secretul de stat şi de serviciu, să respecte întocmai normele legale cu privire la evidenţa, manipularea şi păstrarea informaţiilor, datelor şi documentelor secrete de stat şi de serviciu ce i-au fost încredinţate, inclusiv după încetarea activităţilor care presupun accesul la aceste informaţii.

B) Reglementarea activităţii desfăşurată de personalul Biroului Vamal Şiret - inspectori şi consilieri vamali.

În conformitate cu dispoziţiile H.G. nr. 707/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a C. vamal al României, (art. 606 -609 ) controlul vamal al bunurilor aparţinând persoanelor fizice constă în confruntarea celor declarate cu bunurile aflate în bagajele însoţite şi în colete. Agenţii vamali controlează în mijloacele de transport orice locuri unde pot fi ascunse bunuri. În acest scop, personalul de deservire al mijloacelor de transport şi conducătorii autovehiculelor sunt obligaţi să facă accesibile controlului locurile indicate de autoritatea vamală.

Liberul de vamă se acordă de autoritatea vamală în scris pentru bunurile supuse taxelor vamale şi verbal, în celelalte cazuri. Persoanele fizice pot introduce s-au scoate din ţară mărfuri fără caracter comercial, în limitele şi în condiţiile prevăzute de lege.

Reglementările comunitare aplicabile la introducerea in tara a bunurilor aflate in bagajele personale ale calatorilor au fost stabilite prin normele cuprinse in Regulamentul Comitetul Executiv European nr. 918/83 al Consiliului din 28 martie 1983 privind instituirea unui regim comunitar de scutiri de drepturi vamale. In acest sens in cuprinsul titlului XI - Bunuri aflate în bagajele personale ale călătorilor - au fost stabilite la art. 46 alin. (1) lit. a cantităţile de ţigări şi produse din tutun ce puteau fi introduse în ţară în regim de scutiri de drepturi vamale, astfel: „a) produse din tutun-200 ţigarete sau.”

Aceste norme au fost in vigoare până la data de 30 noiembrie 2008 fiind modificate şi completate prin Regulamentul (Comitetul Executiv) nr. 274/2008 al Consiliului din 17 martie 2008, cu aplicabilitate de la data de 01 decembrie 2008.

Potrivit noilor reglementari - bunurile aflate in bagajele personale ale călătorilor care vin dintr-o ţară terţă sunt admise cu scutire de taxe la import, cu condiţia ca astfel de importuri sa fie scutite de taxa pe valoare adăugată (T.V.A.) în temeiul dispoziţiilor legislaţiei naţionale adoptate în conformitate cu dispoziţiile Directivei nr. 2007/74 (Comitetul Executiv).

Prin urmare, pentru bunurile aflate in bagajele personale ale călătorilor care sosesc în România dintr-o ţară terţa, autoritatea vamala acorda scutire de la plata drepturilor vamale numai pentru cantităţile de bunuri scutite de T.V.A. si de accize, potrivit legislaţiei naţionale.

In conformitate cu legislaţia naţionala (Ordinul Ministerului Economiei si Finanţelor nr. 3424/20 noiembrie 2008, cu aplicabilitate de la 01 decembrie 2008) limita cantitativă admisă la introducerea în ţară de către persoanele fizice a produselor din tutun, cantitate prevăzută în mod expres ca fiind scutita de T.V.A. şi de accize şi deci scutita de taxe la import, este de 40 de ţigarete.

In executarea acestor dispoziţii legale, şeful Biroului vamal Şiret a emis o serie de ordine de serviciu ce au fost aduse la cunoştinţă pe bază de semnătură tuturor lucrătorilor vamali care erau obligaţi să le respecte întocmai, încălcarea prevederilor ordinelor de serviciu fiind de natura să atragă răspunderea disciplinara, civilă sau penală a fiecărui lucrător vamal în parte, după caz.

Astfel, prin:

- Ordinul nr. 35 din 30 iunie 2008 se atrăgea atenţia lucrătorilor vamali care îşi desfăşoară activitatea pe sensul de intrare în ţară să acorde o atenţie sporită în efectuarea controlului vamal, atunci când în bagajele călătorilor se găsesc bunuri procurate în regim P.. In acelaşi timp, lucrătorii vamali, desemnaţi cu supravegherea vamală a magazinelor P., erau obligaţi ca la intrarea in tură să atragă atenţia gestionarilor de la aceste magazine cu privire la respectarea Ordinul Ministerului Finanțelor nr. 1397 din 22 octombrie 2002 privind comercializarea produselor în regim P.

- Ordinul nr. 61 din 17 septembrie 2008 - Se atrage atenţia tuturor lucrătorilor vamali asupra respectării cu stricteţe a prevederilor Regulamentului Comitetul Executiv European nr. 918/83, în special în ceea ce priveşte introducerea în ţară a băuturilor alcoolice şi a ţigaretelor (strict 1 litru de băutură alcoolică peste 22 grade si 200 buc. ţigarete) cât şi a bunurilor cu caracter comercial.

Se vor folosi formularele de declaraţii pentru produse accizate in vederea completării de către persoanele care trec frontiera, a cantităţilor de băuturi şi ţigări pe care le declară la intrarea în ţară. Atunci când se confisca sau se reţin prin abandon, produse din tutun sau băuturi alcoolice, declaraţiile completate se vor ataşa la procesul verbal de contravenţie sau la declaraţia de abandon.

La efectuarea controlului se vor avea in vedere persoanele care trec frontiera zilnic, se vor efectua controale vamale amănunţite a mijloacelor de transport cu care acestea călătoresc cât şi a bagajelor personale şi se vor controla locurile pretabile de ascundere. Având în vedere dispoziţiile art. 46-49 din Regulamentul Comitetului Executiv nr. 918/1983. „în cazul persoanelor care se constată că au trecut frontiera de mai multe ori în cursul unei zile, nu li se va permite introducerea în tară, a doua oară, decât a unui (1) pachet de ţigări (20 ţigarete)”.

- Ordinul nr. 74 din 20 octombrie 2008 prevede că in perioada 20.11-30 noiembrie 2008, pe sensul de intrare in ţară se va efectua control vamal amănunţit asupra tuturor mijloacelor de transport persoane, care sunt înmatriculate în România, Moldova şi Ucraina cât şi asupra mijloacelor de transport în care se află persoane având cetăţenia acestor state. Se vor efectua controale vamale amănunţite a mijloacelor de transport cât şi a bagajelor personale ale celor care călătoresc în aceste auto şi se vor controla locurile pretabile pentru ascundere.

Se atrage atenţia tuturor lucrătorilor vamali asupra respectării cu stricteţe a prevederilor Regulamentului Comitetului Executiv European nr. 918/1983 în special în ceea ce priveşte introducerea în ţară a băuturilor alcoolice şi a ţigaretelor cât şi a bunurilor cu caracter comercial. Se vor folosi formularele de declaraţii pentru produsele accizate în vederea completării de către persoanele care trec frontiera a cantităţilor de ţigări şi băuturi pe care le declară la intrarea în ţară.

- Ordinul de serviciu nr. 78 din 28 noiembrie 2008 prelungeşte aplicabilitatea ordinului anterior cu 30 de zile (01-30 decembrie 2008) în ceea ce priveşte efectuarea de controale amănunţite şi atrage atenţia tuturor lucrătorilor vamali cu privire la respectarea prevederilor noului act normativ (Regulamentul Comitetului Executiv nr. 274/2008 şi Ordinul Ministerului Economiei și Finanțelor nr. 3424/2008 care modifică limitele cantitative pentru produsele accizabile introduse in ţară.

Conform celor doua acte normative, bunurile aflate în bagajele personale ale călătorilor care vin dintr-o ţara terţă, sunt scutite de la plata taxelor vamale, accize şi T.V.A., dacă nu au caracter comercial şi dacă valoarea acestora nu depăşeşte 300 euro. Nu se includ în această sumă unele produse accizabile care sunt limitate cantitativ, cum ar fi: produse din tutun=40 ţigarete, 1 litru de alcool de peste 22% volum, carburantul conţinut în rezervoarele standard şi o cantitate de 10 litri într-un rezervor portabil. (norme aplicabile începând cu 01 decembrie 2008).

In acelaşi context in conformitate cu dispoziţiile Ordinului nr. 4956 din 26 aprilie 2007 al vice-preşedintelui Agenția Naționale Vamală, în vigoare şi în prezent, s-a instituit utilizarea formularului - Fişa de evidenta - de către fiecare lucrător vamal cu sarcini de control vamal al bagajelor călătorilor şi al mijloacelor care transportă călători la trecerea frontierei de stat. Fiecare lucrător vamal avea obligaţia să completeze un astfel de formular în timpul efectuării serviciului, conform instrucţiunilor de folosire si completare a Fisei de evidenta cuprinse in anexa nr. 2 la ordin.

Prin Ordinul de serviciu nr. 9/07 martie 2008 şi Ordinul de serviciu nr. 2 din 09 ianuarie 2009 al sefului Biroului vamal Şiret se atrage atenţia tuturor lucrătorilor vamali asupra obligativităţii completării fişelor de evidenţa cu mijloacele de transport controlate, indiferent de sensul de intrare sau de ieşire în care se deplasează acestea şi indiferent de felul controlului sau a faptului că a fost întors din trafic. Înregistrarea mijloacelor de transport la intrarea sau ieşirea în/din România, se va face de către lucrătorii vamali direct pe fişele prevăzute in conformitate cu ordinul mai sus amintit, fără a se folosi alte hârtii, agende, caiete, etc. Mijloacele de transport se înregistrează înaintea controlului, înscriindu-se numărul de înmatriculare şi felul acestuia iar după terminarea controlului se bifează rubricile aferente felului controlului si rezultatele controlului.

Nu în ultimul rând, regulile şi competenţele după care sunt obligaţi să acţioneze lucrătorii vamali cu sarcini de control vamal al bagajelor călătorilor şi al mijloacelor care transportă călători la trecerea frontierei de stat se regăsesc în fişa postului care prevede ca atribuţii ale postului:

- controlul vamal al mijloacelor de transport care trec frontiera de stat;

- vămuirea mărfurilor, aplicarea tarifului vamal de import;

- stabilirea cuantumului taxelor vamale şi a altor drepturi vamale pentru mărfurile şi bunurile aparţinând agenţilor economici şi persoanelor fizice;

- stabilesc priorităţile locale antifraudă in acord cu priorităţile locale si cu specificul local;

- constată şi sancţionează orice încălcare a legislaţiei fiscale şi vamale potrivit competenţei în domeniul produselor accizabile.

Şi în cazul personalului vamal ca şi in cazul poliţiştilor din cadrul poliţiei de frontiera există dispoziţii legale care îi obligă să respecte regulile de gestionare şi utilizare a informaţiilor clasificate precum şi a acelora care nu sunt destinate publicităţii.

Astfel, în conformitate cu dispoziţiile art. 28 si art. 29 din Legea nr. 86/2006 privind C. vamal al României, personalul vamal, indiferent de funcţia deţinută este obligat să păstreze confidenţialitatea datelor şi a operaţiunilor efectuate precum şi a oricăror documente, date şi informaţii despre care ia cunoştinţa în exercitarea atribuţiilor de serviciu şi care nu sunt, potrivit legii, informaţii de interes public, este obligat să fie loial instituţiei, să aibă o atitudine integră si corectă, acţionând cu competenţă şi fermitate pentru prevenirea, combaterea şi sancţionarea încălcării reglementărilor vamale.

Conform prevederilor art. 28 din O.U.G. nr. 10/2004 privind Statutul personalului vamal, acesta are obligaţia de a cunoaşte dispoziţiile legale referitoare la regimul informaţiilor clasificate şi să le aplice în mod corespunzător documentelor datelor şi oricăror alte înscrisuri de care ia cunoştinţă în cursul operaţiunilor vamale specifice.

De asemenea, personalul vamal are îndatorirea de a cunoaşte dispoziţiile legale cu privire la datele si informaţiile confidenţiale sau care nu sunt destinate publicităţii.

Prevederile art. 7 lit. c) şi d) din Codul de conduita al funcţionarului public din cadrul Autorității Vamale stipulează că funcţionarilor publici din cadrul Autorităţii Vamale le este interzis să dezvăluie informaţii care nu au caracter public, în alte condiţii decât cele prevăzute de legislaţia în vigoare şi de asemenea le este interzis să divulge informaţiile la care au acces în exercitarea funcţiei publice dacă aceasta este de natura să atragă avantaje necuvenite ori să prejudicieze imaginea sau drepturile autorităţii vamale ori ale unor funcţionari publici vamali precum şi persoanelor juridice sau fizice.

Potrivit alin. (3) al aceluiaşi text, obligaţiile enumerate anterior subzistă şi pentru o perioada de 2 ani ulterior încetării raportului de serviciu.

În acord cu aceste prevederi legale cu caracter general sau special, în fişa postului personalului vamal cu atribuţii de control vamal se prevede că asigură respectarea reglementărilor legale privind protecţia informaţiilor clasificate pe care le gestionează şi are obligaţia păstrării confidenţialităţii lucrărilor executate şi a conţinutului acestora.

C) Aspecte privind constituirea şi acţiunile desfăşurate de grupul infracţional organizat în vederea introducerii în România de produse accizabile prin sustragerea de la plata taxelor vamale şi T.V.A.

Introducerea ilegală în România de produse puternic accizabile cu sustragerea de la plata accizelor şi a T.V.A., privită ca fenomen infracţional, este una din sursele importante de alimentare ale economiei subterane, care alături de alte practici ilicite duce la subminarea economiei naţionale şi sabotarea procesului de ridicare a standardului şi condiţiilor de viaţă ale populaţiei.

Privită prin prisma rezultatului socialmente periculos, deşi, în mod aparent, rezultatul imediat se rezumă la un prejudiciu adus statului prin neplata datoriei vamale, implicaţiile introducerii unor bunuri într-o ţară, fără plata taxelor aferente se manifestă pregnant şi la nivel macrosocial, prin menţinerea unei economii subterane întreţinute cu banii proveniţi din neplata datoriei vamale şi prin alimentarea, în strânsă conexitate, a reţelelor organizate - săvârşirea de delicte vamale în mod sistematic neputând fi acceptată, în mod realist, în afara crimei organizate, cu toate ramificaţiile şi implicaţiile contemporane ale acesteia.

Bunurile care fac obiectul operaţiunilor de trafic ilicit sunt în special bunurile puternic accizate, cum ar fi ţigările şi băuturile alcoolice, care determină o creştere semnificativă a preţurilor acestora în România spre deosebire de alte ţări cum ar fi Ucraina şi Republica Moldova unde accizele sunt mult mai mici (o pătrime respectiv o treime faţă de cele din România).

Prin dispoziţiile Legii nr. 39/2003, privind prevenirea şi combaterea criminalităţii organizate sunt incriminate infracţiunile comise de grupările criminale, care săvârşesc infracţiuni grave, categorie în care sunt incluse, printre altele, infracţiunile de corupţie, infracţiunile asimilate acestora precum şi infracţiunile în legătură directă cu infracţiunile de corupţie dar şi orice infracţiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii al cărei minim special este de cel puţi 5 ani. (art. 2 lit. b) pct. 15 şi pct. 20).

Potrivit art. 7 din Legea nr. 39/2003 constituie infracţiune ”Iniţierea sau constituirea unui grup infracţional organizat ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup” şi se pedepseşte cu închisoare de la 5 la 20 ani şi interzicerea unor drepturi.

Grupul infracţional organizat aşa cum este definit în art. 2 lit. a) din Legea nr. 39/2003, reprezintă grupul structurat, format din trei sau mai multe persoane, care există pentru o perioadă de timp şi acţionează în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracţiuni grave, pentru a obţine direct sau indirect un beneficiu financiar sau alt beneficiu material.

„A constitui” înseamnă a alcătui, a înfiinţa, a întemeia şi organiza, fapt care presupune o pluralitate de persoane, un domeniu şi o arie de activitate bine stabilită pentru membrii grupării.

Prin constituire ia naştere un grup organizat de făptuitori, în care rolurile membrilor şi segmentele de activitate sunt bine determinate, organizarea grupului realizându-se prin activităţile desfăşurate de fiecare persoană care participă la constituire, indiferent în ce ar consta contribuţia fiecăruia, neavând relevanţă faptul că unul din membrii grupului iar cunoaşte sau nu pe toţi ceilalţi.

Prin „aderare” la un grup infracţional organizat se înţelege a deveni membru al unei grupări ce desfăşoară o anumită activitate infracţională, cunoscându-i şi împărtăşindu-i regulile şi principiile. Aderarea se poate materializa prin voinţa expres manifestata, dar şi tacit, caz în care rezultă din activitatea desfăşurată ca membru al grupului.

Prin „sprijinire” se înţelege ajutorul dat uneia sau mai multor persoane din grupul constituit, pe parcursul existenţei acestuia, indiferent dacă persoana care desfăşoară aceste activităţi cunoaşte toţi membrii grupului şi toate activităţile desfăşurate de acesta. Importat pentru această persoană este ca activitatea sa să fie o „verigă” a lanţului infracţional al grupului.

Nu este necesar ca făptuitorul să fi cunoscut în amănunt planul de activitate al grupului, toţi membrii grupului, ci este suficient dacă a ştiut că grupul avea drept scop săvârşirea de infracţiuni grave, respectiv cele menţionate de art. 2, lit. b) din Legea nr. 39/2003.

Sprijinirea poate fi înfăptuită sub orice formă şi poate consta într-o contribuţie de natură să înlesnească activitatea grupului sau să ajute în orice mod. Sub acest ultim aspect, sprijinirea poate consta în orice ajutor material sau moral, dat pentru asigurarea desfăşurării activităţii ilicite.

Infracţiunile mai sus menţionate se săvârşesc, de regulă cu intenţie directă, care însă poate fi şi indirectă, atunci când făptuitorul a avut o cunoaştere nesigură asupra scopului urmărit de grupul la care a aderat sau pe care l-a sprijinit.

Scopul constituirii grupării trebuie să fie săvârşirea uneia sau mai multor infracţiuni grave, definite legal de textul art. 2 din Legea nr. 39/2003.

Art. 13²din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 C. pen. incriminează „ abuzul în serviciu contra intereselor publice”, ca fiind „ fapta funcţionarului public, care, în exerciţiul atribuţiilor sale de serviciu, cu ştiinţă, nu îndeplineşte un act ori îl îndeplineşte în mod defectuos şi prin acesta cauzează o tulburare însemnată a bunului mers al unui organ sau al unei instituţii de stat ori al unei alte unităţi din cele la care se referă art. 145 sau o pagubă patrimoniului acesteia, în scopul obţinerii pentru sine sau pentru altul a unui avantaj patrimonial sau nepatrimonial.

Din probele administrate în cauză a rezultat că grupul infracţional organizat, cercetat în prezentul dosar penal avea o structură complexă fiind alcătuit din ofiţeri şi agenţi de poliţie din cadrul Sectorului poliţiei de Frontieră Şiret, unii dintre aceştia având funcţii de conducere şi coordonare, personal vamal, inspectori şi consilieri vamali din cadrul Biroului Vamal Şiret şi persoane fizice a căror principală ocupaţie era deplasarea în Ucraina sau la magazinele P. situate în Punctul de Trecere a Frontierei Şiret, achiziţionarea de ţigarete în cantităţi ce depăşeau cu mult limitele prevăzute de dispoziţiile legale şi introducerea acestora în România prin sustragerea de la plata accizelor şi a taxelor vamale.

De asemenea, grupul infracţional avea o organizare bine stabilită, sarcinile fiind împărţite între mai multe categorii de membri.

a) Astfel, existau persoanele care coordonau activităţile grupului, acestea regăsindu-se la nivelul funcţionarilor cu putere de decizie - ofiţerul de poliţie coordonator al grupei din cadrul Serviciul Poliției de Frontieră Şiret, inc. A. şi lucrătorii vamali S., F., O., care executau serviciul în Punctul de Trecere al Frontierei Şiret, pe artera de intrare călători în România, fiecare dintre aceştia având posibilitatea de a lua decizii cu privire la modul de efectuare a controlului vamal, confiscare a mărfurilor peste plafonul vamal aplicarea de sancţiuni, etc.

Mai mult decât atât, inc. A., având în vedere subordonarea ierarhică după care este organizată activitatea poliţiei de frontieră, a avut posibilitatea şi şi-a exercitat influenţa asupra subordonaţilor pentru ca aceştia să nu-şi desfăşoare activitatea în conformitate cu atribuţiile prevăzute în fişa postului.

b) O altă categorie de persoane era aceea formată din persoanele care, sub protecţia asigurată de prima categorie, efectuau deplasări în Ucraina sau la magazinele P. de unde achiziţionau importante cantităţi de ţigări pe care le introduceau în România cu încălcarea reglementărilor vamale şi prin sustragerea de la plata taxelor vamale. Din această categorie fac parte inc. G., H., I., C., B., A.A.

c) A treia categorie de membri ai grupului era aceea care realiza siguranţa transportului pe traseul de la frontieră până la locul de depozitare, prin verificarea căilor de comunicaţie şi transmiterea informaţiilor privind prezenţa echipelor de control către transportatori ajutând în această modalitate la realizarea scopului grupului infracţional şi anume acela de a obţine venituri materiale din activităţi ilicite. Din această categorie fac parte inc. L. şi M.

Acest grup a fost constituit anterior perioadei de monitorizeze, adică anterior datei de 01 noiembrie 2008 şi şi-a desfăşurat activitatea pe toată perioada noiembrie 2008 - martie 2009, aspect confirmat şi prin Raportul de analiză preliminară întocmit de Compartimentul de risc şi analiză din cadrul Direcţiei Poliţiei de Frontieră Rădăuţi.

Schema după care îşi desfăşura activitatea acest grup infracţional era următoarea:

Înainte de a pleca în Ucraina sau de a se deplasa la magazinele P., traficanţii de ţigări din grupul infracţional, îl contactau telefonic pe inc. insp. pr. A. pentru a le comunica dacă situaţia operativă din Vama Şiret sau din zona de competenţă (traseul Punctul de Trecerea Frontierei Şiret - oraşul Şiret şi căile de acces spre locurile de depozitare a ţigărilor) le-ar permite să achiziţioneze din Ucraina sau de la magazinele P. cantităţi de ţigări pentru a le introduce în România.

Totodată traficanţii se interesau care sunt lucrătorii vamali ce erau planificaţi pe artera de intrare în ţară, îi contactau telefonic şi le cereau acceptul pentru a se deplasa în Ucraina, interesându-se, de asemenea, despre prezenţa în vamă a unor echipe de control de la Direcţia Regională Vamală Iaşi sau a unor vameşi exigenţi în îndeplinirea sarcinilor de serviciu (E.E.E., şeful Biroului vama Şiret - F.F.F.).

În situaţia în care nu era anunţată prezenţa unor echipe de control din cadrul Inspectoratului Judeţean al Poliţiei de Frontieră Rădăuţi, Inspectoratului Judeţean de Poliţie Suceava, a Direcţiei Regionale Vamale Iaşi sau a şefilor Sectorului Poliţiei de Frontieră Şiret (cms. M.M.), a Punctului de Trecere a Frontierei Şiret (cms. P.P.) şi Biroului Vamal Şiret (F.F.F.), inc. insp. pr. A. „aproba” deplasarea membrilor grupului în Ucraina sau la magazinele P. pentru a achiziţiona şi introduce în ţară respectivele ţigări.

În unele cazuri inc. insp. pr. A. se asigura că membri grupului nu întâmpină greutăţi la controlul vamal contactând telefonic, în acest scop, lucrătorii vamali de pe artera de intrare sau chiar deplasându-se personal în Punctul de Trecere a Frontierei Şiret.

Poliţiştilor de frontieră şi lucrătorilor vamali aflaţi în exercitarea atribuţiilor de serviciu, li se solicita să treacă cu vederea şi să sprijine membrii grupului infracţional la trecerea frontierei de stat cu importante cantităţi de ţigări, deşi aceştia aveau obligaţia de a constata contravenţii şi/sau infracţiuni pe linia traficului cu ţigarete.

În calitate de şef de tură inc. insp. pr. A. avea atribuţii de control atât asupra subordonaţilor săi din Punctul de Trecere a Frontierei Şiret cât şi asupra mijloacelor de transport ce intrau în ţară, pe traseul Vama Şiret - oraşul Şiret.

Pentru a preîntâmpina apariţia inopinată a unor echipe de control pe traseu, după ce autoturismele traficanţilor de ţigări intrau în ţară şi pentru a nu li se confisca ţigările, inc. insp. pr. A., instituia puncte fixe de control la podul peste râul Şiret, ţinând legătura telefonic cu traficanţii, pe care îi informa despre situaţia operativă de pe traseu.

În situaţia în care îşi făceau apariţia pe traseu echipe de control de la Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră Rădăuţi (pentru care se folosea în discuţiile telefonice denumirea de „studenţii”), de la Direcția Regională Vamală Iaşi (cărora li se spunea „de la capitala Moldovei”) sau de la Inspectoratul de Poliție al Județului Suceava (verişorii), insp. pr. A. îi informa pe traficanţi, solicitându-le să staţioneze în parcarea adiacentă Vămii Şiret sau chiar în cea destinată autoturismelor lucrătorilor vamali.

Astfel din acest grup infracţional făceau parte şi traficanţii de ţigări: inc. G., inc. H., inc. U., Z., Y. (cunoscute sub numele de „fetele de la Botoşani”), B., inc. I., inc. R., inc. A.A., inc. C., X. (soţia şi mama ofiţerului), care se deplasau în Ucraina de unde aduceau la fiecare tranzitare a frontierei câte 1.500 – 3.000 pachete de ţigări (3 - 6 baxuri de ţigări), oferind mită în Vama Şiret poliţistului de pe artera de intrare în ţară câte 50 lei, vameşului ce „controla” maşina către 150 lei, iar după ce intrau pe teritoriul României, dădeau inc. insp. pr. A., câte 100 lei.

Faptul că erau introduse astfel de cantităţi de ţigări, rezultă atât din discuţiile telefonice dintre traficanţi cât şi din cantităţile ce au fost confiscate de organele de poliţie, ca urmare a monitorizării activităţii acestora (ex: 1.496 pachete de ţigări confiscate pe 14 ianuarie 2009 de la G.G.G., 1.648 pachete de ţigări confiscate la 27 ianuarie 2009 de la X.X. şi care au fost cumpărate de la I., 1.480 pachete de ţigări confiscate la 21 martie 2009 de la G.).

Doar în situaţiile în care membrele grupului erau informate de poliţişti sau vameşi că în vamă sau pe traseu sunt echipe de control, acestea introduceau în România cantităţi mai mici de ţigări, cum a fost la data de 14 martie 2009, când inc. G. s-a deplasat de două ori în Ucraina, de unde a luat doar câte 10 cartuşe de ţigări, ca „să-i iasă drumul” şi pentru a nu fi o pierdere prea mare în cazul în care ar fi fost controlată.

În anumite ture de serviciu, în care îşi desfăşurau activitatea vameşi şi agenţi de poliţie de frontieră apropiaţi membrilor grupului infracţional şi nu era semnalată prezenţa unor echipe de control, aceştia se deplasau în Ucraina cu 2-4 autoturisme, de câte 2-5 ori, şi în special pe timp de noapte.

De fiecare dată când se aduceau cantităţi de ţigări în cuantumul celor sus menţionate, agenţii de poliţie de frontieră, lucrătorii vamali şi insp. pr. A. primeau cât 50 lei, 150 lei, respectiv 100 lei. Astfel că în condiţiile în care traficanţii de ţigări intrau de mai multe ori în ţară pe aceiaşi tură de serviciu, de fiecare dată după ce vameşul le dădea liber de vamă, îl contactau telefonic pe inc. insp. pr. A. stabilind locuri de întâlnire în vecinătatea vămii.

Ţigările introduse în România prin Vama Şiret de inc. G., inc. H., inc. U., cu sprijinul inc. insp. A. şi a lucrătorilor vamali, erau vândute numiţilor H.H.H. şi N.N. Marfa era depozitată la magazinul societăţii lui N.N., la părinţii lui H.H.H. şi N.N., fie la cumnata acestuia din urmă.

La rândul lor H.H.H. şi N.N. vindeau ţigările cumpărate de la inc. G., inc. H., U., altor persoane, organele de poliţie confiscând în unele cazuri diverse cantităţi de ţigări de la aceştia din urmă în timp ce le transportau spre locurile de vânzare en-detaile (4.360 pachete de ţigări confiscate pe 06 martie 2009 de la I.I.I., 3.180 pachete de ţigări confiscate la 19 ianuarie 2009, 1.000 pachete de ţigări confiscate la 24 februarie 2009 de la J.J.J., etc).

Din acest grup infracţional mai făcea parte soţia insp. pr. A., ce introducea în ţară ţigări cu sprijinul agenţilor de poliţie de frontieră şi a vameşilor, cărora ofiţerul le solicita ajutor în acest sens, apoi le depozitau provizoriu la domiciliul poliţistului de frontieră, după care erau comercializate către diverse persoane (X.X. - de la care organele de poliţie a confiscat la 27 ianuarie 2009 cantitatea de 1.648 pachete de ţigări, K.K.K., etc.). În situaţia când erau oprite de poliţişti de frontieră sau inspectori vamali de la Direcția Regională Vamală Iaşi, acestea îşi precizau relaţia de rudenie cu insp. pr. A.

De asemenea inc. A.A. vindea ţigările de provenienţă ucraineană, introduse în ţară cu sprijinul poliţiştilor de frontieră şi lucrătorilor vamali din Vama Şiret numitului L.L.L. (de la care organele de poliţie au confiscat cantitatea de 11.850 pachete de ţigări pe data de 05 martie 2009 şi care a susţinut că a cumpărat de la aceasta în primele luni ale anului 2009 cantitatea totală de 40.000 pachete de ţigări).

De altfel, în unele cazuri inc. I. a fost chiar însoţită la magazinul P. de inc. insp. pr. A. pentru a cumpăra ţigări şi a nu avea probleme la intrarea în România. Inclusiv grănicerii ucraineni, la rugămintea inc. insp. pr. A., le-a permis membrilor grupului infracţional să părăsească teritoriul Ucrainei cu importante cantităţi de ţigări (ca în cazul lui D., trimis de inc. I. să cumpere ţigări de la magazinul P.), această intervenţie fiind solicitată telefonic ofiţerului chiar de către membrii grupului infracţional.

În aceleaşi împrejurări inc. insp. pr. A. precum şi ceilalţi agenţi de poliţie de frontieră le comunicau prin telefon membrilor grupului, date cu caracter de „secret de serviciu”, privind planificarea lucrătorilor de poliţie şi a vameşilor în posturile din Punctul de Trecerea Frontierei Şiret, prezenţa unor echipe de control din cadrul Serviciul Poliției de Frontieră Şiret, Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră Rădăuţi şi Direcția Regională Vamală Iaşi, precum şi momentele favorabile când pot intra cu ţigări în ţară.

În perioada decembrie 2008-martie 2009, insp. pr. A., ag. I.I., ag. L.L. erau posesori ai autorizaţiilor de acces la informaţii clasificate - secrete de serviciu. Informaţiile secrete de serviciu sunt informaţiile a căror divulgare este de natură să determine prejudicii unei persoane juridice de drept public sau privat.

Potrivit art. 1 din H.G. nr. 781/2002 privind protecţia informaţiilor secrete de serviciu - standardele naţionale de protecţie a informaţiilor clasificate, aprobate prin H.G. nr. 585/2002, se aplică în mod corespunzător.

Astfel, art. 83 din H.G. nr. 585/2002 - prevede că protecţia informaţiilor „secrete” reprezintă o obligaţie ce revine tuturor persoanelor autorizate care le emit, le gestionează sau care intră în posesia lor.

De asemenea, potrivit Anexei nr. 2 la Ordinul ministrului de interne nr. 389 din 17 februarie 2003 în lista cu informaţii secrete de serviciu în Ministerul de Interne, la Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră sunt cuprinse datele şi situaţiile privind instituirea consemnelor pentru persoane şi bunuri, dispozitivele de control, planurile de acţiune (în care sunt planificaţi în posturi poliţiştii de frontieră).

În raport cu prevederile actelor normative mai sus arătate, inc. insp. pr. A. şi subordonaţii săi, aveau obligaţia profesională de a nu divulga informaţii „secrete de serviciu”, membrilor grupului infracţional, însă aceştia şi-au încălcat atribuţiile de serviciu, precum şi angajamentele de confidenţialitate, semnate de fiecare în parte.

La sfârşitul lunii ianuarie 2009 ofiţeri de poliţie de la Compartimentului Infracţionalităţii Transfrontaliere din cadrul Sectorului Poliţiei de frontieră Şiret, au dat în consemn local la intrarea în ţară (în atenţie) mai multe autoturisme cu care membrii grupului tranzitau frontiera, printre care şi cel al inc. G.. Această măsură a fost transmisă tuturor poliţiştilor de frontieră şi vameşilor din Vama Şiret, unii dintre aceştia divulgând-o apoi şi prevenindu-i pe cei în cauză, contrar dispoziţiilor în vigoare. Pentru aceasta lucrătorul vamal inc. S. s-a întâlnit cu inc. G. la restaurantul Naţional din municipiul Rădăuţi, unde i-a arătat acesteia înscrisul referitor la darea în consemn local.

Mai mult decât atât, inc. insp. pr. A. indica membrilor grupului, în situaţia în care aveau în autoturisme ţigări aduse din Ucraina şi erau verificate pe traseu de echipe de control din cadrul Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră Rădăuţi, să declare că le-au cumpărat de pe teritoriul României de la persoane necunoscute şi sunt pentru consumul propriu (la 14/15 ianuarie 2009 numitei H. şi la 21 martie 2009 numitei G.). O astfel de declaraţie avea menirea de a exonera de răspundere pe lucrătorii vamali cărora nu li se mai putea imputa faptul că traficanţii au avut acceptul lor pentru a trece cu ţigările prin vamă.

În afara sumelor de bani oferite lucrătorilor vamali în momentul în care introduceau ţigări în România, traficanţii de ţigări, la solicitarea acestora, transportau din Ucraina importante cantităţi de ţigarete ce aparţineau vameşilor, împrumutându-le uneori sumele de bani necesare achiziţionării acestora (la 11/12 ianuarie 2009 cantitate de 3.000 pachete de ţigări aparţinând vameşului N. a fost adusă din Ucraina de inc. H.; la data de 16 ianuarie 2009 vameşul N. a dorit să împrumute de la V. o sumă de bani pentru achiziţionarea cantităţii de 15.000 pachete de ţigări).

Unii dintre vameşi, achiziţionau în timpul serviciului importante cantităţi de ţigări de la magazinele P., care erau introduse în ţară de persoane apropiate lor, după care erau comercializate către terţe persoane (M.M.M. care în mai multe rânduri a transportat de la Shop la autoturismul vameşului inc. S., aflat în parcarea vămii, ţigări cumpărate de acesta din urmă în scop de revânzare: 300 pachete de ţigări la 04 decembrie 2008, 4.500 pachete la 06 decembrie 2009, 200 pachete la 06/07 martie 2009).

Totodată pentru a preîntâmpina apariţia inopinată a unor echipe de control în zona de frontieră, care ar fi putut proceda la confiscarea ţigărilor din mijloacele de transport folosite de membrii grupului, inc. insp. pr. A. le solicita numiţilor inc. M. şi inc. L. să supravegheze căile de acces către Punctul de Trecerea Frontierei Şiret şi chiar să urmărească autoturismele organelor de control sau autovehiculele cu numere de înmatriculare necunoscute lor. Pentru acest serviciu cei doi beneficiau de sprijinul poliţistului de frontieră şi a unor lucrători vamali, introducând fie personal fie prin interpuşi ţigări de provenienţă ucraineană în România. Ţigările erau depozitate la domiciliul inc. L. şi erau revândute către diverse persoane (la 04 martie 2009 numitul B.B.B. a achiziţionat cantitatea de 3.680 pachete de ţigări, ce i-a fost confiscată de Garda Financiară Buzău în timp ce o transporta spre Bucureşti).

Membrii grupului foloseau la telefon un limbaj codificat, asupra cărora căzuseră de acord, utilizând pentru a întreba dacă pot să vină în vamă şi dacă sunt probleme (echipe de control) expresiile: „dacă pot să servească o cafea ?”, „dacă e loc de o cafea ?” sau „cum este vremea”, pentru că ar vrea să meargă „un pic la bunicii noştri”, răspunsurile negative date de vameşi sau inc. A. fiind de genul „bate vânt rău deocamdată afară”, „e frig şi polei” sau „sunt caramboale”. Au fost consiliaţi să nu folosească nume ci doar iniţiale, cum ar fi: pentru numele lui A. sau „destrăbălatul”, pentru S., pentru F. - „moşu x”, pentru O., pentru cms. P.P. - „aninatul”, pentru cms. M.M. - „X” sau „F”, funcţie de apartenenţa instituţională a echipelor de control acestea erau: „studenţii” sau „intervenţia” de la Inspectoratul Judeţean al Poliţiei de Frontieră Rădăuţi, „rutiera” de la Poliţia Rutieră Şiret, „S” sau „SI” de la Sectorul Poliţiei de Frontieră Şiret, „de la capitala Moldovei” de la Direcţia Regională Vamală Iaşi.

De multe ori în momentul în care membrii grupului se pregăteau să pronunţe nume, sume de bani, mărci de ţigări, vameşul inc. S., inc. A. sau inc. L. le cerea să nu mai vorbească la telefon, stabilind chiar să noteze toate expresiile codificate pe o foaie de hârtie, pe care să o multiplice şi să o distribuie către toţi membrii grupului:

Pentru ca autoturismele cu care membrele grupului şi în special „fetele de la Botoşani” se deplasau în Ucraina să nu fie luate în atenţie, ca maşini suspecte (datorită frecvenţei deplasărilor şi a confiscărilor de ţigări) acestea au decis să le schimbe numerele de înmatriculare, să folosească alternativ alte mijloace de transport sau chiar să trimită alte persoane după ţigări în Ucraina sau la Shop (I., H., etc).

Frecvenţa deplasărilor efectuate de membrele grupului în Ucraina şi numărul mare de vize aplicate de autorităţile ucrainene la intrarea/ieşirea din această ţară le-au determinat pe acestea să-şi schimbe des paşapoartele (inc. Z. - 25 paşapoarte, inc. G. - 17 paşapoarte, inc. H. - 17 paşapoarte, inc. A.A.- 10 paşapoarte, N.N.N. - 22 paşapoarte şi Y. - 16 paşapoarte).

Grupul infracţional acţiona după regulile convenite între funcţionarii publici, care urmărind realizarea unor foloase materiale cu evident caracter patrimonial, îşi încălcau atribuţiile de serviciu favorizând traficul de produse accizabile prin Vama Şiret, persoanele ce tranzitau frontiera de stat revenind în România cu importante cantităţi de ţigări, în scopul comercializării şi obţinerii de profit, după cum urmează:

Din dispoziţia inc. A. erau organizate dispozitive ilegale de supraveghere, din care făceau parte inc. L. şi M., pentru urmărirea autoturismelor cu care echipele de control se deplasau pe traseu sau chiar intervenţii la acestea, informându-l pe ofiţer pentru ca la rândul lui să le comunice membrilor grupului sau lucrătorilor vamali când pot intra în ţară, respectiv pot acorda liber de vamă. În situaţia când pe traseul post-vamal erau semnalate echipe de control, iar membrele grupului infracţional nu erau ajunse pe artera de intrare în ţară, aşteptau fie în Ucraina, fie în zona neutră.

În cazul când acestea intraseră deja la controlul vamal, vameşi le întorceau cu marfa spre Ucraina(procedură ce nu este prevăzută de reglementările vamale), inculpatele aşteptau în zona neutră, reintrând în vamă cu aceiaşi cantitate de ţigări după plecarea echipelor de control de pe traseu, moment în care li se acorda liber de vamă. Uneori aceste dispozitive ilegale de urmărire şi supraveghere a echipelor de control erau organizate şi la cererea inc. G.

După ce inculpatele G., H., C., B., I. şi A.A. se întorceau din Ucraina, le solicitau poliţiştilor de frontieră sau vameşilor ce ieşeau din serviciu să se întâlnească în scopul de a-i co-interesa material pentru sprijinul acordat.

De regulă membrele grupului infracţional ce introduceau ţigările în România le ofereau sume de bani poliţiştilor şi lucrătorilor vamali chiar în incinta Vămii Şiret sau în imediata apropiere a acesteia (sumele oferite la fiecare intrare în ţară erau de: 50 lei poliţistului de frontieră de pe artera de intrare în ţară şi poliţiştilor de la Poliţia Rutieră ce organizau filtre pe traseul post-vamal, 150 lei lucrătorilor vamali ce le acorda liber de vamă şi 100 lei inc. A.).

În discuţiile avute de membri grupului infracţional, poliţiştii de frontieră, lucrătorii vamali, inc. L. şi M., aceştia s-au atenţionat în nenumărate rânduri despre faptul că au telefoanele ascultate şi că trebuie să nu discute la telefon anumite aspecte legate de ţigări, stabilind să folosească un limbaj codificat, utilizând prescurtări, porecle sau anumite denumiri prestabilite.

După fiecare intrare în ţară inc. G., H., C., B., I. şi A.A. îi sunau pe H.H.H., N.N., X.X. sau alte persoane care cumpărau ţigările aduse din Ucraina de inculpate, precizându-le cantitatea de ţigări adusă, preţul cerut şi locul de descărcare.

1-2 Activităţile infracţionale desfăşurate în perioada noiembrie 2008 - martie 2009 de către poliţiştii din cadrul Sectorului Poliţiei de Frontieră Şiret, lucrătorii vamali din cadrul Biroului vamal Şiret şi persoanele având ca ocupaţie introducerea ilicită în România de produse accizabile (ţigarete şi băuturi alcoolice).

La data de 28 noiembrie 2008 controlorul vamal inc. S. (cu domiciliul în jud. Arad,) este contactat telefonic de un prieten ce se află în Irlanda, care foloseşte un post telefonic cu prefixul acestei ţări şi de la care primeşte o comandă de 100 cartuşe de ţigări, din care 10-20 „roşii”, banii urmând să-i primească de la soacra sa. Vameşul îi confirmă că îi va aduce cantitatea solicitată în perioada 25.12-20 ianuarie 2009, când va fi liber şi va ajunge acasă, în Arad.

În ziua de 29 noiembrie 2008 inculpatele G., U. şi I. îl contactează telefonic pe controlorul vamal inc. S. pe care îl întreabă dacă pot să vină în vamă, în limbaj codificat „dacă pot să servească o cafea” sau „dacă e loc de o cafea”, pentru că ar vrea să meargă „un pic la bunicii noştri”. Lucrătorul vamal le transmite să mai aştepte pentru că „bate vânt rău deocamdată afară”, să se intereseze mai întâi „în stânga, în dreapta” şi auzind că inc. I. i-a spus că va discuta şi cu „cel de pe drum” (inc. A., care asigură traseul), a avertizat-o să vorbească cât mai puţin la telefon.

În momentul în care la ora 13.42.18 U. i-a precizat inc. S. că ar vrea să meargă în Ucraina, acesta i-a comunicat că există posibilitatea să vină în vamă şeful său şi că după orele 15,00-16,00 sunt anunţate controale. În aceste împrejurări a fost rugat să o anunţe despre aceste controale în timp util.

Inc. S. îi solicită lui U. să nu intre în România până nu o va anunţa el. Imediat după ce acesta din urmă a ieşit din Ucraina şi aştepta la rând în Vama Şiret, pentru a intra în România, îl anunţă la ora 14.41.59 pe inc. S., care îi dă asigurări că vine la ea, pentru a-i facilita tranzitul prin Punctul de trecere a Frontierei Şiret, după ce îşi va lua fişele de evidenţă.

După ieşirea din tura de serviciu, inc. S. discută la telefon cu martora O.O.O., vânzătoare la magazinul P. al SC P. SRL, de la care află că va primii marfă săptămâna următoare şi se interesează de preţul ţigărilor comunicându-i-se că acestea se vând cu „opt şaptezeci şi cinci”.

La data de 03 decembrie 2008 inc. G. îl contactează pe inc. S. de la care află că este de serviciu la Sectorul marfă TIR-uri şi că nu ştie unde va fi planificat a doua zi. Îi comunică faptul că pe artera de intrare călători sunt de serviciu vameşii E.E.E., D.D. şi R.R.R., după care inc. G. îi spune că s-ar duce o tură în Ucraina, şi îi cere vameşului să intervină în favoarea ei pe lângă R.R.R.. Stabilesc pentru a doua zi ca inc. G. să plece în Ucraina şi să aştepte acolo semnalul vameşului pentru a intra în România.

A doua zi, pe tura de serviciu a inc. insp. pr. A. şi a inc. S., M.M.M. a plecat de două ori în Ucraina, iar la întoarcere vameşul i-a cerut să se deplaseze la magazinul P., să-i spună vânzătoarei că vine din partea sa, să ia de la aceasta trei plase cu 30 cartuşe de ţigări şi două cu băuturi, pe care să le pună în autoturismul său, el urmând să-l aştepte pe arterele de intrare în ţară:

M.M.M.: Da, domnul S.

S.: Şefu’?

M.M.M.: Da, da.

S.: Fii atent, când intri. M.M.M.: Da.

S.: Te opreşti aci, în drept cu primul Shop, cum vii din Ucraina.

M.M.M.: Da, da.

S.: Intri până înăuntru la fete.

M.M.M.: Da.

S.: Spui că vii din partea mea, atât le spui la fete.

M.M.M.: Da. La primul shop, da? Că îs două, unul lângă altul.

S.: Păi primul, aci. Îs două doamne blonde.

M.M.M.: Da, da. Din partea lu’ domnul S. Şi i-au şi pun în maşină.

S.: Da, da, da, exact.

M.M.M.: Respect. Şi pe care bandă vin?

S.: Pe care vrei. Aia, tot pe aceea.

M.M.M.: Doamne ajută.

Conform fişei de evidenţă, acest autoturism a fost controlat la intrarea în ţară de inc. S. şi a doua zi, având nedumeriri asupra numărului de cartuşe de ţigări plătite de acesta la Shop (30 sau 40), a încercat să le clarifice cu ocazia discuţiilor telefonice avute cu:

La ora 10.17.56 cu M.M.M.:

M.M.M.: - Trec, să trăiţi.

S.: - Salut. Hai spune-mi te rog frumos dacă ţii minte, aseară, că nu-mi găsesc o plasă. Nu o rămas una în maşină?

M.M.M.: - Nu, trei plase de ţigări şi două de băutură.

S.: - Numai trei de ţigări ţ-o dat?

M.M.M.: - Numai trei, atât. Deci trei plase de ţigări mi le-o dat de acolo, din (…).

S.: - Da, da, numai bine. Bine (…) , hai, înseamnă (…).

La ora 10.19.53 inc. S. discută cu vânzătoarea O.O.O. de la Shop:

O.O.O.: - Neaţa.

S.: - Neaţa.

O.O.O.: - Neaţa, ce faci?

S.: - Scuză-mă, am ajuns amu acasă, zic, ceva nu ştiu, nu mai ştiu ce am făcut. Eu n-am plătit 40 aseară?

O.O.O.: - Ce 40? Nu, 20 din alea lights şi 10 „Caes”. Ţi-o ajuns sau nu?

S.: - O plasă de (…)

O.O.O.: - Î? 20 din alea albe (…).

S.: - Da (…).

O.O.O.: - 10 „Caes”-uri şi parcă „Finlandia” ai luat.

S.: - Nu, lasă că aia ştiu.

O.O.O.: - Da.

S.: - Eu am înţeles că să ieu, să mai ieu până nu se gată sau ce-o fost vorba.

O.O.O.: - Nu, nu, nu. Trei sacoşe au fost, întreabă-l pe domnul, trei sacoşe au fost. 20 de (…).

S.: - Eu nu mai (…) , eu ştiu că patru am luat.

O.O.O.: - Nu, nu, nu, nu, nu.

S.: - Bine. Gata.

O.O.O.: - Două şi aşa, nu S., fără nici o problemă, sigur.

S.: - Ştiu, de aia zic. Bine, bun, perfect, că nu mai ştiam şi amu zic să văd.

O.O.O.: - Nu, nu, fără grijă, îţi dai seama, nu se pune problema. Da eu am scris acolo pe hârtii, dacă vrei eu mă duc să caut hârtiile.

S.: - Nu, că (…).

O.O.O.: - Nu numele tău.

S.: - (…) O rămas acolo zic, tot dovedesc că-mi dau seama că erau 10 plus, că nu-i unul.

O.O.O.: - Sigur, sigur S. Nu, nu, nu.

S.: - Bine, că nu mai ţin eu minte, de aia eu ştiam de 40.

O.O.O.: - Nu, ai vrut, ai vrut da nu ai mai luat. Ai zis că până vine acela din Spania, o să-şi ieie el nu ştiu ce, altfel, nu ştiu parcă. Nu ştiu ce spuneai tu. Înţelegi?

În aceeaşi zi şi inc. G. a fost în Ucraina de trei ori între orele 12:52:38-17:04:36, lucru despre care i-a adus la cunoştinţă inc. S., căruia i-a precizat că ar mai merge încă o dată în ţara vecină, dar că spre seară a venit o echipă de control. Stabilesc să ţină legătura şi cu inc. A., care e şi „el ochi” şi speră ca echipa de control să nu stea mai mult de ora cinci dimineaţa. Când inc. S. îşi arată îndoiala că echipa poate să nu plece în realitate şi ea să fie surprinsă de un eventual control, inc. G. i-a răspuns că apelează la sprijinul inc. M., care să supravegheze traseul în România în timp ce ea vine din Ucraina:

G.: Ştiţi că voiam ce să întreb? Am fost pe zi.

S.: Da.

G.: Şi a fost super fain, numai că acum seara o venit, ştiţi dumneavoastră cred că, nu?

S.: Da sigur.

G.: Ăştia or’ stau toată (…)?

S.: Cine ştie?

G.: Eu dacă, eu mai ţin legătura cu TAVI (n.l. se referă la subcomisar A.) dacă (…) mă duc partea aialaltă, că ei mai mult de ora cinci dimineaţă nu stau, măcar una să (…) de dimineaţă.

S.: Eu ştiu ce să zic, după aia să nu păţeşti ceva, ştii? Adică să nu plece sau să se întâmple ceva, Doamne fereşte.

G.: Nu dar ce, A. (n.l. se referă la subcomisar A.) nu e şi el ochi?

S.: Ştii cum e? Eu nu, nu vreau să mă pronunţ eu în sensul de să zici: băi, dar şi tu mi-ai zis.

G.: Da. Că la urma urmei, l-aş lua pe M. cu mine, cu cealaltă. Şi el să stea partea astalaltă şi eu să mă duc dincolo. Şi el să supravegheze.

A.: Crede-mă, că-i o situaţie care, no.

G.: Da, da, înţeleg.

S.: Nu aş vrea să fiu la mijloc eu după aia, în final. Şii ce zic eu (…) (n.l. - nu se înţelege)?

G.: Da, da. Bun atunci. Na.

S.: No, deci cum vrei, cum crezi.

G.: Da, da. Bun atunci.

S.: Dacă s-ar putea, cu cea mai mare plăcere.

G.: Haideţi, că dacă o să fie să merg, eu vă sun, da? Nu vă supăraţi, nu?

S.: Nu, nu, nu.

Având în vedere prezenţa acestei echipe de control, în momentul în care inc. S. a fost contactat de către inc. I. (ce îşi avea domiciliul în mun. Botoşani ) şi întrebat dacă poate să vină „la o cafeluţă”, vameşul inc. S., ce îşi începuse serviciul la orele 20:00, îi răspunde „nu, pentru că e ceaţă mare şi multe caramboale”.

În aceleaşi împrejurări inc. A. a fost solicitat şi el de inc. I., inc. B., inc. H., R., U. şi T. pentru a fi sprijiniţi să intre în ţară prin Vama Şiret şi pentru a-i proteja de echipa de control apărută pe traseu, între aceştia purtându-se mai multe convorbiri telefonice după cum urmează:

- I.=A.=ora 11:07:28.

- I.=A.=ora 16:08:24.

- I.=A.=ora 16:20:41.

- I.=A.=ora 16:26:28.

- R.=A.=ora 16:27:26.

- I.=A.=ora 16:37:53.

- I.=A.=ora 16:39:13.

- A.=B.=ora 18:04:02.

- A.=T.=ora 18:08:51.

- A.=R.=ora 18:09:22.

- U.= A.=ora 18:29:13.

- B.=A.=ora 18:35:05.

- H.=A.=ora 18:40:25.

- A.=R.=ora 18:48:25.

- A.=R.=ora 18:58:24.

- I.=A.=ora 19:00:09.

- A.=I.=ora 19.08:07.

- A.=R.=ora 19.12:04.

- T.=A.=ora 19:12:44.

- I.=A.=ora 19.14:28.

Pentru a rezolva problema apărută în legătură cu echipa de control de pe traseul post vamal inc. A. a convenit cu inc. L. să urmărească autoturismul cu care se deplasa echipa de control şi să-l informeze pe poliţist în legătură cu locaţia acestora, sens în care au purtat următoarelor convorbiri telefonice:

- L.=A.=ora 13:06:47.

- L.=A.=ora 16.30:39.

- A.=L.=ora 17:24:42.

- L.=A.=ora 18:15:10.

- L.=A.=ora 18:36:24.

- A.=L.=ora 18:59:51.

Pentru a le ajuta pe inculpate şi pe artera de intrare în ţară, inc. A. a discutat la telefon, cu subordonatul său agent S.S.S. (ce îşi desfăşura serviciu în Vama Şiret) solicitându-i să le faciliteze tranzitul prin Punctul de Trecere a Frontierei după cum urmează:

- A.=ag. S.S.S.=ora 17:54:53.

- A.=ag. S.S.S.=ora 18:06:15.

- A.=ag. S.S.S.=ora 18.07:25.

- A.=ag. S.S.S.=ora 18:17:46.

- A.=ag. S.S.S.=ora 18:32:08.

- ag. S.S.S.=A.=ora 18:33:02.

- A.=ag. S.S.S.=ora 18:40:10.

- A.= ag. S.S.S.=ora 18:43:09.

- A.= ag. S.S.S.=ora 18:47:38.

- ag. S.S.S.= A.=ora 18:50:21.

- A.= ag. S.S.S.=ora 18:59:33.

- ag. S.S.S.= A.=ora 19:06:30.

Despre plecarea echipei de control de pe traseu, inc. Insp. pr. A. a fost informat de către inc. L. şi la rândul său l-a informat şi pe inc. S.

La data de 05 decembrie 2008 inc. I. îl întreabă şi pe inc. insp. pr. A. dacă poate să vină „la o cafeluţă”, poliţistul exprimându-şi acordul şi cerându-i să intre în ţară pe artera din dreapta pentru călători şi să fie liniştită. O informează că deşi la intrarea în Punctul de Trecere a Frontierei Şiret era un echipaj de control, erau „ăştia de la noi, de la intrare, sunt aici” - de la Sectorul poliţiei de frontieră Şiret.

Ulterior inc. I. îi spune ofiţerului de poliţie că ea se duce încă o dată la „verişoara” (magazinul P.).

În acelaşi timp inc. R. şi inc. B. care se aflau deja în Ucraina l-au contactat pe inc. A., exprimându-şi dorinţa de a intra în România, poliţistul comunicându-i acesteia din urmă (la ora 10 aprilie 02), care stătea la rând în vamă, că poate să vină, întrucât nu sunt probleme pe traseu.

Inc. insp. pr. A. îl informează apoi pe agentul S.S.S., ce îşi desfăşura activitatea pe artera de intrare în ţară, că protejaţii săi „se pregătesc de sărbători”, că urmează să mai vină V. (ce se deplasa împreună cu B.) şi R. cu două nepoate.

Inc. L. îl contactează pe ofiţerul de poliţie şi îi comunică faptul că o echipă de control coboară spre vamă şi că el îi va urmări să vadă încotro se îndreaptă. Şeful de tură, inc. A. îi cere subordonatului său S.S.S. să mai stea pe arteră şi să nu le permită încă să iasă din vamă protejaţilor săi (conv. de la 18.17.46, 18.32.08 şi 18.33.02), pentru că echipa de control este cu „jeep-ul” de la „intervenţie”. Cu aceştia, nu ar fi fost probleme însă a ieşit comisarul M.M. de la Sectorul Poliţiei de Frontieră Şiret şi nu se ştie în ce direcţie urma să se deplaseze (existând posibilitatea să plece spre Vama Şiret sau spre or. Şiret).

După ce inc. A. a constatat că şeful Sectorului Poliţiei de Frontieră Şiret - cms. M.M. a plecat spre casă, i-a comunicat agentului S.S.S. că situaţia este Ok şi că poate să-i dea acceptul „cumătrii Camelia” şi la alţi „doi porumbei”. Totodată ofiţerul, după ce este informat de inc. H. că tocmai a ieşit din vamă, îi cere să vină la el, la intersecţia E 85 cu drumul spre Botoşani, după care la orele 18.58.24 şi 19.00.09 le-a informat pe inc. I. şi inc. R. să intre în ţară pe artera dreapta călători, iar „nepoatele” acesteia din urmă pe artera stângă călători.

Întrucât, o echipă de control din cadrul Direcţiei Regionale Vamale Iaşi a ajuns, în baza Ordinului de misiune 764, în apropierea Vămii Şiret, inc. insp. pr. A. le transmite numitelor inc. I. şi inc. R. că „a venit Vama Iaşi”, dar că sunt băieţi buni, că a vorbit şi este alături de ei, deci acestea pot să intre în ţară fără probleme.

La data de 06 decembrie 2008 numitul inc. S. –Doru ajungând la domiciliul din jud. Arad, contactează un interlocutor la care se interesează despre preţul ţigărilor.

S.: - No, bravo. Hai numa spune-mi care-i (…) pe la „x.

Interlocutor: - Î?

S.: - „x”. Cât e scoru amu?

Interlocutor: - Stai oleacă Luci (…) , nu ştiu.

S.: - Nu ştii?

Interlocutor: - Nu ştiu. N-am, deci aici n-am mai (…) Către altă persoană: „Acesta se vinde?” Cu 30 se vinde.

S.: - Eu dacă-l dau, cât am, aia zic.

Interlocutor: - 30. Deci dacă (…) ., adică asta nu ştiu (…) Nu ştiu, S.

Apoi S. discută cu un alt interlocutor, căruia îi spune că a plecat acasă la Arad, că şi-a luat liber de la serviciu, că are 9 baxuri de ţigări şi câteva cartuşe de ţigări „amestecături”, stabilind să se întâlnească a doua zi (conv. de la 16.43.17):

Interlocutor: - Da.

S.: - Servus S.

Interlocutor: - Ciau.

S.: - Ce faci omule?

Interlocutor: - Oleacă pe aici. Tu eşti, S?

S.: - Da.

Interlocutor: - Nu ştiam cine e. N-am numărul acesta al tău.

S.: - Nu mai, acesta îl am, nu mai am altul.

Interlocutor: - Pe acesta îl ai (…), tu unde eşti, cum eşti?

S.: - Am fugit până acasă ş-apăi mă duc înapoi iar, numai aşa, am avut liber.

Interlocutor: - Ai ceva?

S.: - Am, da nu mult, vreo (…), da nu ştiu dacă-i nouă baxuri de tăte.

Interlocutor: - De care îs?

S.: - „Țigări”.

Interlocutor: - Bine. Cu cât crezi?

S.: - „Țigări” din astea, zi-i (…) şi ceva, eu ştiu, amestecături pe acolo, aşe, câteva cartuşe (…).

Interlocutor: - Când ne putem întâlni, S?

S.:- Păi dacă vrei fug până dincolo de mişca cu ele ca să nu (…).

Interlocutor: - Da ştii ce-i bai? Eu-s de serviciu la magazin, că n-am pe nimeni la magazin, acela îi tăt baiul.

S.: - Cum zici tu, nu amu (…) n-am zis amu. Eu am zis în principiu, că am venit (…).

Interlocutor: - Tu până când stai acasă?

S.: - Păi (…) marţi (…) Până luni îs la Arad tătă ziua că de aia am venit să-mi rezolv (…).

Interlocutor: - Da mâine? Eşti acasă, mâine?

S.: - Sigur.

Interlocutor: - Hai că vin, ne vorbim mâine şi ne întâlnim, bine?

S.: - No, cum vrei tu.

La data de 11 decembrie 2008 ora 17.53.01 poliţistul de frontieră inc. A. este apelat de inc. G. de la care află că a fost în partea „astalaltă” (Ucraina) la cumpărături şi-l întreabă dacă poate să se „obrăznicească” şi ea un pic, pentru că nu ştie nimic în legătură cu situaţia din zonă, poliţistul răspunzându-i negativ;

La ora 18.19.05 poliţistul de frontieră inc. A. este apelat de inc. R. de la tel. x care-l întreabă dacă a vorbit cu „fratele meu” (lucrător vamal-n.r.), pentru că fetele aşteptă să iasă din Ucraina (membrele grupului infracţional), poliţistul răspunzând că a vorbit, dar acesta este morocănos şi că nu vrea „s-o facă”. Interlocutoarea îi spune să îl tragă de urechi şi să se mai ducă la el o dată;

La ora 18.23.01 poliţistul de frontieră inc. A. este apelat de inc. R. de la tel. x care îi cere din nou să se ducă şi să-i spună (vameşului - n.r.) că la fete „le este dor”, poliţistul spunându-i să vină la el şi să discute amândoi.

În aceleaşi împrejurări, şeful turei de serviciu a poliţiştilor de frontieră inc. A., le-a indicat inc. I., inc. G. şi R. momentul când pot intra în ţară, locaţia unde se pot întâlnii, conform convorbirilor telefonice de la orele: 17:17:11, 17:21:27, 17:22:44, 17:22.56, 17:53:01, 18:19:05, 18:23:01, 18:25:32, 20:13:59.

Din imaginile camerelor de luat vederi amplasate în Vama Siret, din data de 11 decembrie 2008, reiese că inc. G., circulând cu autoturismul, a intrat în Punctul de Trecere a Frontierei Şiret (pe artera destinată controlului mijloacelor de transport-călători) la ora 19:11:40, fără a avea în faţă, la rând, nici o altă maşină.

Ajungând în dreptul ghişeelor poliţiştilor de frontieră şi a lucrătorilor vamali maşina condusă de inc. G. a trecut, fără a staţiona (nici un lucrător vamal sau poliţist de frontieră nu s-a apropiat pentru a-i verifica documentele de călătorie şi maşina, G. continuându-şi călătoria fără a opri şi fără a coborât din mijlocul de transport.(Ora intrării pe arteră: 19:11:40 şi ora ieşiri de pe arteră: 19:11:41).

La ora 20.13.59 poliţistul de frontieră inc. A. este apelat de inc. R. de la tel x care îi cere să se întâlnească, ofiţerul de poliţie cerându-i ca întâlnirea să aibe loc în faţa sediului Sectorului Poliţiei de Frontieră.

În ziua următoare, 12 decembrie 2008, din imaginile camerelor de luat vederi amplasate în Vama Şiret, pe artera de intrare în România, reiese că inc. G., cu autoturismul, a intrat prima dată în Punctul de Trecere a Frontierei Şiret (pe artera destinată controlului mijloacelor de transport-călători) la ora 13:28:42, fără a avea în faţă, la rând, nici o altă maşină.

Inc. G. a staţionat pe artera de intrare în ţară 52 de secunde fără ca autoturismul să fie controlat din punct de vedere vamal.

Inc. G. a intrat a doua oară în România prin Punctul de Trecere a Frontierei Şiret, ajungând pe artera de intrare la ora 19:18:20 a staţionat pe artera de intrare în ţară 37 de secunde fără ca autoturismul să fie controlat din punct de vedere vamal.

În data de 13 decembrie 2008 din imaginile camerelor de luat vederi amplasate în Vama Siret, reiese că inc. G., cu autoturismul, a intrat prima oară în Punctul de Trecere a Frontierei Siret la ora 21.33.15, fără a staţiona, fără a fi controlată de vreun vameş şi fără să fie prezentate documentele de călătorie poliţiştilor de frontieră (ora de intrare pe arteră: 21.33.15 şi ora de ieşire de pe arteră: 21.33.15).

Inc. G. a intrat şi a doua oară în România prin Punctul de Trecere a Frontierei Siret, ajungând pe artera de intrare la ora 23.27.03, când maşina condusă de aceasta trece prin Punctul de Trecere a Frontierei Siret fără a staţiona, fără a fi controlată de vreun vameş şi fără să fie prezentate documentele de călătorie poliţiştilor de frontieră (ora de intrare pe arteră: 23.27.15 şi ora de ieşire de pe arteră: 23.27.52).

La datele de 07 decembrie 2008, 08 decembrie 2008 şi 12 decembrie 2008 inc. S. a discutat la telefon cu inc. I., U. şi T.T.T., care s-au interesat dacă pot veni în vamă, însă acesta le-a răspuns negativ completând că şi-a luat liber două zile:

- I.=S.=ora 10:58:07.

- T.T.T.=S.=ora 12:03:54.

- I.=S.=ora 20:48:30.

- M.M.M.=S.=ora 10:28:15.

- U.=S.=ora 20:17:27.

Pe data de 13 decembrie 2008 vameşul inc. S. are o convorbire telefonică cu Vasile (de la care pe 28 noiembrie 2008 a primit o comandă în timp ce se afla în Irlanda, de 100 cartuşe ţigări) care îi spune că a ajuns acasă şi a văzut că ţigările pe care i le-a adus vameşul sunt din P., vameşul confirmă că soacra interlocutorului i-a dat banii vameşului pentru ele, că îi ajunge pentru această dată, dar interlocutorul va mai veni în ţară pe 08 ianuarie 2009. Inc. S. adaugă că până de Crăciun i le va aduce pe toate, diferenţa de bani urmând să o primească tot de la soacra sa:

S. : Da.

Un domn : Alo? Să trăiţi domnul’ S.

S. : Salut.

Un domn : Ce faceţi? Sunteţi prin zonă?

S. : Nu, îs acasă. Mâine plec.

Un domn : A, sunteţi la Arad, ă?

S. : Da, da.

Un domn : A, că vroiam să vorbesc una alta cu dumneavoastră dacă (…) să văd, astea îs din P., că am ajuns deja acasă.

S. : Păi mă gândesc deja că ai ajuns că aşa ai zis că vii.

Un domn : Da, ha,ha Îs din P., aşa e?

S. : Toate.

Un domn : Ca să, că am văzut că au dunga aia, amu’ înseamnă că sunt ambalate altfel, să nu fie din alea (…).

S. : Potrivit model nou.

Un domn : Aha.

S. : Ai văzut că are şi ceva poze cu ele.

Un domn : Aha.

S. : Toate îs de acolo. Nu, nu.

Un domn : A, ca să zic, că să nu fie, că alţii zic că’s amare. De asta zic, ştiţi?

S. : Nu, nu, nu. Stai liniştit.

Un domn : Aha, bine atunci.

S.: Deci toate îs de acolo. Nu (…).

Un domn : Da, apăi eu amu’ pentru tura asta am de ajuns. Până pe opt ianuarie până vin eu înapoi, ă (…).

S. : Păi eu vin acum înapoi şi stau până la Crăciun, înţelegi?

Un domn : Aha.

S. : Şi atunci ca să ţi le completez toate, că eu după aia plec, de Crăciun vin acasă şi nu mai vin până în 15, 16, 20 ianuarie, poate până la 01 februarie, să văd cum e vremea.

Un domn : Aha.

S. : Înţelegi? Şi de aia am zis, că vin şi ţi le rezolv toate acuma, să fiu eu sigur, nu (…) după aia nu mai am când. De la Crăciun încolo îs acasă iar.

Un domn : Aha, că eu, eu oricum acuma am destul, mulţumesc deodată, ştiţi? Dar dacă, am înţeles că soacra a dat banii, a făcut toată treaba să fie bine, nu?

S. : Da, că eu am zis că nu ştiu cum or fi, înţelegi?

Un domn :Aşa da.

S. : (n.l.-nu se înţelege )zic, dacă eu apuc să le rezolv toate, ţi le rezolv toate (…) (n.l.-nu se înţelege).

Un domn : Bine, bun, e mai bine. E mai bine. Şi dacă o mai ceva, eu vă anunţ, dacă aşa.

S. : A, de aia zic. Numai vezi până în 25 îs acolo.

Un domn : Aha.

S. : În 25 dimineaţa ies de la lucru şi vin direct acasă că am libere.

Un domn : Da, da, da. Eu am să văd şi eu cum mă descurc eventual, şi v-a suna soacra sau cumva, ştiţi?

Pe tura de serviciu din 15 decembrie 2008, între orele 08:00-20:00 când au fost de serviciu inc. S. şi inc. A., primul dintre funcţionari a fost întrebat de membrii grupului dacă pot să plece în Ucraina, astfel:

a. de inc. I. (la ora 10.38.29) dacă poate să-l deranjeze „la o cafeluţă”, vameşul răspunzându-i că după ora 16.00. La ora 16.19.51 inc. I. revine cu aceiaşi întrebare, dacă „poate să vină la o cafeluţă”, întrucât ea este cu un papuc.

b. de inc. U. care îl contactează telefonic pe inc. S. la ora 12.40.13, vameşul răspunzându-i afirmativ, indicându-i să vină pe artera dreaptă de intrare în ţară. Ulterior, la ora 13.34.10 când i-a spus că se apropie de Vama Siret să bea „o cafeluţă” vameşul a confirmat intrarea în ţară.

c. de inc. B. (la ora 12.45.46) care îl întreabă acelaşi lucru, respectiv dacă „pot bea o cafeluţă”, vameşul răspunzându-i că nu ştie ce „o fi azi”. B. a adăugat că „poate după ora 16.00”, când o să apară şi TAVI - (insp. pr. A.), ca să „bea cafeaua şi cu el”;

d. de inc. H., la ora 13.32.4, dacă se poate „de băut o cafeluţă” vameşul răspunzându-i afirmativ;

e. de Z. care l-a întrebat dacă poate intra în ţară, inc. S. răspunzându-i că se poate în 5 minute;

f. de Y. la ora 14.30.48, care l-a întrebat codificat dacă să-i aducă „un pic de căldură”, vameşul răspunzându-i că în 5 minute va fi pe artera de intrare;

Toate cele şase autovehicule cu care au intrat în România membrele grupului au fost controlate de inc. S., şi au fost înscrise în fişa sa de evidenţă.

Inc. S. este anunţat la ora 18.16.25 de către inc. M. despre faptul că o echipă de control de la Inspectoratul Judeţean al Poliţiei de Frontieră Rădăuţi s-a întors în zona vămii, iar la 18.38.55 îl înştiinţează că din incinta Sectorului Poliţiei de frontieră Siret a ieşit „buburuza aia albastră” şi se îndreaptă spre vamă. În aceste împrejurări la întrebarea inc. B. (aflată în momentul convorbirii în Ucraina), dacă „poate să treacă mai îndată”, vameşul îi comunică să vină mai târziu pentru că a venit o echipă de control „cu o maşină mică”.

După ce inc. S. primeşte un SMS la ora 18.58.15 de la inc. M., prin care este anunţat că „au plecat toţi”, vameşul îi confirmă lui U. că „poate să intre la o cafea”, indicându-i „artera dreaptă de intrare în ţară”.

La ora 19 august 26 acelaşi lucrător vamal primeşte un SMS de la inc. M. fiind informat că o echipă de control de la Direcţia Regională Vamală Iaşi a venit în zonă.

În aceste condiţii, la ora 19 august 37 când este apelat de I. care îi spune că a intrat deja în vamă, îi comunică faptul că au venit cei de la „capitala Moldovei”, inc. S. cerându-i să rămână pe loc până ce se va interesa cine face parte din echipa de control:

S. : Da.

I. : O venit de la capitala Moldovei cică.

S. : Aia e, că amu’, chiar amu’ o sunat cineva, mi-o dat mesaj. Nu ştiu cine îs.

I. : Eu deja am intrat. Ce să fac?

S. : Aia e, că nici eu nu ştiu cine îs. Haide că mă duc să văd.

I. : A. spunea că (…)

S. : Hai că, stai pe loc cumva. Da ?

I. : Ok, ok.

S. : Să văd eu.

I. : Bine. ”

Conform Ordinului de misiune nr. 790 între orele 16.00 - 00.00 echipa de control din cadrul Direcția Regională Vamală Iaşi, din care făcea parte U.U.U., a executat o acţiune în zona Vămii Siret.

La orele 19 septembrie 45 inc. S. l-a contactat pe inspectorul vamal U.U.U., de la care află că este prin zonă, fiind întrebat ce să facă, să mai ţină sau nu pe cineva în aşteptare. U.U.U. îi comunică că treaba este bună.

U.U.U.: Da, domn’ S.

S. : Să trăiţi domnul’ U.U.U. Ce faci domnul’ U.U.U.?

U.U.U.: Îngheţ de frig. De abia am venit.

S. : Ce, eşti pe drum la noi?

U.U.U.: Da, da, da.

S. : Şi cum e?

U.U.U.: Îi, este o dubiţă mai încolo, nu ştiu care e treaba cu ea. Cred că e de la intervenţie.

S. : La voi cum e? Îi bine?

U.U.U.: Îi bine, că abia am ajuns.

S. : Dar nu, să ştiu.

U.U.U.: Hai că ne vedem.

S. : Dar nu, să ştiu ce fac, mă.

U.U.U.: Da mă, e bine băi.

S. : No, hai că atunci nu mai ţin pe nimeni în loc. Hai.

U.U.U.: Hai, hai, bine. Pa, pa, pa.

S. : Ocupă-te şi tu în drum ca lumea.

U.U.U.: Da, da, da. Bine. Pa, pa.”

După această convorbire inc. S. îi confirmă inc. I. că poate să se aşeze la rând, iar inc. A. i-a legătura şi el cu membrii echipei de control de la Direcția Regională Vamală Iaşi şi în timp ce se afla lângă aceştia le confirmă numitelor R. şi inc. I. că pot să intre în ţară fără probleme.

S. : Da.

I. : Ă, m-a sunat (…) aşa şi mi-a zis că îs ok băieţii.

S. : Ştiu.

I. : Da? Ă, mă pun la rând atunci.

S. : Da.

I. : Bine.

Autoturismele cu care au intrat în ţară inc. B., inc. I. şi R. au fost evidenţiate de inc. S., la poziţiile 77, 81 şi 88 din fişele sale de evidenţă.

Inc. M. a fost persoana care a verificat traseul, comunicându-i inc. S. locaţia echipei de control şi momentul plecării lor, astfel că în funcţie de informaţiile primite membrii grupului erau dirijaţi să intre în România sau să aștepte în Ucraina ori la magazinul P..

După ce membri grupului coordonat şi sprijinit de cei doi funcţionari au intrat pe teritoriul României, i-au contactat telefonic pe aceştia cu scopul de a se întâlnii (conv. de la 20 iunie 17, 20.24.46, 20.26.22, 20.51.49, 21 aprilie 58, 21.18.13).

Pe tura de serviciu din 16/17 decembrie 2008, între orele 20:00-08.00 când au fost de serviciu inc. S. şi inc. A., ambii au fost întrebaţi de U. dacă „pot să-i viziteze în seara asta un pic” (la 19 noiembrie 26 şi 20.20.03) convenind să mai discute dacă e „treabă în seara asta”, deoarece îşi făcuse prezenţa un echipaj de la Direcţia Regională Vamală Iaşi. Inc. A. îi transmite şi ag. S.S.S. (aflat de serviciu în Punctul de Trecerea Frontierei Siret) despre echipa de control şi că deci „nimic”, în seara asta, şi vor acţiona numai dacă aceştia o să plece la o „bucată de noapte”.

Apoi inc. G. şi inc. I. l-au întrebat pe inc. insp. pr. A. prin telefon la 21.21.43 şi 22 aprilie 12 dacă „este loc de o cafeluţă”, acesta spunându-le să mai aştepte pentru că nu ştie care e situaţia, dar urmează să se edifice.

După ce echipajul Direcţiei Regionale Vamale Iaşi a plecat din zonă, inc. S. şi inc. A., le-a divulgat membrilor grupului date şi informaţii cu caracter secret, nedestinate acestora, îndemnându-i să plece în Ucraina, astfel:

a) la 22.53.42, când inc. A. îi spune inc. I. că echipa de control de la Direcția Regională Vamală Iaşi a plecat, şi poate să se ducă „la verişoara” iar la întoarcere va fi controlată de „S.” Apoi la ora 00 iunie 36 poliţistul îi spune să vină în ţară pe artera dreaptă, dar să mai aştepte, întrucât aflase de la inc. S. că serveşte masa. (vameş S., în a cărei fişă de evidenţă, la poziţia 7, este menţionat controlul asupra autoturismului cu care s-a întors din Ucraina numita I.).

b) la 22.54.36, când inc. A. îi spune lui inc. B. să „pornească motoarele” şi să vină în vamă, iar la 00 iunie 53 îi cere lui V. să mai amâne întâlnirea întrucât trebuie mai întâi „să mănânce L”;

c) la ora 23 iunie 09, când inc. A. îl îndemnă pe T. să se ducă să „muncească”. La ora 03 iunie 00, având suspiciuni în legătură cu un autoturism ce părea a fi de la Direcția Regională Vamală Iaşi, ofiţerul îi cere să mai aştepte „oleacă acolo”.

d) la orele 23 iulie 35, când inc. M. îi cere vameşului inc. S. să-i dea un beep când poate să „ia startul”, iar la 01.15.45 vameşul îl cheamă la el şi îi spune să vină pe artera doi.

e) la orele 23 august 06 şi 23.29.40, când inc. S. îi confirmă lui U., că „s-a făcut vreme”, pentru a se duce la „mătuşa”, iar aceasta îi comunică faptul că într-o oră ajunge la el, dar dacă între timp se iveşte ceva să o anunţe;

f) la ora 23.13.47, când inc. A. îi spune lui R. că o va suna dacă să vină sau nu;

g) la orele 23.16.03 şi 23.19.20, când inc. S. îi spune lui G. că s-au liniştit treburile, iar aceasta îi confirmă că va pleca în Ucraina, vor ţine legătura la telefon şi când va prinde momentul va intra în România. La orele 00.56.26 vameşul îi cere să mai aştepte înainte de a intra în România, iar la 02.31.08 îi confirmă că se „pot vedea”.

h) la ora 02 aprilie 29, când inc. A. o chemă pe R. să vină pe artera stângă de intrare în ţară, iar „prietena sa” pe artera dreaptă

g) la ora 02.14.09, înainte de a intra a doua oară în România inc. I. îl întreabă pe vameş, dacă „poate să intre la o cafeluţă”, după care îl avertizează pe inc. A., la ora 02.59.54, că pe traseul de după vama Siret este o echipă de control „de la capitală”. Imediat inc. insp. pr. A. îi solicită vameşului inc. S. „să se oprească” pentru că a venit o echipă de control de la vamă şi îl trimite pe inc. L. să verifice traseul. La orele 03 iulie 35 şi 03 noiembrie 08 ofiţerul de poliţie îl informează pe vameş că a fost o alarmă falsă şi că autoturismul suspect a fost urmărit până în loc. Dărmăneşti de inc. L. şi inc. M., ultimul dintre ei trimiţându-i un SMS cu acest conţinut şi inc. S.

După ce s-au convins că este o alarmă falsă cei doi funcţionari publici le-au confirmat membrilor grupului că pot să vină în vamă: lui V. - la ora 03.18.20, lui U. - la ora 03.34.04, lui G. - la ora 03.47.56, lui I. - la 03.59.54.

Toţi membri grupului au fost apoi controlaţi la intrarea în România doar de vameşul inc. S., autoturismele acestora fiind menţionate în fişa de evidenţă, deşi pe artera de intrare în ţară călători îşi mai desfăşurau activitatea încă trei lucrători vamali.

Pe aceiaşi tură de serviciu inc. S. îi cere lui M.M.M., ca înainte de a intra în România, să se oprească la acelaşi Shop de la care a luat pe 04 decembrie 2008 plasele cu ţigări şi cu băutură ce îi erau destinate lui şi să mai ia de acolo o plasă pe care a lăsat-o vameşul şi să i-o aducă acestuia. Autoturismul cu care M.M.M. a intrat în România a fost evidenţiat tot pe fişa de evidenţă a vameşului S.

Din imaginile camerelor de luat vederi amplasate în Vama Siret, pe artera de intrare în România, din data de 16 decembrie 2008 reiese că numitul M.M.M., cu autoturismul, a intrat în Punctul de Trecere a Frontierei Siret la ora 23 octombrie 41, fără a staţiona, fără a fi controlată de vreun vameş şi fără să fie prezentate documentele de călătorie poliţiştilor de frontieră (ora de intrare pe arteră:23 octombrie 41 şi ora de ieşire de pe arteră: 23 octombrie 42).

La aceeaşi dată, 16 decembrie 2008, ora 12 martie 56 inc. S. a fost apelat de inc. G. care-l întreabă dacă este de serviciu în acea seară, pentru că ea merge în Ucraina pe tura de zi şi ar intra în România pe tura de noapte, vameşul spunând-i că încă nu ştie dacă a fost planificat pe artera de intrare sau pe cea de ieşire, aspect ce depinde numai de şeful său.

La ora 22 aprilie 12 inc. S. a primit un SMS de la inc. G. de pe telefonul soţului său care-l întreabă dacă „este loc de o cafeluţă”.

La ora 23.16.03 inc. S. trimite un SMS lui inc. G. (pe telefonul soţului V.V.) cu mesajul „acum da”.

La ora 23.19.20 inc. S. a fost apelat de inc. G. care-i spune că ea este acasă şi-l întreabă dacă are timp să se încadreze. Vameşul îi spune că s-au liniştit treburile, iar inc. G. îi răspunde că va trece în Ucraina, vor ţine legătura la telefon şi când va prinde momentul va intra în România.

La ora 00.56.26 (pe data de 17 decembrie 2008) inc. S. a fost apelat de inc. G. care-l întreabă dacă într-un minut îl poate vedea, vameşul confirmând, spunându-i să aştepte;

Din imaginile camerelor de luat vederi amplasate în Vama Siret, din 17 decembrie 2008, reiese că inc. G., cu autoturismul, a intrat prima oară în Punctul de Trecere a Frontierei Siret la ora 01 noiembrie 35, când maşina condusă de aceasta trece prin Punctul de Trecere a Frontierei Siret fără a staţiona, fără a fi controlată de vreun vameş şi fără să fie prezentate documentele de călătorie poliţiştilor de frontieră, după ce a fost chemată de vameşul S. la 23.16 şi 23.19 ( ora de intrare pe arteră: 01:11:35 şi ora de ieşire de pe arteră: 01:11:37).

Vameşul S. a menţionat în fişa de evidenţă că a controlat autoturismul.

La ora 02.31.08 inc. S. a fost apelat de inc. G. care-l întreabă dacă se pot vedea, vameşul răspunzând afirmativ;

Din imaginile camerelor de luat vederi amplasate în Vama Siret, din 17 decembrie 2008, reiese că inc. G., cu autoturismul, a intrat a doua oară în Punctul de Trecere a Frontierei Siret pe artera de intrare în România, la ora 02.44.48 când maşina condusă de aceasta trece prin Punctul de Trecere a Frontierei Siret fără a staţiona, fără a fi controlată de vreun vameş şi fără să fie prezentate documentele de călătorie poliţiştilor de frontieră (ora de intrare pe arteră: 02:44:48 şi ora de ieşire de pe arteră: 02:44:50).

Autoturismul nu mai este înregistrat în fişa de evidenţă a vameşului inc. S. sau a altui lucrător vamal ce şi-a desfăşurat activitatea pe artera de intrare în ţară.

La ora 03.47.56 vameşul inc. S. a fost apelat de inc. G. care îl întreabă dacă se pot vedea;

Din imaginile camerelor de luat vederi amplasate în Vama Siret, din 17 decembrie 2008, reiese că G., cu autoturismul, a intrat a treia oară în Punctul de Trecere a Frontierei Siret la ora 04 ianuarie 11 când maşina condusă de aceasta trece prin Punctul de Trecere a Frontierei Siret fără a staţiona, fără a fi controlată de vreun vameş şi fără să fie prezentate documentele de călătorie poliţiştilor de frontieră (ora de intrare pe arteră: 04:01:11 şi ora de ieşire de pe arteră: 04:01:12).

Nici de această dată autoturismul nu mai este înregistrat în fişa de evidenţă a vameşului S. sau a altui lucrător vamal ce şi-a desfăşurat activitatea pe artera de intrare în ţară.

La data de 19 decembrie 2008 vameşul inc. S., care era de serviciu pe artera de ieşire marfă (TIR-uri) i-a comunicat lui M.M.M., care avea cumpărată o cantitate de ţigări de la Shop, să aştepte să se întunece pentru a se întoarce din Ucraina, să-l sune pe vameş, să vină pe artera stângă, să „le aibă” la îndemână, să tragă apoi în parcarea vameşilor şi să i le „arunce” în maşina lui (conv. de la ora 08.33.13):

M.M.M. : Aşa. Pun ceva, da? Pun ceva.

S. : Dar să le ai la îndemână.

M.M.M. : Aha.

S. : La îndemână, să ţi le iau eu în caz de ceva de acolo, înţelegi?

M.M.M. : Aha. Bine, bine domnul S. Că aş pune nişte ţigări, ştiţi? Dedesubt, nu ştiu cum să fac, vreo 50. Pot să pun ?*

S. : Câte?

M.M.M. : Vreo 50. Pot?

S. : De aia mă gândesc, că e ziua când vii, ştii? Şi se vede.

M.M.M. : Hai dar să vin mai târziu, vin cât de noapte.

S. : Păi pe la cinci se întunecă. Cinci şi jumate.

M.M.M. : Aşa, vin pe la şase.

(conv de la ora 17.25.06).

S. : Da.

M.M.M. : Respect, să trăiţi, acuma intru la ruşi. Să intru?

S. : Da şi te opreşti acolo de unde mi-ai dus mie.

M.M.M. : Da.

S. : Să îţi iei tu restul, spui că pentru mine.

M.M.M. : Aha. Mă duc să îmi iau aşa. Bun, bun. Bine.

S. : Na, urgent. Să nu stai mult acolo, spui că mie îmi iei ce iei.

M.M.M. : Bun, bun.

S. : Îţi spun, ştii? Că eu am vrut să te duc dincoace şi aici bagă marfă şi e şi brigada.

M.M.M. : Bagă marfă, nu se poate.

S. : Şi e brigada de la Iaşi şi nu ai cum să, că îs închise, nu îmi dă acuma.

M.M.M. : E venită brigada de la Iaşi ?

S. : Îs aici la descărcat.

M.M.M. : Aha, e bine. Bun, bun. Şi pe care, pe care bandă intru atunci când ajung?

S. : Ă, pe stânga.

M.M.M. : Pe stânga, lângă birouri acolo.

S. : Da, da, da.

M.M.M. : Bun.

S. : Dar vin eu acolo.

M.M.M. : Bun, bun. Deci eu mă duc şi iau din Shop şi spun că pentru dumneavoastră şi venim mai departe.

S. : Da, da, da.

M.M.M. : Bun, bun. Respect, domnul S.

S. : Dar şi acolo, rapid. Şi la alea de la Shop. Spui că îs a mele dacă îi.

M.M.M. a fost controlat la intrarea în ţară de vameşul X.X.X., căruia pentru cartuşele pe care le avea în autoturism, i-a pus în mână „ăia”, acesta din urmă aşteptându-l să mai meargă o dată în Ucraina.

M.M.M. : Da domnul’ S.

S. : Ce ai vorbit cu ăsta, că mergi înapoi sau ce?

M.M.M. : Cu ?

S. : Cu colegul.

M.M.M. : Nu am vorbit nimic, am zis că na, zic: am 10, 15, cartuşe nu ştiu câte am, şi i-am pus ăia în mână că na, şi am zis că tre’ să îi dau lui, la. Doamne iartă-mă.

S. : Nu, dar el o zis că nu ştiu ce, că ai zis că vii înapoi, sau ce că faci?

M.M.M. : A, da, că poate mai trec pe aici, atâta tot. (N.l. - nu se înţelege), ce să mai vii? Doamne iartă-mă, nu’s nebun.

S. : Nu ştiu, că amu’ m-o sunat el. Că na, unde eşti? Zic: unde e, e plecat. Cum, că o zis că vine. Zic: pe unde să mai vină?

M.M.M. : Am zis că mai trec pe aici, ha, ha,ha. Zic mai trec, mai trec pe aici.

S. : A.

M.M.M. : Da, asta am zis. O fi înţeles că mai trec acuma, Doamne iartă-mă, îs dus puşcă.

S. : O crezut că mai vii odată repede înapoi sau.

Inc. A. l-a asigurat pe inc. S. că pe traseu nu este nimeni, deci să stea liniştit.

În aceeaşi zi, la ora 18 decembrie 32 lucrătorul vamal inc. S. a fost apelat de vameşul inc. X.X.X., aflat pe artera de intrare în ţară căruia inc. S. îi spune că a fost sunat de G. - proprietarul autoturismului, (n.r.) care nu are „unde să mai meargă”(nefiind de serviciu pe artera de intrarea S., ci la sectorul marfă TIR-uri - n.r.). Inc. X.X.X. îi răspunde „hai mă, bine” şi adaugă că M.M.M. i-a zis că o să mai vină o dată, nu a venit şi încă-l mai aşteptă;

Din imaginile camerelor de luat vederi amplasate în Vama Siret, din 19 decembrie 2008, reiese că inc. G., cu autoturismul, a intrat în Punctul de Trecere a Frontierei Siret la ora 01.16.08 staţionând în dreptul ghişeului poliţiştilor de frontieră. După ce a prezentat documentele de călătorie la ghişeul poliţiştilor, a discutat cu aceştia în două rânduri, intrând chiar în interior, după care are o discuţie cu un lucrător vamal în spatele maşinii sale, şi apoi autoturismul părăseşte vama fără a fi controlată de vreun vameş în portbagaj, în celelalte compartimente, fără a fi scoase sau verificate bagajele din interiorul maşinii (autoturismul a staţionat pe arteră 4 min. şi 8 sec.).

Ulterior intrării în ţară a inculpatei G., aceasta a stabilit de comun acord cu inc. S. ca a doua zi, când vameşul urma să lucreze pe artera de intrare în ţară călători, să se deplaseze din nou în Ucraina.

La datele de 20 decembrie 2008 şi 22 decembrie 2008 inc. A. i-a comunicat inc. H. că nu este momentul să plece în Ucraina, urmând să o anunţe când se va ivi un moment favorabil.

La rândul său inc. S. a stabilit cu M.M.M., când acesta din urmă, poate pleca în Ucraina, respectiv pe tura când vameşul va fi de serviciu pe artera de intrare în ţară:

La data de 23 decembrie 2008 între orele 08.00-20:00 a fost de serviciu lucrătorul vamal inc. S. pe artera de intrare în ţară şi ofiţerul de poliţie, şef de tură, inc. A.

La ora 10.32.44 inc. I. îl contactează pe ofiţerul de poliţie şi îl întreabă dacă a vorbit cu inc. S., ca să-i spună acesta dacă să vină în vamă sau dacă să stea acasă.

Inc. G., U., V. şi inc. I. l-au contactat la orele 09 noiembrie 35, 10.53.34, 13.52.12 şi 14 aprilie 05 pe vameşul inc. S. şi l-au întrebat dacă „pot servi o cafeluţă astăzi” sau „pot să vină la un ceai”, acesta răspunzându-le că după ora 16.00, după ce pleacă şeful lui din vamă. Apoi inc. G. şi inc. I. l-au contactat şi pe inc. A., de la care au aflat că şeful vămii (F.F.F.) nu a plecat de la serviciu şi că trebuie să mai aştepte.

Şi numitul V. i-a cerut inc. A. să-i dea un beep când să vină în România, ofiţerul indicându-i artera dreaptă de intrare în ţară, unde „este L”. Contactându-l şi pe inc. S., căruia i-a spus că se află în Ucraina, V. este sfătuit să aştepte la Shop până îl va chema, pentru că nu a plecat nici şeful vămii şi nici şeful Punctului de Trecere a Frontierei Siret (cms. P.P.). După ce a intrat în Vama Siret, V. a fost controlat de inc. S., fiind evidenţiat la poz. 17 din fişa de evidenţă.

Ca de obicei numitele inc. I., R., U., inc. G. şi inc. H., înainte de a pleca în Ucraina i-au întrebat pe inc. S. şi inc. A., despre eventualele echipe de control, dacă nu sunt probleme în vamă şi pe traseu şi dacă se pot deplasa în ţara vecină (conv. de la 16.47.13, 17 ianuarie 50, 17 iulie 11), iar la întoarcerea în România li s-a comunicat pe ce arteră să intre în ţară (conv. de la 17.51.03, 18.23.01, 19.33.11).

Inc. A. i-a comunicat inc. I. că el este în vamă şi nu cms. M.M., cerându-i acesteia să intre din Ucraina în România, indicându-i artera pe care lucra inc. S. şi precizându-i faptul că pe traseul post-vamal nu sunt probleme.

Membrele grupului enumerate mai sus s-au deplasat la intervale scurte de timp de două ori în Ucraina, în Vama Siret fiind controlate de fiecare dată de vameşul inc. S., după care l-au contactat pe inc. A. pentru a se întâlnii pe traseu (conv. de la 18.44.21. 18.56.56, 20.48.56 şi 21 noiembrie 12) aflând totodată că drumurile „îs bune, îs bătătorite” (conv. de la 17.52.57).

În aceiaşi tură de serviciu inc. S. şi inc. A. au discutat cu inc. L. şi M. ca aceştia să se deplaseze în vamă, dar să evite să fie văzuţi de cms. P.P.

Pe tura de serviciu din 24/25 decembrie 2008 membri grupului format din inc. I., U., inc. G., inc. H., V., T. şi R. au luat legătura pe rând atât cu inc. S. cât şi cu inc. A., pe care i-au întrebat dacă pot să plece în Ucraina, pot „să-i colinde” sau să vină „la o cafeluţă” (12.00.12, 20.19.14, 20.48.38, 21 ianuarie 20, 21.20.35, 21.31.13, 21.59.59).

După ce au primit acceptul acestora, membrii grupului s-au deplasat în Ucraina cu autoturismele (unii chiar de două ori), iar înainte de a se întoarce în România l-au contactat din nou pe vameş pentru a afla pe care arteră să intre pentru control.

- la ora 20.40.19 şi 20.49.21 vameşul le spune inc. I. şi U. să vină repede pe oricare dintre cele două artere;

- la ora 21 ianuarie 20 şi 21.35.18 vameşul îi cere inc. G. să vină pe artera dreaptă de intrare în ţară, aceasta spunându-i că ajunge la el într-un minut;

- la 21.20.35 vameşul îi spune inc. H. să vină pe artera dreapta de intrare în ţară, aceasta cerându-i apoi la 21.36.03 să iasă din ghereta vameşilor pentru a o controla;

Deoarece I. a fost oprită de ag. Z.Z.Z., ce îşi desfăşura activitatea pe artera de intrare în ţară, fiind întrebată câte cartuşe de ţigări are şi cu toate că „i-a spus şi degeaba”, subofiţerul a trimis-o la maşină şi i-a oprit paşaportul:

A.: - Da.

I.: - Auzi?

A.: - Î?

I.: - Colegul tău care ieri era pe ieşire m-o întrebat câte (…) şi am zis (…).

A.: - Care coleg?

I.: - Care era pe ieşire ieri.

A.: - Spune că ştiu eu.

I.: - I-am spus şi degeaba, m-o trimis la maşină şi mi-o oprit (…) .paşa (…).

A.: - Da, ajung eu acum acolo.

I.: - Hai, c-am să leşin.

A.: - Pa.

I.: - Pa.

Aflând acest lucru de la I., insp. pr. A. l-a contactat pe ag Z.Z.Z. şi i-a ordonat să-i restituie paşaportul inc. I.:

A.: - Da!

Z.Z.Z.: - Ce faci A.?

A.: - Bine! Cine e la telefon?

Z.Z.Z.: - Z.Z.Z.

A.: - . Ştiu! Dă-i paşapoartele!

Z.Z.Z.: - Da? Bine pa!

A.: - Pa!

Atât inc. I., inc. G., cât şi inc. H. au fost „controlate” la intrarea în România de vameşul inc. S., şi evidenţiate în fişa sa de evidenţă.

Respectându-se şablonul după care acţiona grupul, membrii acestuia l-au contactat apoi pe inc. A. pentru a afla situaţia controalelor de pe traseul post-vamal stabilind să se întâlnească cu acesta. După fiecare întoarcere în ţară traficanţii de ţigări se întâlneau cu ofiţerul, scopul fiind de a-i da sume de bani, aşa cum va reieşii din discuţiile telefonice ulterioare.

Întrucât cel ce avea ca sarcină asigurarea traseului şi patrularea în zona oraşului Siret, spre vamă, spre Rădăuţi şi Suceava, în persoana inc. M., la anunţat printr-un SMS, la ora 21.58.15, pe inc. S. despre venirea unei echipe de control de la „intervenţie”, acesta din urmă le-a întrebat pe inc. I. şi inc. G., după ce anterior le-a dat liber de vamă, dacă „e bine până amu”, pentru că a venit „intervenţia”, o mașină care s-a îndreptat spre Botoşani, cerându-le să aştepte până se lămureşte situaţia (conv. de la 22.14.48 S. cu G.):

S. : Ce faci?

G. : Ce să fac, un pic de trebuşoară.

S. : E bine până amu’?

G.: Da, da.

S. : Că o venit o maşină în trombă şi o luat-o încolo spre Botoșani, cred că.

G. : Da?

S. : Îhî.

G. : Na, pentru mine e bine. Nu ştiu.

S. : No’ bine.

G. : Eu oricum, nu am mers spre Botoșani.

S. : Aşa am înţeles eu, că încolo ar fi luat-o.

G. : Aha şi să nu mai merg, nu?

S. : Nu ştiu, zău. Îi, ceva îi dubios.

G. : Aha. Na, atunci mai bine ne retragem. Nu?

S. : De aia zic, că nu ştiu unde o dispărut.

G. : Da, da, da. Hai că ne mai interesăm noi pe aici, mai vedem.

S. : Jeep din ăsta, patru ori patru.

G. : Da, da, da.

S. : Şi mergea urât de tot.

G. : Da. Hai că mai verificăm noi pe aici, când ne ducem încolo.

S.: Bine.

G. : Bun.”

(conv. de la 22.16.55 S. cu I.):

S. : Alo ?

I. : S-a întrerupt mai devreme. Sunt bine.

S. : Na bine, că îi ceva mişcare zic în zonă, suspectă de tot.

I.: Da, da, da. Ştiu. Ştiu. De asta mai, mă plimb să beau o cafea pe aici.

S. : Că nu ştiu ce-i, îi, până nu-i lămurită nu mai (…).

I. : Ă, ştiu. Bine, vă mulţumesc mult de telefon. Pa.

Inc. M. a organizat un dispozitiv de urmărire pe traseu a autoturismelor suspecte, a ţinut legătura cu inc. S. comunicându-i când poate să acorde liber de vamă şi totodată l-a informat pe vameş când a venit echipa de control de la Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră Suceava, conform următoarelor discuţii telefonice:

- M.=tel. x=S.=tel. x=ora 19:17:08.

- S.=tel. x=M.=tel. x=ora 19.39:08.

- M.=tel. x=S.=tel. x=ora 20:26:35.

- S.=tel. x=M.=tel. x=ora 20:34:59.

- M.=tel. x=S.=tel. x=ora 20:38:44.

- M.=tel. x=S.=tel. x=ora 20:45:35.

- S.=tel. x=M.=tel. x=ora 20:46:31.

- M.=tel. x=S.=tel. x=ora 20:51:53.

- M.=tel. x= S.=tel. x=ora 21:58:15.

Având în vedere prezenţa echipei de control de la Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră Rădăuţi, ce acţiona la Staţia Peco din apropierea Punctului Vamal Siret, inc. A. i-a cerut inc. I. să se întoarcă (la 22.32.29), i-a informat despre acest lucru şi le-a cerut şi numiţilor inc. H. (la 00.15.09), şi T., cărora le-a spus că aceştia „îs dubioşi rău”, să aştepte că-i va ţine la curent referitor la „dacă-i treaba bună” (la 01.53.58). Ofiţerul i-a cerut apoi lui R. (care a intrat în Ucraina la 21.42.28 şi a ieşit la 07.51.47) să mai aştepte ca să vadă dacă a plecat „intervenţia” (conv. de la 07.36.14), după care, fiind întrebat pe ce arteră să intre, i-a indicat să se ducă la „mustăcios” - lucrător vamal S. (conv. de la 07.55.03). Inc. insp. pr. A. l-a informat apoi şi pe inc. S. că echipa de control a trecut de Ratorş şi i-a cerut acestuia din urmă să aibă grijă de „prietena lui”.

La datele de 27 decembrie 2008 şi 28 decembrie 2008, inc. A. fiind întrebat de inc. I., V., T. dacă se pot deplasa în Ucraina, poliţistul le-a răspuns negativ, adăugând că nu se poate intervenii la echipa de control care se află pe traseu. Convorbirile au avut loc la următoarele repere orare:

- V.=A.=ora 12:08:22.

- V.=A.=ora 21:25:08.

- T.=A.=ora 21.26:54.

- A.= I.=ora 21:45:26.

Pe data de 29 decembrie 2009 A. i-a spus lui S. că are o veste proastă pentru că începând cu data de 01 ianuarie 2009 se vor schimba turele de serviciu şi nu vor mai lucra pe aceiaşi tură, cerându-i să intervină la cineva pentru a rămâne pe tură cu el (conv. de la ora 16:32:57).

Ulterior, datorită faptului că tura vameşilor cu care „colabora” grupul infracţional nu mai corespundea cu cea a poliţiştilor de frontieră coordonată de inc. A., s-a apelat la sprijinul unor agenţi de poliţie de pe alte ture (ag. I.I., ag. L.L., etc.).

La data de 03/04 ianuarie 2009 inc. I. a încercat să aducă în ţară cantitatea de 21.480 pachete de ţigări şi 4.980 pachete de ţigarete (cca. 50 baxuri de ţigări), având sprijinul inc. A., ţigări ce au fost confiscate de autorităţile vamale Ucrainene înainte de a fi introduse în România. Vameşul român ce ar fi trebuit să „controleze” la intrarea în România autoturismul era inc. N., ofiţerul de poliţie informându-l pe acesta la ora 04 februarie 47 despre faptul că inc. I. „n-o venit”, întrucât au „băgat-o dincolo la boxă” (camera de control amănunţit).

În ceea ce priveşte acest eveniment, pe data de 07 ianuarie 2009, la ora 19.33.42, inc. G. a discutat despre cele 50 baxuri confiscate de la inc. I. cu inc. H., întrebându-se dacă şeful Vămii Siret, F.F.F., ştie că între această confiscare şi inc. A. există o legătură.

Pe data de 08 ianuarie 2009, la orele 11:38:17 şi 11:46:57, inc. A. a discutat la telefon pe aceiaşi temă cu inc. I., aceasta din urmă fiind revoltată de verificările pe care le face şeful Serviciul Poliției de Frontieră Siret (cms. M.M.), deşi este în concediu, în legătură cu implicarea şefului de tură (A.) în acţiunea de a introduce cele 50 baxuri de ţigări în România, în noaptea de 03/04 ianuarie 2009.

Inc. A. o sfătuieşte să declare că ea nu are nici o treabă cu „papucul acela” (în care au fost găsite cele 26.460 pachete de ţigări), că s-a urcat la ocazie în aceea maşină şi să nu accepte să se deplaseze împreună cu şeful Serviciul Poliției de Frontieră Siret în Ucraina, pentru verificări:

A. - Na. Şi. Deci el asta te-o întrebat, nu?

I. - Da.

A. - Dacă te-am ajutat eu?

I. - Da, dacă tu ştiai, dacă. O verificat dacă maşina trecea pe par. Pe tura ta, ştii?

A. - Aha, şi?

I. - Acuma o văzut-o şi. Bineînţeles că o trecut, nu?

A. - Da, şi?

I. - Şi o zis că: (relatează o discuţie purtată cu o altă persoană) „Eu cred că A. o venit cu maşinile pe partea cealaltă”.zic, nu face aşa ceva el, cel puţin eu de câte ori am încercat şi am încercat să vorbesc cu el m-o trimis să vorbesc cu tine chiar. Nu cred. Nu era a lui.”Hai spune, că era şi marfa ta!”.zic ce să spun prostii, adică mă duc cu maşina mea încolo şi acuma. Era marfa mea? „Păi da, totuşi, partea ucraineană aşa o scris.”.Zic, na eu ce să-ţi spun, dovedeşte-mi că-i maşina mea, o scris că-i maşina mea, păi ce, n-aveau certificat de înmatriculare la maşină? Cum să scrie aşa ceva, tu nu-ţi dai seama că. Procesul-verbal pică din prima pe bază de nulitate şi asta am să cer!

A. - Da.

I. - Ca nulitate absolută. Şi zice: „Ei, na, da. Şi totuşi cine din vamă, cine i-a ajutat?” Zic, băi nu ştiu, efectiv nu ştiu, ce să-ţi spun prostii!

A. - Na, eu îţi spun cum lucrează el, ştii? Eu tare. Na, că. Oricum tu n-aveai nici o treabă cu Papucul ăla. M-auzi?

I. - Te-aud da ce treabă aveam eu, era a mea? Aia era o ocazie. Ce să.

A. - Na. Şi tu la ocazie te-ai urcat în Papuc şi cu asta basta! Iar el o să sugă p. dacă-i prost şi caută ţap ispăşitor. Şi dacă era aranjat, na bun, de tine era.(neinteligibil).

I. - (râde).

A. - Eu îi spun pe faţă, să-mi bag p. dacă nu. Da, măi (neinteligibil) aranjat cu tine, na! El poa’ să mă înregistreze, poa’ să facă.

Cartea de identitate a autoturismului şi procura prin care proprietarul acestuia o împuternicea pe inc. I. să-l folosească la tranzitarea frontierei de stat a fost găsită, cu ocazia percheziţiei domiciliare din 23 martie 2009, la domiciliul insp. pr. A., împreună cu procese verbale de confiscare a ţigărilor întocmite pe numele lui I.

Inc. I. are o discuţie telefonică pe data de 17 ianuarie 2009 la ora 13 martie 47 cu A. despre confiscarea celor 50 cartuşe de ţigări, acesta din urmă spunând că şeful Vămii Siret - F.F.F. a obţinut de la autorităţile ucrainene copia procesului verbal de confiscare, comisarul P.P. v-a solicita desfăşurătorul telefoanelor lor din noaptea de 03/04 ianuarie 2009, dar că vor declara că sunt amanţi pentru a putea justifica convorbirile telefonice dintre ei.

I.: - Da zi-mi şi mie ce s-o întâmplat?

A.: - Ă. Nicu o cerut., m-auzi?

I.: - Î?

A.: - Să-i deie procesul verbal de la ucraineni, de acolo, ştii?

I.: - Îhî.

A.: - Şi i-o dat lui x, înţelegi?

I.: - Îhî.

A.: - Şi i-a zis că .vor o lună de zile, ştii? Să urmărească, să vadă cu cine s-o luat legătura în seara aia, ştii? E (neinteligibil) curios să fie d-aicea de la noi, cu cine, ştii?

I.: - Îhî.

A.: - Înţelegi, a cu-i era maşina? M-auzi?

I.: - Şi ţi-a cerut numărul meu?

A.: - Nu. Şi ăla mi-a zis, vezi, zice uite care-i treaba: vezi aşa, aşa, aşa, că ia toate înregistrările din seara aia, înţelegi? Numai că ei au numărul meu de telefon de pe Orange. Alo?

I.: - Da, te-aud.

A.: - Şi. Tu eşti pe Cosmote şi eu tot. Adică erai pe Orange şi eu am vorbit de pe Cosmote şi de pe telefonul lui B., deci, poate să facă toate verificările care vor.

A.: - Şi dacă-i ceva domne ia vezi a cui era maşina.(neinteligibil).na.(neinteligibil).păi. Da cu tipa aia ce-ai vorbit? Păi am vorbit c-o rămas în pană domne şi s-o urcat în maşina aia, înţelegi?

I.: - Îhî.

A.: - Dar pe viitor, ştii, nu mai putem vorbi de pe Orange-ul meu, nu mai pot vorbi cu tine, înţelegi ce-am vrut să-ţi spun

I.: - Păi nici n-am vorbit în ultima perioadă, nu?

A.: - Păi nu. Că pe mine orice m-ar întreba, domne ai vorbit? Da domne da, ce? E amanta mea şi vorbesc cu ea, care-i problema? Că s-o urcat în maşina aia şi aia o avut confiscare, normal ca am vorbit, aşa, dar maşina ei e acolo şi cu asta basta, în cazul în care m-ar întreba. Nu m-o întrebat nimeni, nimica, nu, dar. F.F.F. vrea. E în râcă cu x, tare, ştii?

A.: - D-asta am zis ca să schimbi numărul ar fi cel mai bine. Ai o cartelă Cosmote, mi-ai da mie numai bip, şi eu te sun de pe Cosmote, că am nelimitat pe Cosmote. Dar ăsta nu-l mai dai şi lui B. şi lui. că nu poţi să ai încredere nici în ăştia

I.: - (neinteligibil) ce m-o întrebat, am rămas cu gura căscată.

A.: - Da, da. De asta spun, mă, ăsta-i numai al nostru, noi doi, atâta. Eu te trec aicea în memorie.

I.: - M. Da.

A.: - Asta e.

I.: - Sper să nu mi-l ia din urmă şi să vadă că.

A.: - Poftim?

I.: - Sper să nu mi-l ia din urmă.

A.: - Cine? Ce să-ţi ia din urmă?

I.: - (neinteligibil)

A.: - Şi dacă ţi-l ia, ce? Tu n-ai fost acolo, nu era a ta, ce nu (neinteligibil) povestea. Orice-ar spune, păi nu domne eu am plecat cu maşina de colo, colo, m-am urcat într-o maşină de Botoşani, de ce? Că o cunoşteam şi am rugat-o să mă ducă înapoi până în România, că s-o stricat maşina.

A.: - Da. Deci cu papucul ăla nu mai ai ce să mai. Faci plimbări.

I.: - (neinteligibil) nu-i al meu.

A.: - Păi nu dar ţi-am zis. Cu ăla nu mai treci.

A.: - Ce treabă ai tu cu papucul ăi? Te mai întreb odată? Vii cu papucul?

I.: - Nu.

A.: - Ş-atunci? Vino-ncoace, ia vino cu mașina şi-ţi explic eu ce-i de făcut.

Această confiscare, ce a presupus pierderea unei importante sume de bani investită într-o cantitate mare de ţigări, a generat o datorie pe care inc. I. o avea astfel de achitat inspectorului principal inc. A. şi pe care i-a achitat-o poliţistului, la insistenţele sale, după o perioadă de timp. Din convorbirile telefonice ulterioare dintre inc. G., inc. H., inc. L., inc. A., inc. I. şi K.K.K., reiese că insp. pr. A. era implicat în acest eveniment, iar o parte din banii folosiţi la cumpărarea ţigărilor din Ucraina aparţineau acestuia.

Pe data de 13 februarie 2009 la ora 15.14.16 inc. G. discută cu inc. A. despre o sumă de bani pe care inc. I. o datora ofiţerului, spunând că acesta îi va face probleme dacă nu i se va achita datoria.

La data de 16 februarie 2009, ora 20.39.33, inc. I. îi spune lui B. că a fost la inc. A. acasă, i-a lăsat surorii acestuia datoria, povestind despre faptul că aceasta a fost generată de confiscarea celor 50 baxuri de ţigări din 03/04 ianuarie 2009. Tot aceasta susţine că nu conta cu cât vindea ea ţigările aduse din Ucraina, dar îi dădea pentru ele şi cu 5 mii de lei mai mult la pachet lui A., neţinând cont de faptul că ea le şi transporta, tot ea fiind cea care finanţa achiziţionarea acelor ţigări:

I.: - Da trebuia să-i spui în faţă, eu cum am reacţionat? Am luat telefonul şi i-am transmis mesaj, frumos, să nu mă confunde cu altele.

B.: - Nu i-am zis nimic.

I.: - Ş-apoi, să nu se supere, dar chiar dacă mai aud un comentariu îi spun în faţă, că dacă era alta în locul meu şi îi lua marfa, ţi-am spus că mi-o luat-o (…).

B.: - Da.

I.: - Nici nu ţipa nici un leu, nu să dau eu bani din buzunar, na, că mi-o luat marfa, ce vrei să-ţi fac (…).

B.: - Ce să-i faci (…).

I.: - Vai (…) Ferească D-zeu, dacă am mai auzit vreun comentariu pot să-l (…), cât de cuminţică mă ştie el, o să rămână foarte surprins.

B.: - Nu ţi-o trimis nimic înapoi?

I.: - Nu, nu, nu, nu. Poate-i că-i cu nevastă-sa şi nu poate conversa sau o rămas surprins, nu se aştepta ca să reacţionez aşa.

B.: - Auzi, da cu nevastă-sa te-ai întâlnit?

I.: - Nu.

B.: - A (…) , deci nu era nimeni acasă?

I.: - Nu, era doar sora lui. (sora lui A.-n.r.).

B.: - Da şi i-ai lăsat ei.

I.: - I-am lăsat ei şi (…).

B.: - A (…) , şi tu normal, la marfa aia care, aşa, a dispărut, deci n-ai dat nimic. Na, era şi normal, nu?

I.: - Cum nu? Eu i-am plătit-o.

B.: - A., deci totuşi i-ai şi plătit-o? Da dacă tot n-o rămas a ta, doar ştie foarte bine, nu?

I.: - Păi da eu am plătit-o, de-acolo de la marfa aia, eu mai aveam să-i dau.

B.: - Da (…).

I.: - Deci, eu n-am luat nimic. Am pierdut-o şi i-am plătit-o totuşi, că na, eu am zis să fiu cu obraz, cum să-i spun că „Păi na, am pierdut-o şi (…) ” Da asta îi. Facerea de bine se dovedeşte încă o dată a fi (…) Da chiar m-o deranjat, ştii cât de mult? Doamne, enorm.

B.: - Deci el era (…) Deci, o văzut că nu mai răspunzi la telefon (…).

I.: - Da, da putea să se gândească (…) şi ştia foarte bine că ultima dată când am vorbit la telefon plângeam. Putea să se gândească, băi o fi păţit ceva, s-o fi îmbolnăvit, o fi călcat-o trenul, o fi (…) La asta s-o putut gândi?

B.: - Da ce-i la dânșii (…) Ce crezi că-i interesează (…) Îi interesează p (…) a şi banii.

I.: - E (…) , o luat ţeapă.

B.: - Au suflet?

I.: - O luat ţeapă.

I.: - Nici nu l-am rugat, ştii (…) Putea să se gândească la chestia asta în condiţiile în care dacă eu mă duceam şi-i spuneam „Hai, n-ai ceva să-mi dai?” sau „Împrumu-tă-mă cu atâta”, da în condiţiile în care ştii foarte bine cât sunt preţurile. Eu, nu conta cu cât le dădeam eu, îi dădeam şi cu cinci mii de lei mai mult la pachet, i le şi căram (…).

B.: - Da, aşa-i.

I.: - Tot eu mă duceam să-i duc banii, că de (…) , doamna-i doamnă, domnu-i domnul şi la urmă ce-am ajuns? Oare (…) Da bine înţeles că mă mai duc. Deci mâine (…).

B.: - Te duci?

În data de 05 ianuarie 2009 conform evidenţelor Autorităţilor de Frontieră Ucrainene şi a Punctului de contact Porubnoe, inc. B. a intrat şi ieşit în/din Ucraina astfel:

- Ieșire în Ucraina= B.=autoturism=05 ianuarie 2009=17:40:39.

- Intrare în România= B.=autoturism=05 ianuarie 2009=19:10:53.

Din imaginile camerelor de luat vederi amplasate în Vama Siret, din 05 ianuarie 2009, reiese că B., cu autoturismul, a intrat în Punctul de Trecere a Frontierei Siret la ora 19.36.25, când maşina condusă de aceasta a trecut pe artera de intrare în ţară fără a staţiona, fără a fi controlată de vreun vameş şi fără să fie prezentate documentele de călătorie poliţiştilor de frontieră (intrare pe arteră la ora 19.36.25 şi ieşire 19.36.26).

Cu toate acestea autoturismul a fost menţionat cu „control prin sondaj” şi „liber de vamă” de vameşul O., în fişa sa de evidenţă din 05 ianuarie 2009.

În data de 06 ianuarie 2009 conform evidenţelor Autorităţilor de Frontieră Ucrainene şi a Punctului de contact Porubne, inc. B. şi V. au intrat şi ieşit în/din Ucraina astfel:

- Ieșire în Ucraina=V.=autoturism=06 ianuarie 2009=ora 11:42:06.

- Intrare în România=V.=autoturism=06 ianuarie 2009=ora 12:38:46.

- Ieșire în Ucraina=B.=autoturism=06 ianuarie 2009=ora 11:41:46.

- Intrare în România= B.=autoturism=06 ianuarie 2009=ora 12:39:01.

La ora 11.26.07 poliţistul de frontieră inc. A. este apelat de inc. B. care îi spune că se duce în Ucraina, dar că e „slab, subţirel” şi că „aşa i-a zis K.” (lucrătorul vamal K. ce era de serviciu pe sensul de intrare călători-n.r.).

La ora 13.33.25 poliţistul de frontieră inc. A. este apelat de inc. B. care îi spune ofiţerului să vină „să plătească” pentru că ea a fost în Ucraina, şi-i va spune să treacă în contul lui A., dar „nu după aia să treacă altul” în contul poliţistului.

Din imaginile camerelor de luat vederi amplasate în Vama Siret, din 06 ianuarie 2009, reiese că inc. B., cu autoturismul, a intrat în Punctul de Trecere a Frontierei Siret la ora 13 ianuarie 26, când maşina condusă de aceasta a trecut pe artera de intrare în ţară fără a staţiona, fără a fi controlată de vreun vameş şi fără să fie prezentate documentele de călătorie poliţiştilor de frontieră (intrare pe arteră la ora 13 ianuarie 26 şi ieşire 13 ianuarie 28).

Cu toate acestea autoturismul a fost menţionat cu „control amănunţit” şi „întors spre Ucraina” de vameşul K., în fişa sa de evidenţă cu nr. 820/62 din 06 ianuarie 2009 poz. 37, fără ca vameşul să verifice vreun compartiment al maşinii, să coboare sau să verifice bagajele din autoturism.

Conform evidenţei autorităţilor ucrainene şi a Punctului de contact Porubne inc. B. a ieşit din Ucraina intrând în România încă de două ori, astfel:

- Intrare în România=B.=autoturism=06 ianuarie 2009=ora 15:14:57.

- Intrare în România=B.=autoturism=06 ianuarie 2009=ora 17:03:07.

La ora 15.43.50 poliţistul de frontieră inc. A. a fost apelat de D.D.D.D.: care îi spune că a vorbit şi cu cine este de serviciu pe arteră, şi că ar vrea să introducă în România o anumită marfă”, poliţistul avertizându-l că la Mihăileni este vama Iaşi şi vama Botoşani. (echipe de control din cadrul Direcţiei Regionale Vamale Iaşi).

La ora 18 martie 24 poliţistul de frontieră A. este apelat de inc. B. care îl avertizează că a venit „intervenţia”. (Echipă de control din cadrul Inspectoratului Judeţean de Poliţie Suceava).

În condiţiile în care la 08 ianuarie 2009 insp. pr. A. şi-a luat concediu, iar vameşul inc. S. nu era de serviciu, inc. H. şi inc. G. au încercat să introducă ţigări în România prin Vama Siret, fiind întoarse în Ucraina de vameşul E.E.E., întrucât cantitatea transportată depăşea plafonul legal prevăzut de Regulamentul Vamal, aceasta din urmă fiind mulţumită că nu a fost condusă la hala de control amănunţit, pentru că i-ar fi scos toate ţigările din autoturism.

După ce i-a declarat vameşului că are 25 de cartuşe de ţigări vameşul E.E.E. a lăsat-o pe inc. G. să aleagă între a se întoarce înapoi în Ucraina sau a abandona ţigările în favoarea statului român (conv. de la ora 14.37.44 şi 15.41.54).

Inc. G. a ieşit prima dată din Ucraina spre România la ora 14 august 13, a fost întoarsă în ţara vecină la 14.25.18 şi a reintrat fără ţigări în ţară la 14.57.23.

La data de 09 ianuarie 2009 înainte ca inc. G. să plece în Ucraina împreună cu inc. H., aceasta din urmă a discutat la telefon la ora 10.39.09 cu vameşul inc. O., care a asigurat-o că va fi „acolo unde trebuie” şi că „vremea este relativ bună”:

G.: - Da!

H.: - Salut! Am vorbit cu O.!

G.: - Da?

H.: - Da! Şi. este acolo unde trebuie şi o zis că. am întrebat cum e vremea. şi o zis că e relativ bună!

G.: - Da? Apăi hai, că mergem.!

Inc. G. şi inc. H. cu autoturismele, au intrat în Ucraina la ora 12.44.46, respectiv 12.59.56, după ce au discutat la telefon între ele, precum şi cu U., despre câte ţigări să declare vameşilor ucraineni la întoarcerea în România (conv. de la 12.27.48, 12.54.12 şi 13.17.39).

Inc. G. s-a deplasat în Ucraina de unde a introdus în România, prima dată, 50 cartuşe de ţigări (conv. de la ora 13.28.20), ce au fost comandate unui cetăţean ucrainean.

În tot acest timp inc. G., inc. H., Y., Y.Y.Y. şi Z. au ţinut legătura telefonic între ele, discutând despre activităţile ce le desfăşoară vameşii ucraineni, câte ţigări să le declare acestora, cu câte cartuşe le permit aceştia să iasă din Ucraina şi câte grivne le-au dat organelor de control (conv. de la 13.37.04, 13.51.03, 13.52.02, 13.54.48, 13.56.46, 14 iunie 11, 15.19.22, 15.21.52, 15.22.31, 15.25.13).

Inc. G. a fost controlată la intrarea în ţară în Vama Siret de lucrătorul vamal inc. D.D., la ora 16.30, cf. poz. 29 din fişa sa de evidenţă, acesta permiţându-i intrarea în România cu cele 50 cartuşe de ţigări, deşi potrivit dispoziţiilor legale nu avea dreptul să introducă în ţară decât 40 ţigarete. Pentru a-i permite introducerea în ţară a acestei cantităţi de ţigări, în mod ilegal, peste plafonul legal şi fără plata taxelor vamale, fără a dispune confiscarea mărfurilor deţinute de contrar dispoziţiilor legale, inc. G. i-a dat lucrătorului vamal inc. D.D. suma de 100 lei.

Ulterior, aceasta i-a comunicat lui H.H.H., la ora 16.36.21, că a riscat la ucraineni şi urmează să-i aducă ţigările pe care le are la ea, iar la ora 16:52:15 i-a cerut să-l sune pe Stelică să o ajute pentru că nu poate să facă efort la descărcat, adăugând că urmează să se întoarcă la magazinul P., unde H.H.H. să o însoţească.

Pentru a introduce diferite cantităţi de ţigări în România, membrele grupului foloseau metoda „capac”, având în autoturismele cu care veneau din Ucraina, pe lângă ţigările aflate la vedere şi ţigări depozitate în zona roţii de rezervă sub alte produse. Scoaterea ţigărilor din zonele ascunse presupunea un efort suplimentar, constând în înlăturarea capacului (ridicarea sacilor de zahăr), activităţi fizice în care inc. G. şi inc. H. i-au solicitat sprijin numiţilor N.N. şi H.H.H., persoanele ce cumpărau ţigările aduse din Ucraina.

La ora 16.45 după ce inc. G. s-a întors din Ucraina s-a deplasat în satul Bălineşti, com Grăniceşti, a ajuns la ora 17.05 şi a intrat în curtea casei părinţilor numitului H.H.H., unde a fost observată în timp ce descărca mai multe colete. La ora 17.05 a părăsit imobilul şi s-a întors în parcarea adiacentă Vămii Siret (conform procesului verbal de supraveghere).

Soţului său V.V., i-a relatat prin telefon la ora 16.57.38, cum a intrat în România pe artera dreaptă din Vama Siret şi că i-a dat vameşului un milion, iar agentului A.A.A.A. (de la paşapoarte) 50 lei.

Atât vameşii cât şi poliţiştii din Vama Siret erau la curent cu activitatea infracţională desfăşurată de membrele grupului în momentele în care aduceau ţigări din Ucraina sau de la magazinele P., ştiau cu ce se ocupă, mai ales că în unele ture se serviciu, fiecare se deplasa în ţara vecină de 3-4 ori. Mai mult decât atât şi în perioada anterioară (2007-2008) cât şi în cea în care grupul a fost monitorizat (noiembrie 2008-martie 2009), le-au fost confiscate în vamă sau pe traseu diferite cantităţi de ţigări sau au fost de multe ori întoarse în Ucraina, întrucât aveau în mijloacele de transport cantităţi de ţigări ce depăşeau cu mult plafonul vamal.

De regulă lucrătorii vamali cu care grupul „colabora”, din tura poliţiştilor condusă de insp. pr. inc. A., întorceau în Ucraina mijloacele de transport în care membrele grupului aveau importante cantităţi de ţigări, pentru a le proteja, în sensul de nu le fi confiscate ţigările pe traseu de diverse echipe de control.

Acest mod de lucru, de a întoarce în Ucraina autoturismele ce intenţionau să intre în România cu mărfuri ce depăşesc plafonul admis de Regulamentul Vamal nu este menţionat ca şi procedură de lucru în legislaţia şi metodologia vamală, dar a fost practicat de lucrătorii vamali din Vama Siret în momentele în care pe traseul post-vamal apăreau echipe de control de la Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră Rădăuţi, Inspectoratul de Poliție al Județului Suceava, Serviciul Poliției de Frontieră Siret sau Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Iaşi, despre a căror prezenţă vameşii erau anunţaţi prin telefon.

Având în vedere faptul că autorităţile ucrainene nu le permiteau membrelor grupului să se întoarcă în Ucraina cu cantităţi de ţigări peste plafonul admis (un cartuş de ţigări de persoană), acestea aşteptau în zona neutră dintre Vama Siret şi Vama Porubne plecarea echipelor de control de pe traseu, iar după ce erau informate despre plecarea acestora de către inc. L., inc. M., V.V. sau agenţi de poliţie (ag. I.I., ag. O.O., ag. L.L.) sau chiar insp. pr. inc. A. se reîntorceau în România, având în prealabil acordul telefonic al vameşilor, care le acorda liber de vamă în schimbul unor sume de bani.

Aspectele referitoare la faptul că inc. G. a ascuns ţigările sub sacii de zahăr, a declarat vameşilor ucraineni că are doar 10 cartuşe de ţigări, că este gravidă, precum şi că urmează să se întoarcă la Shop, de unde să mai cumpere ţigări i l-a relatat lui U. la 17 noiembrie 05:

G.: - Alo.

U.: - Mă. trecuşi?

G.: - Da. Tu Dorico am trecut. Stelică nici n-o mai vrut să vină cu mine că el o zis că se teme. Și-am venit singură.

U.: - .(neinteligibil).

G.: - Tu? E optzeci la sută riscul

U.: - Aoleu!

G.: - Da. Trage şi la boxă.( camera de control amănunţit a vămii - n.r.)

U.: - Şi cum te-ai fofilat?

G.: - .(neinteligibil).i-am spus.

U.: - Şi te-o lăsat cu zece şi nu te-o cotrobăit?

G.: - Da. Nu. Hai repede o zis că.

U.: - .(neinteligibil).

G.: - .(neinteligibil).că-s şi gravidă.

U.: - Fii atent. Singură s-o descurcat.(neinteligibil).

G.: - Oricum, oricum, zahărul n-avea cum să mă puie să-l dau jos, ştii?

U.: - Da, fiind singură.

G.: - .(neinteligibil).

U.: - Da, da.

G.: - .(neinteligibil).că am fost singură cu dânsul şi m-o întors înapoi.

U.: - Nu te-o întrebat unde îţi e.(neinteligibil).

G.: - .(neinteligibil).numai el, da.

U.: - Doamne, Măiculiţa Domnului. Pe unde eşti?

G.: - Hai mă duc .sunt cu Florin aicea.

U.: - A. Şi-apoi te duci înapoi, nu?

G.: - Da, mă duc la Shop acuma.

U.: - La noi?

G.: - Da.

U.: - Păi da aşa mai da.

G.: - Hai că nu mai pot să vorbesc. Hai şi tu la Shop, că ai timp de un shop.

U.: - Da la noi e bine, bine?

G.: - Da. la noi ne roagă. Hai, pa.

La ora 17.16.41 inc. G. i-a cerut prin telefon soţului său să meargă la Shop ca să facă „nişte punguţe”.

Aceste „punguţe” sau „poşete” sunt de fapt pungi de plastic de culoare neagră, în care sunt împachetate cartuşe de ţigări, aşa cum va reieşi din materialele de supraveghere a grupului în momentele în care ţigările erau descărcate la domiciliile părinţilor lui N.N. sau H.H.H. sau cu ocazia confiscărilor efectuate de organele de poliţie.

Autoturismul cu care a intrat în România inc. G. a fost controlat prin sondaj de vameşul inc. D.D., la ora 18.15, cf. fişei sale de evidenţă, deşi avea obligaţia de a efectua un control amănunţit, după cum precizează Ordinul nr. 8 din 27 februarie 2008 al Biroului Vamal Siret (situaţia unui autovehicul care intră de două sau mai multe ori prin vamă, frecvenţa deplasării în Ucraina fiind suspectă).

La ora 18 septembrie 55 inc. G. a fost apelată de O.O.O. - vânzătoare la Shop, de la care a aflat că pe traseu este „U.U.” (U.U. de la Direcţia Regională Vamală Iaşi, care în baza Ordinului de misiune nr. 10 a fost în acţiune în zona Vămii Siret între orele 17.00.-19-00 - n.r.), cerându-i acesteia din urmă să-i spună că ea este în parcarea vămii şi că pleacă spre el, respectiv să-l întrebe dacă inc. G. poate să mai stea în acea locaţie:

G.: - Te deranjez. Nu ştii. Î. Îi pe aicea, ştii tu cine?

O.O.O.: - Î?

G.: - Nu ştii dacă este pe aicea pe traseu. Ştii tu cine.

O.O.O.: - Băi o venit ă. Cineva de la.(neinteligibil).

G.: - .(neinteligibil).ştiu ceva.

O.O.O.: - Da o venit. Este U.U. acolo.

G.: - Apăi da dar dacă aş ştii că e el sigur, ştii?

O.O.O.: - El i-acolo sigur că eu acuma am vorbit cu el.

G.: - Da?

O.O.O.: - Da, da, da.

G.: - Da? Păi îi spui tu că merg încolo, spre el?

O.O.O.: - Hai că-l sun eu acuma şi.

G.: - Sau spune-i. Întreabă-l dacă pot să mai stau un pic.

O.O.O.: - Da.

G.: - Dacă trebuie să mai stau un pic, stau în parcare.

O.O.O.: - Fii atentă aici, că el pleacă la şapte.

G.: - Apăi pleacă, da hai spune-i dacă are rost să mă pornesc acuma din parcare sau nu.

O.O.O.: - Da tu ai ieşit din vamă?

G.: - Da, da.

O.O.O.: - Hai, hai că-l sun acuma şi-ţi spun.

G.: - Hai te rog, hai rămân datoare.

De la O.O.O., la ora 18:13:32, inc. G. află că „U.U.” i-a comunicat să mai aştepte şi să nu intre în România:

M.M.M.: - Da O.O.O.

O.O.O.: - Auzi măi. O zis să mai stai că ăştia nu. (neinteligibil).

M.M.M.: - Da, da, da, da, da.

O.O.O.: - Ştii?

M.M.M.: - Lasă mai bine mai stau.

O.O.O.: - Da, da, da, că nu o zis că ei se bagă înainte.

M.M.M.: - Îhî, îhî.

O.O.O.: - Şi ei nu poate.

M.M.M.: - Da, da, da.

O.O.O.: - .(neinteligibil).dacă era mai repede

M.M.M.: - Bine O.O.O. rămân datoare.

De altfel inc. G. s-a întâlnit ulterior cu inc. U.U., care încălcându-şi atribuţiile de serviciu a sprijinit-o pe aceasta în activitatea infracţională din zona Vămii Siret, fiind stimulat material pentru aceasta.

Inc. G. l-a întrebat la telefon pe H.H.H. cum se vând ţigările (conv. de la 18.21.46), şi îi precizează că are la dânsa trei baxuri de ţigări, dar deocamdată nu poate să ajungă la dânsul pentru că pe drum e „jale” (conv. de la 18.26.31).

G.: - Da!

H.H.H.: - Da’ care? Ăsta roşu, nu?

G.: - Roşu, roşu, da!

H.H.H.: - Da, da, da! Adu!

G.: - Da, bine! Ai trei, dar nu pot s-ajung la tine deocamdată!

H.H.H.: - Da’ de ce?

G.: - Îi jale pe drum!

H.H.H.: - Unde, spre mine. sau aici?

G.: - Nu, aicea!

H.H.H.: - Da’ ce Dumnezeu?

G.: - Hai că stau şi eu pe-aicea, într-un bar. Hai, pa!

Aşa cum s-a înţeles la telefon cu vameşul inc. O. (conv. de la ora 10.39.09), acesta “ a verificat”, la ora 17.22, autoturismul cu care inc. H. s-a întors din Ucraina, şi cu toate că aceasta transporta o cantitate de ţigări ce depăşea cu mult plafonul legal, i-a acordat liber de vamă şi i-a permis să intre în România, deşi în mod legal ar fi trebuit să procedeze la confiscarea ţigărilor ce depăşea cantitatea de 40 ţigarete.

După control inculpata a fost obligată să staţioneze în parcarea adiacentă vămii Siret întrucât pe traseu a apărut o echipă de control.

Motivul pentru care inc. G. şi inc. H. aşteptau în parcarea adiacentă vămii, neputând să ducă ţigările la locul de descărcare, era acela că între orele 18.00-19.00 pe drumul E 85 în dreptul Staţiei Peco Severin a fost instituit un punct fix de control format din poliţişti de frontieră de la Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră Rădăuţi şi Serviciul Poliției de Frontieră Siret.

În condiţiile în care inc. H. şi inc. G. aşteptau în parcarea adiacentă vămii, aceasta din urmă i-a cerut inc. M. (care împreună cu inc. L. şi uneori V.V. aveau ca sarcină verificarea traseului post-vamal şi chiar intervenţia în favoarea acestora pe lângă unii dintre membrii echipelor de control) să o ajute cu echipa de control (conv. de la 18.43.48):

M.: - Băi, o lăsat aşa. Doi băieţi, pe la mijloc! (echipa de control - n.r.).

G.: - Da, da, da!

M.: - Ei, acolo. nu ştiu dacă e unul sau doi!

G.: - Da, oricum n-am cum să ies. îţi dai seama!

M.: - Nu, nu, nu, că te opresc ăştia! Deşi. n-au ce să-ţi facă, dar.

G.: - Lasă că stau aicea cuminţică!

M.: - . te văd şi după aceea. eu nu ştiu pe unde-s ei.

G.: - Da!

M.: - Mai bine să nu.

G.: - Atmosfera e super. (râde)

M.: - Pana mea! M. nu vrea să bea nimica, mă enervează! Eu degeaba am venit acolo?

G.: - Da’ el conduce, eu nu vreau să conduc!

M.: - Înseamnă că poţi să bei tu liniştită, nu?

G.: - Da! Până pleacă aiştea, numai bine prind curaj!

M.: - Da’ uite că aiştea stau chiar aici, după pod!

G.: - Da, da, da!

M.: - Hai că mă întorc acolo, să.

G.: - Bine!

M.: - Numai bine ca să mă vadă ăştia, să. mă leg la cap cu ei!

G.: - Da! Tu foieşte-te. ceva! Hai!

M.: - Da, hai!

După 5 minute de la plecarea autoturismului echipei de control, în jurul orei 19.06 numita inc. G. s-a deplasat din nou în sat Bălineşti, com. Grămeşti, unde a ajuns în jurul orei 19.21. A intrat în curtea aceluiaşi imobil al părinţilor numitului H.H.H. (aspecte rezultate din activitatea de supraveghere).

Pe timpul deplasării, respectiv la ora 19:11:33, inc. G. i-a cerut lui H.H.H. să-i dea lei pentru că ea vrea să cumpere euro şi să calculeze contravaloarea a 3 baxuri de ţigări, 3 baxuri de ţigări la 22.500 (22.500.000 lei = preţul uni bax de ţigări ce conţine 500 pachete de ţigări - 4,5 lei/pachet - n.r.) şi 5 sticle de whisky la 15 euro;

H.H.H.: - Da!

G.: - H.H.H., dacă vin la tine, nu-mi dai nişte. Din ăia?

H.H.H.: - Da!

G.: - Că nu-i mult! Ştii? Şi vreau să-mi iau euro, că tot creşte euro ăsta!

H.H.H.: - Da, da, da!

G.: - Îţi socoteşti tu: 3 de „x” şi 3 de „x”!

H.H.H.: - Deci trei de x. Şi mai ce?

G.: - Trei de. „x”. de-acela! Dublu”x”!

H.H.H.: - Aha! „x”?

G.: - Da! Nu „x”. da, da, da! La 22.500!

H.H.H.: - Da, da, da! Bine!

G.: - 3. şi 3! Da? Şi 15 euro „x”-ul şi îs 5 sticle. Socoteşti tu!

H.H.H.: - Da, da!

G.: - Că nu mi-ai dat banii.

H.H.H.: - Nu ţi-am dat nici un ban, dar nici n-am euro. doar să socotesc aşa.

G.: - Nu, socoteşte în lei şi pune în lei tot, acolo, că-mi iau eu euro!

H.H.H.: - Da’ cât îi euro?

G.: - 41 pune!

Având în vedere faptul că grupul infracţional venea în Vama Siret de la Botoşani, dădea diverse sume de bani autorităţilor vamale şi grănicerilor ucraineni pentru a le permite ieşirea din Ucraina cu ţigări, apoi dădeau alte sume de bani poliţiştilor şi vameşilor din Vama Siret pentru a le permite introducerea ţigărilor în România(pentru fiecare deplasare în ţara vecină câte 50 lei poliţistului de pe artera de intrare în ţară, 150 lei vameşului şi 100 lei insp. pr. A.), precum şi sume de bani date echipelor de control de pe traseu (50 lei pentru Poliţia Circulaţie), pentru recuperarea acestor cheltuieli ca urmare a vânzării ţigărilor şi totodată pentru obţinerea unui profit care să justifice aceste eforturi, membrele grupului trebuiau să aducă din ţara vecină cantităţi mari de ţigări, mult peste cele permise de Regulamentul vamal.

Aceasta întrucât Regulamentul vamal stabilea faptul că persoanele ce intră în România au dreptul să introducă în ţară doar 40 ţigarete (2 pachete) de persoană iar cel care intra a doua sau a treia oară în aceeaşi zi nu avea dreptul să aibă asupra lui decât 1 pachet de ţigări, profitul obţinut din vânzarea unor asemenea cantităţi nefiind suficient pentru acoperirea cheltuielilor de deplasare, a sumelor date funcţionarilor din cele două vămi sau celor ce efectuau controale pe traseu.

Totodată măsurile de precauţie adoptate de membrele grupului, informaţiile pe care le culegeau înainte de a pleca în Ucraina despre situaţia din vămi, numele vameşilor şi a poliţiştilor ce sunt de serviciu, precum datele obţinute de la ceilalţi membri ai grupului (ce aveau astfel de atribuţii) despre prezenţa unor echipe de control pe traseul de întoarcere în România, demonstrează fără dubii că inc. G., inc. H., inc. I., inc. B., U., Z., Y., Y.Y.Y., inc. A.A., R. şi M.M.M. introduceau în ţară importante cantităţi de ţigări, ce depăşea plafonul admis de Regulamentul Vamal, în raport cu care lucrătorii vamali, conform fişei postului, nu aveau voie să le acorde liber de vamă.

Întrucât în aceleiaşi împrejurări şi inc. H. a cumpărat ţigări de la Shop (magazinul P. din Vama Siret), pe care le-a introdus în ţară, aceasta i-a cerut inc. G., a doua zi, să-l sune pe H.H.H., să-i ceară să verifice dacă, la ultimul transport nu au ajuns la acesta 8 cartuşe, întrucât nu-i „ies”, existând posibilitatea să fi fost o greşeală când s-au numărat şi încărcat la Shop (conv. de la ora 10 septembrie 29):

H.: - Da H.

G.: - Salut. Tu, dacă-l rogi pe R.R. să numere alea care le-ai adus ultima dată, mie nu-mi iese opt fată. M-o sunat ăsta că nu-mi iese opt. Poate ne-am încurcat pe-acolo. Am fost alături şi.

H.: - Da Mihaela.

G.: - Salut. Tu, dacă-l rogi pe R.R. să numere alea care le-ai adus ultima dată, mie nu-mi iese opt fată. M-o sunat ăsta că nu-mi iese opt. Poate ne-am încurcat pe-acolo. Am fost alături şi;

H.: - Da.

G.: - Deşi nu văd de unde. Îţi dai seama.

H.: - Da, hai că-l sun să-i spun. Da (…) eu îmi făceam sacoşele şi (…) ?????

G.: - Da faţă de Cornel eu ştiu că era distanţă, dar nu-mi explic fenomenul. Cornel zice că n-a lăsat nimic acolo. Ştii ?

H.: - Da. Şi după aia eu am început o sacoşă şi m-am dus şi am cumpărat lui Camelia şi am venit şi am umplut din nou sacoşa, ştii (…).

G.: - Îhî. Eu aşa ţin minte, că am făcut nişte sacoşe, am idee ştii cum (…).

H.: - Hai că sun să-ntreb.

H.H.H. i-a confirmat apoi lui G., la ora 13.38.09, că nu a fost nici o greşeală la descărcare şi că la ultima tură i-au fost aduse 150 cartuşe de ţigări (3 baxuri X 50 cartuşe)

G.: - L-ai verificat alea de acolo ?

H.H.H.: - Cum ?

G.: - Le-ai luat alea de acolo, care le-am dus eu ?

H.H.H.: - Nu !

G.: - Să numeri oleacă la x. Acolo să vezi nu este în plus o punguţă ?

H.H.H.: - Cât ?

G.: - Opt. Că eu eram cu cineva acolo şi m-a sunat şi mi-a spus că-i lipsesc ei opt, poate din greşeală i-am luat ei o punguţă.

H.H.H.: - Opt ?

G.: - Da, da nu cred, eu ştiu cum am făcut.

H.H.H.: - Hai că eu îndată mă duc să le (…).

G.: - Când aşa (…) îmi spui tu, da ?

H.H.H.: - Da, da.

G.: - Că trebuie să fie o sută cinzeci, dacă tot am greşit şi am luat din greşeală punguţa ei (…).

Aceeaşi cantitate de ţigări pe care H.H.H. a primit-o de la inc. G. a fost confirmată şi reiterată într-o nouă convorbire, de la ora 14.43.43:

H.H.H.: - Auzi, am exact cât ai spus, nu (…).

G.: - Înseamnă că a greşit ea. Treaba ei.

H.H.H.: - La mine cât ai spus, atâta este.

G.: - Da. Eu am zis că n-are cum. Că doară eu ştiu ce-am făcut acolo. N-aveam cum să-i iau.

H.H.H.: - Acuma ia am făcut şi nu-i.

G.: - Bine r.r.

H.H.H.: - Mai ştii, mai vii ?

G.: - Diseară, diseară.

Pe data de 10 ianuarie 2009, la ora 17.40.36 inc. G. a stabilit cu inc. H. să se deplaseze în Ucraina „o dată, ca ieri” şi pe urmă să facă o dată Shop-ul, precizând că nu-i trebuie mai multa ca ieri, că „ar fi minunat aşa ca ieri”.

De asemenea cele două discută la telefon despre un funcţionar de serviciu pe tură „acela care îl ştim noi cu V”, cu care G. spune că trebuie să ai curaj cu dânsul şi să-i laşi „cei de lăsat” (conv. de la 19.18.38), convenind să mai aştepte la ucraineni pentru că „am la rupere” (conv. de la 19.25.52).

Inc. G. şi inc. H. au ieşit din Ucraina la orele 20 aprilie 27, respectiv la 20 iunie 40, aceasta din urmă fiind informată că în Vama Siret a venit la serviciu vameşul E.E.E. (cunoscut ca fiind un controlor vamal exigent care le-a mai întors în Ucraina şi chiar le-a confiscat membrelor grupului diferite cantităţi de ţigări).

În Vama Siret cele două au stabilit câte ţigări să declare organelor vamale că au în autoturismele:

H.: - Da tu.

G.: - A-ţi intrat ?

H.: - Da, am intrat. Vezi să nu spui mai multe. Atâta spui, trei. (trei baxuri de ţigări - n.r.).

G.: - Da, da, da. Aicea la (…).

H.: - Da. La poartă. Eu am spus „trei” şi Aaaaa, aaa (…) hai, hai.

Atât inc. G. cât şi inc. H. au fost verificate la intrarea în ţară de către vameşul inc. O., autoturismele acestora, fiind înregistrate în fişa sa de evidenţă cu nr. 149, la ora 20.20 şi 20.35.

Inc. G. analizează cu inc. H. şi cu U., împrejurările în care au trecut prin Vama Siret, prima dintre ele spunând cum de această dată a fost ajutată de „O.”, având totodată resentimente că nu i-au dat nimic lui B.B.B.B., şeful de grupă din Punctul de Trecerea Frontierei Siret, povestind despre tura de serviciu din 08 ianuarie 2008 când vameşul E.E.E. i-a dat voie să aleagă între a se întoarce cu ţigările în Ucraina sau a le abandona în favoarea statului român: (conv. de la ora 20.20.29 dintre G. şi H.);

G.: - Da.

H.: - Ai văzut ce privire ne-a aruncat ?

G.: - Daa, lasă-mă că-s (…).

H.: - Gata, acasă, eu numai stau (…).

G.: - Acasă.

H.: - Hai bun.

G.: - Hai.

H.: - Auzi, dar lui „x” ăla nu i-am dat nimic.

G.: - Ei, lasă că i-om da altă dată.

H.: - Da, hai bun.

G.: - Pa.

H.: - Pa.

(conv. de la ora 20.58.40 dintre G. şi U.);

G.: - Da.

U.: - Mă auzi acum ?

G.: - Da, da, da.

U.: - Hai că am venit în (…) fără domnul E.E.E., cu căţelul.

G.: - Vai, du-te tu, dar chiar că am (…) a venit repede Coro şi am chişcat-o.

U.: - Şi cine te-a făcut ?

G.: - „O.”

U.: - A, e şi el.

G.: - Am fost prima, ştii la schimbul de (…).

U.: - Apoi eşti şmenă.

G.: - Vai da ce rău îi la ruşi. Tu, la pocneală am mers. Îţi dai seama, na.

U.: - Dar tot acei de ieri erau.

G.: - Nu, nu erau alţii, ştii la contrabandă.

G.: - Na, îs fericită că am trecut. Doamne. Dacă mai dura la ruşi, o încurcam la români.

U.: - Doamne, da E.E.E. Da ăsta X.X.X. cu cine mai era ?

G.: - X.X.X. singur şi pe partea ailaltă x.

U.: - Păi, ce mai oameni.

G.: - Da era bun, pentru în astă seară, doamne maica domnului. Da cu O. îl ştiu (…).

U.: - Da şi x. Şi x prinde.

G.: - Că la ruşi am fost vorbit. Ştii i-am spus la acela de la contra. Ştii că îi spun. Îi dau lui mai mult căci ştie câte am şi la (…). x, tot îi proastă, (…) x ca x noastră.

U.: - Da, da ea îi cam ca x, dar prinde. Prinde dacă-i dai.

G.: - Da, la baxuri, la baxuri (…) O venit la mine. De la mine s-o dus repede. La mine n-o înţeles ce am, ce nu am. Da ce cauţi aicea cu 15, o înţeles ea cred, că 15 aveam. Nu se poate ? Da.

U.: - Adică mult.

G.: - Da, şi i-am dat 100 de grivne, puţin. Da nu ştii ce vrea. Nu sunt aicea ?

U.: - Doamne maica domnului.

G.: - Vai, ce şi-a luat-o.

U.: - Tu G. tu, da cu aista cu căţelul de ce umblă (vameş E.E.E. - n.r.) el de pe tură pe tură, aşa?

U.: - Doamne, acum dacă ar sta pe o tură. Să ştii că e pe o tură şi el. Dar acum e treaba şi pe partea ailaltă.

G.: - Îl aşteptăm pe „S. (…)” (vameş S.), dar nu mai poţi să faci pe partea ailaltă, îi la pocneală.

U.: - Da, ce faci pe partea ailaltă ?

G.: - Aştepţi o variantă.

U.: - Da, da aici în Shop îs scumpe, euro îi scump.

G.: - Da şi nu prea (…) Da, în ieseară era bun, că eu am zis că nici nu mă mai duc la ruşi.

U.: - De ce n-ai mai rămas. Doar ştii că el nu se bagă la tine.

G.: - Doamne, da alaltăieri nu el m-a (…).

U.: - Doamne.

G.: - Da, da nu ţi-am zis ?

U.: - Nu.

G.: - Da, da nu cu răutate. Eu am intrat şi (…).

U.: - S-o nimerit că nu era nimeni.

G.: - Da lasă. M-am dus şi nu era nici o maşină, am intrat, ştii şi aleea pe mijlocul arterei. În faţa mea a trecut o maşină şi a făcut-o x (…).

U.: - Urma el.

G.: - Şi x o făcut din umeri, că făcuse maşina din faţă. Stătea şa. Când o văzut că nu vrea să vină nimeni o scris-o el.

U.: - Vai.

G.: - Şi mi-a zis cum vreau, să mă întorc înapoi sau să le abandonez. Şi am zis că dacă îmi daţi posibilitatea să mă întorc înapoi, mă întorc înapoi. Mulţumesc. Şi m-am întors înapoi, le-am lăsat şi am venit înapoi, cu golul, nici cu unul.

U.: - Da, da.

G.: - Şi am venit şi tot el o venit şi o zis: cred că n-aveţi dosite. Şi s-a uitat şi la roată. Şi i-am zis, vai doamne, la cât bun simţ a-ţi avut, asta îmi mai trebuie. Dar zice, câte ai, două ? N-am nici unul chiar. Am lăsat totul şi gata. Hai zice, bun, bun.

U.: - Trebuia să (…) I-ai dat ceva ?

G.: - Nu, că n-a vrut să ia.

U.: - N-a vrut?

G.: - Nu.

U.: - Că el mai ia aşa, ştii. E, dacă a fost domn, ce mai.

G.: - Da, că la dânsul nu prea te lasă să te întorci înapoi. Iar dacă te lasă şi vrei să te întorci înapoi, vrea să ţi le vadă câte ai.

U.: - Da, el să ţi le vadă. Asta e.

G.: - Eu îs proastă câteodată, Că după aia realizez. Că să am aşa, lumea tremură.

U.: - Ce să faci, mai trebuie să mai şi trăieşti.

G.: - Mai ales la ruşi dacă te trage (…)

U.: - Ferească Dumnezeu tu Cornelie, ferească Dumnezeu. Pe cuvânt. Mai bine faci trei drumuri cu mai puţin.

G.: - Trebuie să iei distonocalme.

U.: - Calmante ca să poţi (…).

G.: - Diazepam să iei.

U.: - Dă-le încolo, lasă că o să fie vremuri şi mai bune. Vezi-ţi de treabă.

G.: - Îhî.

U.: - Nu, perioada asta e mai aşa, până mai acumulează nişte treburi.

G.: - Da pe tura asta din diseară, care era a lui x, la ruşi nu ai cu cine face treabă x. Îi x şi cu una o ştii tu (…) .

Inc. G. a introdus în România „doar” trei baxuri cu ţigări (1.500 pachete de ţigări), motivându-i lui H.H.H., că nu i-a adus mai multe pentru că în Vama Siret era şi vameşul E.E.E., iar la ucraineni era „jale” (conv. din 11 ianuarie 2008, de la ora 11 august 59):

H.H.H.: - Ai fost diseară undeva? Nu.

G.: - Am fost dar numai tri ai că o venit E.E.E. şi la ruşi e jale.

H.H.H.: - A, a. Eu nici nu ştiam nimic, de-asta.

Totodată pe data 11 ianuarie 2008, la ora 12.59.37 inc. G. îi precizează şi lui R. că în Vama Siret era pe 10 ianuarie 2008 vameşul „O.”, cu care ea se înţelege bine şi o să mai încerce „diseară încă o dată” pentru că este tura lui „T.” (între orele 20.00 - 08.00 era tura condusă de A.).

G.: - Stai, stai un pic, stai aşa oleacă.(neinteligibil). Nu te mai duc nicăierea tu pentru asta. Î. Am fost pe tura de zi şi-am intrat pe tura de noapte.

R.: - Aha. Dar cum aşa?

G.: - Mai bună tura de noapte la noi, ştii. Numai că la ruşi s-o schimbat nu mai cu cine face treabă, toţi noi, toţi îs.

R.: - Dar la noi cine o fost?

G.: - La noi era O., .(neinteligibil). eu mă înţeleg cu ăştia.

R.: - Aha.

G.: - .(neinteligibil).nu se poate face nimica nici pe tura asta.

R.: - Iar o venit aici?

G.: - Îhî.

R.: - Vai, vai, vai.

G.: - Şi. Eu am să-ncerc diseară.

R.: - Aha.

G.: - Că-i tura lui „T”, ştii?

Întrucât de la confiscarea celor 50 baxuri de ţigări din 03/04 ianuarie 2009 inc. I. a evitat să se mai deplaseze în Ucraina, a apelat la două cunoştinţe, D. şi E. pe care, cu ştiinţa şi acceptul insp. pr. inc. A., i-a trimis pe 10 ianuarie 2008 la magazinul P. pentru ai cumpăra ţigări (conv. de la 13.33.58):

I.: - E Kiev-ul în partea cealaltă, nu se poate.

A.: - Ă.

I.: - Ai vreo maşină dusă?

A.: - Nu.

I.: - Î.

A.: - Dar mai pe dup-amiază.

I.: - Poftim?

A.: - Mai pe dup-amiază.

A.: - Hai să văd. Î. Auzi. Î. Să vie şi prietenul tău până încoace.

I.: - Poftim?

A.: - Să-l iei şi tu pe prietenul tău încoace.

I.: - Să-l iau şi pe prietenul meu, care din ei?

A.: - Care merge dincolo.

I.: - Îhî. Nu păi eram aşa-n dubii nu înţelegeam la care te referi.

A.: - Pe unul din ei, na.

I.: - Ok.

A.: - Care n-o fost di mult.

Inc. I. l-a întrebat pe inc. A., la ora 17.49.08, pe ce arteră să intre în ţară D.:

A.: - Da, iubire!

I.: - Iubire! Stânga sau dreapta?

A.: - Am văzut, e bine!

I.: - Bine!

A.: - Pa, pa!

I.: - Pa, pa!

Apoi despre modul în care a fost verificat la intrarea în România de vameşii români, D. i-a comunicat inc. I. că la întoarcerea în ţară, n-a fost controlat, refuzându-i-se orice sumă de bani:

D.: - Îhî, da.

I.: - Ai ieşit?

D.: - Am ieşit să merg spre Siret încet.

I.: - Hai că te văd, eu îs lângă tine, acum întorc.

D.: - OK, da.

I.: - Hai că fac eu drumul în faţă că trebuie să ne ducem undeva şi după aia (…).

D.: - Bine.

I.: - Hai, vii o tură.

D.: - Ok.

I.: - A fost Ok?

D.: - Da, da, da, fără probleme, numai că ăştia n-o luat vamă, n-o controlat nimica că să vedem (…)

I.: - Păi (…) te omor.

D.: - Da.

I.: - Dar i-ai dat banii, nu?

D.: - Nu, păi de aia (…) să vedem (…) o zis că (…) asta nu ştiu ce înseamnă (…) cine vedea sau (…)

După această convorbire I. i-a comunicat lui A., la 17.56.40 „moşu nu i-a luat nimic”.

La sfârşitul turei de serviciu insp. pr. inc. A. s-a întâlnit cu inc. I., iar după ce s-au despărţit poliţistul află de la aceasta că geaca sa a rămas în autoturismul ei, fiind observată de V. (conv. de la ora 20.18.18 dintre A. şi I.);

A.: - M-auzi?

I.: - Da!

A.: - Na, îţi spun eu unde ne vedem acuşi! Da?

I.: - Î?

A.: - Vorbim acuşi, da?

I.: - Bine! Hai, mă suni tu!

A.: - Da, da, pa, pa!

I.: - Pa, pa!”

(conv. de la ora 20.39.50 dintre A. şi I.).

A.: - Da? Bun, hai că (…). Fă încolo, în stânga spre Severin, unde mergeam noi la marfă (…) neinteligibil.

I.: - Ok. Dacă-ţi spun ce-am păţit, pici !?

A.: - Ce-ai păţit, mă?

I.: - Ţi-ai lăsat geaca la mine (…).

A.: - Îîî?

I.: - O rămas geaca la mine, ştii?

A.: - Da.

I.: - Lică o urcat în spate în maşină.

A.: - Da, şi ce dacă?

I.: - Şi eu le-am spus că plec acasă. Şi cu geaca lui (…) pleci? Zic, na, dacă şi-o uitat-o, na, doar, şi-o uitat capul, zic, i-o duc mâine seară. Mi-o fost aşa de ruşine.

A.: - Ce să faci, na? Asta e.

Conform evidenţelor Autorităţilor de Frontieră Ucrainene şi a Punctului de contact Porubne, inc. H. şi inc. G. a intrat şi ieşit în/din Ucraina:

- Intrare Ucraina=H.=autoturism=10 ianuarie 2009=ora 19:18:13.

- Ieşire Ucraina=H.=autoturism=10 ianuarie 2009=ora 20:06:40.

- Intrare Ucraina= G.=autoturism=10 ianuarie 2009=ora 19:27:14.

- Ieşire Ucraina=G.=autoturism=10 ianuarie 2009=ora 20:04:27.

Inc. G. şi inc. H. au fost controlate la orele 20.20 şi 20.35 de către vameşul inc. O., poz. 1 şi 2 din fişa de evidenţă 149.

La data de 11 ianuarie 2009, inc. G. a discutat cu Z. despre faptul că va pleca în Ucraina pe tura de noapte când vor fi de serviciu inc. A. şi inc. N., dar decide ca împreună cu inc. H. să înceapă deplasarea pe tura de zi, în jurul orei 20, când se schimbă turele, având în vedere şi faptul că de serviciu, pe tura de zi, la poliţia de frontieră, era şi inc. ag. I.I., cu care a discutat la telefon pentru a-şi coordona acţiunile. În ziua de 11 ianuarie 2009 inc. H. şi inc. G. s-au deplasat în Ucraina spre sfârşitul turei de serviciu din 11 ianuarie 2009 (la orele 18 mai 32 şi 18.52.08), pentru a se putea întoarce în România pe tura de noapte din 11/12 ianuarie 2009, când erau de serviciu inc. A. şi vameşul inc. N.

Aceste deplasări au fost planificate de inc. G. cu Z. încă de la 09:43:08 când au stabilit să plece din nou pe tura de noapte şi să încerce la „moş F.” (vameş F. - n.r.), „K.”(vameş K. - n.r.) şi „C.C.C.C.” (vameş C.C.C.C. - n.r.);

În noaptea respectivă inc. G. şi inc. H., conform evidenţelor de la Punctul de contact Porubnoe, au intrat/ieşit în/din Ucraina de patru ori, putând fi identificate doar cantităţile de ţigări introduse în ţară la prima deplasare, când au intrat în România la 18.40.52, respectiv la 19.21.29.

Întrucât inc. G. a fost informată, la ora 18.46.10, că pe traseu şi-a făcut apariţia o echipă de control de la Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră Rădăuţi, i-a cerut lui H.H.H. să vină înaintea sa, pentru că este „intervenţia” pe drum şi doreşte să-i asigure intrarea în parcarea adiacentă Vămii Siret.

Apoi, la ora 19.31.13, inc. G. a revenit şi i-a spus acestuia că trece pe la dânsul şi să-i pregătească banii pentru 6 baxuri de ţigări:

G.: - Florin?

H.H.H.: - Da.

G.: - Trec un pic pe la tine?

H.H.H.: - Da.

G.: - Î. Pregăteşte tu pentru şase de.ca data trecută, şase. (la data de 09 ianuarie 2009, când i-a dus tot șase baxuri de ţigări - n.r.).

H.H.H.: - Dar nu ştiu de care, de care şase, „V”?

G.: - Î.”V”, „V”.

H.H.H.: - Da.

G.: - Două de „Ble”.

H.H.H.: - Două de „Ble”?

G.: - Da.

H.H.H.: - Acuma doamnă.

G.: - Şi eu îţi bocănesc la fereastră şi-ţi spun urarea noastră.

H.H.H.: - Bine.

G.: - Hai pa.

H.H.H.: - hai, pa, pa.

G.: - În zece minute.

Atât inc. G. şi inc. H., au fost controlate la intrarea în ţară de vameşul inc. F., care a menţionat în fişa de evidenţă 169, la poz. 6 şi 7 autoturismele cu care cele două au tranzitat frontiera de stat dar nu a efectuat verificările vamale în mod corespunzător şi chiar dacă inculpatele transportau cantităţi mari de ţigări, care puteau cu uşurinţă fi depistate, cu toate că i-au declarat că deţin cantităţi mult mai mari decât prevăd reglementările vamale, nu a întocmit acte de constatare a contravenţiilor şi de confiscare a produselor accizabile. Pe perioada controlului vamal ofiţerul de poliţie, inc. A. a stat în Vama Siret, între orele 21.00-21.30, cf. Registrului de acces în punct.

Pentru aşi încălca atribuţiunile de serviciu şi a nu dispune efectuarea unui control amănunţit precum şi confiscarea cantităţii de 1.500 pachete ţigări pe care le transporta cu autoturismul, inc. G. a dat lucrătorului F. suma de 100 lei iar inc. A. a dat aceeaşi sumă de 100 lei, în aceleaşi împrejurări, pentru ca şi acesta să-şi încalce atribuţiunile de serviciu şi să nu solicite efectuarea unui control amănunţit asupra autoturismului inculpatei, fie în incinta Biroului Vamal Siret, fie ulterior pe artera de comunicaţie pe care urma să se deplaseze inculpata.

După ce a intrat în ţară inc. G. i-a spus inc. H. că a trecut de vama ucraineană şi a dat autorităţilor vamale ucrainene sume de bani stabilind să mai facă o deplasare:

(convorbirea de la ora 19 august 23 dintre G. şi H.).

H.: - Alo.

G.: - Am trecut, gata.

H.: - Ai ieşit? O plecat ăia?

G.: - Da nu-i nimic acuma.

H.: - Da pe ce e, pe stânga, dreapta?

G.: - Dreapta m-am pus la Tuleagă.

H.: - Şi la hârtii, e cineva bun?

G.: - Da, da.

H.: - Îhî.

G.: - Hai că la ruşi îi bine.

H.: - Cât la ruşi? Două şi una?

G.: - Câte o sută la fiecare, c-o mers.

H.: - Da, da, da.

G.: - Hai bun.

H.: - Hai. Dar te-ntorci, nu?

G.: - Da, da.

H.: - Bine pa, pa.

G.: - Fată dar eu nu ştiu ce să fac cu asta, mă mai întorc?

H.: - Păi da eu zic să, să. O iei înainte să intrăm în timpul ăsta.

Tot inc. G., i-a spus la ora 19.16.13 inc. H., că în Vama Siret a fost controlată superficial de vameşul inc. F. „aşa-n mare, nu a tras, nu nimic”, i-a declarat că are 150 cartuşe de ţigări (trei baxuri de ţigări), şi i-a dat 100 lei, iar 50 lei i-a dat poliţistului de frontieră:

G.: - Da.

H.: - Auzi, zi-mi la noi, că dacă n-am fost pe asta de-atâtea secole, cât. Ă. Unu şi cinci?

G.: - Unu şi cinci am pus.

H.: - Şi cât i-ai spus? Trei?( trei baxuri de ţigări - n.r.)

G.: - Două sute .(neinteligibil.

H.: - Aha. Şi s-o uitat sau aşa.

G.: - Aşa-n mare, nu tras, nu nimic, ştii?

H.: - Aha, aha. Hai, bun.

G.: - Hai.

H.: - Bine, hai pa.

G.: - Îmi spui şi mie după ce treci, pa.

H.: - Da, da, da, te sun, pa, pa.

După ce au intrat în România, la ora 19.40.21, inc. G. s-a consultat cu inc. H. în legătură cu preţul unui bax de ţigări cartonate de provenienţă ucraineană, spunând că îi va duce ţigările lui H.H.H., programând o nouă deplasare în ţara vecină după schimbarea turei:

G.: - Da.

H.: - Bingo.

G.: - Bingo, î?

H.: - Tu?

G.: - Î.

H.: - Cât îţi dă pe „Tare”?

G.: - Î. Dou. Ştii că nici nu mai ştiu, douăşunu cinci sute parcă (21.500.000 lei = preţul uni bax de ţigări ce conţine 500 pachete de ţigări - 4,3 lei/pachet –n.r.). N-am mai adus de mult.

H.: - A. Păi e scump fată, e cât la cealaltă.

G.: - Da, da.

H.: - Dar ce să facem. Era facultatea (de la Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră Rădăuţi - n.r.).

G.: - Da?

H.: - Da. Băieţii veseli.

H.: - Băi eu mă ţin tu de ăsta. Dacă aş ştii că-i Moşu (vameş Cojocaru Nicoalie - n.r.) pe partea asta, ştii?

G.: - Da.

H.: - Nu ştiu ce să fac. Tu ai lăsat, gata te-ntorci?

G.: - Cum? Da mă-ntorc. Dar mă duc până la H.H.H. (H.H.H. - n.r.), mai durează.

H.: - Îhî. Hai că poate ne-ntâlnim totuşi acolo, să vedem.

G.: - Îhî.

H.: - Că deja e opt fără, ştii? Imediat intră ăştia şi se schimbă.(urma schimbarea turei la vameşi).

Înainte de a pleca a doua oară în Ucraina, inc. G. a discutat cu insp. pr. inc. A. (conv. de la 19.55.13), acesta confirmându-i că este de serviciu, aflând totodată de la aceasta că ea este „pe aici pe lângă tine” şi stabilind să discute mai târziu;

În timp ce se afla în Vama Siret, pentru a ajunge în ţara vecină inc. G. i-a comunicat inc. H. că a vorbit cu vameşul inc. N. şi cu insp. pr. inc. A. (conv. de la 20 iunie 35):

H.: - Ai intrat?

G.: - Am intrat şi merg că. Vasile nu-i la ţară.

H.: - Da? A. Bine, pa.

G.: - Aha. Şi-am vorbit cu Moşu.(vameş N. - n.r.).

H.: - Da? E pe acolo unde trebe?

G.: - M-aşteaptă, da, ne-aşteaptă.

H.: - Da, hai că vin şi eu.

G.: - Am vorbit cu „A.” (A.-n.r.).

H.: - A. Că este de-aseară, da.

G.: - Se pare c-o să fie ceva aşa, mai.

După ce la ora 20.19.39 inc. G. a intrat în Ucraina, conform datelor comunicate de Punctul de contact Porubne, a aflat de la H.H.H. că îi plăteşte „2 şi 15” pe ţigările cartonate „tare”, spunându-i că astfel de ţigări îi va aduce, pentru că nu mai sunt ţigări, la care profitul este mai bun (conv. de la 20.24.28).

Fiind întrebată prin telefon de R. cât să le dea la „ăştia în doliu”, inc. G. îi răspunde că 200 grive de fiecare bax de ţigări, deci în total 400 grivne.

Imediat după ce la ora 21 noiembrie 34 numita inc. G. a ieşit din Ucraina spre Vama Siret, la contactat pe vameşul inc. N. şi l-a întrebat „dacă se pot vedea”, acesta răspunzând afirmativ (conv de la 21 decembrie 39).

Atât inc. G. cât şi inc. H. au fost controlate de vameşul inc. N., care a menţionat în fişa sa de evidenţă, la poz. 22 şi 23 autoturismele cu care cele două au intrat în România. Pentru că i-a permis intrarea în ţară cu ţigări inc. G. i-a data vameşului suma de 150 lei(conv. de la 21.18.51):

G.: - Da.

H.: - Cât? Cât ai dat?

G.: - Î. Unu virgulă cinci.

H.: - Şi cinci aşa?

G.: - Cinci la şa, unu virgulă cinci la. F. şi unu i-am dat lu. (neinteligibil). Să fie şi el.

Conform ordinelor interne a Biroului Vamal Siret vameşul inc. N. avea obligaţia de a efectua un control vamal amănunţit asupra autoturismelor cu care inc. G. şi inc. H. au intrat a doua oară în ţară, însă în fişa de evidenţă 169, a menţionat că a efectuat control vamal prin sondaj.

Activităţile desfăşurate în vamă de inc. G., faptul că este de serviciu „moş F.” şi este tura lui „T”, îi sunt apoi comunicate numitei U., la ora 21.20.33. Totodată inc. H. povesteşte cum a fost şi ea controlată de vameşul inc. N., îşi exprimă dorinţa de a mai merge o dată şi de a-i pune „un pic mai mult numai să fie mulţumit” . Inc. G. o sfătuieşte „să dea mâna” şi cu U.U.U. (ag şef S.S., ce era şef de tură - n.r.), dar inc. H. îi spune că nu a reuşit pentru că agentul „s-a dus cu T mai încolo şi nu am putut”. Inc. G. îi sugerează să-i dea un milion lei inc. A. şi 50 lei lui inc. S.S., confirmând că şi ea i-a dat 50 lei agentului S.S., cele două stabilind în cele din urmă să mai meargă o dată în Ucraina (conv. de la 21.24.23):

H.: - Hai fată că m-o stresat ăla de la hârtii, tu ştii? Nu mai pot.

G.: - Şi pe mine, şi pe mine.

H.: - Cât i-ai zis tu? Până la urmă i-am zis.

G.: - Douăşcinci.

H.: - Douăşcinci i-am zis şi eu şi nu că-mi dă hârtie să scriu pe hârtie. (declarație vamală)I-am mai zis zece, a zis nu că acuma că mă trece la aşa, că.

G.: - Hai lasă-mă.

H.: - Da fată. Nici nu ştiu, nici nu-mi vine să mai vin, să-mi bag picioarele. Şi lui F. i-am zis unu că. (un bax de ţigări - n.r.).

G.: - Da.

H.: - Asta o zis să nu-i spun lui, să-i spun de vreo şapte sau zece, cred că ştie, că-i cam.

G.: - Da, da.

H.: - Vai nu-mi revin, să-mi bag picioarele dacă nu. Ce Dumnezeu facem, mai venim?

G.: - Hai da ce, iaca.

H.: - Ce facem, mai venim pe.

G.: - Eu am, eu am întrebat de Adi, şi-o zis că nu-ţi fă probleme.

H.: - E da.

G.: - E pustiu aici, nu?

H.: - Da. Dar aş veni şi-aş pune un pic mai mult, știi? Numai să fie mulţumit.

G.: - Da, da. Lasă, dă mâna cu C.

H.: - Da o să dau dar s-o dus cu „T” mai încolo şi n-am putut. Cât îi pui, unu.

G.: - Nu, cinci. Î. Lu „T” unu, dar lui U.U.U. cinci.

H.: - Cinci? Dar i-ai dat sau nu lui C.?

G.: - Da, da.

H.: - Da? N-am reuşit, nici lu ăla nici lu ăsta, da. Nu rămân eu.

G.: - Hai.

H.: - Hai, mai venim, nu?

G.: - Da, da, da, da.

Schimbul de informaţii între membrii grupului, pentru bunul mers al activităţilor infracţionale desfăşurate de aceştia în Vama Siret, este utilizat şi de această dată, când Y.Y.Y. (care s-a deplasat în Ucraina între orele 21.44.22 şi 23 decembrie 09) a întrebat-o la 21.34.32 pe inc. G. dacă să vină în ţară pe artera dreaptă de intrare în ţară şi dacă se poate duce la inc. A. ca să-i dea „un ban”:

G.: - Alo.

Y.Y.Y.: - Poţi să vorbeşti?

G.: - Da pe dreapta.

Y.Y.Y.: - Ă. Pe dreapta, da, ă. Stai puţin să te-ntreb, vroiam să te-ntreb dacă să mă duc să-i dau un ban la. Dar nu ştiu cum arată. Şeful ăsta de tură.

G.: - A, nu, nu, nu, dar nu mai vorbi. Nu. Mâine seară.

Y.Y.Y.: - Mâine seară. Pe dreapta mă duc?

G.: - Da, da.

Şi Y.Y.Y. a fost controlată tot de vameşul inc. N., ce îşi desfăşura activitatea pe artera dreaptă de intrare în ţară, autoturismul acesteia fiind menţionat la poziţia 24 din fişa sa de evidenţă cu nr. 169 (cele trei maşini au intrat una după alta la control vamal, deplasându-se în grup).

Deşi în noaptea de 11/12 ianuarie 2009 inc. G. şi inc. H. s-au mai deplasat de două ori în Ucraina (prima între orele 22.15.36-23 aprilie 13 şi 00 iulie 35-00.49.33, iar a doua între orele 22.00.07-23 mai 42 şi 23.38.18-00.37.51, conform autorităţilor vamale ucrainene), nu mai figurează că au fost controlate la intrarea în ţară de nici un lucrător vamal, nefiind menţionate în fişele de evidenţă a acestora.

Despre aceste deplasări, era la curent insp. pr. inc. A., cu care inc. G., după ce s-a întors din Ucraina a doua oară, s-a întâlnit (conv. de la 00.52.56). Inc. G. şi-a exprimat mirarea întrebând-o pe inc. H. cum de „a găsit-o” A. pe inc. I., pentru că o prosteşte, o pune să aducă ţigări şi împart câştigul. Inc. G. consideră că cei doi merg „bara-bara” numai la câştig nu şi la pierdere (conv. de la 01.38.01)

H.: - Auzi, cu cât ţ-o socotit x, ăla tare?

G.: - (…) Stai oleacă să nu greşesc. 25 sau 26, nu ştiu sigur.

H.: - El mi-o zis iniţial 25, ştii?

G.: - Parcă 25.

H.: - Pe urmă, când mi-o socotit banii mi-o socotit la 26.

G.: - Măi (…) , 25 parcă era scris acolo. El s-o înșelat (…) , am şi uitat cu cât m-o socotit, el s-o înșelat cu două de alea la mine, cu din alea mari şi i-am spus. Da am socotit împreună da să mor dacă am fost atentă acolo ce-o pus ea.

H.: - Când am ajuns o zis 25 şi acela moale 24, ştii? Şi acum când (…).

G.: - Da, acela moale 24 (…) , da nici acela moale nu ştiu cât.

H.: - Am socotit la bani (…).

G.: - Parcă 25 am văzut acolo, de 25, că eu doar ce-am luat azi, am luat la prima tură (neinteligibil) că acela era 25.

H.: - Da, da şi l-am socotit la un moment dat la 25 şi pe urmă când am socotit noi, tot aşa, aia de ieri n-o pusese şi (…) ieri am făcu o tură, ştii?

G.: - Da.

H.: - Şi mi-o socotit la 26 că o zis că acesta care l-o adus acum (…) , da eu am fost luat şi din prima tură, ştii şi (…).

G.: - Aha. Apăi spune-i, da ce (…) Şi care-l lasă în 25, acela de ieri sau acesta de azi?

H.: - Păi nu, care am luat la prima tură.

G.: - Aha. Alea în 26?

H.: - Acela la 25 care l-am luat. Da tu la prima tură ai luat de acela alb.

G.: - Nu, eu am (…) , a (…) da am prins şi (…) ., de asta era 25 cred că, că am prins patru din alea tari, patru din astea (…).

H.: - Da, da, da.

G.: - Şi tu când ai venit.

H.: - Da am întrebat pe S.S., dacă lucrează pe asta şi o zis că se mai schimbă cu celălalt, când nu-i ălalt vine el, ştii şi o zis să vorbim cu „T” (A.) când îi el, ştii?

G.: - Da (…).

H.: - Da ochelaristul iar cu figuri (…).

G.: - Da şi la mine s-o uitat oleacă.

H.: - Da?

G.: - Îhâ.

H.: - Să-i deschid numaidecât şi „F.” (vameş F. - n.r.) i-o spus, „Bă eu garantez că nu are.” Am deschis, ştii şi „x”, „Ţi-ai umplut barca, î?” Îmi pare foarte rău dacă credeţi că fac din astea, eu vă deschid acum că şi acolo am deschis şi fără probleme. N-aş mai da jos acesta că mergem la munte (…).

G.: - Pe unde eşti, că M. vrea să te ajungă?

H.: - Am trecut de Câmpului.

G.: - Vedem mâine cine-i şi dacă aşa la sfârşit de tură poate facem aşa o (…).

H.: - Una aşa şi una aşa.

G.: - Nu, pe zi una dacă-i bine şi acasă.

H.: - Da, ca să nu fim prea mulţi la (…).

H.: - Păi da totuşi de ce oare? Că m-am dus ieri şi i-am dat lu, ştii lu „A” şi zic (…) , el zice „gata de-acum”, da zic, bine Ok, dacă aşa (…) mergem la culcare.

G.: - Da (…).

H.: - O zis „Da, da, da şi F. la fel”, ştii o zis.

G.: - Mândra noastră „x” (I. - n.r.) oare ce-o fi făcut?

H.: - Tu, da era cu el, nu ( A. - n.r.)?

G.: - Da (…).

H.: - Apăi el o coborât jos, ştii şi ea stătea, o stat foarte sub nas acolo, ştii ca să nu se vadă (…). Da ieri o trecut măcar ceva sau (…)?

G.: - Da cine naiba o ştie ce face?

H.: - Da aia îi maşina ei sau a lui?

G.: - Nu ştiu, e a ei (…) da nu ştiu dacă-i şi a ei, poate nici nu-i a ei, poate îi împrumutată. Ce urât, Doamne maica Domnului, chiar în halul ista?

H.: - Da tu ştii că el (…) , a doua tură îl întreb pe acela care-i şofer şi zic unde-i domnul? Şi o început să râdă, „Ai să-l găseşti (…) ” Când am venit a treia oară zice, „L-ai găsit?” Da, acum mă întâlnesc cu (…);

G.: - Crezi că A. ce tre să zică (…) Doamne, oare cum am găsit-o?

H.: - Cum?

G.: - A., ce tre să zică, „Cum am găsit-o aşa?”

H.: - Da (…). Pune botul aşa uşor.

G.: - Poţi să fi sigură că o şi prosteşte, o pune să aducă, împărţăsc (…).

H.: - Da, îţi dai seama. Da la pierdere merg tot bara-bara sau numai la câştig?

G.: - Numai la câştig, cred că.

În aceeaşi tură de serviciu din noaptea de 11/12 ianuarie 2009 inc. I. şi-a dat întâlnire (conv. de la 21.26.15) şi ulterior s-a întâlnit în zona vămii cu insp. pr. inc. A.

Permanent inc. G. a ţinut legătura cu inc. H., inc. L. (care le informa despre situaţia de pe traseu), cu H.H.H. (pentru ai duce ţigările aduse din Ucraina) şi cu inc. A. (pentru ca poliţistul să-i comunice dacă poate intra în ţară şi dacă se mai poate duce încă o dată în Ucraina), convorbirile având loc după cum urmează:

- H.=G.=ora 21:49:04.

- G.=L.=ora 21:51:09.

- G.=H.H.H.=ora 22:05:35.

- G.=H.=ora 22:12:27.

- G.=L.=ora 22:54:16.

- G.=H.=ora 22:54:49.

- G.=L.=ora 23:04:49.

- G.= A.=ora 23:04:49.

Inc. I. l-a chemat din nou pe D. cu autoturismul (conv. de la 22.52.35), trimiţându-l să cumpere pentru dânsa cinci baxuri cu ţigări de la magazinul P. - situat pe teritoriul Ucrainei, înainte de intrarea în Vama Porubne.

Conform evidenţei autorităţilor ucrainene şi a Punctului de contact Porubne numitul D. cu autoturismul a intrat în Ucraina la ora 23:32.:

Întrucât acesta i-a comunicat la 23 iunie 16 că la Shop nu mai sunt țigări roşu, a fost sfătuit de inc. I. să vadă dacă are altfel de țigări şi i se răspunde că are numai câteva cartuşe de culoare roşie. Ulterior inc. I. este sfătuită de inc. B. să-l trimită pe D. la autorităţile vamale ucrainene, să le spună adevărul, câte ţigări are în maşină la ieşirea din Ucraina şi să le dea câte 200 grivne de bax vameşilor şi câte 100 grivne grănicerilor (conv. de la 23 octombrie 14).

Deşi D. a încercat să rezolve problema cu grănicerii ucraineni la orele 23.41.57, 23.43.42 şi 23.57.27 cei doi au discutat din nou la telefon, D. spunând că soldatul l-a refuzat crezând că e de la poliţie şi e o provocare, motiv pentru care inc. I. i-a cerut să se oprească la Shop şi să cumpere ţigări, „câte am zis plus unu”.

Conform evidenţei autorităţilor ucrainene şi a Punctului de contact Porubne numitul D. cu autoturismul a părăsit vama ucraineană la ora 23:59.

La ora 00 februarie 27 inc. I. i-a cerut lui D. să cumpere 5 baxuri de ţigări, acesta răspunzând că ţigările sunt scumpe, că nu-i ajung euro pentru că un cartuş costă 6 euro, fiind sfătuit să folosească şi grivni:

D.: - Îî. Deci, patru plus unu?

I.: - Cinci baxuri.

D.: - Cinci. Numai că . aicea-i cam scump.

I.: - Cât îi?

D.: - Îi . şase Euro cartuşul.

I.: - Îm . asta e. Ia-l aşa. Dar plăteşti grivni.

D.: - Aa, plătesc cu grivni? Că nu-mi ajungea. de aia nu ştiam. Eram nelămurit.

I.: - Da’ dă grivnele!

D.: - Dau grivnele, nu?

I.: - Da. Bine. Hai. Pa.

La ora 00 septembrie 09 D. i-a spus inc. I. că baxul costă 300 euro, după care la 00.21.15 o înştiinţează că a încărcat şi o întreabă pe ce arteră să intre în ţară, acesta răspunzându-i că-l va suna în 5 minute:

(conv. de la ora 00 septembrie 09):

D.: - Alo?

I.: - Da.

D.: - Păi, îi trei sute euro baxu’. Şi îmi ajung de vreo trei baxuri, da’ nu de cinci.

I.: - Măi.

D.: - Da.

I.: - . Deci, ce-ai dat acuma? Grivne sau euro?

D.: - Am dat şi . deci, şi, cu tot cu grivne, deci îs şase sute treizeci de euro, da?

I.: - Da.

D.: - Şi cu toate grivnele, ajung . cât ajung? Da. Ajung vreo trei baxuri şi ceva.

I.: - Bine.

D.: - Iau cat am, da?

(conv. de la ora 00.21.15):

D.: - Ăăă. Am încărcat. Unde intru?

I.: - Stai acolo cinci minute că te sun eu înapoi.

D.: - Da?

I.: - Da.

După ce autoturismul cu care D. introducea ţigări în România pentru inc. I. a intrat în Vama Siret, inc. N. l-a informat despre acest lucru pe inc. A., care l-a rândul lui i-a cerut inc. S.S. să lucreze el paşaportul lui D., inc. I. indicându-i să vină pe artera pe care lucra vameşul N.:

- A.= Vameş F.=ora 00:21:46

- A.= Ag S.S.=ora 00:23:45.

- I.= D.=ora 00:23:48.

După ce inc. M. i-a confirmat că echipa de control s-a întors la sediul Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră Rădăuţi, insp. pr. inc. A. i-a comunicat vameşului inc. F. şi agentului inc. S.S. datele autoturismului cu care venea D. în România, referindu-se la „bagajul poliţistului care va intra şi va veni cu o mașină”, care conţinea trei baxuri de ţigări;

(conv. de la ora 00.21.46 dintre A. şi vameşul F.):

vameş F.: - Da.

A.: - Ce faceţi?

vameş F.: - Da ce să fac, stau de vorbă cu. (neinteligibil).

A.: - Cu cine?

vameş F.: - Cu băiatul ăsta.

A.: - Ă. Auziţi. Ă. Eu am vorbit cu cineva am dat în mediu să v-aducă bagajul dumneavoastră.

vameş F.: - Da?

A.: - Da.

vameş F.: - Bine.

A.: - Cineva care ştie bine acolo limba, ştiţi?

vameş F.:- Da, da, spune-mi tu cu N. ai vorbit?

A.: - Da, acuma merge-n colo, vă caută.

vameş F.: - Când?

A.: - Acum ia, acuma ia chiar intră.

vameş F.: - Aha bine.

A.: - Auzi, m-auzi?

vameş F.: - Da.

A.: - Vezi că vine. (neinteligibil).

vameş F.: - Ştiu.

A.: - Cu o mașină, da? G.H. Nu ştiu ce, spune-i că-i din partea mea să ştie, da?

vameş F.: - Bine.

A.: - Bun şi eu vin îndată încolo şi vorbim mai multe.

vameş F.: - Bine.

A.: - Pa, pa.

vameş F.: - Bine, atât.

A.: - Pa, pa.

A.: - Pa.

(conv. de la ora 00.21.46 dintre A. şi ag. S.S.):

S.S.: - Da.

A.: - O mașină tre s-apară, NGH, da?

S.S.: Î.

A.: - Îi iei tu paşapoartele.

S.S.: - Bine, bine.

A.: - Da?

S.S.: Şi v. îi spui ăla e-n faţă nu mă spune, pa.

A.: - Pa.

Imediat după aceasta inc. I. i-a precizat lui D. să pună în paşaportul pe care îl prezenta poliţistului de frontieră suma de 100 lei, iar vameşului să-i dea suma de 300 lei şi să vină pe artera stângă de intrare în ţară (unde lucra ag. S.S. şi vameşul N.), (conv. de la 00.23.48 dintre I. şi D. auzindu-se pe fundal şi vocea lui A.):

D.: - Da.

I.: - Îî. Pui unu în paşapoarte.

D.: - Da.

Pe fundal se aude o voce aparţinând unei persoane de sex bărbătesc (A. care discuta cu S.S. - n.r.) care spune: „O mașină, neinteligibil, da? Iei tu paşaportul”

I.: - . şi trei la vamă.

D.: - Da. Ok.

I.: - Da.

Se aude cum inc. I. poartă următoare discuţie cu inc. A. aflat lângă ea.

I. : - Intră?

A.: - Da. Şi îi spui : „Ai în faţă un . neinteligibil”

În continuare, discuţia se poartă între I. şi D.

I.: - Intră acum.

D.: - Bine.

I.: - Care?

I. se adresează persoanei aflate lângă ea.: „Dreapta?

D.: - Nu ştiţi care doamnă?”

I.: - Stai un pic. Stai un pic.

(conv. de la 00.25.35 dintre I. şi D.):

D.: - Da. Hm.

I.: - Stânga.

D.: - Ok.

I.: - Bine. Şi te duci acolo . unde ai fost şi aseară.

D.: - Aseară am fost pe dreapta.

I.: - Băi.

D.: - Ok. Da, da, da.

I.: - Neaţa! Bună dimineaţa!

D.: - Da, da.

I.: - Pa.

D., trimis de inc. I. să cumpere ţigări de la Shop-ul din Ucraina, cu autoturismul, a fost controlat la intrarea în România de către vameşul inc. F., fiind menţionat la poz. 35 din fişa de evidenţă 169.

După ce vameşul inc. F. a dat liber de vamă autoturismului, în care se aflau trei baxuri cu ţigări, fiind oprit de poliţistul de la „Post acces P1” la ieşirea din Vama Siret spre România, D. a fost sfătuit de inc. I. să-i spună celui care l-a oprit că maşina este „a lui A.” (conv. de la 00.28.39):

D.: - Îîî . s-o rezolvat acolo.

I.: - Da? Unde eşti?

D.: - Stai că mă opreşte unul aici la ieşire în (...).

I.: - Unde, în P1?

D.: - Da, aicea, chiar după vamă.

I.: - Zii că eşti a lu’ domnul’ A.

D.: - Domnu’ cum?

I.: - Zii că ai vorbit cu domnul’ A. Hai.

Inc. I. l-a aşteptat împreună cu inc. A. (conv. de la 01.25.27) pe D. la Staţia Peco Severin (întrucât pe traseu îşi făcuse apariţia o echipă de control de la Poliţia Rutieră), după care a chemat în vamă încă o cunoştinţă de-a sa - pe E., cu autoturismul, pe care de asemenea l-a trimis la magazinul P., împreună cu D. (care a mers pentru a doua oară) să mai cumpere ţigări pentru dânsa (conv. de la 01.42.41).

Conform evidenţei autorităţilor ucrainene şi a Punctului de contact Porubnea numitul D. a intrat în Ucraina pe data de 12 ianuarie 2009 la ora 02:10 cu autoturismul, iar numitul E. la ora 02:12 cu autoturismul.

Inc. I. i-a trimis a doua oară pe D. şi E. după ţigări în Ucraina, fiind dirijaţi prin telefon de către aceasta, care la rândul ei primea indicaţii de la inc. A.

Inc. I. le-a comunicat la telefon celor doi (la orele 02.22.28, 02.25.16, 02.23.20 şi 02.41.55) să cumpere în total 8 baxuri de ţigări de la Shop-ul ucrainean de 2.400 euro, fiecare dintre ei să-şi oprească câte 100 lei, pe care să le pună în paşapoarte la întoarcerea în România agentului de poliţie de pe artera de intrare în ţară şi câte 50 de euro pentru a le da vameşului.

După ce D. i-a spus lui I. că la Shop are doar 3 baxuri de ţigări, i se cere să cumpere de restul ţigări (conv. de la 02.44.59), aceasta din urmă o întreabă pe B. dacă ţigările „merg” şi i se răspunde că profitul este mic, dar să le cumpere, după care se vor socoti ele, adăugând că poate să-i plătească 275 lei pe această marcă de ţigări.

Inc. I. discută apoi cu D., despre sortimentele şi preţurile ţigărilor ce sunt la Shop, stabilind în cele din urmă să cumpere 3 baxuri de ţigări, 30 cartuşe de ţigări şi de restul ţigări ieftine de 3 euro (conv. de la 02.54.58). Îi cere să încarce ţigările în „Dacia” condusă de E. pe care să-i dea drumul, să o trimită în România şi să-i dea acestuia 100 lei pentru poliţistul de frontieră şi 50 euro pentru vameşul de pe artera de intrare în ţară (conv. de la 02.59.13 şi 03.00.57).

După ce inc. I. i-a spus lui inc. A. că „mașina aia vine acum”, a aflat de la poliţist că aceasta trebuie să vină „pe artera stângă de intrare în ţară” (conv. de la 03 ianuarie 40), aspect pe care i l-a comunicat şi lui E. (03 februarie 22):

I.: - Pe stânga o luaţi. Artera din stânga.

E.- Da, da, da.

I.: - Unde sunteţi?

E.- Acuma plec de la shop.

I.: - Haideţi! Repejor! Că v-aşteaptă acolo cineva.

Conform Fişei de evidenţă nr. 169 lucrătorul vamal inc. F. a controlat la ora 03:10 autoturismul cu care a intrat în ţară E., acesta confirmându-i inc. I. că a intrat în ţară, că nu „a luat banii pe arteră” şi că a tras în parcare unde va aştepta ca să-l ia.

După ce D. a terminat de numărat ţigările cumpărate de la shop, („pentru că le ia la bucată”), le-a ambalat în saci negri şi le-a pus în portbagaj (conv. de la 03 septembrie 28 şi 03 decembrie 12) îndreptându-se spre România.

Întrucât la ieşirea din Ucraina spre România grănicerul ucrainean nu a permis autoturismului condus de D. să părăsească teritoriul ţării, deşi i-a dat 100 grivne, întrucât cantitate de ţigări din maşină era prea mare, insp. pr. inc. A. a intervenit telefonic pe lângă grănicerul ucrainean pentru a-i permite mașinii să intre în România încărcat cu ţigări.

După ce au intrat pe teritoriul României numiţii D. şi E. s-au întâlnit cu inc. I. „în spatele Staţiei Petrom”, fiindu-le anterior indicată artera pe care lucra vameşul inc. F.

(conv. de la 03.15.35 dintre I. şi D.):

D.: - M-o trimis înapoi soldatul de aicea, la control cu paşaportul.

I.: - De ce?

D.: - Nu ştiu de ce.

I.: - Să-mi bag .

D.: - Nu vrea să înţeleagă nimic.

I.: - Care? La control paşapoarte, te trimite?

D.: - La ucrainieni, da, mă trimite înapoi la control paşapoarte.

I.: - Care? Ăsta de la poartă?

D.: - Da. La poartă.

I.: - Dă-i . Ai cincisute de mii mărunt? Sau o sută de grivne? Dă-i o sută de grivne!

D.: - Nu vrea. Ăştia l-o pus să mă întoarcă.

I.: - Să-mi bag picioarele! Încearcă! Zii că-l rogi frumos!

D.: - Bine.

I.: - Hai, vezi! Nu te-ntorci înapoi!

(conv. de la 03.16.47 dintre A. şi I.):

A.: - Da.

I.: - Hî, hî, . L-o întors soldatul de la poartă înapoi.

A.: - De ce?

I. : - Nu ştiu.

A. : - Aa. Păi să-i deie ceva şi lu’ ăla şi gata, ce?

I. : - Dar nu vrea. Ia dat o sută de grivne şi nu vrea.

A. : - Cât?

I. : - O sută de grivne io dat.

A. : - Şi ce? Unde să meargă înapoi?

I. : - La control paşapoarte.

A. : - Păi n-o fost la control?

I. : - Ba da.

A. : - Şî?

I. : - Nu l-o lăsat să treacă, cică.

A. : - A, nu. Stai că mă duc eu. Zii să întoarcă înapoi că vin eu şi vorbesc cu el.

I. : - Bine, pa.

A. : - Hai.

(conv. de la 03.21.48 dintre A. şi un ucrainean);

Interlocutor : - Da.

A.: - Unde eşti?

Interlocutor: - La paşaport, l-aduc încolo.

A.: - Zii mă să-i dea drumul la Logan-ul ăla.

Interlocutor: - Da io dat drumul, da io dat drumul, gata.

A.: - Gata?

Interlocutor: - Da.

A.: - Aha, bine, pa.

(conv. de la 03.21.06, 03.26.48 şi 03.28.17 dintre I., D. şi E.):

D.: - Unde-i asta? Unde-i asta? Că ei n-au pus-o ca să mă întoarcă. Că o .am văzut prima oara, am plecat prima oară.

I.: - Şi unde eşti acuma?

D.: - Le-am dat o sută de grivne şi s-o rezolvat. Gata.

I.: - Pff! . Şi unde eşti?

D.: - Acuma e . mă duc la soldat să-mi iau paşaportul, tot, şi-am plecat.

I.: - Şi intri la noi, da?

D.: - Da, intru la . Ce? Unde intru? Sau aştept?

I.: - Pe stânga, intră!

Cele două autoturisme au fost controlate tot de vameşul inc. N., o parte din ţigările introduse în România fiind vândute lui inc. B. (conv. de la 01.25.27), iar o parte au fost depozitate la „B.” (conv. din 12 ianuarie 2009 de la ora 12.47.23).

Şi de această dată vameşul inc. F. trebuia să efectueze control amănunţit asupra autoturismului, însă, conform fişei sale de evidenţă a rezultat efectuarea unei verificări prin sondaj. În realitate acesta nu era interesat să efectueze nici un control şi nici nu a efectuat un control vamal în înţelesul dispoziţiilor legale, permiţând numiţilor D. şi E. să introducă în ţară, fără plata taxelor vamale, cantităţi importante de ţigarete.

La data de 13 ianuarie 2009 numita inc. I. a discutat cu X.X., pentru a se întâlnii şi ai vinde ţigările introduse în ţară de D. şi E., cu condiţia ca acesta să-i asigure traseul de la depozit ca ante-mergător, iar după ce s-au întâlnit, la informat pe inc. A. că „s-a dezbrăcat fără evenimente”.

În seara aceleiaşi zile inc. I. s-a mai întâlnit o dată cu X.X., iar după ce ia predat ţigările, a fost contactată de acesta care i-a spus că totul este corect mai puţin ţigările, care sunt doar 27 cartuşe (la a doua întoarcere din Ucraina pe 11/12 ianuarie 2009 D. i-a cumpărat inc. I., 3 baxuri de ţigări, 30 cartuşe de ţigări şi de restul ţigări ieftine de 3 euro - conv. de la 02.54.58). Inc. I. i-a răspuns lui X.X. că a doua zi îi va aduce trei baxuri cu ţigări pentru că mai are lăsate la altcineva (cele trei baxuri introduse pe 11/12 ianuarie 2009 în România de D. cu ocazia primei întoarceri din Ucraina).

Pe aceiaşi tură de serviciu s-a deplasat în Ucraina, inc. C., soţia inc. A. şi mama ofiţerului (între orele 21.43.06 - 22.35.08), de la care ofiţerul a aflat la telefon că au cumpărat 15 cartuşe de ţigări din ţara vecină.

Inc. A. i-a cerut să mai cumpere 5-6 cartuşe de ţigări şi de la P., dar să nu intre în Vama Siret pentru că fusese informat de inc. M. că pe traseu este o echipă de control de la Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră Rădăuţi (conv. de la 22:35:18).

C.: - Da?

A.: - Ce faceţi?

C.: - Uite. am fost pe la stână. s-o muls 15 litri, pe seara asta! Să mai luăm de la MIRU ceva sau ajunge atâta? La închegat?

A.: - Mai staţi oleacă pe-acolo, că. sunt „verişorii mei de la Rădăuţi”!

C.: - Da? Bine!

A.: - Da! Auzi? Da’ poţi să mai pui vreo 5-6, dar laşi acolo, la x. ştii? La poartă!

C.: - Aha! Da’ mai stau, da?

A.: - Mai staţi oleacă, că vă sun eu!

C.: - Bine!

A.: - Da?

C.: - Da, da! Bine!

A.: - Bun!

Ulterior inc. A. i-a indicat soţiei sale să intre pe artera dreaptă unde era de serviciu vameşul inc. N., după care i-a cerut să-i predea ţigările lui inc. I. (conv. de la 22.45.16):

C.: - Da?

A.: - Vedeţi. grijă acolo, la vecini, că trebuie tot spus!

C.: - Da’ am plecat de la vecinul!

A.: - Şi unde sunteţi?

C.: - Păi în faţă la x, aicea. la care are de toate!

A.: - La Shop?

C.: - Îhî!

A.: - Păi vino! Hai pe dreapta, că îi F. acolo. M-auzi?

C.: - Da, da!

A.: - Şi trage la Petrom sau la.

C.: - Da’ mă mai opresc să-l salut pe F. ?

A.: - Ăăă. Îi şi x acolo. poţi să mergi!

C.: - Cu şanse să-i dau. 6 kile?

A.: - Sau du-te, hai, la. Petrom şi-o rog eu pe I. să vină, să ia de la tine!

Autoturismul în care se aflau soţia şi mama ofiţerului au fost controlate la intrarea în România de vameşul inc. F. la ora 22.45, fişa de evidenţă nr 820/129. În realitate acesta nu a efectuat nici o verificare deoarece acţiona în înţelegere cu inc. A., astfel că el nu urmărea decât să dea o tentă de legalitate trecerii prin punctul vamal a celor două persoane. În aceste condiţii inc. C. a cumpărat şi a introdus în România, cu încălcarea reglementărilor vamale în vigoare, 210 pachete ţigarete.

În aceeaşi noapte inc. B. l-a întrebat pe inc. A. dacă „poate veni la o cafea” (conv. de la 21.21.59), iar după ce a primit acceptul acestuia, a introdus în România cantitatea de 6 baxuri de ţigări (3000 pachete de ţigări) pentru vameşul inc. N., cu acceptul insp. pr. inc. A. (conv. de la ora 00.21.15), lucrătorul vamal având în schimb obligaţia de a-l ajuta pe ofiţer cu controale vamale ilegale la maşinile protejaţilor acestuia, (conv. din 11 ianuarie 2009 de la 22.29.40 între B. şi I.):

B.: - Da, I.

I.: - Unde eşti?

B.: - Ee, unde? Stau pe mijloc ca prostu’.

I.: - Na, oricum, băieţii-s . între vulcanizare şi punct.

B.: - Aha, aha. Nu mai sta I. pentru mine. Dacă ai altă treabă, lasă, că văd eu. M-oi descurca eu.

I.: - Da’ n-am altă treabă. Ce treabă să am?

B.: - Îţi dai seama. Şi aşa, mare afacere nu fac. Am să-ţi povestesc eu. M-am băgat într-un rahat.

I.: - Da’ ce s-o întâmplat?

B.: - Ee, na. Na, rămâne printre noi. Fiindcă s-o întâmplat. M-o rugat moşul (n.l. F. - lucrător vamal) să-i trec zece de alea. Şi uite, sunt încărcată cu . Ăştia, ici, n-o vrut. Zîc, măcar şase să-i trec lu’ moşu. Că le-o dat, cu şase de-a lu’ moşu şi stau cu şase a lu’ moşu pentru care eu nu câştig nici un negru sub unghie în p. mea.

I.: - Mamă.

B.: - Doar că. Dar n-ai auzit ieri când i-o zis x lui A.: „O vorbit moşu cu tine, nu?” Şi el o zis: „Da.”Asta o vorbit.

I.: - Nu, n-am fost atentă.

B.: - Da, păi o vorbit. Nu pot să-i dau nimic lu’ A., doar dacă nu-i a meu. Cum să dau din buzunar de la mine? Hai să fim serioşi.

I.: - Îm.

B.: - Ce stau! Măcar dacă stăteam pentru ale mele, îmi băgam picioarele. Da’ eu mi-am pus. Mi-am pus două de țigări deasupra la. Rămâne între noi. Le-am pus de aicea de la magazin, două. Dar chiar nimic? Măcar un pic să câştig, nu? Cât se câştigă? Cincizeci de mii. Măcar.

I.: - .neinteligibil.

B.: - La o sută, măcar cinci grehme câştig şi eu. Nu vezi că stau aici de-n p (…) ea pentru altcineva. Băga-mi-aş p (...) a! Că aveam de atunci de când a apărut intervenţia, aveam în magazin la noi, lejer făcut.

I.: - Îhî.

B.: - Na. Nu ştiu, m-am .aşa m-am enervat.

I.: - Cred. Da’, ăia, în partea cealaltă, ce-o păţit de.? Mai. Neinteligibil.

B.: - Nu ştiu. Nu ştiu fată. Să tem, să tem să nu păţească, cred, ca cu tine, să le vină controlul. Ei zâc că s-aşteaptă la o comisie, şi dacă, doamne fereşte, vin, că nu i-o găsit acolo şî;

I.: - Îhî.

B.: - Şi, na. . Şi nu mă minţii, că dacă mă minţi te bag la hală şi vai de capul tău şi . îţi dai seama, I. Când veneam cu cincişpe, puteam să-i mint că am zece - doişpe, ştii?

I.: - Îhî.

B.: - Da’, la şase cutii, ce p (…) a măsii să mint? (șase baxuri cu ţigări - n.r.).

Inc. B. i-a spus lui inc. I. că a lucrat pentru inc. N., care i-a cerut voie insp. pr. A. şi căruia la rându-l său „i-a făcut câteva maşini”, dar că vameşii încep să comenteze că poliţistul „începe să care mai multe” (din 12 ianuarie 2009 de la 20.56.12).

După ce inc. A. a fost informat despre echipa de control ce „a făcut colţul la pod” i-a cerut agentului inc. S.S. să comunice acest aspect vameşului inc. F. şi celorlalţi lucrători vamali, dar care au fost şi ei informaţi şi deci din acel moment nu mai „lucrează” (conv. de la ora 22.31.42):

(convorbire între A. şi M. de la 22.47.25).

M.: - Ce-i? Mă duc cu ei.

A.: - Unde eşti?

M.: - Mai departe oleacă!

A.: - Da?

M.: - Înspre. culcuşul lor!

A.: - Spre Rădăuţi?

M.: - Da! Hai că te sun îndată!

A.: - Zi-mi exact unde eşti acuma!

M.: - Îs la. la Dorneşti!

A.: - Ei îs la Dorneşti?

M.: - Da!

A.: - Bun, pa!

Aflând că echipa de control este plecată şi a ajuns la Dorneşti insp. pr. inc. A., i-a comunicat acest lucru vameşului inc. F., spunându-i că vor veni la el V. (împreună cu înv. B.) şi U., cerându-i să se grăbească (conv. de la ora 22.48.05):

F.: - Da?

A.: - Alo! Ei îs la Dorneşti acuma! Repede.

F.: - Ce?

A.: - Ei sunt la Dorneşti!

F.: - Da?

A.: - Da! Am un om în spatele lor. îs la Dorneşti! Vine şi x şi x acuma repede! Da? (U.U.U., iar V., poreclă ce vine de la numărul de înmatriculare a mașinii - n.r.);

F.: - .

A.: - Alo!

F.: - Da!

A.: - x din Negostina şi x. vin acuma, da?

F.: - Bine!

A.: - Bun, pa!

F.: - Bine!

Totodată A. i-a cerut la ora 22.48.59 lui D.D.D.D. să intre în vamă şi acesta din urmă fiind la curent cu echipa de control:

D.D.D.D.: - Da?

A.: - Alo?

D.D.D.D.: - Da!

A.: - Hai acuma, repede, că ei îs la Dorneşti!

D.D.D.D.: - Bun, hai, am venit!

De asemenea, I. i-a transmis aceiaşi dispoziţie şi inc. B., la 22.49.45, spunându-i să intre în vamă pentru că echipa de control a plecat de pe traseu.

Inc. B. şi V., ce s-au deplasat în Ucraina între orele 20.44.27-21.28.20 cu autoturismul a fost controlată la intrarea în ţară, la ora 22.50, chiar de vameşul inc. F., fişa de evidenţă poz. nr. 28.

Conform fişei de evidenţă nr. 169 a lucrătorului vamal inc. F., acesta a “controlat” la ora 22.48 şi autoturismul cu care se deplasa D.D.D.D.

După ce inc. B. şi D.D.D.D. au intrat în România şi-au exprimat dorinţa de a se întâlnii cu inc. A., (conform obiceiului grupului, indicat de inc. G., pentru ai da câte 100 lei pentru fiecare tură).

La ora 23.19.14 ofiţerul stabileşte să se întâlnească la pod cu D.D.D.D., iar inc. B. a apelat-o pe I. şi a vorbit la telefonul acesteia din urmă cu insp. pr. inc. A., insistând să-l întâlnească în zona Vămii Siret (conv. de la ora 23.23.08):

I.: - Da. Da.

B.: - Ce faci?

I.: - Uite, pe la magazin. (la Shop - n.r.)

B.: - Aaa. Nu ştii unde-i Destră, nu? („destrăbălatul” - A. - n.r.).

I.: - Lângă mine.

B.: - Aaa, hai.

I.: - Ha, ha, ha, ha.

B.: - Vreau să vorbesc cu el, cum fac? Nu vreau să intru înăuntru.

I.: - Stai să ţi-l dau.

B.: - Dă-mi-l oleacă.

În continuare, discuţia se poartă între inc. B. şi inc. A.

A.: - Da.

B.: - Ce face? Vroiam să mă întâlnesc cu tine să vorbesc ceva.

A.: - La Petrom. Vin imediat.

B.: - Vii? Hai bine. Te aştept.

A.: - În spate, acolo. Pa.

De asemenea, numita R. i-a transmis insp. pr. inc. A. că urmează să vină „la el” cu toate „trei gagicile”, fiind îndrumată să vină în România pe artera dreaptă, să-l caute pe vameşul inc. F. căruia să-i spună că vine din partea sa, iar subofiţerului de pe artera de intrare „că este mătuşa lui A.” (conv. de la 23.44.45).

Ulterior, ofiţerul a fost informat de R. că vameşul inc. F. „face figuri la maşina sa”, spunându-i că insp. pr. A. nu a vorbit cu el pentru această maşină (conv. de la 00.00.24). În această situaţia insp. pr. inc. A. l-a contactat pe ag. inc. S.S. şi i-a cerut să meargă la vameş, să-i spună să „se apuce de treabă”, pentru că aceste maşini „au rămas de pe cealaltă tură” şi nu „erau în plan”. Ag inc. S.S. îi răspunde ofiţerului că vameşul a spus că nu va da drumul la maşini cu „opţiunea full option” decât dacă va discuta personal cu inc. A. (conv. de la 00 octombrie 28).

În tot acest timp cât au intrat în ţară cu ştiinţa ofiţerului numitele inc. C., X., D., E., R., inc. G., inc. H., inc. B., insp. pr. A. a organizat un dispozitiv de supraveghere a traseului, trimiţându-i pe inc. M. şi inc. L. să verifice anumite trasee (în localitatea Ratoş) şi chiar să urmărească până în mun. Rădăuţi echipe de control de la Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră Rădăuţi care executau diferite misiuni în zonă. (conv. de la 21.35.45, 21.38.53, 21.41.25, 21.46.51, 21.50.44, 22.00.13, 22 octombrie 02, 22.25.21, 22.27.16, 22.47.25, (convorbire între A. şi M. de la 21.38.53);

A.: - Da!

M.: - Îs sus, la ieşire din oraş!

A.: - La ieşire?

M.: - Da!

A.: - Şi cine-i acolo?

M.: - Nu ştiu! N-am mers până înăuntru, nu i-am văzut!

A.: - „Intervenţia”. sau cine?

M.: - Da, da, da!

A.: - Îs în negru îmbrăcaţi sau?

M.: - Da’ cine-i vede înăuntru, în maşină?

A.: - Aha! Da’ ce maşină e?

M.: - Ă. de astea noi!

A.: - Pathfinder?

M.: - Da!

A.: - Aha! Na, bine! Pa, pa!

M.: - Ne-auzim!”

(convorbire între A. şi M. de la 21.46.51);

M.: - Da!

A.: - Nu-s aicea! Unde sunt? ( echipa de control de la Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră Rădăuţi-n.r.);

M.: - S-o dus înspre. înseamnă că o fi luat-o înspre Grămeşti! Spre Grămeşti!

A.: - Încolo, da?

M.: - Da, că doar pe-acolo o trecut mai înainte!

A.: - Nu s-o dus spre Negostina?

M.: - Ă?

A.: - Nu s-o dus spre Negostina?

M.: - Nu, nu, nu! Invers! De-acolo o coborât!

A.: - Spre Grămeşti o luat-o?

M.: - Cred că da!

A.: - Sau spre Mihăileni? Ia du-te încolo, spre Mihăileni şi vezi!

M.: - Da, hai că trimit acuma pe cineva!

A.: - Şi ălalalt să meargă spre Grămeşti!

M.: - Ă?

A.: - Şi ălalalt să meargă spre Grămeşti!

M.: - Da!

(convorbire între A. şi M. de la 22 octombrie 02);

A.: - Da!

M.: - Se întorc înapoi!

A.: - Unde?

M.: - O fost până. o bucată încolo. şi după aia s-o întors de la intersecţie!

A.: - Unde s-o întors?

M.: - La Ratoş!

A.: - Şi unde vin?

M.: - Vin înapoi înspre oraş!

A.: - Aha!

M.: - Hai că îţi spun dacă trec pe-aici!

A.: - Da, bine, pa!

(convorbire între A. şi M. de la 22.27.16);

A.: - Da!

M.: - Au trecut de oraş!

A.: - Unde?

M.: - Merg la pod acuma! ( podul peste râul Siret spre Vama Siret –n.r.)

A.: - La pod?

M.: - Da, merg înspre pod!

A.: - Bine, mersi! Pa!

Dispoziţia insp. pr. inc. A. de a urmării echipele de control este respectată de inc. M., care a făcut acest lucru până la întoarcerea la sediul Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră Rădăuţi, întrucât „porumbeii trebuie să plece” ( conv de la 22.56.31):

A.: - Ce e?

M.:- Îs în Rădăuţi, dar n-o intrat în cuşcă! (sediul Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră Rădăuţi-n.r.);

A.: - Şi unde s-o dus?

M.: - O oprit aici, cum se face peste linia ferată, la stânga. şi o oprit acolo!

A.: - La Dorneşti?

M.: - Nu, mă, la Rădăuţi!

A.: - Aha!

M.:- Da’ n-o intrat în cuşcă, că mă mai învârt pe-aicea!

A.: - Stai acolo!

M.: - Da, stau, stau!

A.: - Când vezi că vin de la Dorneşti. Auzi?

M.: - Ă!

A.: - „Porumbeii” trebuie să plece!

Pentru faptul că inc. M. şi inc. L. (zis „negru” sau „măslină”) supravegheau traseul pentru grupul infracţional, beneficiau de sprijin la introducerea de ţigări în ţară prin interpuşi, din partea inc. A., inc. F. şi inc. S.S., aşa cum reiese din discuţiile telefonice de la 00 octombrie 28 şi 00.19.44:

(conv. dintre A. şi ag. S.S.);

S.S.: - Da, vezi că Moşu ( vameş N. - n.r.) nu-şi dă seama la băutură, mă-nţelegi tu ce vreau să zic.

A.: - Da. Zi că îndată discut cu el să stea liniştit

S.S.: - Păi numai o zis că aşa nu cu.

A.: - Cu ce?

S.S.: - Cu astea, opţiunile astea full option la maşină, ştii?

A.: - Asta nu era în plan. Spune-i c-o venit di pi, o rămas de pe altă.

S.S.: - Na, nu ştiu ce să-i zic io. El o zis că să vorbeşti cu el, să vii încoace nu la telefon.

A.: - Şi-aicea las aşa descoperit?

S.S.: - Nu domne, termină-ţi treaba, ce mai ai?

A.: - Păi alea două a lui „negru”, ţi-am spus.

(conv. dintre L. şi A.).

A.: - Da.

I.: - Vine şi vărul ălălalt?

A.: - Da mă da sună-l pe U.U.U.( S.S.) acolo să fie d-aia bună şi vezi că.(neinteligibil).că n-o primit.(neinteligibil).

I.: - Ce n-o primit?

A.: - O p (...) ă n-o primit.

I.: - Păi stai bă că doar am vorbit cu el când termină nu. Ce, ce-i nebun la cap., doar nu.

A.: - Mă.

I.: - (neinteligibil).vrei să mă duc în.(neinteligibil).să mă vadă toată lumea, acuma?

A.: - Hai şi sună-l pe ăla acolo că şi ăla schiaună.

I.: - Ăla-i gata-i rezolvat, o ieşit.

A.: - Hai pa.

La data de 12 ianuarie 2009 la solicitarea inc. G., agentul de poliţie inc. I.I. i-a comunicat că nu sunt probleme în vamă, intervenind pentru dânsa pe lângă vameşa E.E.E.E. şi ag. S.S. (conv. de la 09.42.52, 10 septembrie 23, 12.35.15 şi 16 ianuarie 52).

Însă, datorită echipelor de control ce au venit pe traseu şi unei comisii de cercetare din Vama Porubnoe, în legătură cu care inc. G. şi inc. H. au fost informate de inc. L. (convorbiri telefonice şi SMS la orele 14:34:51, 15:00:36, 15:04:38, 16:58:36, 17:14:02, 19:51:34,) cele două nu s-au mai deplasat în Ucraina.

Inc. I. şi inc. B. (conv. de la 20.56.12) au discutat la telefon despre faptul că vameşii susţin că dacă dau ei drumul la o maşină cu ţigări, A. începe să „care” mai multe.

Ca şi A. face şi I.I., concluzionând că de vină este A., pentru că au trecut multe maşini: afirmând că ea, aseară, a lucrat pentru vameşul F., care a vorbit cu A. să o lase să treacă, poliţistul cerându-i vameşului în schimb să-i „facă” şi lui câteva maşini. Inc. B. afirmă că prima dată când a mers la Shopul românesc era plin de marfă, iar a doua oară nu mai era deloc.

La data de 13 ianuarie 2009 inc. I. i-a vândut lui X.X. ţigările cumpărate pentru ea de D. şi E., activităţi desfăşurate cu ştirea şi sprijinul inc. A., promiţându-i totodată lui X.X. că îi va da şi ţigările depozitate într-o altă locaţie.

Totodată inc. A. a discutat cu inc. N. dacă „să stea cuminţi a doua zi”, în funcţie de situaţia din vamă şi planificarea pe posturi, pentru că în acest caz poliţistul îşi va lua o zi liberă.

În aceeaşi zi, când de serviciu a fost agentul inc. I.I., inc. G. i-a cerut acestuia să o informeze dacă este de serviciu vameşul E.E.E. (cunoscut ca foarte exigent), pentru că în caz contrar ar pleca în Ucraina. Apoi inc. G. a discutat cu inc. H. despre situaţia din vamă, precum şi despre faptul că speră să fie ajutate fie de vameşul E.E., fie de E.E.E.E., având în vedere faptul că a sosit în zonă o echipă de control. Inc. ag. I.I. i-a cerut inc. G. să nu mai pronunţe le telefon numele său, spunând apoi că a vorbit cu vameşa E.E.E.E. şi cu ag. S.S. pentru a o ajuta.

Inc. G. a calculat împreună cu H.H.H. ce sumă mai are de primit de la acesta din urmă pentru ţigările pe care i le-a adus în noaptea de 11/12 ianuarie 2009, primind totodată o nouă comandă de ţigări pentru tura următoare. Convorbirile au avut loc după cum urmează:

- G.= H.H.H.=ora 11:43:11.

- H.H.H.= G.=ora 13:33:48.

Pe tura de zi din 14 ianuarie 2009 a fost de serviciu inc. A. (în calitate de ofiţer coordonator a turei poliţiştilor de frontieră din Punctul de Trecerea Frontierei Siret), iar pe artera de intrare în vamă a fost planificat lucrătorul vamal inc. N.

La data de 14 ianuarie 2009 inc. H. şi inc. G. s-au deplasat din nou în Ucraina întrebându-l pe inc. A. dacă are timp „de o cafea”, poliţistul confirmând că situaţia operativă permite deplasarea în Ucraina.( conv. de la 13.59.12 şi 15.17.37)

După ce inc. G. a încărcat în autoturismul său 150 cartuşe de ţigări (aşa cum va reieşi din convorbirile ulterioare), i-a comunicat inc. H. că se întoarce în ţară, aceasta din urmă confirmând că a trecut prin vamă şi nu sunt probleme.

În timp ce se afla în Ucraina ( unde a stat între orele 15 septembrie 24-16.20.00) numita inc. G. l-a contactat pe vameşul inc. F. (conv. de la 16 octombrie 02) pe care l-a întrebat „dacă nu este loc de o cafeluţă”, vameşul răspunzându-i că nu se poate pronunţa pentru că nu ştie ce este pe drum. Inc. G. îi confirmă că nu este nimic pe drum pentru că a vorbit cu cineva, vameşul răspunzând că în această situaţie o aşteaptă. Imediat inc. G. i-a cerut inc. L. să vină şi să o ajute la supravegherea traseului, întrucât vameşul inc. F. i-a spus că îi dă drumul doar dacă are pe cineva să o asigure că nu sunt controale pe traseu (conv. de la 16 decembrie 50);

Întrucât cms. M.M. a venit în Punctul de Trecere a Frontierei Siret, inc. G. a fost întoarsă spre Ucraina de vameşul inc. H.H. la ora 16.25 (pentru a o proteja şi pentru a nu-i fi confiscate ţigările - fişa de evidenţă 204, poz. nr. 40) şi a staţionat în zona neutră, lucrătorul vamal cerându-i să se asigure că poliţistul a plecat de pe artera de comunicaţie. (conv. de la 16.35.02).

Datorită prezenţei în Vama Siret a cms. P.P., care a întrebat-o câte ţigări are, inc. G. a fost întoarsă a doua oară spre Ucraina de vameşul inc. N. la ora 16.50 (fişa de evidenţă 206 poz. nr. 45), dar inculpata a staţionat din nou în zona neutră, primind apoi asigurări de la vameş că până la urmă va trece, dar să mai aştepte (conv. de la 17 februarie 03).

În timp ce inc. H. (ce a fost în Ucraina între orele 16.23.51 - 18.25.23) şi inc. G. aşteptau în zona neutră dintre Vama Siret şi Vama Porubne, aceasta din urmă, la îndemnul inc. H. (conv. de la 16.40.33 şi 18.25.55) l-a apelat pe inc. A. şi i-a spus că datorită cms. M.M. aşteaptă în vamă, cerându-o să o ajute, iar ofiţerul răspunzând că o va anunţa când va pleca „dobitocul”:

G.: - G. sunt.

A.: - Da ştiu, zii.

G.: - Auzi, am. Ă. Am încercat să intru la muzeu de două ori şi n-am putut, ştii?

A.: - Poftim?

G.: - Zic, am încercat să intru acolo de două ori si nu să poate, numai să acuma stau undeva aşa, poate găseşti tu o portiţă să intru.

A.: - Da da-i dobitocu’ acolo. Cum pleacă te-anunţ.

La ora 18.28.42 insp. pr. inc. A. a chemat-o pe inc. G. din zona neutră să intre în ţară, după ce a aflat de la ag. inc. O.O. faptul că cms P.P. a plecat „acum o jumătate de oră” din Punctul de Trecerea Frontierei Siret. Faptul că inc. G. a fost întoarsă de două ori în zona neutră a fost observat şi de inc. A. (conv. din 15 ianuarie 2009 de la 12 septembrie 06):

H. - Ăsta, „T”, zice că o văzut că tu ai stat acolo, că te-o fost întors (…).

G. - Da eu n-am stat, H., deloc, ce-am stat, zece minute? Eu când am (…) eu (…) deci ei când o venit chiar na (…) eram acolo (…).

H. - Nu, da ai fost întoarsă, deci el zice c-o (…).

G. - Aaa (…).

H. - C-ai văzut după ce te-o fost întors (…).

G. - Da n-am stat să mă vadă ăsta, deci eu am stat şi era noaptea, eu am stat prima maşină, când am stat la poartă am stat prima maşină în faţă, ştii?

Din imaginile camerelor de luat vederi amplasate în Vama Siret, din 14 ianuarie 2009, reiese că inc. G., cu autoturismul, a intrat a doua oară în Punctul de Trecere a Frontierei Siret la ora 16:34:34 când maşina condusă de aceasta trece prin Punctul de Trecere a Frontierei Siret fără a staţiona, fără a fi controlată de vreun vameş şi fără să fie prezentate documentele de călătorie poliţiştilor de frontieră (ora de intrare pe arteră: 16.34.34 şi ora de ieşire de pe arteră: 16.34.35).

Conform fişei de evidenţă, poz. 45, numita inc. G. a fost controlată de vameşul inc. N., care i-a acordat liber de vamă în condiţiile în care avea în autoturism, cantitatea de 150 cartuşe de ţigări, fără a efectua un control vamal amănunţit, întrucât maşina era la a treia intrare în ţară.

Inc. G. a anunţat-o apoi şi pe inc. H. că inc. insp. pr. A. este în vamă: „el este aici, stai liniştită, că de acum el e aici” (conv. de la 18.32.23, 18.34.50 şi 18.40.01).

Din imaginile camerelor de luat vederi amplasate în Vama Siret, din 14 ianuarie 2009, reiese că inc. H., cu autoturismul, a intrat în Punctul de Trecere a Frontierei Siret la ora 18:42:31 când maşina condusă de aceasta trece prin Punctul de Trecere a Frontierei Siret fără a staţiona, fără a fi controlată de vreun vameş şi fără să fie prezentate documentele de călătorie poliţiştilor de frontieră (ora de intrare pe arteră: 18.42.31 şi ora de ieşire de pe arteră:18.42.33).

Inc. H. intră a tranzitat vama in intervalul orar intrare 18:42:31, ieşire 18:42:33, autoturismul cu care a introdus în ţară circa 3 baxuri de ţigări, ce i-au fost confiscate în ziua următoare de o echipă de control de la Inspectoratul Judeţean al Poliţiei de Frontieră Rădăuţi fiind înscris în fisa de evidenţă nr. 206, poz.63 a vameşului N.

După ce a ieşit din vamă numita inc. H. i-a comunicat inc. A. că îl aşteaptă în parcarea vămii, acesta cerându-i să-i lase ce avea de dat I., aflată în Staţia Petrom (I. care conform Procesului verbal de supraveghere s-a aflat în zonă între orele 17.25 - 19.58 - n.r.), ce trebuia să-i dea lui (suma de 100 lei - n.r.).

Totodată inc. G. i s-a confesat inc. L., povestind cum a fost ajutată de inc. A., cum vameşul inc. F. îl are „la control” pe ag. F.F.F.F. (şeful de grupă din aceea tură), de care aceasta spune că se teme tare (conv. de la 18.51.48) şi că îi duce ţigările lui H.H.H.:

G.: - Doamne fereşte (…) Hai cam chişcat-o. M-o ajutat „T”.

I.: - Da?

G.: - Îhâ. Fără dânsu e mort aicea.

I.: - O plecat (…).?

G.: - Auzi? Da eu mă tem tare de M. aista.

I.: - Băi, Vasile îi cam prost aşa, ştii că el nu-i tare (…).

G.: - Da.

I.: - Cuminte, da „Moşu” îl are la control.

G.: - Da?

I.: - Moşu F., da (…) Îl are la control. Da unde eşti?

G.: - Acum mă duc spre R.R., am trecut de tine.

Pentru a asigura traseul insp. pr. inc. A. l-a trimis pe inc. ag. O.O. să meargă să stea la podul peste Siret, întrucât se anunţase venirea unui echipaj de la Iaşi şi să-l anunţe când acesta ajunge în zonă;

Conform Procesului verbal de supraveghere, în jurul orei 19.10, în zona intersecţiei drumului E85 cu cel ce duce spre loc. Mihăileni a fost instituit post-control fix din care făcea parte şi inc. A.

Cu toate aceste măsuri de precauţie, un echipaj din cadrul Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră Rădăuţi a reuşit să se strecoare în zona apropiată Vămii Siret, despre acest aspect fiind informată inc. G., care a atenţionat-o pe inc. H. să intre în parcare pentru că s-ar putea să fie probleme pe drum. Aceasta din urmă precizează că maşina sa are probleme la pornire, ambele dorind să se întâlnească cu persoana care le-a ajutat.

La ora 18.57.04 inc. G. a fost apelată de vameşul inc. F. căruia i-a confirmă că a trecut deja şi este bine, în condiţiile în care avea la intrarea în ţară în autoturismul controlat de acesta 150 cartuşe de ţigări (1.500 pachete de ţigări), aspect relatat numitei U. (conv. de la ora 18.52.46):

G. - Doamne, U., hăi, dacă ai vedea (…) ce să mai vorbesc (…) eu aseară m-am dus s-o iau pe dânsa, şi m-am dus să mă întâlnesc cu „T”, cu dânsa (…) şi (…).

G. - Vai de mine, da ieri să mă p (…) pe mine, U., pe arteră! Ă, era (…) m-am întors (…) (se adresează altei persoane) Taci, tu, oleacă! Fată, m-am întors înapoi, că m-o întors c-o apărut F, la Peco, o alimentat şi ăştia s-au c (…) pe dânşii (…).

U. - Da (…).

G. - Şi, pe urmă, am mai stat, am mai stat, m-am întâlnit cu (H.H., vameşul care a ajutat-o prima dată, întorcând-o în zona neutră-n.r.), şi zice mai stai oleacă şi vii, că i-am spus că este cineva acolo, o zis că el o fost cu nevastă-sa, o alimentat ş-o plecat (cms. M.M. - n.r.). Intru, U., x pe arteră, nenorocire ce făcea, tăia şi Calgoanele! Da eu ştii că-l cunosc, ştii, ţi-am spus (…).

U. - Da (…) da tot te-ai temut!

G. - Da eu, bună ziua! (râde) (…) el, bună ziua! Câte din alea aveţi? (râde).

U. - Da?

G. - Să mor dacă nu!

U. - Şi tu ce-ai zis?

G. - Da eu, când l-am văzut aşa, şi serios, U., ca şi cum nu mă cunoştea (…).

U. - Da poate nu te cunoştea, tu, poate nu-şi dădea seama!G. - Ba da! Că, după aia să-ţi spun (…) şi, eu îi zic cinşpe (…) da el, serios, sigur? Da, zice, scrie pe declaraţie (…) da tare o strigat, ştii?

U. - Vai (…).

G. - Da! De-acuma am luat declaraţie şi am scris cinşpe, ce să mai trec de-acuma acolo, ştii? Am trecut o sută cincizeci, ştii? Îi fac semn lu’ F., nimic, H.H. nimic

U. - Te trec toate (neinteligibil)!

G. - Îţi dai seama în ce situaţie eram eu acolo, şi când am văzut că nu mă mai cunoaşte, zic, ori cineva poate, cine ştie ce i-o fi spus şi omul se face că nu mai cunoaşte (…).

U. - Aşa tre’ să facă, tu, acolo (…) poate o făcut el aşa (…).

G. - Da, că eu aveam maşină în spate, eram pe stânga eu, şi în faţă (…) maşină în spate, şi ăla cu Calgonul pe dreapta şi maşină în spate (…) şi striga la toţi, ştii, şi după aia, când m-o luat, F. o (…) tot i-am făcut semn ş-o venit el, că el era pe banda cealaltă, ştii?

U. - Doamne (…)

G.C.- O venit el, da zice, câte ai? I-am spus eu (…) zice: cincisprezece are! El de-acolo, ştii (…) (discuţia cu F. de faţă fiind cms. P.P.-n.r.)

U. - El!

G. - Da! Da, F., ştii (…) el cât s-o mai foit acolo, tăia Calgonul ş-aşa, el o plecat (…) el pleca, ştii?(cms. P.P. –n.r.) Da eu i-am zis, F., î (…) domnul F., da-ţi-mi drumul (…).

U. - Repede, da!

G. - (…) că n-am eu treabă cu dânsul, daţi-mi drumul! Nu, nu, nu, mă duc eu să-l întreb, ştii?

U. - Vai (…).

G.C.– Şi s-o dus după dânsul şi i-o zis să mă întoarcă înapoi, ştii? Norocuţul meu că m-o întors şi încă nu m-o răscolit, nu nimica, deci s-o mers aşa (…).

U. - Da (…) da (…)

G. - Am venit înapoi aicea şi m-am pus la shop şi stăteam de-acuma, că F. o zis că să mai stau că mai târziu, de-acuma, ştii.

U. - Se duce, da (…).

G. - Ş-o venit el, că de-acuma toate maşinile care mai erau pe-acolo oprite, care aşa, o venit şi o trecut pe lângă noi ş-o zis cred c-am fost destul de domn (…) ş-am chişcat-o!

U. - Unde-ai chişcat-o? Te-ai băgat înapoi?

G. - M-am băgat la ruşi, am stat (…).

U. - Aa (…).G. - La paşapoarte acolo, la ruşi (…) am vorbit cu acela şi m-o lăsat, şi-am stat (…) am stat până o zis „T” să intru, ştii?

U. - Riscant, tu G., tu, Doamne!

G. - Da (…).U. - Uite-aşa, pentru (…).G. - Dacă mai stăteam cinci minute eram (…) păpată!

Întrucât autoturismul cu care inc. H. a venit din Ucraina şi s-a defectat la ieşirea din Vama Siret spre România, inculpata l-a parcat în parcarea adiacentă Punctului de Trecere a Frontierei Siret, spunându-i inc. G., la ora 19.14.00, că îl va lăsa acolo până găseşte o platformă pentru a-l tracta. Imediat, inc. H. i-a comunicat şi inc. A. că i s-a stricat maşina la ieşirea din vamă, că ar dori să se întâlnească, poliţistul informând-o despre o echipă de control de la Direcția Regională Vamală Iaşi.

În intervalul orar 19.39.30 - 20 mai 24, insp. Pr. inc. A. a fost apelat şi a apelat de patru ori pe inc. H., discutând despre faptul că va veni în parcare atât el cât şi inc. G. pentru a discuta şi a o ajuta, stabilind în cele din urmă să lase maşina în parcarea vămii şi să plece acasă cu inc. G.

Autoturismul, cu care inc. H. a introdus în România cantitatea de 1.496 pachete de ţigări de provenienţă ucraineană, a stat în noaptea de 14/15 ianuarie 2009, încărcat în parcarea adiacentă Vămii Siret, fiind păzit în permanenţă de o echipă de control de la Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră Rădăuţi, deoarece aceasta a încuiata portierele maşinii şi a părăsit zona în momentul în care a fost surprinsă de apariţia echipei de control.

Pe data de 15 ianuarie 2009 inc. H. şi inc. G. au discutat despre faptul că un autoturism de la Direcţia Poliţiei de Frontieră Rădăuţi a păzit toată noaptea maşina sa în parcarea vămii, aceasta din urmă sfătuind-o să declare poliţiştilor că a cumpărat ţigările din parcare (1.496 pachete de ţigări cât avea în maşină), pentru că „aceştia nu au cum să demonstreze” că ea le-a adus din Ucraina. Cele două se gândesc că ar putea fi sprijinite de inc. A. pentru a-şi mai recupera din ţigări (conv. de la 09 martie 48 şi 09.13.32).

La ora 09.19.19 G.G.G. a apelat pe insp. pr. inc. A., acesta din urmă chemându-l la domiciliul său. Urmare acestei întâlniri la domiciliul ofiţerului, inc. H. a primit promisiuni de la inc. A. că o va ajuta, că diseară „vine tăticul” şi rezolvă problema, trăgând maşina lui în spatele maşinii sale, pentru a transfera ţigările. Inc. H. a vorbit cu fratele său, care nu fusese în Ucraina, să se prezinte la autoturism, să spună că ţigările sunt ale lui şi că le-a cumpărat (conv. de la 12 septembrie 06): (H. = G.);

H. - Nu, îs de la . azi-noapte care-o stat îs de acolo, că o zis ăsta, „T” (A. - n.r.), că poate să le dea, o zis că diseară şi mie poate să-mi deie (…).

G. - Da (…).

H. - (…) ordin să păzesc, ştii? Da eu o să te, te păzesc (…).

G. - Da (…).

H. - Şi tu pe urmă vii şi (…) iei când îs ei chiar (…) să vadă că (…) ştii?

G. - Da, da (…).

H. - Vin cu platforma şi mi-o iau (…).

G. - Eventual laşi cinci acolo şi (…).

H. - Care era problema lui „T”, o zis că las’ că se rezolvă, m-ajută el, am fost şi la el acasă (…).

G. - Da (…).

H. - (…) ştii, da nu (…) scurt, că nu ne-o invitat în casă (…).

G. - Îhî (…)

H. - Şi (…) da maşina asta a cui e? Zic, a lu’ frate-miu! N-ai procură pe ea, nu poţi să circuli cu ea! Ba am! Păi, dă-i drumul la treabă cu asta, care-i problema? Aceea las’ să steie acolo! (râde) Eu îs nebună de cap, nu ştiu cum s-o scot de-acolo, el se ocupă că n-am eu cu ce să circul!

G. - Da cum (…) îţi dai seama că (…) că nu degeaba stau de-amu acolo!

H. - Îţi dai seama, ştii, că îs hotărâţi să facă ceva!

G. - Doamne, da aşa parcă n-o mai (…) aşa n-o fost niciodată! Dacă o fost să ieie. O fost pe-acolo, o-nchis poarta, ce-o făcut, da n-o stat aşa mult!

H. - Chestia-i că şi omul ăla o plecat şi mai ceilalţi cu maşinile or plecat, deci ş-o lăsat maşinile acolo, că omul ăsta chiar acuma m-o sunat, ştii?

G. - Da (…).

H. - Doamnă, ce-aţi făcut? Zic, n-am făcut nimica că stau acolo! Vai de mine şi de mine, şi ce-o să facem? Zic, eu ştiu ce-o să facem? Îţi dai seama că-s (…) .i-am zis că (…) am vorbit şi cu x, ştii să mă duc să-l iau pe frate-miu celălalt diseară (…).

G. -;

Da (…).

H. - Ca să (…) ştii?

G. - Da, da, da (…).

H. - Ferească Dumnezeu de ceva, pică una, nu-s multe, ştii?

G. - Da (…).

H. - Şi la o adică, ăştia n-au ieşire, zic, băi, le-am cumpărat (…).

G. - Da (…).

H. - O (…) aşa şi le-am cumpărat, ştii?

G. - Da (…).

H. - (neinteligibil) (…) doar dacă prind două cu trei, le-am terminat în două ture cu (…).

G. - N-aveai cum să fie cu dedicaţie, dacă era cu dedicaţie n-aveai, n-avea cum să (…) în primul rând că nu ştia, era de-acuma pe tura de noapte, nu mai aveau treabă, ăştia (…)

H. - El, ăsta, mi-o zis „T” (A.), că deci dacă am vorbit face ce face, îţi dai seama (…).

G. - Las’ că vine tăticul diseară şi (…) .rezolvă (…).

H. - Da (…).

G.C.– El îi (…).

H. - Cică, tu, bag eu maşina acolo în spate şi le bagi la mine şi ţi le scot cu maşina mea! Cu maşina lui aia (…)

Inc. G. primeşte “sfaturi” şi de la inc. L., pe care să i le transmită inc. H., după ce i-a spus că aceasta din urmă afirmă că s-a vorbit cu inc. A. ca să scoată marfa şi maşina să o lase acolo (conv. de la 12.29.28), adăugând că autoturismul a fost controlat de inc. F., dar că va declara că a cumpărat ţigările din România (conv. de la 14.37.55):

L. - Îi ordinul fix! Stau acolo până apare (…).

G. - Doamne, mă înspăimânţi, dacă eram şi eu pe-acolo?

L. - Dacă erai (…) acolo rămâneai!

G. - Vai de mine! Îţi dai seama că (…).

L. - O execută acuma!

G. - Îi jale cu parcarea!

L. - Are multe? Multe?

G. - Are, are (…)

L. - Aoleu! Cine o făcut-o!

G. - Moşul (…).

L. - Moş F.?

G. - Bine, că îţi dai seama că ea spune că le-o cumpărat, nu spune că le-o trecut pe-acolo! Le-o cumpărat şi o lăsat maşina acolo că maşina îi şi stricată chiar, ştii?

G. - Şi oare să fi venit expres, aşa, de la x, pentru seara asta sau pentru dânsa?

L. - Cineva (…) cineva (…) o pus geana, ceva pe (…) că nu se poate, că ăia na, na (…) ăia vin se uită, da nu ei comandă, ei, şi ei primesc ordine (…) din altă parte (…).

G. - Da (…).

L. - Nu-i (…) cineva o (…) .s-o enervat şi (…) o dat ordin şi (…).

L. - Acumaia am fost acolo, de asta te-am sunat că m-am dus să văd eu care-i (…) şi am vorbit cu ăsta de la P1 (…) o zis că ordinu-i până vine să steie acolo! Na (…).

G. - Numai dacă poate „T” să facă ceva, s-apuce să mai ieie ceva (…).

Totodată inc. G. îi aduce la cunoştinţă inc. L. că a venit poliţia de frontieră acasă la inc. H., pentru ai cere să deschidă maşina din parcarea vămii, că aceasta are în autoturism „trei” cumpărate din Ucraina (3 baxuri cu ţigări - 1500 pachete ), dar că va declara că a cumpărat ţigările din România pentru ai nu-i face probleme vameşului F. (conv. de la 17.43.51), transmiţându-i pentru H., să meargă la un avocat şi să spună că maşina a împrumutat-o la altcineva:

L. - Da!

G. - Bre, o venit la dânsa acasă!

L. - Auzi, o venit la dânsa acasă?

G. - Da! Da!

L. - E, păi i-o scos şi un mandat (…).

G. - Auzi (…).

L. - Acuma vorbeam cu x, o zis că pot să steie ş-o săptămână acolo, stau, îs pe ele, nu contează ce fac, da (…) o zis că (…) cred că azi o umblat după mandat şi (…) doar n-o venit degeaba, cred că (…).

G. - Ş-o zis, ea o zis că poate te sun pe tine, poate dacă-i î (…) ”T”, ştii, pe-acolo, poate (…).

L. - Nu, acuma-i x, da n-are, o zis că nu are ce să facă, ăsta-i de la Rădăuţi ordin venit, ş-o zis că nu pleacă ăia de acolo, nu-i interesează cine trece pe drum, acolo stau, să-mi bag piciorul (…)

G. - Doamne Maica Domnului, băi, şi (…).

L. - Da cine o venit, poliţia sau cine?

G. - Da, de la frontieră!

L. - E, ei au mandat! O ia să deschidă maşina!

L. - Nu! Câte are, măcar?

G. - Trei!

L. - De dincolo sau de la magazin?

G. - De dincolo!

L. - Ă, o zis x că.

G. - Nu că ea (…) ea spune că le-o cumpărat (…).

L. - Dacă-i de la magazin (SHOP –n.r.) îi mai rău!

G. - Da nu, că nu-s de la magazin!

L. - Na, bine că-s de dincolo!

G. - Da, ea o să zică că na (…) că le-o cumpărat (…).

L. - Să spună că le-o cumpărat (…) dacă-l dă pe moşul (vameş F.-n.r.), o belit-o (…)

G. - Ferească, da nu, nu-l dă!

L. - Auzi, da cred că-i aduce şi pe ăilalţi că doar mai sunt!

G. - Vai de mine şi de mine! Hai bine (…).

L. - Înseamnă că în seara asta se termină, până una-alta, se termină (…).

G. - Da (…).

L. - Apăi din cauza lor nu puteam să facem nimic, îţi dai seama (…).

G. - Da!

L. - Na (…) .n-are, asta este, n-are ce face (…) să zică că le-o cumpărat şi îi dă o amendă şi i le ia, n-are ce face (…).

G. - Auzi, da îs la, la cantitatea asta cred că îi dă amendă barosană!

L. - Ei, dacă cheamă Garda (…).

G. - Dacă erau până în cincizeci, hai (…).

L. - Dacă cheamă Garda, două sute!

G. - Vai de mine şi de mine!

L. - Două sute-i dacă cheamă Garda!

Şi alţi poliţişti de frontieră, scms. G.G.G.G., insp. H.H.H.H., la care a apelat inc. L., şi în prezenţa cărora acesta din urmă vorbeşte cu inc. H., au sfătuit-o să arunce o parte din ţigările din autoturism, să declare că diferenţa a cumpărat-o din România, pentru că nu se poate face nimic, întrucât ordinul de a păzii maşina este dat de la Inspectoratul Judeţean al Poliţiei de Frontieră Rădăuţi (conv. de la 19 august 15 şi 19.39.43):

H. - Tu, o vorbit L. cu (…).

G. - (neinteligibil) (…).

H. - Stai să-ţi spun! O vorbit L. şi cu „T” şi cu x şi cu x ş-o zis că îi de sus şi nu se poate face nimic! Îi de la x de sus! Ştii?

G. - Da!

H. - C-o vorbit şi cu x, ştii? Na, şi „T” i-o zis că (…) s-arunc cât pot, da îţi dai seama, dacă ei îs acolo, ce pot eu s-arunc?

G. - Da (…).

H. - Mai fac şi teatru, ştii?

G. - Da (…).

H. - O zis că n-are ce să-ţi facă (…) măi, îţi dai seama, îi sfidare de-acuma. ştii, le-arunci în faţa mea (…) c-o zis că n-are ce să-ţi facă, le-arunci şi gata!

G. - Da, da numai să poţi să le-arunci (…) da du-te şi te-ntâlneşte cu T. şi zi-i dacă poate cumva să (…).

H. - Am vorbit cu L. şi L. o zis că o fost şi s-o întâlnit cu el, ş-o zis că nu, nu se bagă nimeni, c-o zis că-i de sus, şi L. o zis că o zis ăsta mai bine să fac acuma noaptea să (…) eu mă duc încolo, ştii?

După ce s-a consultat cu aceşti poliţişti de frontieră, sfaturile acestora îi sunt transmise de inc. L. lui H. (21.31.22, 22.32.24 şi 22.52.24) în sensul de a nu deschide maşina, de a veni cu o platformă şi de a declara că o parte din ţigări le-a găsit abandonate pe marginea şanţului:

Inc. G. şi inc. H. discută apoi la telefon, la orele 13.57.07, 15.00.35, 17.50.33, 17.57.47 şi 18 octombrie 42, mai multe variante de acţiune:

- să declare că ţigările le-a cumpărat din România;

- că a împrumutat maşina cuiva şi nu ştie ce s-a întâmplat după aceea;

- că inc. A. i-a cerut să lase maşina în parcare vreo două zile, poate echipa de control se va plictisi;

- să-i ceară lui A. să meargă la cei ce-i păzesc maşina, să le dea 200 „din alea”, pentru ca aceştia să plece un timp astfel încât să-şi poată lua o parte din ţigări:

G. - Da oare să te duci acolo, tu, ca să vorbeşti tu personal cu „T” (…) (A.-n.r.)

H. - Da (…).

G. - Şi îi spui că-i dai două sute din alea, ştii, numai să le deie la aceia care păzesc (…) şi cumva, să se ducă oleacă până în Peco, sau aşa, s-apuci să iei ceva (…).

H. - Da, da, da (…) s-arunc (…) las ceva acolo, na, să găsească ceva (…).

G. - Da, laşi ce ai acolo, înăuntru (…).

H. - Hai că s-o dus G.G.G. să-mi încarce telefonul şi la şapte mă duc să scot maşina (…) şi mă duc, î (…) îl aştept pe G.G.G. şi mă duc (…) ştii?

G. - Îhî (…)

G. - Spune-i că-i dai cât nu face numai să le scoţi de-acolo, că s-o-ntâmplat, ca niciodată, că ai şi ceva acolo ştii? Aşa-i, când ai s-o tragi (…).

H. - Da, da, da (…).

După ce inc. H. s-a decis să-l trimită pe soţul său, G.G.G. la autoturism, îi comunică hotărârea sa şi inc. A. (conv. de la 23.15.24) acesta cerându-i să se întâlnească pentru a-i mai da un sfat, după care la ora 23.55.48 poliţistul o îndeamnă să-i ceară soţului său, ca în declaraţie, să menţioneze că nu a trecut ţigările prin vamă şi că le-a luat în România de la mai mulţi cetăţeni ucraineni, iar amenda să „o ia” pe soţul său pentru a nu fi în evidenţa poliţiei de frontieră cu evenimente de acest gen: (A. = H.).

A. : - Mâine dacă merge aşa.

H. : - Nu că-i deja i-acolo.

A. : - Da?

H. : - Îhî.

A. : - Vezi dacă te pune să scrii, nu spui ca-i trecut cu ele, da?

H. : - Nu, nu, nu, nu, nu. Vă da-ţi seama că nu fac aşa ceva.

A. : - Le-ai luat de la.

H. : - Da, da, da, da.

A. : - Mai mulţi cetăţeni ucrainieni, da?

H. : - Da, păi are că el n-o, el n-o trecut oricum.

A. : - Îhî.

H. : - Şi deci, poate să demonstreze că n-o trecut

A. : - Da. El să-i facă verificări, el n-o trecut.

H. : - Da, da.

A. : - Şi amenda s-o pe el nu pe tine.

H. : - Pe el, pe el ia tot eu nici nu-s acolo.

A. : - Aha. Şi-i spui. m-auzi?

H. : - Da, da, da.

A. : - Domne eu am cumpărat de la mai mulţi.

H. : - Da, da, da, exact, ştiu, ştiu, i-am povestit tot.

La data de 15 ianuarie 2009, la ora 23.45, ag. Rusu Cătălin din cadrul Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră Rădăuţi a încheiat Procesul verbal prin care i-a confiscat numitului G.G.G., din autoturismul cantitatea de 1.496 pachete de ţigări având timbru ucrainean. Conform sfaturilor primite de la A. numitul G.G.G. a declarat că le-a cumpărat din parcarea Vămii Siret, de la diverşi cetăţeni, cu scopul de a le comercializa în Botoşani.

După ce echipa de control din cadrul Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră Rădăuţi a finalizat actele de constatare, inc. H. l-a informat despre aceasta pe inc. A. (conv. de la 01.30.23), poliţistul fiind mulţumit că autoturismul nu a fost întors în vamă, pentru extinderea cercetărilor, nici inc. H. nefiind foarte supărată, întrucât putea să-i confişte mai multe ţigări, pentru că la această tură ar fi vrut să aducă mai multe (conv. de la 01.30.23 cu G.):

G. - Ce-ai făcut?

H. - Măi, o luat, mi-o dat minimul, ştii, (neinteligibil) (…).

G. - Treizeci?

H. - Nu, nu! O pus cinşpe da în juma (…) în două (…) în patruş’ opt cinci (…).

G. - Aha (…) aha (…).

H. - Da o fost foarte domni! Domni, domni!

G. - Da?

H. - O zis că dacă mai lăsam până mâine poate ieşea mult mai rău, ştii? Şi (…) le-aţi luat de-aicea, nu? Da, G.G.G. (…) auziţi, unul dintre ei, da doamna mai are, că, când or căutat maşina o găsit că figurez cu (…) doamna circulă (…).

G. - Da fată, da tu ştii, iar o sunat F. de dimineaţă ( vameş F. - n.r.), tu!

H. - De ce?

G. - Oare de ce, tu? Şi mă pune să vin singură la Siret!

H. - (râde) (…).

G. - Eu n-am păţit aşa ceva niciodată, serios! Eu nici n-am lucrat cu dânsul, nici nu (…) de ce oare?

H. - Da, da (…) eu am lucrat?

G. - Îi prost oare?

H. - Da eu ştiu că înainte când veneam cu LILI, ea se ducea cu bănuţul, ştii? Na (…) n-aveam treabă cu el (…).

H. - O tras acolo maşina lângă, o scos tot (…).

G. - Ş-acolo o găsit, când o găsit (neinteligibil) (…).

H. - Da, îţi dai seama! Cred că o făcut şi poze, şi G.G.G. zice, da hai, de-acuma na, treceţi mai puţine că poate n-apar pe la ziar! Stai liniştit că nu te dă nimeni la ziar! Deci din câte mi-o povestit G.G.G. o fost destul de (…).

G. - Da!

H. - Erau un pic mai (…).

G. - S-o descurcat G.G.G., nu?

A doua zi, la ora 08 octombrie 31, vameşul inc. F. s-a interesat despre cum s-a finalizat evenimentul în care a fost implicată inc. H., A. povestind că ţigările au fost confiscate de la G.G.G., pentru ca aceasta să nu apară în acte iar declaraţia soţului ei că a cumpărat ţigările din România, ar fi credibilă, întrucât el nu a trecut frontiera în zilele anterioare, informaţii care l-au liniştit pe vameş: (A. = F.).

A. : - Da.

F. : - Salut domnul Tăviţă.

A. : - Salut nea.

F. : - Tu ai ieşit din tură sau încă nu?

A. : - Încă nu, de ce?

F. : - Ă. Ă, n-ai să poţi veni pentru două minute până la mine.

A. : - Da, dar s-o întâmplat ceva?

F. : - Nu. Vreau să vorbesc două, trei minute cu tine, referitor la. La, aia.

A. : - Ştiu că o luat nu s-o făcut nimica tam-tam.

F. : - Bine i-o confiscat numai?

A. : - Da atât.

F. : - Şi?

A. : - Şi atât.

F. : - I-o dat drumul?

A. : - Da, e de aseară plecat acasă, dar nu ţi-am spus?

F. : - Bine, eu n-am ştiut că Jalbă mi-o spus c-o luat-o la Rădăuţi să dea declaraţii şi nu ştiu ce.

A.: - Nu minciuni, o plecat acasă.

F. : - O plecat acasă?

A. : - Da maşina e lângă, aicea la, o tras-o la service la (neinteligibil), şi o plecat acasă cu altă maşină.

F. : - Aha. Deci ei n-o putut să meargă totuşi (neinteligibil).

A. : - Nu d-asta ţi-am zis că maşina era stricată.

F. : - Dar câte or avut în maşină, o sută?

A. : - Asta nu ştiu exact.

F.: - Ă?

A.: - Nu ştiu exact.

F.: - Aha.

A. : - Că n-am stat să-i întreb.

F. : - Da, da, da, bine.

A. : - Că o zis că nu, că., dar nu pe ea pe el, pe bărbatu-su, aia ea o fost trecut dar era bărbatu-su o fost la maşină.

F. : - A, şi pe el o fost făcut î.

A. : - Da, da, da, deci nu pe ea, că ea nu apare.

F. : - El nici nu este, el nici nu-i, n-o trecut frontiera

A. : - Păi nu, na, ce eu spun că nu.

F. : - Perfect, perfect.

A. : - Dar o zis că i-o luat din parcare că i-o strâns acolo

F. : - Da, da.

A. : - (neinteligibil).dat.

F. : - E clar, înseamnă că mă doare drept în fund

A. : - Băi eu nu ţi-am spus aseară

F. :- Perfect.

În timp ce inc. H. avea probleme cu autoturismul său aflat încărcat cu 1.496 pachete de ţigări de provenienţă ucraineană, în parcarea adiacentă Vămii Siret, numita inc. G. s-a interesat la inc. A. dacă ar putea să mai meargă în Ucraina ( SMS pe 15 ianuarie 2009 de la ora 20.55.37), poliţistul spunându-i că poate, dar să nu aducă multe, ci mai puţine ( conv. pe 15 ianuarie 2009 de la 20.55.58).

În aceeaşi tura de serviciu din 14 ianuarie 2009, la ora 15.28.30, inc. I. a discutat cu inc. B., stabilind că îşi vor face planul de plecare în Ucraina după ce vor discuta cu inc. A., şi ar fi mai bine ca acesta să umble „el cu tine”, (cu inc. I.). De asemenea, confirmă că ultima dată D. a luat de la SHOP şi ţigări „roşii”.

De aceea inc. I. l-a contactat pe X.X. (conv. de la 18.30.07) căruia i-a spus că mai are 3 baxuri de ţigări, discută despre preţul la ţigări fiind întrebat dacă este „ok” în situaţia în care pe lângă cele 3 baxuri mai adaugă încă vreo 4 baxuri, spunându-i că îi va da beep când se întoarce de la „Roma”.

După ce inc. I. la chemat pe D. la staţia Peco de lângă vamă (conv. de la 17.16.22), l-a informat despre aceasta şi pe inc. A., stabilind să se întâlnească şi să meargă împreună cu ofiţerul de poliţie în Vama Siret, cu autoturismul ei, unde să-l aştepte pe D. (conv. de la 18.17.54).

Conform procesului verbal de supraveghere, inc. I. s-a deplasat cu autoturismul proprietate şi s-a întâlnit la ieşirea din or. Siret cu insp. pr. inc. A., ce conducea auto proprietate, acesta din urmă urcându-se în maşina condusă de inc. I., cu care s-au deplasat în Vama Siret.

La ora 18.26.05 inc. I. i-a cerut lui D. să vină le ea, că-l aşteaptă şi conform evidenţei Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră Suceava şi a Punctului de contact Porubne acesta a intrat în Ucraina la ora 18.51, cu autoturismul. I. a fost apostrofată de inc. A. că l-a trimis pe D. în Ucraina, întrucât venise o echipă de control de la Direcția Regională Vamală Iaşi şi nu i-a spus să aştepte în partea românească, motiv pentru care aceasta i-a cerut să revină în ţară fără ţigări (conv. de la 18.35.19, 18.54.00, 19.18.52, 19.22.24 şi 19.37.40), pentru ai da o lecţie ofiţerului (conv. de la 20.39.19):

I. : - Îl aştept pe A. (A. - n.r.) că vrea să vorbească cu mine, nu (…).

B. : - Unde-l aştepţi?

I. : - Sunt în Peco din oraş.

B. : - Ăhă (…).

I. : - Nu (…) nu ştie de ce ne-am întors cu maşina pe gol.

B.: - Nu ştie?

I. : - Îî-îî.

B. : - Şi ce-i spui?

I. : - Nimic. Aşa am avut chef.

B. : - Hi, hi, hi! Tu nu trebuia să pui la inimă. Trebuia să trimiţi. Care-i problema?

I. : - Dar am trimis-o şi am adus-o pe gol înapoi.

B. : - Păi dar nu trebuia să o aduci pe gol. Dacă tot ai trimis-o.

I. : - Nu, nu, nu. Trebuie să se-nveţe minte, nu?

I. : - Dar ştii ce m-o enervat?

B. : - Îmi dau seama.

I. : - Mă sună (…) mă sună, ştii? Şi zice: (…) - avea cinci minute de când mi-o zis să o trimit (…).

B. : - Da.

I. : - Păi, hai, da’ nu vine? Că vine Iaşiul. Eu ce să-nţeleg?

B. : - Aha (…).

I. : - Adică (…) stai un pic. Eu stau şi-mi frec (…) toată ziua pe aici şi la urmă vine Iaşiul. Nu măi! Dacă la mine vine Iaşiul, lasă că la celelalte nu vine.

B. : - Na. Şi aşa spune. Care-i problema?

În cursul aceleaşi ture de serviciu, inc. A. i-a confirmat şi soţiei sale inc. C. că poate să plece în Ucraina (conv. de la 16.16.09), iar după ce aceasta împreună cu mama ofiţerului au stat în Ucraina între orele 17 iulie 40 - 18.27.23, i-a cerut soţiei sale (conv. de la 18.26.35) să pună şi „alea” şi să intre în România, aceasta întrebându-l dacă „nu o să iasă prea tare” în condiţiile în care pune zece „litri de vacă”.

Conform evidenţelor Autorităţilor Ucrainene şi a Punctului de contact Porubne, inc. C. şi X. au intrat/ieşit în/din Ucraina pe 14 ianuarie 2009:

- Ieşire Ucraina=X.=autoturism=14 ianuarie 2009=ora 17:07:40.

- Intrare România=X.=autoturism=14 ianuarie 2009=ora 18:27:36.

- Ieşire Ucraina=C.=autoturism=14 ianuarie 2009=ora 17:08:55/

- Intrare România=C.=autoturism=14 ianuarie 2009=18:27:23.

Soţia ofiţerului cu autoturismul nu apare înregistrate în fişele de evidenţă ca fiind controlate la intrarea în ţară de vreun lucrător vamal.

Din imaginile camerelor de luat vederi amplasate în Vama Siret, din 14 ianuarie 2009, reiese că inc. C., cu autoturismul, a intrat în Punctul de Trecere a Frontierei Siret la ora 18:49:45 când maşina condusă de aceasta trece prin Punctul de Trecere a Frontierei Siret fără a staţiona, fără a fi controlată de vreun vameş şi fără să fie prezentate documentele de călătorie poliţiştilor de frontieră (ora de intrare pe arteră:18.49.45 şi ora de ieşire de pe arteră:18.49.57).

Întrucât pe aceiaşi tură de serviciu din 14 ianuarie 2009, inc. B. şi V., ce s-au deplasat la Shop cu autoturismul, au întâmpinat greutăţi în a cumpăra ţigări şi a le încărca în autoturism, probleme ce au fost create de poliţistul de frontieră de la Postul P2 (situat la câţiva metri de magazinul P.), inc. I. a fost rugată să-i ceară inc. A. să-l cheme la ordin pe ag F.F.F.F. şi pe agentul de la P2, pentru că el „nu poate să ia măcar o plasă de la Shop” din cauza acestora:

V. : - Auzi? Zii lu’ . Tu eşti cu Destră? (A. - n.r.).

I. : - Nu. Nu. Destră îi . prin ’năuntru sau prin.

V. : - Aa! Zii . zii să-l cheme pe dobitocul ăsta de la doi de aicea, în p.a mea, l-o pus în.

I. : - Ok. Hai că-l sun acum şi îi spun.

V. : - Zii să se ducă la p.t în p.a mea. Şi el şi F.F.F.F.

I. : - Îhîî.

V. : - Hai, pa.

I. : - Hai că-l sun acuma să-i spun.

V. : - Da? Zii să-l cheme oleacă pe ăsta de aici, să pună. Nu pot să iau nici o plasă, că stă şi se uită. Şi ăsta e dobitoc.

I. s-a conformat şi la ora 18.39.04 i-a transmis lui A. rugămintea lui V.:

I. : - O zis x să-l iei pe ăla de la doi. Să-l chemi.

A. : -

I. : - O zis că-i la magazin şi nu poate face nimica.

A. : - x? Care x?

I. : - Ăăă.

A. : - Aaa . ăsta, prietenul tău?!

I. : - E prietenul nostru.

A. : - Da. Da. E cu ăla vişiniu?

I. : - Da.

După ce inc. B. i-a cerut, la ora 19.00.08, lui inc. A. să vorbească „cu un prieten” pentru că altfel va fi întoarsă în Ucraina, acesta o sfătuieşte să se ducă să-şi „facă treaba”acolo.

Ascultând indicaţiile ofiţerului, inc. B. cu autoturismul, a fost controlat pe artera de intrare în România, fiind înregistrat în fişa de evidenţă nr. 206, poz. 54, de către vameşul inc. F.

Conform procesului verbal de supraveghere din 14 ianuarie 2009, la ora 19.10 la intersecţie drumului E85, dinspre Vama Siret,cu drumul spre Mihăileni, a fost instituit din ordinul inc. A. un post control fix. La scurt timp pe lângă acesta a trecut autoturismul condus de inc. I., urmat de autoturismul, folosit de inc. B. şi V., ce nu au fost oprite pentru control.

Pe tura de serviciu din 15/16 ianuarie 2009, la ora 19.50.59, inc. I. şi inc. A. s-au consultat dacă ar fi bine sau nu să facă vreo deplasare în Ucraina pentru ca ofiţerul să ştie dacă să„mai rămână la serviciu sau să plece acasă”. După această convorbire inc. I. l-a chemat pe D. şi i-a cerut să parcheze maşina la intersecţia E 85 cu drumul spre loc. Mihăileni (conv. de la 20.16.23, 20.50.14 şi 21.21.10), întrucât sunt echipe de control pe traseu.

Conform procesului verbal de supraveghere, inc. I. a fost observată venind dinspre com. Mihăileni, jud. Botoşani şi imediat a trecut şi autoturismul. I. s-a deplasat în parcarea adiacentă Vămii Siret, iar autoturismul a staţionat la ieşirea din com. Mihăileni. După 15 minute I. s-a întors din vamă şi a plecat spre mun. Botoşani fiind urmată de autoturismul.

Legătura dintre inc. A. şi inc. I. este recunoscută şi evidenţiată de o convorbire dintre aceasta din urmă şi Mariana (din 15 ianuarie 2009 de la 22.14.32), acestea fiind la curent cu faptul că H. ca şi G. introduc în ţară câte 4-5 baxuri de ţigări:

M: - Măi am auzit ceva, H. o băgat, e maşina în parcare şi nu mai poate să o scoată.

I.: - Păi da (…) şi îi plină?

M: - Da şi i-o venit acasă astăzi.

I.: - Măi să-mi bag picioarele şi aseară de ce n-o spus că-i luam eu marfa din maşină, ce căscată-i şi asta (…).

M: - Da. Şi astăzi i-o venit acasă ăştia cu mandat dacă până mâine n-o ridică.

I.: - Da îi păzeşte maşina în parcare.

M: - Da, da.

I.: - Să-mi bag picioarele, şi-i mai spun şi la un tâmpit d-ăstalalt băi dacă are ceva zi-mi că nu-i fac rău, zi-mi să ajut, mă duc eu şi trag maşina lângă şi nici nu se prind băieţii că oricum eu eram cu numere roşii (…) nu că-i goală nu poate porni.

M: - Nu poate porni da era plină iţi dai seama şi ea nu aduce (…) ea aduce exact ca şi G. 4, 5 (baxuri de ţigări - n.r.).

I.: - Doamne Sfinte. Aici neinteligibil le-o întors pe-amândouă.

M: - Ele două sunt na ele dacă sunt cu (…) mă rog relaţii cu pile cunoştinţe s-o băgat.

I.: - Da le-o întors Lazăr ieri pe amândouă

M: - Da?

I.: - Pe bune şi l-am trimis eu pe aşa şi zic băi (…).

M: - Şi neinteligibil o intrat în parcare. G. o prins momentul şi o plecat (…).

I.: - G., îți spun eu cum o fost, G. o trimis-o pe Mihaela ca proasta să aştepte pe aşa în parcare şi ea s-o dus s-o „dezbrăcat” şi când (…) o mai stat asta 10 minute şi o apărut băieţii.

M: - Păi da. După aia ai fost tu, eu ţi-am spus ţie cum este treaba din start ţi-am spus. Dacă nu lucrai cu A. nu-ţi spuneam, sincer îţi spun, da prea mare respect am pentru omul ăsta ştii (…) ţi-am spus exact cum îi ce face ea şi ce este. E poate tu nu mai crezut e acum poate ai să mă crezi.

I.: - Nu că nu te-am crezut, că dacă nu credeam probabil continuam prietenia dar (…) am tras-o pe pielea mea.

I.: - Măi da, G. cum se înţelege cu A.?

M: - Nu ştiu. Di ce?

I. : - Îm, am întrebat.

M : - Nu ştiu, sincer nu ştiu, da ştiu că şi Mihaela se înţelegea bine cu el.

I. : - Da?

M : - Da.

I. : - Am întrebat aşa că (…) nu mai ştiu ce să cred, în fiecare zi, în fiecare zi aflu câte una ştii şi rămân aşa blocată.

M : - Ştii care-i chestia, e (…) H. era o fată serioasă şi cinstită până acuma până o venit din Spania, ştii. Acuma miraju, o făcut câteva zile câteva ture foarte bune şi o câştigat foarte mulţi bani în perioada asta.

I. : - Îh.

M : - Ei şi-o luat-o miraju. Nu mai are respect faţă de nimeni şi vrea să tragă în piept pe toată lumea, înţelegi? S-o învăţat de la G.

I. : - Aha.

M : - Cam asta este (…) ele, ea, ele normal îl sună pi A., dar nu ştiu cât de corecte sunt faţă di el înţelegi

I. : - În ce sens.

M : - Adică în sensul cu (…) băi la A. ştii cum îi, trebuie să-i spui adevărul. Asta-i albă şi asta-i neagră înţelegi? Ei or ele cred că (…) se puneau cumva în rând cu mine, cu x, cu x, ştii noi astea mici.

În aceeaşi tură de serviciu inc. A. a îndemnat-o pe soţia sa C. să plece în Ucraina (conv de la 21.39.37), unde aceasta s-a deplasat împreună cu mama ofiţerului şi a stat între orele 22.16.02 - 23 iulie 44. La ora 23 decembrie 19 ofiţerul îi spune ag. I.I.I.I. (aflat de serviciu pe artera de intrare în ţară - n.r.) că urmează să intre în ţară mama sa X., după care o informează pe soţia sa să intre pe artera dreaptă de intrare în ţară, că el nu este în zonă, dar a vorbit cu I.I.I.I. şi nea F. (vameş F.) şi dacă sunt probleme să-l sune.

Insp. pr. A. a stat în Vama Siret, conform Registrului de acces în Punctul de Trecerea Frontierei Siret, între orele 21.15 - 23 mai

Mama şi soţia ofiţerului cu autoturismul au fost controlate la intrarea în ţară de vameş inc. F., fişa de evidenţă, fără a se consemna mărfuri peste plafonul legal.

În acelaşi interval orar inc. A. îi răspunde la SMS şi îi cere inc. G. să aducă mai puţine ţigări din Ucraina, având în vedere incidentul cu maşina inc. H.:

- G.= A.=ora 20:55:37.

- A.= G.=ora 20:55:58.

- G.= A.=ora 22:12:03.

La data de 16 ianuarie 2009, aflând de la Z. că pe artera de intrare în ţară este de serviciu vameşul inc. X.X.X. (conv de la 14.23.49), inc. G. îl contactează la ora 16 septembrie 33 pe inc. L. şi îi cere să vorbească cu vameşul X.X.X. întrucât ar vrea să meargă în Ucraina cu „nepoata” de unde să aducă „unul şi un pic”, acesta promiţându-i că îl va suna pe vameş.

De regulă inc. G. era însoţită în Ucraina, deplasându-se cu autoturismul, de către J.J.J.J., dar şi de nepoata sa K.K.K.K.

Intenţia acesteia de a pleca în Ucraina era justificată şi de solicitarea lui N.N., de a-i aduce şi lui ţigări, oferind chiar un preţ mai bun decât cel solicitat, inculpata confirmând că-i va aduce a doua zi cu condiţia de a nu afla H.H.H.

N.N. a precizat că ar vrea ţigări, iar inc. G. i-a comunicat un preţ de 22.500. Martorul i-a oferit chiar 23.000 (23.000.000 lei - baxul de ţigări, ceea ce înseamnă 5 lei/pachet de ţigări).

La ora 16.14.21 inc. L. i-a transmis lui G. că vameşul i-a răspuns că nu poate „să o lucreze astăzi”, pentru că este cineva în punct.

La ora 08.14.33 vameşul inc. F. îl caută la telefon pe V., inc. B. aflând de la acesta din urmă că lucrătorul vamal i-a cerut să meargă la el acasă (conv. de la 08.15.30). Ulterior V. îi spune lui B. şi scopul pentru care a fost căutat de vameş, respectiv că i-a cerut bani cu împrumut şi că vameşul are de trecut 30 de baxuri în România, inc. B. fiind revoltată spunând că nu mai face prestaţie pentru altul (cum a făcut pe 11/12 ianuarie 2009 când a introdus în ţară pentru vameş cantitatea de 6 baxuri de ţigări).

Inc. B. afirmă că urmează să vină vameşul inc. S. din concediu şi se va băga pe felie cu acesta, iar când se va întâlni cu inc. A. îi va spune că vameşul F. i-a cerut să-i aducă de dincolo 30 baxuri (conv. de la ora 09.41.42): (B. = V.).

B. : Auzi nu ai fost să vezi dacă nu este S. azi că azi trebuie să vină S. (lucrător vamal S.)?

V. : Nu am fost.

B. : Na bine că nu ai fost, hai.

V. : Auzi F. (lucrător vamal F.) vrea să îi împrumut nişte bani că alea îs în criză de bani, că socru-său e bolnav că nu ştiu ce şi i-am zis nea F. eu nu am bani, dar vezi poate faci ceva.

B. : Eu nu am, eu am de făcut casă.

V. : Vorbim mai târziu

B. : F. e prost!

V. : Da măi!

B. : . îi mintea lui F. ăi!

V. : Da serios.

B. : Aia i-o închis mintea cu totul la moşneag.

V. : Da!

B. : Moşul de acuma şi bani să le dea numai să.

V. : Da.

B. : O văzut că nu se mai putea face nimic de acuma decât să mă chinui cu alea mai bine le dau bani.

V. : Da şi mai are 30 de baxuri.

B. : Hai să îmi bag p--a!

V. : Da!

B. : Şi cum toate tre să le trecem noi?

V. : Dar nu ştiu!

B. : Eu îmi bag p.a., eu nu fac prestaţii la altul, vine S. ne băgăm pe felie cu S., pe tura lui x eu îmi bag (…) . în tura aia. Eu stau acasă tura aia. Şi cu destrăbălatul (n.l. A.) când mă întâlnesc îi spun „i-a ghici câte baxuri are F. dincolo să i le aduc, 30 ce părere îţi dai, pa la revedere”.

OV: Da trebuie rezolvată ca el să îşi facă treburile cu maşinile astealalte. Îţi spun eu ce zice. Nu trebuie să îi zici nimica lui destrăbălatul (n.l. A.).

B. : Nu îi zic nimic, îi spun pe faţă pa la revedere! Cât e F. pe intrare nu mă prinzi pe aici.

V. : Da hai bine, bun pa

În aceeaşi zi, la data de 16 ianuarie 2009, inc. A. îi confirmă inc. N. că nu va avea probleme pentru că G.G.G. a declarat că a cumpărat ţigările găsite în autoturismul soţiei sale şi confiscate, din România, discuţiile având loc la următoarele repere orare:

- Vameș F.= G.=ora 07:57:46.

- G.= H.=ora 08:00:39.

- Vameș F.= A.=ora 08:10:31.

La data de 17 ianuarie 2009, ora 10 aprilie 44 inc. G. îl apelează pe agentul inc. I.I. (conform planului de acţiune din 17 ianuarie 2009 a fost de serviciu pe auto Ministerului Administrației și Internelor şi în zona Punctul De Trecerea Frontierei - n.r.) care o întreabă dacă nu „munceşte” azi. Aceasta îi răspunde că dacă îi spune el să meargă, ea se duce. Discută despre „acela cu câinele” (vameş E.E.E. - n.r.) despre care poliţistul îi spune că lucrează pe toate turele „unde şi cum este nevoie”.

Printre poliţiştii care au sprijinit grupul infracţional a fost şi ag. I.I., care în funcţie de planificarea turelor, îşi desfăşurau activitatea fie în Punctul de Trecere a Frontierei Siret, fie pe traseu, ca şi conducător autor pe autoturismele Sectorului Poliţiei de Frontieră Siret.

Ulterior înainte de a pleca prima dată pe această tură în Ucraina, inc. G. (care s-a deplasat pe această tură de două ori în ţara vecină) îşi pregăteşte „terenul” şi discută la telefon cu o parte din membrii grupului infracţional, după cum urmează:

- Z. (conv. de la 10.41-21 şi 12.57.59), despre vameşii care sunt de serviciu, despre lucrătorul vamal E.E.E., despre ag. I.I., cu care „eu mă înţeleg bine cu un şofer de pe (…) , care-i acum pe tura asta, ştii, şi m-o sunat şi mi-o spus că-i acolo” (ag. I.I.).

- N.N. (conv. de la 12.53.40, 12.55.05 şi 12.56.01), despre faptul că „e bine” şi se poate merge în Ucraina, despre vameşii E.E.E. şi L.L.L.L. şi faptul că pe traseu sunt „ăştia de la noi” (Poliţia Siret - n.r.).

- Y.Y.Y. (conv. de la 13.30.24, 14.36.29 şi 14.44.46), despre faptul că pot să meargă în vamă că „e bine”, că amândouă s-au pornit spre graniţă, că pleacă în Ucraina şi Y., care a făcut deja o tură şi se duce să le ducă acasă.

Y., Y.Y.Y., Z. şi inc. G. s-au deplasat în Ucraina, aceasta din urmă între orele 14.56.37-15.52.23 cu autoturismul.

Inc. G. a fost controlată la prima intrare în ţară de vameşul inc. E.E., Y.Y.Y. de vameşul inc. E.E., Y. şi Z. de vameşul inc. O.

În timp ce se afla încă în Ucraina, inc. G. i-a comunicat lui N.N., la ora 15.32.33, că nu a găsit ţigări de alea de care vroia el (cf. convorbirilor de la 16 ianuarie 2009, h 15:00:18) dar îi aduce o tură de alea „ tari” cu preţul de 21.500 şi că ulterior nu o să-i mai aducă ţigări pentru că se va supăra pe ea celălalt achizitor de ţigări (H.H.H. - n.r.):

G. - Salut, auzi eu îs aicea, da n-am, nu este din acela care-ai vrut tu, eu am luat „tare”.

N.N. - Nu-i bai.

G. - Ăî?

N.N. - Cât îi tarele, cu cât îl dai?

G. - Ă, 21.500.

N.N. - 21.500?, bun.

G. - Eu aduc (…)

N.N. - Mi-aduci şi mie o tură?

G. - Apui acum ţi-aduc, da pe urmă nu-ţi mai aduc, ţi-aduc acum aşa că nu-i H., da? (după incidentul din 14 ianuarie 2009 numita H., care îl aproviziona de regulă pe N.N. nu a mai mers în Ucraina - n.r.).

N.N. - Cum?

G. - Ţi-aduc acum aşa că nu-i H., da pe urmă nu-ţi mai aduc.

N.N. - De ce?

G. - Se supără pe urmă R.R. pe mine. (H.H.H. - n.r.).

N.N. - A, da ce trebuie să-i spui lui?

G. - Da mă vede, îţi dai seama, mă vede pe-acolo.

După ce inc. E.E. a dat liber de vamă autoturismului şi a ieşit din Vama Siret, inc. G. l-a anunţat pe inc. ag. I.I. că mai are câteva maşini în faţă, apoi că a ieşit din vamă şi că vine spre el (conv. de la 15.35.42 şi 16 ianuarie 20), dar îl întreabă de un autoturism marca Opelul aflat în vamă (cu care de regulă se deplasează echipele de control de la Serviciul Poliției de Frontieră Siret sau Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră Rădăuţi), despre care a aflat de la U.. Poliţistul îi spune că nu e nici o problemă, pentru că sunt „ai noştri” cerându-i să-l sune pe celălalt telefon (conv. de la 16 ianuarie 20);

Ulterior, la 16.14.35 N.N. i-a cerut inc. G. să ducă ţigările la domiciliul cumnatei sale U.U.U.U., indicându-i locaţia acesteia.

Inc. G. a introdus în ţară patru baxuri de ţigări (200 cartuşe =2000 pachete de ţigări), aşa cum reiese din discuţia avută cu V.V. (conv. de la ora 16.30.43):

V.V. - Da, spune, ce-ai vrut?

G. - Am terminat tortul, gata, cu patru cireşe întrânsul.

V.V. - Şi?

G. - Aha, acum, am venit la E., că m-o sunat, o zis că H. nu-i, şi să nu-l las, şi mă duc repede înapoi.

V.V. - Poate o să audă că (…).

G. - Cine?

G.S. – R.R.

G. - A, nu mă aude, după aceea doar mă duc înapoi la, da el mi-o dat şi mai mult numai să vin la dânsul, iaca nu mai pot, că doar eu am contract cu R.R.

V.V. - (neinteligibil).

G. - Da nu m-o văzut R.R., da lui E. i-am spus că, i-am zis că hai, că până vine H., o tură, două, îţi mai aduc eu.

V.V. - Bun.

G. - Hai, papă cireşe, du copii acasă şi mai bine vino şi tu încoace, poate rămânem şi pe noapte.

V.V. - Da eu cu ce să vin?

G. - Cu mașina.

V.V. - Doamne, nu mă mai duc cu mașina încolo eu.

G. - Nu? Lasă că dacă mai trec o dată, plec acasă, nu-mi mai trebuie mai mult.

Fiind întrebată de Y.Y.Y. cât să „lase la ruşi”, că ea nu mai ştie acum „ce şi cum”, inc. G. îi spune că a declarat că are „40 şi a dat la ruşi 200 (grivni)” (40 cartuşe de ţigări - n.r.) - conv. de la 16.33.29.

Pentru a putea intra cu cele 2.000 pachete de ţigări în ţară, numita inc. G. i-a dat vameşului inc. E.E. suma de 150 lei, sumă în schimbul căreia lucrătorul vamal nu a mai procedat la efectuarea controlului autoturismului şi, pe cale de consecinţă, nu a dispus confiscarea celor 2.000 pachete de ţigări pe care inculpata le-a introdus în ţară, cu autoturismul.

Acest aspect este confirmat de discuţia telefonică avută pe 18 ianuarie 2009, ora 08.57.42 cu inc. H., cu care stabilea cum să plătească pe cineva să informeze grupul despre echipele de control ce pot apărea pe traseu în momentul în care acesta intră în ţară, fapt ce denotă caracterul organizat al modulului de operare al grupului infracţional:

G. - Păi dacă şi pe noi ne tentează, altcineva ne (…) na, vor bani (…) da ieri i-am dat 1,5 lui E.E., ştii?

H. - Da (…).

G. - Da el zice, ai unul nu? (un bax. - n.r.) Eu, vedeţi că ştiţi?

H. - Păi tu, tu dacă pui unul şi dai 1,5 (…).

G. - Da (…).

H. - Plus cinci, plus ce dai partea aia (…).

G. - Îţi dai seama (…).

H. - Nu-ţi rămâne (…).

G. - Îmi rămâne şi mie (…).

H. - Da-ţi rămâne unul (…) cum?

G. - Îmi rămân şi mie cinci (…).

H. - Ei, poate (…) unul, da mai mult de unul nu-ţi rămâne!

G. - La ruşi, î. Aseară m-o întors înapoi a doua oară, ştii, că se temeau, o auzit că-s ăștia pe drum, ş-aşa (…).

H. - Da, da (…).

G. - Şi zic, este problemă, da zic, i-am spus că pentru mine nu-i problemă (…) ce-aveam să zic să-mi deie drumul, ştii? Nu! Era vameşa aia care, ştii, când i-ai zis tu că ai zece şi te-o (…) vroia să te întoarcă înapoi (…).

H. - Da, da, da (…) aha (…).

G. - Şi de-acuma, am fost dat la soldat şi-aşa (…) şi am fost dat ca lumea, ştii, când m-am dus la dânsul, el, doamna x (neinteligibil) minute şi înapoi! El, ştii? Că de-acuma se schimba tura, ştii? Zic, na, m-am dus în partea cealaltă, de-acuma mă temeam, zic, când intru să nu-i enervez, să nu o enervez pe dânsa, ştii? Zic, ne-a (…) m-a mai trage şi la boxă! De-acuma am venit a doua oară ş-am zis că am douăş’cinci, ştii? O venit altul, blonduţ, unul, ştii? Şi i-am pus două sute, ştii? Ş-am zis că se gândeşte (…) cum pot (…) da ce să mai, de-acuma (…).

H. - Îţi dai seama, îs două sute, plus cât ai dat la ceilalţi (…).

G. - Da (…).

H. - Să pui unul şi să spui adevărul, nu ieşi cu nimic, fată, cu nimic, nimic nu ieşi!

G. - Şi (…) noi, eu, U., B. şi H. şi, na (…) dacă ai să vii şi tu (…).

H. - Da, vin (…).

G. - Să punem pe cineva acolo, ştii tu (…).

H. - Sus la (…) ca să anunţe, nu?

G. - Da (…).

H. - Îhî (…)

G. - Şi aşa ştim, şti, deja (…) mai de mult dacă (…).

H. - Da, da, da (…) da trebuie undeva la (…) în afară (…).

G. - Da!

H. - Nu aproape chiar, ştii?

G. - Păi da, încolo (…) mai încolo (…).

H. - Da, da, da (…) Că până ajunge ai timp să te evapori, să (…) faci ceva (…).

G. - Îhî (…).

H. - Nu chiar acolo (…) când eşti la (…)

G. - Da (…) îhî (…) aseară îţi dai seama că era, m-am intersectat, şi ei numai cât s-o schimbat, s-o dus ăştia ş-o luat maşina ş-o venit aceilalţi de noapte (…).

H. - Da. Ş-atuncea ai reuşit să ieşi, nu?

G. - Eu atuncea m-am dus după poşete!(sacii de culoare neagră cu cartuşele de ţigări - n.r.).

H. - A, atuncea te-ai dus (…) .a, când ei s-o dus încolo, tu ai ieşit (…) când te-ai întors (…).

Înainte de a se deplasa a doua oară în Ucraina inc. G. află de la N.N. (conv. de la 16.34.54) că îi va plăti „pe roşii” - „2 .” iar pe celelalte mai mari „31.000”, sume despre care inc. G. îi spune că le încasează şi de la H.H.H.. Inc. G. îi comunică că mai face o deplasare la sfârşit de tură şi îi va aduce tot ce poate, în condiţiile în care inc. H. îi aduce câte 6 baxuri la tură, N.N. mulţumindu-i anticipat.

În timp ce inc. G. se afla în Ucraina între orele 16.56.07 - 19.22.30, a aflat de la Z. şi U. că pe drum, la Staţia Peco Severin din vecinătatea vămii, era o echipă de control din Siret (conv. de la 17 mai 06, 17.18.11 şi 17.19.04), motiv pentru care nu vor putea intra, se vor întoarce la ucraineni şi vor lăsa ţigările acolo.

Din acest motiv inc. G. a apelat la ajutorul inc. ag I.I. căruia, la ora 17.22.27, i-a spus că se află la ucraineni, l-a întrebat dacă pot mânca „o felie de tort” la întoarcere în vama română şi întrucât acesta îi răspunde negativ, inc. G. i-a comunicat că va rămâne în partea cealaltă până la orele 20.00 rugându-l să o sune când nu vor mai fi controale pe traseu. La ora 17.35.05 inc. agent I.I. o informează pe inc. G. că mai sunt „nişte rude”, promiţând că va ţine legătura cu dânsa.

Totodată la ora 17.52.38 inc. G. i-a spus lui Y.Y.Y. că se află încărcată cu ţigări la Valea, îi cere acesteia din urmă să rămână în parcare (lângă Vama Siret), iar ea o să intre cu ţigările şi o să se întâlnească acolo pentru a se proteja de echipa de control de pe traseu, după care să inverseze rolurile. La ora 19 iulie 22 inc. G. îi comunică lui Y.Y.Y. că nu i-au dat voie ucraineni să plece, datorită controalelor de pe traseu din România, întrucât avea multe ţigări, aceasta din urmă fiind trimisă să facă traseul până în or. Siret şi să o sune, răspunzându-i-se că ea va intra în ţară, pentru că ea nu are decât 5 cartuşe în geantă şi 3 cartuşe în maşină ( conv. de la 19.14.34.).

Y.Y.Y. îi confirmă apoi inc. G. că a venit maşina vămii de la Direcția Regională Vamală Iaşi în Vama Siret, iar pe traseu este o altă echipă de control (conv de ora 19.26.06).

La ora 19.31.38 inc. G. l-a apelat pe soţul său V.V. şi i-a spus că a intrat în România dar întrucât la Postul de acces în punct - P1 este o maşină a poliţiei de frontieră, a parcat autoturismul în parcarea destinată autoturismelor vameşilor, aşa cum i-a indicat vameşul V.V. i-a cerut soţiei să închidă autoturismul, să plece de la maşină în restaurantul vămii şi să ţină legătura prin telefon cu Y.Y.Y. Aceasta din urmă, la solicitarea inc. G. (conv. de la 19.32.32 şi 19.36.09), s-a deplasat la poliţistul de la postul de control P1 (ieşirea din vamă spre România), de la care a aflat că „o zis că fără grijă să vină, pentru că ei pleacă, că la (…) fără douăzeci trebuie să fie la, la Rădăuţi” (conv. de la ora 19.41.34, şi 19.42.31).

După ce echipa de control de la Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră Rădăuţi a plecat, a venit în zona Vămii Siret un echipaj din cadrul Direcția Regională Vamală Iaşi, inc. agentul I.I., informând-o pe G. la ora 19.47.41 că „o venit vama Iaşi”, situaţie în care inc. L. i-a cerut să staţioneze în continuare în parcarea vămii, unde aceştia nu au competenţă de control (conv. de la 19.49.26).

Şi de această dată inc. G. apelează la sprijinul inc. inspector vamal U.U., de la Direcția Regională Vamală Iaşi, care se afla în zona Biroului Vamal Siret în executarea unui ordin de serviciu şi în exercitarea atribuţiunilor de serviciu. Pentru ca acesta să nu-şi îndeplinească, în mod corect, sarcinile de serviciu, să nu efectueze control asupra autoturismului cu care inculpata a introdus în România o cantitate apreciabilă de ţigări, peste plafonul legal şi fără plata taxelor vamale. În aceste împrejurări inculpata i-a dat inspectorului vamal suma de 500 lei.

Ulterior, inc. U.U. a apelat-o pe inc. G. interesându-se dacă a avut probleme pe traseu şi dacă a ajuns cu bine la destinaţie, aspecte ce i-au fost confirmate de către inculpată.

Inc. G. i-a precizat lui U. despre modalitatea în care a intrat în vamă - când a primit acceptul vameşului D.D., cum de frica echipelor de control a aruncat şi uitat în zona vămii două colete cu cartuşe de ţigări, pe care le-a recuperat ulterior:

(conv. de la 19.59.11):

U. - Domnişoară mică, merge maşina?

G. - Merge, merge, da cine-i la telefon, domnu’ U.?

U. - Îi U., măi! Eu îs da n-am credit, ăla mâine îl încarc, asta-i altă cartelă, da?

G. - Nu-i nimica, da, da, da!

U. - Nu mai zi cu, mă lua tu cu domnu’ (…).

G. - Da nu pot să vă spun aşa (…) vă respect.

U. - Ei nu poţi, ai să te înveţi, lasă (…) Deci, o pornit, da?

G. - Î, da şi sunt aicea, şi acuma să mă interesez şi eu dacă mai sunt sau nu.

U. - A, n-ai (…).

G. - N-am plecat. Că ei erau.

U. - Cucurigul mamei ei de treabă! Hai că mai aştept şi eu să mă duc şi (…).

G. - Da (…) după ce ieşiţi dumneavoastră (…).

U. - Cum?

G. - Dacă o să vreţi să-mi daţi numai beep (…).

U. - Da, da, da! Dacă schimbi î (…) asta, adresarea!

G. - Aşa!

U. - (neinteligibil) de adresare!

G. - Da nu pot!

U. - Ei lasă, hai!

G. - Aştept până terminaţi dumneavoastră masa, da?

U. - Măi, aştept să vină ăştia de dincoace (…).

G. - Da (…) da, da (…).

U. - Hai, eu mă gândeam că gata, ai ajuns deja (…).

G. - Nu, nimica (…).

(conv. de la 20.25.28):

U. - Unde eşti, puştoaico?

G. - Am plecat!

U. - Gata? Că mi-o zis ăştia că (…) (neinteligibil)

G. - Da (…) Am plecat, Doamne, Dumnezeule, aşa de greu!

U. - Ei, lasă, îi zăpada mare, ce să-i faci, aşa-i iarna, greu (…).

G. - Da, aşa-i (…) îhî (…) hai (…) mulţumesc c-aveţi grijă de mine!

U. - Păi da, na, tre’ să mai fie cineva! Cu frână de motor, da?

G. - Da, cu frână de motor mergem (…).

U. - Hai că poate că ne vedem mâine!

G. - Poate (…) dacă (…).

U. - Ţi-am zis că (…) da nu (…) eu sunt aicea mâine (…).

G. - Păi vin eu mâine!

U. - De pe la zece (…) da ne mai auzim la un telefon.

(conv. de la 20.53.42 dintre G. şi U.):

G. - O foit parcarea ca (…).

U. - Hai du-te!

G. - Da, da eu am stat ultima (…) la urmă, ştii? Am intrat când mi-o zis D.D., ştii?

U. - Da, da (…) da mi-o zis x că rămâne să te păzească!

G. - Da. nu, da D.D. mi-o zis să nu ies şi am intrat la dânşii acolo, ştii?( parcarea destinată vameşilor - n.r.).

U. - La (…) da (…) îhî (…).

G. - Am stat cuminte pe-acolo, x mi-o spus când să vin, şi la urmă am ieşit (…) mi-o zis ea când o plecat şi (…).

G. - Nu mai ştiu (…) că eu am uitat, de frică, când am tras în parcare am luat două poşeţele, şi sub copăcel (…).

U. - Da.

G. - Şi le-am uitat, c-am plecat repede, am uitat de astea, şi am venit şi le-am luat, ştii? Şi m-am intersectat cu ăştia de noapte, o apărut ăştia cu acela bengos, cu maşina aia bengoasă (…).

U. - Doamne (…).

G. - Da, mergeau cu viteză spre parcare şi de-acuma cred că se proptesc la Severin.

U. - Ş-apăi tu cum ai făcut?

G. - Da nu m-o oprit!

U. - Lasă că ei stau cât stau, a să steie ş-a să le facă iar program (…) un Iaşi nu era că m-am întâlni când, mai devreme (…).

G. - Cum? Cine?

U. - Un Iaşi! O vamă (…).

G. - Ba da (…) U. cu, prietenul, o venit, eu eram în parcare (…) eu eram trasă în parcare şi când mă uit lângă mine, vama, zic văleu, ce mă fac?

U. - Când acolo, el!

G. - O, iubita mea, ce faci? Când m-o văzut că-s singură, ştii, pe-acolo (…).

U. - Mai vine, mai vine?

G. - Mâine, mâine-s toată ziua, veniţi mâine! (la data de 18 ianuarie 2009, între orele 10.00-13.00 o echipă de control din cadrul Direcţiei Regionale Vamale Iaşi, din care a făcut parte şi U.U., a efectuat o acţiune în zona Vămii Siret, conform Ordinului de Misiune nr. 31 - n.r.).

U. - Vai, prietenul, uite (…).

G. - Da, da (…) am vrut să-i dau (…) i-am dat cinci de fapt, ştii, şi (…).

U. - Da.

G. - Da chiar nu vreau. Lasă, bre, lasă, că totdeauna eşti atentă, ş-aşa (…) luaţi de-aicea, Doamne (…) că sunteţi prea bun (…).

U. - Da (…) de bunătatea lui şi omenia lui (…).

G. - Zic, vai nici nu ştiu ce să fac, să trag în parcare, să (…) băi, ai grijă că ai văzut, ai auzit ce s-o întâmplat ş-aşa (…).

U. - (neinteligibil).

G. - Da (…) după aceea m-o sunat el să mă întrebe dacă am reuşit cu bine, dacă am (…).

U. - Da, el suflet de-a nostru aşa, de om bun, tu (…).

După ce inc. G. a plecat din Vama Şiret şi se deplasa spre podul de peste râul Siret a fost anunţată de Y.Y.Y., ce se deplasa pe post de ante-mergător, că la pod este un echipaj de la Poliţia rutieră Siret, aceasta din urmă fiind rugată să le spună poliţiştilor că ea nu va opri pentru control, dar să le dea din partea ei 50 lei (conv. de la 20 martie 41):

G. - Unde eşti?

Y.Y.Y. - Eu îs chiar în intersecţie da-s cu botul spre Botoşani, şi mă duc (…).

G. - Auzi, te rog du-te şi te uită cu ochii în patru, hai c-am ieşit!

Y.Y.Y. - Hai!

G. - Repede!

Y.Y.Y. - Hai, vină!

G. - Hai! Poţi să stai în telefon?

Y.Y.Y. - Da (…) stai aşa (…)

G. - Da (…) dacă (…) tu ai văzut (…) să nu fi trecut (…).

Y.Y.Y. - Stai, stai, stai că-i poliţia aicea!

G. - Lasă rutiera!

Y.Y.Y. - Stai numai să trec de ei, G., stai puţin!

G. - Auzi, da tu vezi în intersecţie?

Y.Y.Y. - Da, spune!

G. - Tu vezi în intersecţie acuma?

Y.Y.Y. - Da, eu văd (…) în intersecţie nu-i decât rutiera, atât!

G. - Da, hai (…).

Y.Y.Y. - Haide (…).

G. - Stai acolo, te rog eu frumos!

Y.Y.Y. - Da am trecut, îs pe pod, ca să mă uit înainte!

G. - Du-te la ăla de la rutieră şi spune-i c-o zis G. că întoarce ea înapoi, nu mai opreşte! Spune-i c-aşa am spus eu, că eu am vorbit cu dânsul!

Y.Y.Y. - Şi ce să faci?

G. - Spune-i c-am spus eu că mă întorc înapoi expres pentru el, nu mai opresc!

Y.Y.Y. - Da, da, da! Bine!

Y.Y.Y. - Stai că am trecut şi îs departe de pod. Lasă că mă duc.

G. - Da ei deja (…).

Y.Y.Y. - (neinteligibil) bani eu?

G. - Da, dă-i unul!

Y.Y.Y. - Un milion?

G. - Da!

Y.Y.Y. - N-am atâţia, G.!

G. - Dă-i cinci, nu unul, dă-i cinci!

Y.Y.Y. - Bine, hai, bun!

G. - Auzi, uită-te să nu treacă cumva ei!

Y.Y.Y. - Hai că mă duc să-i dau! Ai trecut?

G. - Nu, încă nu, du-te la el repede ca să nu mă mai oprească!

Y.Y.Y. - Acuma mă duc.

G. - Spune-i că-i de la G.!

Y.Y.Y. - Da.

G. - Cinci, da?

Y.Y.Y. - Da, cinci îi dau. Da, bine, stai aşa (…) rămâi în telefon?

G. - Da, da (…).

Y.Y.Y. - Hai, rămâi (…).

G. - Nu vine nimica?

Y.Y.Y. - Acuma, acuma nu-i nimica.

G. - Ai ajuns?

Y.Y.Y. - Acuma (…)

G. - M-am intersectat acuma cu unul!

Y.Y.Y. - (se adresează altei persoane) Ăştia-s de la G., v-o rugat să n-o opriţi!

G. - Spune-i că acuma trec pe lângă dânsul!

Y.Y.Y. - Hai treci, treci, treci! Da!

G. - Hai, vai de mine, mi-o stat inima!

Y.Y.Y. - Ai trecut, da?

G. - Da!

După ce inc. G. a scăpat, de trei echipe de control: de la Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră Rădăuţi, Direcția Regională Vamală Iaşi şi Poliţia Rutieră Siret, cu ajutorul celorlalţi membrii din grup (pe post de antemergător sau furnizor de date), a informaţiilor primite de la inc. ag. I.I., a sprijinului acordat de inc. U.U. şi a unor sume de bani date acestuia, a stabilit cu N.N. să ducă ţigările la magazinul său, unde angajata x şi încă un bărbat o vor ajuta la descărcat (conv. de la 20 decembrie 23).

Inc. G. îi confirmă apoi, la ora 20.26.49, soţului său că a lăsat grosul ţigărilor la N.N., că prima dată a fost ajutată la descărcat de acesta, iar a doua oară de un moş bătrân, care nici nu putea să ridice sacul de zahăr sub care erau ascunse cartuşele cu ţigări, adăugând că se întoarce în parcarea Vămii Siret, pentru că a uitat câteva colete cu ţigări ascunse sub copăcei de frica echipei de control. Faptul că a găsit ţigările abandonate, că i le va duce şi pe acestea lui N.N., reiese din convorbirile telefonice dintre inc. G., inc. L. şi N.N. (de la 20.39.40 şi 20.59.49), acesta din urmă cerându-i să-i aducă şi a doua zi ţigări.

De asemenea, la orele 20.28.12, inc. G. îi povesteşte şi lui inc. H. cum a intrat în România, a staţionat cu maşina în parcarea vameşilor, în timp ce echipa de control se afla la poarta de acces, fiind lăsată să intre în ţară în aceste condiţii de vameşul D.D., dar că a fost sfătuită de U. cu de la Direcția Regională Vamală Iaşi să vorbească la telefon codificat şi să folosească şi cuvinte despre „iubire”, recomandându-i la final inc. H. să reînceapă lucrul, mai uşurel, cu câte maxim 30 de cartuşe (având în vedere confiscarea din 15 ianuarie 2009).

Conform evidenţelor Autorităţilor de Frontieră Ucrainene şi a Punctului de contact Porubne, inc. G., Y.Y.Y. şi Y. au intrat şi ieşit în/din Ucraina prima tură:

- Ieşire în Ucraina=G.=autoturism=17 ianuarie 2009=ora 14:56:37.

- Intrare în România= G.=autoturism=17 ianuarie 2009=15:52:23.

Inc. G. a fost controlată la prima intrare în ţară de vameşul inc. E.E.

Conform evidenţelor Autorităţilor de Frontieră Ucrainene şi a Punctului de contact Porubne, numita G. a intrat şi ieşit în/din Ucraina a doua oară:

- Ieşire în Ucraina=G.=autoturism=17 ianuarie 2009=ora 16:56:07.

- Intrare în România=G.=autoturism=17 ianuarie 2009=ora 19:22:30.

A fost verificată din punct de vedere vamal de vameşul inc. D.D. (fişa de evidenţă 820/272 –n.r.).

După ce inculpatei G. i s-a acordat liber de vamă, aceasta a ascultat indicaţiile vameşului, de a închide portierele şi de a parca autoturismul în parcarea destinată maşinilor cu care aceştia veneau la serviciu, până la plecarea echipelor de control din zonă.

În aceiaşi zi, 17 ianuarie 2009, inc. B. află de la inc. I. că inc. A. a atenţionat-o că au convorbirile telefonice interceptate, motiv pentru care îşi va cumpăra altă cartelă telefonică. Totodată ofiţerul îi spune că se efectuează cercetări în legătură cu confiscarea celor 50 baxuri de ţigări din 04 ianuarie 2009, iar în cazul în care se vor obţine de la operatorul de telefonie mobilă desfășurătoarele convorbirilor dintre ei, inc. I. să justifice discuţiile telefonice prin aceea că sunt amanţi.

Cei doi stabilesc, că pentru a vedea dacă autoturismul în care s-au găsit ţigările, este dat în consemn la ucraineni, să trimită cu această maşină pe altcineva din Dorohoi în Ucraina, să meargă pe toate turele, nu numai pe cea coordonată de el, ca să vadă reacţia autorităţilor, poliţistul angajându-se să achite el toate cheltuielile, inclusiv „banul, tot, ce trebuie de dat peste tot”:

Convorbirile telefonice s-au purtat la următoarele repere orare.

- I.= B.=ora 10:30:08.

- I.= B.=ora 10:55:28.

- A.= I.=ora 13:03:47.

- I.=A.=ora 14:12:26.

- A.=I.=ora 14:13:36.

- A.= I.=ora 16.29:36.

- A.=I.=ora 19;14;23.

La data 18 ianuarie 2009, pe tura de serviciu a insp. pr. inc. A., între orele 08.00-20.00, acesta le chemă la el pe inc. C. (conv, de la 12.21.50) şi pe inc. I. (conv. de la 12.49.41, 13 ianuarie 40, 13.34.30 şi 14 noiembrie 34) pentru a se apuca de treabă. Acesteia din urmă i-a spus că pe artera de intrare în vamă este de serviciu K. şi B.B., că băieţii răi sunt plecaţi deja (echipa de control de la Direcția Regională Vamală Iaşi a acţionat între orele 10.00-13.00), că s-a adus „marfă aicea aproape” respectiv are plin de „roşu” (la Shop-ul românesc) şi îi reproşează că nu s-a pornit deja spre vamă când este liber, în condiţiile în care i-a atras atenţia anterior ca la ora 09,00 să fie în vamă. Poliţistul îi mai spune inc. I. să se grăbească pentru că pe la orele 5-6 apar echipele de control şi stabilesc să se întâlnească în parcarea vămii.

Înainte de a se deplasa în Ucraina inculpata i-a cerut inc. L. să o anunţe dacă sunt probleme, acesta spunând că va afla acest lucru de la soţia sa care va merge la serviciu (care este angajată la punctul de lucru al Direcţiei de Drumuri şi Poduri din Vama Siret).

Inc. C., în timp ce se afla în Ucraina, află de la soţul său că poate să meargă să cumpere ţigări şi la magazinul Shop de la „Miru”, fiind sfătuită ca la intrarea în România să meargă la colegul său de la ghereta 2, (toneta poliţiştilor nr 2 de pe artera de intrare în ţară - n.r.), că este control de la Direcția Regională Vamală Iaşi, dar că vor vedea ei ce vor face în vamă (conv, de la ora 14.19.03 şi 14.30.33). Pentru ca soţia şi mama sa, care la ora 14.34 au părăsit teritoriului Ucrainei spre România cu autoturismul, de culoare albastră, să nu aibă probleme în Vama Siret, inc. insp. pr. A. i-a contactat pe agenţii M.M.M.M. (conv. de la 14.46.42) şi I.I.I.I. (conv. de la 14.47.18) cărora le-a transmis că vine mama sa cu o mașină.

Ulterior a aflat de la soţia sa că un vameş, cu căciulă brumărie le-a încurcat şi le face semn, poliţistul spunându-i soţiei să-i spună cine este ea (conv. de la 14.49.02). Întrucât inc. C. l-a sunat din nou, la 14.50.38, pe inc. A. şi i-a cerut să-l sune el pe vameş pentru că ele stau în vamă iar vameşul este foarte serios cu ele, poliţistul i-a ordonat din nou agentului M.M.M.M. şi i-a spus să meargă la vameşul B.B. şi să-i spună pentru că „acesta nu ştie ce este pe acolo” ( conv. de la 14.51.11).

Mama şi soţia ofiţerului, cu autoturismul, au fost controlate la intrarea în ţară de vameş B.B. (cf. fişa de evidenţă nr 820/284, poz 52), iar după ce au ieşit din vamă au fost sfătuite să meargă acasă, unde a trimis-o şi pe inc. I. (conv. de la 14.57.04 şi 14.58.29).

La orele 15.20.01, vameşul N.N.N.N. îi reproşează inc. A. că „pata” este mult prea mare şi „nu merge”, poliţistul spunându-i că deja a trimis, nu mai are ce să facă şi cum să le spună, dar să fie fără grijă că îl ia el de aicea din parcare.

Inc. C. şi Ecaterina s-au deplasat a doua oară în Ucraina, unde au stat între orele 15.57.18 - 17.18.58, iar la întoarcere în România soţia ofiţerului i-a spus acestuia că vameşul este iar „călare pe noi”, poliţistul spunându-i să stea liniştită că-l va suna pe ag. I.I.I.I. (conv. de la 17.33.32), iar la ora 18.21.44 i-a comunicat soţiei sale că va fi aşteptată de inc. I.

La data de 18/19 ianuarie 2009 (între orele 20.00 - 08.00), înainte de a pleca în Ucraina, inc. G., Y.Y.Y., U. şi Z. şi inc. L. au discutat între ei despre lucrătorii vamali ce sunt de serviciu (conv. de la 20.18.09), despre faptul că trebuie să găsească pe cineva să stea permanent de pază pe traseu (conv. de la 18 noiembrie 11), despre faptul că în Vama Siret „este bine” şi pe artera dreaptă de intrare în ţară este de serviciu „O.” - vameş inc. O. (conv. de la 20.26.45).

Inc. G. a fost însoţită în zona Vămii Siret de soţul său V.V., care fusese contactat de o persoană ca să-i cumpere țigări, soţia sa spunând că nu o să ia de la ruşi din shop pentru că e scump, dar că va lua de la Valea.

După ce a ajuns la ucraineni, inc. G. i-a relatat soţului său că a fost „chemată” de vameşul cu care s-a „împrietenit ieri”, după care îi cere să meargă la podul peste râul Siret ca să vadă dacă nu vin echipe de control, spunându-i apoi lui Z. că în vamă „acum este bine” şi că pe artera dreaptă este de serviciu O..

Conform evidenţelor Autorităţilor de Frontieră Ucrainene şi a Punctului de contact Porubne, înv. G. a intrat şi ieşit în/din Ucraina prima dată:

- Ieşire Ucraina=G.=autoturism=18 ianuarie 2009=ora 19:39:36.

- Intrare România=G.=autoturism=18 ianuarie 2009=ora 20:25:08.

Inc. G. a fost verificată din punct de vedere vamal la prima intrare în România de către vameşul inc. O. (poz. 3 din fişa de evidenţă).

Acesta nu şi-a îndeplinit, în mod corespunzător, atribuţiunile de serviciu şi nu a verificat din punct de vedere vamal autoturismul cu care se deplasa inc. G. şi în care aceasta transporta cantitatea de 2.000 pachete ţigări (4 baxuri), permiţându-i acesteia să introducă în mod ilegal, peste plafonul prevăzut de dispoziţiile vamale şi fără plata taxelor vamale aferente cantitatea de ţigări menţionată mai sus. Pentru acest lucru, inc. O. a primit de la inc. G. suma de 150 lei.

Totodată, i s-a comunicat că la pod se efectuează controale numai de către poliţia rutiera, dar speră că se va descurca cu ei. (conv. de la 20.30.27): (G. = V.V.);

V.V. - La pod atâta-i, rutiera, eu mă duc în deal, încolo! (spre or. Siret - n.r.).

G. - Ă, du-te! Du-te-n deal, că eu fac stânga de-acuma!

V.V. - Unde?

G. - Î, nu, am ieşit deja!

V.V. - Păi da-i ru (…) numai rutiera, atâta!

G. - Da!

V.V. - Eu mă duc în deal, tu vină!

G. - Da! Da, da!

V.V. - Îi numai rutiera şi cu dânşii te descurci!

G. - Da, hai!

V.V. - Na, eu mă duc în deal!

Ulterior V.V. i-a cerut soţiei sale să ducă ţigările lui H.H.H. (conv. de la 20.33.50), după care, la ora 21 iunie 16, a avertizat-o pe inc. G. că a venit un echipaj cu un Jeep de la Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră Rădăuţi.

Având obligaţii faţă de vameşul inc. O., inc. G. l-a informat la 21 iulie 09 despre echipa de control ce a venit pe traseu, după care l-a sunat pe H.H.H. şi i-a spus că i-a dus 4 baxuri de ţigări şi că mai merge o tură (ora 21.22.24).

G. - Da? Dă-i lu’ B. pe opt.

H.H.H. Ai fost?

G. - Ţi-am dus patru şi acuma mă mai duc.

H.H.H. Voi lucraţi în neştire, aşa trebuie!

G. - Da.

H.H.H. Aşa trebuie. Fără să ştie nici Dumnezeu când mergeţi voi. Pe opt de care?

G. - „Tare” (ţigări cartonate - n.r.).

Aflând că pe traseu a ieşit o echipă de control (conv. de la 21.22.38) inc. G. află de la soţul său că el stă la pândă şi îi cere acestuia să meargă la Postul de acces P 1 la „x (…) ” - ag. O.O.O.O., soţul lui O.O.O. şi să-i dea 50 lei ca să-l anunţe când pleacă „intervenţia”:

G. - Du-te până la poartă la (…) P1 acolo, şi (…) î, n-ai cinci sute de mii la tine?

V.V. - Ba da.

G. - Dă-i lu’ x (…) lu’ x (…) dai mâna şi spui, domnu’ x? Şi-i spui că eşti soţul meu şi-i dai cinci sute.

V.V. - Da-i un băiat acolo.

G. - Da. Întrebi dacă-l cheamă x. Nu vă supăraţi, dumneavoastră sunteţi domnul O.O.O.O.?

V.V. - Eşti datoare la dânsul?

G. - Da. I-am zis că mai vin o dată şi poate nu mai merg, şi nu vreau să (…) îi soţul lu’ O.O.O. (…) te duci pe jos, ştii?

V.V. îi spune la ora 22 iunie 01, că i-a dat banii agentul de poliţie din P1 şi în timp ce vorbea cu acesta, a venit I.I., care a zis că-i cunoaşte pe cei de la intervenţie, a stat de vorbă cu aceştia şi că i-au spus că stau până la ora 12.00.

G. - Trage acolo în spate la (…) da!

V.V. - I-am dat lu’ ăsta, ştii?

G. - Da (…).

V.V. - Şi (…) stăteam cu dânsul de vorbă ş-o venit şi S., ştii?

G. - Da care S.?

V.V. – S., tu, ăla cu gin-ul! (V. - n.r.).

G. - A, S. îl cheamă?

V.V. - Da, S. îl cheamă!

G. - Îhî (…).

V.V. - ş-o (…) venit şi Intervenţia, ştii?

G. - Îhî (…).

V.V. - Da (…) asta de-aicea (…).

G. - Da.

V.V. - Ş-o venit ăla, I.I., ştii?

G. - Da.

V.V. - Ş-o zis că îi cunoaşte pe ăia, o stat de vorbă cu dânşii, o zis că stau până la doişpe.

G. - Da?

V.V. - Da, şi o zis că după doişpe, i-o spus lu’ S., S., dacă vrei, du-te şi vină după doişpe, că eu eram acolo ş-am auzit, ş-o zis că du-te şi vină după doişpe, că după doişpe nu suntem decât noi şi (…) cu ăştia de aicea care (…).

G. - Aha (…) na, îi bun, apăi stăm, na (…).

V.V. - Păi stăm. Eu stau aicea ca să nu mă duc încolo, să nu mă mai vadă, ştii?

Pentru a se deplasa a doua oară în Ucraina inc. G. discută cu Z., V.V. şi U., stabilind că soţul acesteia le va informa despre echipele de control, că în vamă vor lucra cu vameşul inc. O., iar pe traseu cu inc. ag. I.I..

Totodată inc. G. îi spune lui U. că suma pe care i-o dă lui O. e de 1,5 milioane lei, întrucât ea aduce mai multe ţigări „tu poate pui mai puţintele, eu mă mai obrăznicesc” (conv. de la 23 iunie 43):

G. - Tu, acuma la doişpe pleacă, şi-i liber după aia!

U. - Oare, tu, şi nu mai vin, tu G., tu?

G. - Vină aicea! Eşti (neinteligibil)? Decontezi la V.V. cinci sute de mii!

U. - A, treaba-i şi cu decontatul?

G. - Da. V.V. meu cum să facă şi el un bănuţ?

U. - A, te gândeşti şi la V.V.! Tu, vezi că dă (…) vin şi noaptea, tu (…) se duc (…).

G. – V.V. (…) V.V. îmi va spune dacă (…) am toată baza în dânsul.

U. - Toată baza am (…) da tu unde eşti?

U. - Da, asta, la noi cine-i, O.?

G. - O, O.!

U. - Cu H.?

G. - Blonduţul la aşa (…) şi (…).

U. - Care blonduţ?

G. - Ăsta (…) H. (…) î, I.I., I.I., ăsta-i pe drum, ştii (…) şi se are bine cu gin-ul! Şi i-o zis lu’ gin-ul după doişpe să vină, că nu mai are cine (…).

U. - Da I.I. ăsta unde mai este, la x, nu?

G. - Da, păi el îi minunea!

U. - Da, auzi da cine-i ăsta după, cum se cheamă? La poliţie cine-ai zis că-i?

G. - Îi blonduţul cela bun!

U. - A, acela bun, şi cu cine-i, îi şi cu H.?

G. - Hai mai pune cinci sute de mii pe masă, că nu mai îţi spun!

G. - Da, veniţi de-acuma în gaşcă! Vină tu şi cată-ţi de treabă!

U. - Venim mai mulţi, ăi!

G. - Ei, c (…) ! Hai vină, ţi-ai făcut treaba, de-acuma când văd ăştia poate nu ţi-a da drumul! Ş-apăi (…).

U. - Tu, da O. îi (…) lua pe bune?

G. - Da, da!

U. - Lua pe bune, nu? S-o mai mărit (neinteligibil) la O., cât îi?

G. - Nu.

U. - Cât merge?

G. - Ei, da eu na (…) tu poate pui mai puţintele, eu mai mă obrăznicesc, aşa (…).

U. - Da, da (…) ei, da bun (…) el (…).

G. - Unul jumătate!

U. - Aşa (…) că lui îi place (…).

La ora 00 aprilie 56 G. i-a comunicat vameşului inc. O. că a plecat echipa de control şi îl întreabă dacă poate să-l „viziteze”, acesta răspunzându-i că „mai vorbim” şi înainte de a pleca spre Ucraina, aceasta se întâlneşte şi cu inc. ag. I.I., ce era cu un autovehicul de serviciu la podul peste râul Siret (conv. de la 00 august 45 şi 01.16.37).

Conform evidenţelor Autorităţilor de Frontieră Ucrainene şi a Punctului de contact Porubne, inc. G. a intrat şi ieşit în/din Ucraina, a doua oară:

- Intrare România= G.=autoturism=19 ianuarie 2009=ora 01:08:28.

- Ieşire Ucraina= G.=autoturism=19 ianuarie 2009=ora 02:07:40.

Inc. G. s-a întors în România la ora 02 iulie 40 şi a fost verificată din punct de vedere vamal la intrarea în ţară tot de către vameşul inc. O. (poz. 31 din fişa de evidenţă 820/291), care ar fi trebuit să-i efectueze, conform ordinelor interne, un control amănunţit.

După ce a trecut de Vama Siret s-a întâlnit cu inc. ag. I.I., căruia i-a spus că nu se mai duce a treia oară pentru că „deja bate la ochi” (conv. de la 02.56 iulie

Împreună cu soţul său, inc. G. stabilește să ducă marfa lui H.H.H. şi să nu mai meargă a treia oară în Ucraina pentru că a fost întrebată câte ţigări are în maşină.

În aceiaşi tură autorităţile ucrainene i-au confiscat numitei Y.Y.Y. cantitatea de 1.250 pachete de ţigări pe care aceasta intenţiona să o introducă în România (2,5 baxuri de ţigări) - conv. de la 01 decembrie 49, 01.32.17, 01.45.03, 02 noiembrie 22, 03.28.49 şi 11.40.27).

Modalitatea în care inc. G. a fost controlată de vameşul inc. O., este descrisă şi numitelor Z. (conv. din 19 ianuarie 2009 de la ora 11:55.35) şi inc. H. (conv. din 19 ianuarie 2008 de la ora 12.41.03), respectiv că „a dansat” cu inc. O., că nu are nici o problemă cu el, adăugând că pe viitor nu va mai aştepta în parcarea adiacentă Vămii Siret verificarea traseului şi plecarea echipelor de control, ci la magazinul Shop între vămi.

Pe tura de noapte din 19/20 ianuarie 2009 a fost de serviciu inc. A. (în calitate de ofiţer coordonator a turei poliţiştilor de frontieră din Punctul de Trecerea Frontierei Siret).

Conform Registrului de acces în Punctul de Trecerea Frontierei Siret numitul A. a întrat în Vama Siret la ora 21:55, împreună cu şoferul său P.P.P.P. cu auto de serviciu, părăsind Punctul de trecere a frontierei la ora 23:30.

Cu ocazia supravegherii efectuate de ofiţerii din cadrul Direcția Generală de Administrație a Serviciului Teritorial Suceava şi Biroul de Combaterea Crimei Organizate Suceava (autorizată de Curtea de Apel Suceava) au rezultat următoarele:

La data de 19 ianuarie 2009, în jurul orei 22.50, inculpata I. cu auto a aşteptat la Staţia Petrom din vecinătatea Vămii Siret autoturismul. Cele două autoturisme au intrat în Vama Siret în jurul orei 23:25.

Autoturismul, după ce a intrat în Punctul de Trecerea Frontierei Siret, s-a deplasat şi a parcat în dreptul magazinului P. aparţinând SC P.P.P. SRL Bucureşti.

Inc. I. a parcat autoturismul său în parcarea destinată cadrelor din vamă, după care s-a deplasat pe jos şi a intrat în acelaşi magazin P., trecând pe lângă poliţiştii de frontieră şi vameşii de pe artera de ieşire din ţară, fără să fie oprită sau întrebată în legătură cu prezenţa sa în Punctul de Trecerea Frontierei Siret şi unde se deplasează aceasta.

În jurul orei 23.35 inc. A. a ieşit din Toneta de pe artera de intrare în ţară şi s-a deplasat pe jos până în incinta magazinul P., discutând cu inc. I. câteva minute, fiind atenţi să nu fie observaţi împreună prin geamul magazinului P., situat după bariera de ieşire din România spre Ucraina.

La ora 23.50 inc. A. a părăsit Punctul de Trecerea Frontierei Siret şi s-a deplasat la ieşirea din oraşul Siret, unde a staţionat 5 minute, după care s-a întors la Punctul de Trecerea Frontierei Siret.

Pe data de 21 ianuarie 2009, după ce N.N. i-a cerut inc. G. să-i aducă ţigări, acesta s-a deplasat în Ucraina la ora 16.11, aflând de la inc. I.I. că vameşul E.E.E. nu era la serviciu. Apoi inculpata a fost avertizată iniţial de soţul său că la intrarea în Punctul de Trecerea Frontierei Siret este oprit un autoturism al poliţiei de frontieră, după care a fost informată şi de inc. I.I. că din echipa de control face parte cms. M.M., care a intrat şi în vamă şi a verificat o altă maşină pe care a întors-o la control vamal.

Pregătindu-şi terenul pentru a intra în România, inc. G. află de la U. despre faptul că de serviciu în Vama Siret este vameşul E.E.E. (care e la curent cu activităţile desfăşurate de grupul infracţional, motiv pentru care a acordat o atenţie sporită controlului vamal, întorcând chiar în Ucraina autoturismele cu care călătoreau membri grupului datorită ţigărilor ce depăşeau plafonul vamal - n.r.), iar vameşii ucraineni sunt nervoşi (conv. de la 16.59.31).

Auzind acesta G. i-a cerut printr-un SMS agentului I.I. să-i comunice dacă E.E.E. este de serviciu în Vama Siret, poliţistul răspunzându-i că nu e la serviciu (SMS de la 17.14.23), divulgând astfel către persoane neautorizate „ planificarea în servicii din data de 21 ianuarie 2009” - completată într-un registru cu caracter de „secret de servicii”.

Inc. G. a stat în Ucraina, cf. corespondenţei cu Punctul de contact Porubnoe, între orele 16 noiembrie 06 şi 19.57 octombrie

În timp ce se afla în Ucraina, la orele 17.14.35 şi 17.18.25, numitul V.V. o informează pe soţia sa că a venit o echipă de control în Punctul de Trecerea Frontierei Siret şi a staţionat la Punctul de acces P1. Pentru a verifica acest aspect, G. îl apelează din nou pe inc. ag. I.I., care îi răspunde, la ora 17.20.35, că din dispozitivul de control face parte şeful Serviciul Poliției de Frontieră Siret - cms. M.M.

G.: - Auzi, lămureşte-mă şi pe mine eşti la poartă?

I.I.: - Nu mă nu, da cine-i la poartă?

G.: - Păi nu ştiu că este cineva în poartă.?

I.I.: - Îi x.

G.: - Da?

I.I.: - Da. Chiar în poartă, în poartă acolo, nu-i ăla (…). Ăsta nu-i acolo (…). Că acum, i-o a trebuit să plec până undeva.

G.: - Este totuşi una în poartă, dar nu ştiu cine?

I.I.: - Este în poartă?

G.: - Da.

I.I.: - Da, ce culoare?

G.: - Nu ştiu, dar oricum o zis că nu eşti tu, da (…) poate te-ai schimbat, poate (…).

I.I.: - Stai aşa că mă sună cineva (…) .Rămâi (…). Da mă este (…).

G.: - Este el?

I.I.: - Da mă. Maşina lui a plecat şi el este acolo (…). Acum m-o sunat.

La orele 17.22.12, 17.22.39, 17.34.17, 17.33.00 şi 18.17.04 G. discută la telefon cu V.V., care îi asigura traseul post-vamal în România, şi îi spune că se duce să lase totul înapoi pentru că în poartă este comisarul M.M. Încă o dată la solicitarea inc. G., inc. ag. I.I. îi comunică, printr-un SMS, la ora 17.51.46 că M.M. este în Punctul de Trecere a Frontierei Siret.

Conform Registrului de acces în vamă, cms. M.M. a fost în Punctul de Trecere a Frontierei Siret, între orele 17:10 - 18:45.

Urmare a avertizărilor primite de la poliţist, inc. G. a descărcat ţigările în Ucraina, a intrat fără marfă în România la 19.57.10, reproşându-şi apoi că, în condiţiile în care echipa de control a plecat, ar fi trecut dacă ar fi intrat cu ţigările. (conv. de la 18.32.38, 18.41.14, 18.50.58, 18.55.47, 19.13.09, 19.21.20 şi 20 mai 33):

G.: - Da.

V.V.: - Ce faci?

G.: - Acum am intrat aici (…). Da, de acuma, nu mai (…) .prin (…). Şti (…). Cred că treceam, dacă mă băgam eu (…) na (…) de-acum (…).

V.V.: - Nu (…) nu (…) lasă aşa, îi bun aşa (…).

G.: - Hai bine (…) Aştept de-acum să schimbe (…). Pa (…).

Deşi Y.Y.Y. a primit indicaţii de la inc. G. (conv. de la 20.31.56 şi 20.53.32) să vină din Ucraina pe artera dreaptă de intrare în ţară, dar a avertizat-o că este de serviciu „omul cu căţelul” (vameş E.E.E. - n.r.), la ora de 21:45 numita Y.Y.Y. a fost controlată la intrarea în ţară de vameşa R.R.R.R., care a dispus reţinerea unei cantităţii de pachete de ţigări, pentru care s-a întocmit Arb din 21 ianuarie 2009.

Inc. L. a avertizat-o pe inc. G. că au „telefoanele ascultate”, motiv pentru care aceasta a discutat cu celelalte membre ale grupului să stabilească un limbaj codificat pe care să-l folosească pe viitor, respectiv să stabilească sensuri la cuvintele cum ar fi: „ţigară”, „seară”, „gară” şi astfel, nimeni nu o să le mai înţeleagă sensul acestora. Respectiva foaie cu aceste „codificări” trebuie să fi trasă la xerox şi distribuită pentru ca membrele grupului să le cunoască şi să le utilizeze (conv. de la ora 21.15.18):

G.: - Noi trebuie, cred, să ne facem dragă pe hârtie nişte cuvinte care să fie ale noastre (…) .ţigară sau seară (…). Şi no, ni înţelege nici dracu, e limba noastră (…);

U.: - Ce tot atâta i-om înţelege, tei-cea cu prostiile-astea (…).

G.: - Pe foaie scris (…).

U.: - Trag la xerox ca să înţeleagă toată lumea, deci aista-i limbaju.

G.: - În eventual, dacă nu înţelegem, revin, ne uităm pe foaie, şti (…) .Când ai spus gară (…) gară (…) gară (…).

U.: - Îi gară (…) nu-i autogară, deci să ştie, gară îi autogară (…). Tu G., da cine mai era pe acolo?

La data de 22 ianuarie 2009 (între orele 08.00 - 20.00) şi 22/23 ianuarie 2009 (între orele 20.00 - 08.00) ca urmare a avertizării primite de la inc. L. că au telefoanele ascultate (discuţia telefonică din 21 februarie 2009 ora 18.00.55 - n.r.) şi înţelegerii privind utilizarea la telefoane a unui limbaj codificat, inc. G. îi povesteşte lui Z. că în ziua anterioară a fost la „o petrecere”, dar s-a enervat, a aruncat „cadoul” şi a plecat după ora 20.00, la intrarea în ţară fiind întrebată ce ţigări are, după care a venit şi „căţelul” care a fost de noapte. La un moment dat, folosind prea multe codificări, cele două nu se mai înţeleg: „cred c-am încâlcit discuţia, nu ne mai înţelegem” (conv de la ora 11 august 32).

Şi cu inc. L. numita inc. G. a utilizat în convorbirea de la 14.45.24 un limbaj codificat, aflând de la acesta că este în „concediu”, vânzările sunt slabe şi fiind întrebat dacă a primit „ceaiuri noi” inc. G. i se cere să se oprească şi să nu mai vorbească la telefon.

Membri grupului, respectiv inc. G., U., Y.Y.Y., Z. şi V.V. (acesta din urmă asigurând traseul la întoarcerea în România) au stabilit, folosind anumite codificări a unor expresii, modalitatea de acţiune, respectiv ora la care să plece şi să se întoarcă, ce vameşi sunt de serviciu, momentul oportun de a se întoarce în ţară, funcţie de echipele de control din vamă şi de pe traseu (conv. de la ora 14.00.45, 18.16.09, 18.42.06 şi 19.46.46 ):

(conv. de la ora 19.46.46 dintre G. şi Z.):

G.: - Da, Z.

Z.: - Ce faci, te duci la neamuri?

G.: - Da, îs aicea. (G. a intrat în Ucraina la ora 19.41.57 –n.r.).

Z.: - A (…).

G.: - Î-s aicea pe la cumătra.

Z.: - Îhî (…).

G.: - O zis ăştia că nu prea au fost reduceri azi.

Z.: - N-au fost, am auzit.

G.: - Că o dat pi la ştiri, că Sucevenii, reduceri 70% la Carrefour, da nimic văd că (…).

Z.: - Nimic, î (…).

G.: - Da, vede de-acum, şti (…).

Z.: - Aha (…) .aha (…).

G.: - Am pregătit banii, şti, am zis dacă prind (…).

Z.: - Bon, hai că eu am avut nişte musafiri (echipe de control - n.r.) şi nu ştiu ce să fac, să mă duc să nu mă duc?

G.: - „Staţi pe loc pe loc pe loc, să răsară busuioc“. Una când eşti pe loc şi una când eşti (…) (fusese informată de soţul său despre o echipă de control de pe traseu-n.r.)

După ce la orele 19.49.02 şi 19.56.38 V.V. îi confirmă soţiei sale că din echipa de control aflată în vamă CU O mașină face parte şi „ăla care era aseară înăuntru”( cms M.M. - n.r.), aceasta stabileşte cu U. şi Y.Y.Y. cum să procedeze ca să între în România (conv. de la 20.22.10 şi 20.28.02), fiind apoi sfătuită de aceasta din urmă să declare soldatului din vama ucraineană, căruia i-a comunicat deja numărul maşinii lui G., că are 80 de cartuşe, pentru că ea a declarat 70-80, iar vameşului să-i declare mai puţin (conv de la 20.38.00), indicându-i artera din dreapta a Vămii Siret ca să vină în ţară (conv de la 20.40.29).

Conform datelor comunicate de Punctul de contact Porubne, inc. G. a intrat în România la ora 20:37:02, iar numita Y.Y.Y. la ora 20:50:40.

Întrucât în zonă a mai apărut o echipă de control, despre care V.V. a informat-o pe soţia sa (conv. de la ora 20.48.21), vameşul inc. O. a întors autoturismul înapoi spre Ucraina, pentru a nu-i fi confiscate ţigările pe traseu, având ca motivaţie depăşirea plafonului vamal (fişa de evidenţă, poz. 12 - ora 20.43), precum şi autoturismul a numitei Y.Y.Y. (fişa de evidenţă, poz. 9 - ora 20.38).

Aşteptând în zona neutră dintre vămi, fără a se întoarce în Ucraina, inc. G. şi Y.Y.Y. au purtat discuţii cu V.V., U. şi inc. L. despre cum atât vameşul O. cât şi E.E.E.E. (fişa de evidenţă poz. 7) nu le-a permis să intre în România, pentru că este „el” (cms. M.M. - n.r.) în control (conv. de la ora 20.52.41), V.V. spunând că au fost întoarse din cauză că „el (cms. M.M. - n.r.) a intrat în punct” (conv. de la ora 21.21.48).

Inc. G. avea în autoturismul său patru baxuri de ţigări, explicându-i lui U. din ce motiv, cine şi cum a fost întoarsă în Ucraina (conv. de la 21.26.51):

G.: - Nimic, a doua oară am încercat, zic, poate nu-i supărată pe mine, da nimic, nazat. (vameşa E.E.E.E. - n.r.)

U.: - Doamne, şi nici celălalt?

G.: - Nici, şi aşa m-a rugat, şi-o venit şi ăla care ţi-am zis eu că mă cunoaşte cu dânsul, nimic se teme. (vameş O. - n.r.)

U.: - De ce tu, Doamne. Da aşa câţi mililitri de parfum?

G.: - Nici nu m-a mai întrebat.

U.: - Nu te-o întrebat, sau cum?

G.: - Mihaela m-o întrebat şi du-paia el nu m-a mai întrebat.

U.: - Da, da tu câţi mililitri ai avut?

G.: - Patru virgulă ceva. Tu, da nu intri?

U.: - Da-s la (…) Neinteligibil (…).

Inc. L. s-a oferit să le ajute, vorbind în acest sens cu cumnatul său, agentul inc. L.L.-Sergiu(conv. de la 21.30.32), inc. G. fiind sunată de poliţist, care a îndrumat-o să meargă pe partea dreaptă la „ăla mai cărunt”, pe care el îl va suna la telefon, îi va spune două cuvinte şi ea să meargă la acesta şi să-i spună că „L.L. ăla blondul” este acolo, la o cafea în restaurantul vămii unde, este aşteptată şi ea, precum şi faptul că nu sunt probleme (conv. de la orele 21.31.47, 21.37.18 şi 21.40.43).

Ulterior inc. ag. L.L. îi spune inc. G. că este mirat că „borâtura asta” nu vrea să o ajute, mai ales că a plecat şi echipa de control (conv. de la ora 22.00.31).

Conform Planului de acţiune al Sectorului Poliţiei de Frontieră Siret agentul L.L. a fost de serviciu între orele 20:00 - 08:30.

Întrucât intervenţia agentului L.L. nu i-a fost de ajutor inc. G., aceasta a apelat la sprijinul agentului inc. I.I. (de serviciu între orele 20:00 - 08:30 cu autovehiculul) căruia i-a spus că a fost întoarsă în Ucraina şi i-a cerut să vină în vamă la dânsa, să facă un „pic de curăţenie”, să dea un impuls şi să nu o lase să aştepte acolo, poliţistul răspunzând afirmativ (conv. de la ora 22 ianuarie 40 şi 22.14.05).

La ora 23:00 agentul I.I. a intrat în Punctul de Trecere a Frontierei Siret, unde a stat până la ora 23:30, conform registrului de acces în vamă.

Pe această tură de serviciu numitei U. i s-a permis să intre în România întrucât avea în autoturism doar 20 cartuşe de ţigări (conv de la ora 22 februarie 29), în timp ce G. şi Y.Y.Y. au fost întoarse în Ucraina, fiecare de câte trei ori:

- inc. G. de către vameşul O. la orele 20.43 şi 02.11 şi o dată de către vameşa E.E.E.E. la ora 21.12;

- Y.Y.Y. de către vameşul O. la orele 20.38 şi 02.30 şi o dată de vameşul Dumitrasciuc Mihai la ora 21.35;

La orele 23.37.03, 23.44.35, 23.52.23 şi 00.29.00 inc. G. discută cu V.V. despre echipele de control de pe traseu, ea îi spune că nu mai poate să mai stea pentru că a rămas singură în zona neutră cu grănicerii ucraineni, care i-au spus că nu mai are voie să staţioneze acolo mult timp, fiind sfătuită să meargă să predea din ţigări la Shop, inc. G. răspunzând că nu o să-i fie primite ţigări „de astea, acolo”, pentru că ar avea probleme.

Ulterior inc. G. a fost sfătuită de vameşi să se întoarcă şi să lase ţigările în Ucraina (conv. de la 03.13.44):

G.: - Nu vrea, doar la dânsa am intrat iar. Nu vrea şi nu vrea şi mi-o zis şi celalalt să mă duc să lăs că nu-mi dă. Pot să stau până la opt că nu-mi dă. Mai mult nu spune. Şi chiar dacă vrea nu mai pot să conduc, mi-aşa de somn (…) Măcar dacă era altă tură la ei (…) Hai că mă duc, pa. Şi dacă cumva nu-mi dă drumul, ce fac eu? Nu mai pot pierde, zice că-s nebună iar ca să mă duc.

V.V.: - (…)

G.: - Îi trei şi ceva? Domne, Maica Domnului. Hai mai stau un pic. Hai, pa. Mai stau un pic.

Inc. G. şi Y.Y.Y. s-au deplasat în Ucraina (la orele 05.13 şi 05.15) şi au lăsat acolo ţigările (conv. de la ora 15.39.56), după care la intrarea în România au fost controlate a treia oară de vameşul inc. O., care le-a acordat de această dată liber de vamă la orele 05.42 şi 05.55 ( poz. 60 şi 61 din fişa 369).

Conform evidenţelor Autorităţilor de Frontieră Ucrainene şi a Punctului de contact Porubne, inc. G. şi numita Y.Y.Y. au intrat şi ieşit în/din Ucraina.

- Ieşire Ucraina=G.=autoturism=23 ianuarie 2009=ora 05:13:39.

- Intrare România=G.=autoturism=23 ianuarie 2009=ora 06:07:55.

În fişa sa de evidenţă, inc. O. a menţionat că a finalizat controlul vamal la 05:42 şi a acordat liber de vamă autoturismului, deşi aceasta ieşise din Ucraina la ora 06 iulie 55 (confirmându-se modul de lucru al vameşilor de a înregistra autoturismele favorizate abia după ce au confirmarea că nu au avut probleme pe traseu, motiv pentru care ora finalizării controlului era înscrisă eronat),

A doua zi inc. G. i-a povestit lui U. cum nu a fost lăsată să intre în ţară, că şi inc. ag. L.L., care se împacă bine cu inc. O. a intervenit pe lângă acesta ca să o ajute pe ea, dar şi de această dată vameşul a răspuns negativ. Mai zice că dacă era F.F., ar fi lăsat-o să intre şi că va mai merge când va veni la serviciu „S. al nostru” (S. - vameş - n.r.), de la care a aflat că vine pe 27 (conv. de la ora 14.42.56).

La data de 25 ianuarie 2009 încă de la plecarea spre Ucraina, aflând de la un ucrainean x (de la care grupul infracţional achiziţiona ţigări) că „tura e bună”, că de serviciu în vama ucraineană e „x”, x” şi x (conv. de la ora 10 aprilie 18), inc. G., Z. şi Y.Y.Y. au stabilit să se întâlnească „la pod”, intrând în ţara vecină la orele: 11:26:56 cu autoturismul, 10:58:50 cu autoturism, respectiv la 12:20:58 cu autoturismul.

Primele două şi-au făcut planul să vină în România pe artera din stânga de intrarea călători, unde de serviciu este „vărul meu acela gras” (lucrător vamal F.F. - n.r.) (conv. de la 11.53.50), inc. G. fiind controlată de inc. F.F. la ora 12.30 şi Z. tot de acesta la ora 11.50 (fişa de evidenţă).

Cele două s-au întors în Ucraina la 12:46:39 şi 12:20:11, de unde au revenit în ţară la orele 13:30:10 şi 13:26:03, au fost controlate de vameşul inc. O., la orele 13.20 şi 13.30 (fişa de evidenţă nr. 820/423 poz. 45 şi 48), discutând despre faptul că nu au fost probleme la „tăierea porcului” (conv. de la ora 13.24.21 şi 13.42.59).

Întrucât în parcarea Vămii Siret a venit cms. M.M. şi „s-a stricat un pic treaba în vamă”, (cms M.M. a fost în acţiune pe traseu şi a intrat în Punctul de Trecere a Frontierei Siret la ora 14.50 şi a plecat la ora 15:30, conform Registrului de acces în vamă - n.r.) ( conv. de la ora 13.51.29), lucrătorii vamali au „întors toate maşinile în Ucraina” ( conv. de la ora 14.29.32).

Din acest motiv Y.Y.Y. şi Z. au fost întoarse în Ucraina sau li s-a întocmit ARB (adeverinţă de reţinere a bunurilor), acesta din urmă spunându-i inc. G. că a reuşit să prindă o portiţă şi a intrat „la mamaia”, dar chiar atunci a venit „vărul său” care s-a oprit în poartă, ea a trebuit să se întoarcă şi să facă „meniul mai subţire ca să ajungă la toată lumea” (conv. de la ora 19 iulie 44).

La data de 26 ianuarie 2009 pe tura de zi, a fost de serviciu inc. A. (în calitate de ofiţer coordonator a turei poliţiştilor de frontieră din Punctul de Trecerea Frontierei Siret), iar pe artera de intrare în vamă au fost planificaţi lucrători vamali H.H., J., N. şi S.S.S.S.

La ora 13.49 şi 13.50 soţia şi mama inc. A. au fost înregistrate de autorităţile ucrainene că au intrat în Ucraina şi au părăsit teritoriul ţării vecine la 14.51.32 şi 14.51.42.

La întoarcerea în ţară acestea au fost sfătuite de ofiţer să meargă la magazinul Shop a lui „Miru” şi să vină pe artera din partea dreaptă (conv. de la 14.44.28 şi 14.44.42), după care la sunat la telefon pe vameşul S.S.S.S., dar acesta nu a răspuns.

În această situaţie inc. A. i-a transmis, la ora 15 iunie 55 agentului T.T.T.T. că trebuie să apară mama sa cu o mașină albastră şi să-i spună şi lui S.S.S.S. sau lui N., subofiţerul confirmându-i că maşina este chiar pe arteră.

Cu toate acestea ofiţerul află de la soţia sa că „unul cu fular alb” se învârte pe lângă maşina lor şi ele nu-l cunosc, fiind sfătuită să-i zică cum se numeşte, la care inc. C. a adăugat la final că a ieşit un alt băiat pe care-l cunoaşte (conv. de la ora 15 iulie 07);.

Mama şi soţia ofiţerului cu autoturismul au fost controlate la intrarea în ţară de vameşul inc. H.H., fişa de evidenţă.

Conform evidenţelor Autorităţilor Ucrainene şi a Punctului de contact Porubne, C. şi X. au intrat/ieşit în/din Ucraina prima oară pe 26 ianuarie 2009:

- Ieşire Ucraina=C.=autoturism=26 ianuarie 2009=ora 13:49:38.

- Intrare România=C.=autoturism=26 ianuarie 2009=ora 14:51:32.

- Ieşire Ucraina=X.=autoturism=26 ianuarie 2009=ora 13:50:05.

- Intrare România=X.=autoturism=26 ianuarie 2009=ora 14:51:42.

Din imaginile camerelor de luat vederi amplasate în Vama Siret, din 26 ianuarie 2009, reiese că inc. C., cu autoturismul, a intrat în Punctul de Trecere a Frontierei Siret la ora 15.19.14 când maşina condusă de aceasta trece prin Punctul de Trecere a Frontierei Siret fără a staţiona, fără a fi controlată de vreun vameş şi fără să fie prezentate documentele de călătorie poliţiştilor de frontieră (ora de intrare pe arteră: 15.19.14 şi ora de ieşire de pe arteră: 15.19.16).

Soţia şi mama lui A. s-au deplasat a doua oară în Ucraina unde au stat între orele 15:44:36 -17:01:15, ofiţerul cerându-le la întoarcerea în ţară, la 17 septembrie 26, să vină tot pe artera dreaptă. Imediat la ora 17 octombrie 15 inc. insp. pr. A. l-a apelat pe ag. T.T.T.T. căruia îi spune să aibă grijă că trebuie să apară Dacia aceia albastră şi să meargă să-i spună vameşului care o va controla.

Mama şi soţia ofiţerului cu autoturismul au fost controlate la a doua intrarea în ţară de vameşul inc. J., fişa de evidenţă.

Întrucât inc. insp. pr. A. a fost informat de şoferul său, inc. ag. O.O., că şeful vămii Lucaci Nicolae este în vamă, dar se află la biroul său - într-o clădire situată la circa 100 metri de arterele de intrare în ţară (conv. de la 17.42.37, 17.55.35 şi 17.58.08), iar soţia şi mama sa erau pentru a treia oară în Ucraina şi urmau să se întoarcă în ţară, le-a comunicat celor două despre prezenţa şefului vămii în Punctul de Trecerea Frontierei Siret (conv. de la ora 17.58.59), aflând totodată de la soţia sa că a luat „20 kg de la stână”, poliţistul cerându-i să mai ia „vreo 10-15”, (de la Shop - n.r.) îndemnându-le pe acestea să vină pe artera din dreapta de intrare în ţară (conv. de la 18.36.16). După ce rudele poliţistului au ieşit de la Shop (conv. de la 18.48.04), acesta le-a cerut să intre în ţară, întrucât pe traseu nu erau echipe de control. (conv. de la 19 august 24).

Şi de această dată inc. C. şi X. cu autoturismul au fost controlate la intrarea în ţară tot de vameş inc. H.H., fişa de evidenţă, care a efectuat control prin sondaj, deşi conform reglementărilor vamale în vigoare, acesta avea obligaţia de a efectua un control vamal amănunţit asupra mijlocului de transport.

Conform evidenţelor Autorităţilor Ucrainene şi a Punctului de contact Porubne, inc. C. şi numita X. au intrat/ieşit în/din Ucraina a treia oară pe 26 ianuarie 2009:

- Ieşire Ucraina=C.=autoturism=26 ianuarie 2009=ora 18:02:07.

- Intrare România=C.=autoturism=26 ianuarie 200=ora 18:39:35.

- Ieşire Ucraina=X.=autoturism=26 ianuarie 2009=ora 18:02:21.

- Intrare România=X.=autoturism=26 ianuarie 2009=ora 18:38:56.

Din imaginile camerelor de luat vederi amplasate în Vama Siret, din 26 ianuarie 2009, reiese că inc. C., cu autoturismul, a intrat a treia oară în Punctul de Trecere a Frontierei Siret la ora 19.22.11 când maşina condusă de aceasta trece prin Punctul de Trecere a Frontierei Siret fără a staţiona, fără a fi controlată de vreun vameş şi fără să fie prezentate documentele de călătorie poliţiştilor de frontieră (ora de intrare pe arteră: 19.22.11 şi ora de ieşire de pe arteră: 19.22.12).

Cu toate acestea mama şi soţia ofiţerului cu autoturismul au fost menţionate ca şi controlate la intrarea în ţară de vameş H.H. la ora 19.15, fişa de evidenţă nr. 820/453, controlul fiind înscris ca fiind „prin sondaj”, deşi ordinele interne ale Biroului Vamal Siret prevăd ca la a doua trecere prin vamă a unui mijloc de transport să se efectueze control vamal amănunţit.

La ieşirea din vamă autoturismul a fost oprit pentru control de un echipaj de la Direcţia Regională Vamală Iaşi, situaţie care i-a fost prezentată prin telefon soţului său, inc. A. cerându-i soţiei sale să le spună cine este, aceasta transmiţându-le că „este mama lui A. care este şef de tură în punct” (conv. de la ora 19.14.11).

Conform Ordinului de misiune nr. 47, la data de 26 ianuarie 2009 o echipă de control de la Direcţia Regională Vamală Iaşi a executat o acţiune în zona Vămii Siret între orele 12.00 - 01.00.

La ora 20.24.10 inc. C. a apelat-o pe inc. I. şi i-a cerut să treacă pe la dânsa ca să-i dea 136 de „saci”, aceasta spunându-i că este prin zonă, dar că nu are bănuţii la ea, că are puţini de tot:

C.: - Auzi, nu eşti prin zonă să treci pe la mine?

I.: - Sunt prin zonă, da acum, de fapt am venit la cineva şi nu am bănuţi la mine, am puţini de tot.

C.: - Da nu (…) , nu numaidecât, ştii? Am zis să nu mergi, să-ţi mai dau nişte saci de ăia.

I.: - A (…) Eu-s la cineva pe aici prin zona (…)

C.: - Da (…).

I.: - Am venit acasă şi mi-o zis să mai un zece minute să mai aştept.

C.: - Da, da.

I.: - După ce merg la ea, hai că trec şi pe la tine.

C.: - Da, da, treci, hai bine.

I.: - Da cam câte-s, ca să (…) (cartuşe de ţigări, din care va mai lua pe 27 ianuarie 2009 pentru a i le vinde lui X.X., confiscate apoi de poliţie-n.r.).

C.: - (…) Am o sută şi (…) , stai aşa să întreb. O sută treizeci şi şase de saci.

I.: - Aha, aha. Ok. Ştiu eu, jumătate de oră (…).

C.: - Da,da, da.

I.: - (…) La B., că eu la B. mă duc.

C.: - Vină, că-s acasă, da?

Ulterior inc. I. i-a comunicat lui B. faptul că inc. A. o lasă să meargă „la serviciu”, că mai nou merg împreună la magazinul Shop, de unde se întorc tot împreună, că subordonaţii acestuia mai comentează, dar o salută foarte sobru, iar când este vorba de bani A. o însoţeşte (conv. de la ora 21.23.39)

Pe aceiaşi tură de serviciu inc. G. a aflat, la ora 13.49.21, de la inc. A., că e la serviciu şi se pot vedea, aceasta spunându-i şi inc. H. că a vorbit cu „tătuca doi” (A. - - n.r.) şi că i-a zis să meargă (conv. de la 17 octombrie 20).

Inculpata G. împreună cu inc. H. au decis să meargă împreună în Ucraina, însă aflând că „nu s-a adus marfă” renunţă la deplasare, informându-l pe inc. A. şi cerându-i să se întâlnească. Acesta propune ca loc de întâlnire Autogara din Siret, unde îi cheamă şi pe alţi protejaţi de-ai săi.

La data de 27 ianuarie 2009 inc. I. a luat legătura cu X.X. şi i-a spus că are nişte „lapte”, dar că în această seară la ora 20,30 trebuie să vină şi el „încolo” - or Siret (conv. de la ora 18.41.05);

Ulterior la ora 20.19.52 inc. I. îi spune inc. A. că în 20 minute se duce la el acasă, îl întreabă dacă pe lângă „a lui Adriana” mai e şi altceva, ca să ştie dacă „să mai ceară şi altceva sau nu”, poliţistul răspunzând că „alea care le-a pus ea în Papuc”:

După ce X.X. s-a întâlnit cu inc. I., într-o parcare situată în or. Siret, fiecare fiind cu autoturismul său, conform convorbirilor de la ora 20.35.11 şi 20.38.17, aceasta din urmă o apelează, la ora 20.59.17, pe inc. C., căreia i-a spus că a ajuns la dânsa acasă, în spatele imobilului.

Conform procesului verbal de supraveghere, în seara zilei de 27 ianuarie 2009, la orele 21.20 la domiciliul ofiţerului A. din oraşul Siret s-a deplasat numita I. din municipiul Botoşani cu autoturismul, de unde a încărcat o cantitate de ţigări.

După plecarea de la domiciliul lui A. de unde s-au încărcat cele 1.648 pachete de ţigări, în autoturismul, până la întâlnirea cu numitul X.X., lângă I. se afla şi un bărbat îmbrăcat în uniformă de poliţist.

La ora 21.14.15 inc. I. stabileşte cu X.X. să se întâlnească din nou, pentru ai preda acestuia ţigările luate de la domiciliul lui A.

La ora 21.25, ţigările au fost date de inc. I., pe raza oraşului Siret, numitului X.X., care se deplasa cu autoturismul (proces verbal de supraveghere-n.r.), după care aceasta i-a adus la cunoştinţă ofiţerului că „a rezolvat problema” şi au stabilit să se întâlnească în 5 minute la Peco Petrom ( conv. de la ora 21.36.19).

După ce a preluat cantitatea de ţigări, numitul X.X. a urmat traseul Siret - Grăniceşti - Pătrăuţi unde a fost oprit de către un echipaj de poliţie, la ora 22.00, pe raza localităţii Pătrăuţi, fiind descoperite în autoturism 1.648 pachete de ţigări de provenienţă ucraineană şi de la Shop, din Punctul de Trecerea Frontierei Siret. Numitul X.X. susţine că a mai cumpărat ţigări de la inc. I. şi în alte dăţi.

În timp ce autoturismul condus de X.X. a fost oprit de organele de poliţie, a anunţat-o pe inc. I. că cineva „l-a turnat”, că a fost urmărit până la Pătrăuţi de două maşini, una de la Poliţia Pătrăuţi, I. cerându-i să sune la cineva ca să-l ajute (conv. de la ora 22 mai 25).

X.X.: - nu ştiu. Cred că cineva m-o turnat.

I.: cum?

X.X.: - da uite m-o urmărit până la Pătrăuți şi aici a două maşini m-o blocat şi. Nu ştiu. Ori de la politie la Pătrăuți.

I.: da nu ştii cine. Nu?

X.X.: - nu (…) e un (…) o mașină roșie cu numere de București. Da şterse.

I.: să mi bag picioarele (…).

X.X.: - da (…) mașina (…) bă ia i cheile din contact. Da ce să le iei dom le (…) spune ce s-o întâmplat. Na acuma nu ştiu (…) .ne auzim după aia. Mă duc să vad ce rezolv (…).

I.: n-ai la cine să intervii?

X.X.: - vedem (…).

I.: eu zic să suni. Dacă ai la cine. Sună.

X.X.: - da. Da (…) hai (…) bun.

După ce i-au fost confiscate cele 1.648 pachete de ţigări de provenienţă ucraineană şi de la Shop, numitul X.X. i-a comunicat lui I. că acest lucru l-a făcut Poliţia de la Grăniceşti, că a fost cu dedicaţie şi l-au întrebat de la început câte cartuşe de ţigări are, acesta fiind mirat de această întrebare (conv. de la ora 23.44.58):

I.: da sigur ai rezolvat o? nu?

X.X.: - da. Da. Da. Stai liniștită. Deci nu. Fără nici o problemă.

X.X.: - erau dracii ăştia de la Grănicești. Da au fost cu dedicație.

I.: şi probabil de aici plecată.

X.X.: - au ştiut exact ce şi cât (…) neinteligibil (…).

I.: da (…) ştiu eu de la cine (…).

X.X.: - deci şi câte m-au întrebat deja (…) câte ai? atâtea (…) nu. Atâtea tre să ai! Deci am rămas un pic aşa (…) da în fine treaba s-o (…) s-o rezolvat (…).

La data de 28 ianuarie 2009 inc. A. o informează pe inc. I. despre faptul că inc. H., inc. B., N.N.N. şi inc. G. au fost date în consemn şi cum ies din ţară vine „intervenţia” (conv. de la ora 09.25.43), iar pe 02 februarie 2009 aceasta din urmă îi spune inc. H. că se va întâlnii la Rădăuţi între orele 1 şi 3 cu inc. S. pentru a afla cine a dat-o în consemn pe următoarele 30 de zile (conv. de la 10 noiembrie 58).

Inc. S. i-a comunicat inc. G. locul şi data întâlnirii: „după ora 2 la Naţional” (Restaurant SMS de la ora 12.13.44), iar între orele 14:15 şi 16:10 cei doi au stat şi au discutat la aceeaşi masă în incinta Restaurantului Naţional din municipiul Rădăuţi, cf. procesului verbal de supraveghere.

După această întâlnire inc. G. le-a povestit celorlalte cunoştinţe, U., Z. şi inc. L. că a aflat de la vameşul S. „că este în consemn minim 30 zile” (conv. de la ora 16 decembrie 11), că „sunt 8 maşini în consemn, dar printre acestea nu este a lui Z.” (conv. de la ora 16.24.54) şi că „a fost dată în consemn de Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră Rădăuţi precum şi că mai e dat şi Jit-ul folosit de V.” (conv. de la 17.17.56).

Pe data de 04 februarie 2009 inc. S. îi comunică lui M.M.M. că poate să vină în vamă a doua zi când va fi de serviciu.

Inc. G. îşi planifică cu inc. H. plecarea în Ucraina, tot a doua zi când va fi de serviciu inc. S., convenind că treaba nu s-a stricat, putând aduce ca de obicei 3-4 baxuri de ţigări.

La data de 05 februarie 2009, ora 00.18.07 (când coordonator al turei de noapte a poliţiştilor de frontieră a fost inc. A. şi pe artera de intrare în ţară era planificat inc. S.) inc. A. i-a cerut soţiei sale, înainte ca aceasta şi X. să se întoarcă din Ucraina, unde au stat între orele 23:26:01-00:19:32, să ia mai multe „cheaguri” şi să vină pe artera din dreapta, de intrare în ţară.

Faptul că în timp ce inc. A. nu era în serviciu, ag. F.F.F.F. a băgat autoturismul cu care circula Z. la boxa din vamă pentru a efectua control amănunţit, precum şi faptul că în ultima vreme „s-au stricat treburile în vamă” a fost discutat de K.K.K. la ora 13.55.57 cu inc. I., aceasta din urmă fiind apoi chemată de inc. C., la domiciliul ofiţerului, pentru a-i duce ceva, întrucât trebuie să se achite faţă de soacra şi cumnata sa (conv. de la ora 14.48.20).

Pentru a testa modul de acţiune al organelor vamale în condiţiile în care inc. G. a fost dată în consemn, aceasta i-a precizat ucraineanului x, de la care cumpăra ţigări că merge spre el şi că trebuie să vină cu câte „un pic” şi crede că va face numai o tură, pentru că o lună de zile este în consemn (conv. de la ora 11.26.21). Aceasta a stat în Ucraina între orele 12 aprilie 22-12.43.53 şi a fost controlată la intrarea în ţară, la ora 12:10 de către inc. S., poziţia 28 din fişa de evidenţă.

Conform evidenţelor Autorităţilor de Frontieră Ucrainene şi a Punctului de contact Porubne, numita G. a intrat şi ieşit în/din Ucraina.

- Ieşire Ucraina=G.=autoturism=05 februarie 2009=ora 12:04:22.

- Intrare România=G.=autoturism=05 februarie 2009=12:43:53.

Inc. G. a fost controlată la intrarea în ţară, la ora 12:10 de către vameşul inc. S., fiind evidenţiată la poziţia 28 din fişa de evidenţă nr. 677, deşi cunoştea că inculpata era dată în consemn, ceea ce presupunea efectuarea unui control amănunţit la hala amenajată în acest scop.

După ce inc. G. a intrat în România l-a contactat pe N.N. căruia i-a spus că a procurat nişte „acte, nu multe” şi că merge la el să i le dea la magazinul său, că are doar „patru din alea” (patru cartuşe de ţigări - n.r.) pentru că „nu-s ca data trecută” (când erau patru baxuri de ţigări - n.r.). Inc. G. i-a socotit că sunt 108 din „alea tari”, iar N.N. i-a cerut să lase un bilet şi va trece cumnata U.U.U.U. să-i dea banii, spunând că preţul este acum de 2,25, pentru că a mai dat înapoi 5.000 (conv. de la ora 12.59.41).

În aceiaşi tură vameşul inc. S., a fost contactat de M.M.M. de la care află că este cu maşina la intrarea la ucraineni, vameşul fiind întrebat dacă poate intra în România, comunicându-i că nu poate veni pentru că este o echipă de control pe traseu şi trebuie să se mai intereseze (conv. de la ora 16:16:55). Ulterior vameşul îi indică lui M.M.M. artera dreaptă pentru a intra în România (conv. de la ora 16:34:07), îl cheamă la maşina sa, ce era oprită în vamă (conv. de la ora 16:41:38), după care M.M.M. îl informează pe vameş că „totul este liber” şi că a plecat din zonă (la ora 16:47:12 şi 16:47:42).

La data de 06 februarie 2009, după ce la ora 12.31.54, inc. G. este anunţată de Z., că nu are de ce pleca spre Ucraina pentru că în vamă este ms. P.P. şi „x pupăză din tei” (şeful vămii F.F.F.), iar la ora 15.51.26 de inc. H. că în vamă este „jale” şi nici măcar 5 cartuşe nu poţi să treci, la ora 16.49.41 inc. G. o cheamă pe Z. să meargă în vamă, întrucât s-au îndreptat lucrurile, iar pe artera dreaptă sunt de serviciu vameşii „x” cu „O.” şi pe stânga „x” şi V.V.V.V.

Înainte de a pleca în Ucraina (unde a stat între orele 17:38:00 şi 18:28:56), inc. G. îi cere soţului său să o sune pe d-na R. şi să-i spună că în jumătate de oră se întoarce şi să-i pregătească „ceva” pentru că i-a spus că „acesta” nu-i mai dă cu 500 lei ţigările, măcar să-şi scoată cheltuielile şi să rămână cu două şi ceva. (conv. de la ora 17.13.54).

La întoarcerea în România inc. G. a fost controlată din punct de vedere vamal de către inc. O. (poz. 135 din fişa de evidenţă 820/701), care i-a arătat că are o hârtie cu darea sa în consemn (conv. cu V.V. de la ora 19.27.24):

G. - Ce mă tem, am în spate nişte de ăştia, o ieşit o dată cu mine (…).

V.V. - Cine?

G. - Î, de ăştia care lucrează sus. Şi-s după mine, ştii, da ei s-o nimerit c-o ieşit o dată cu mine, ştii?

V.V. - Na, şi ce, trage şi tu acolo (…).

G. - Nu, că merg înainte, nu mai (…).

V.V. - Du-te înainte sus, acolo, opreşte acolo, du-te până la alimentara (…) intră înăuntru (…).

G. - Î, mi-o arătat î (…) CO m-o făcut, ştii? Şi mi-o arătat, are într-adevăr scris acolo, eu şi (…) eu şi DINU. Avea dedesubt hârtiuţa.

După ce vameşul inc. O. i-a arătat inc. G. „hârtia cu darea sa în consemn”, aceasta i-a comunicat lui V. că a văzut hârtia pe care sunt menţionaţi amândoi în consemn (conv. de la ora 19.33.09) şi inc. agentului I.I. că cineva i-a arătat hârtia, că ea şi proprietatea soţilor V. şi Z. - n.r.) sunt în consemn, la care poliţistul i-a precizat că dacă este doar pe hârtie nu este nici o problemă (conv. de la ora 20.22.56).

Conform evidenţelor Autorităţilor de Frontieră Ucrainene şi a Punctului de contact Porubne, numita G. a intrat şi ieşit în/din Ucraina;

- Ieşire în Ucraina=G.=autoturism=ora 17:38:00.

- Intrare în România=G.=autoturism=ora 18:28:56.

Inc. G. a fost controlată din punct de vedere vamal de către lucrătorul vamal inc. O. poz. 135 din fişa de evidenţă 820/701, verificarea fiind făcută prin sondaj, deşi lucrătorul vamal cunoştea că inculpata a fost dată în consemn şi chiar avea asupra sa ordinul prin care fusese instituit consemnul, aceasta însemnând că mijlocul de transport trebuia controlat amănunţit.

Ca de obicei după ce inc. G. a ajuns în ţară l-a apelat pe N.N. pentru a se întâlni, la cumnata acestuia, dar i-a cerut să ia „ceva la el”. (conv. de la ora 19.38.16).

La data de 07 februarie 2009 şi 07/08 februarie 2009 înainte de a pleca în Ucraina inc. G., inc. H., Z. şi U. s-au informat despre situaţia din Vama Siret şi Vama Porubnoe, despre faptul că în tura de zi sunt de serviciu „moşul Colea (F. - n.r.) şi „Dana” (X.X.X.X. - n.r.), conv. de la orele 10.22.38, 13.23.16, 13.28.38, 14 decembrie 47 şi 14.19.03, şi în timp ce inc. G. era în drum spre vamă, iar inc. A. era lângă staţia Peco Severin din vecinătatea vămii, poliţistului i s-a cerut să se întâlnească cu aceasta înainte de a pleca în Ucraina (conv. de la ora 14 noiembrie 23).

La ora 14.42 inc. G. i-a transmis soţului său că este la ucraineanca x (de la care cumpăra ţigări) şi are de gând să se „obrăznicească oleacă azi”.

Conform evidenţelor Autorităţilor de Frontieră Ucrainene şi a Punctului de contact Porubne, numita G. a intrat şi ieşit în/din Ucraina prima data pe 07 februarie 2009;

- Ieşire Ucraina=G.=autoturism=07 februarie 2009=ora 14:36:01.

- Intrare România=G.=autoturism=07 februarie 200=ora 15:34:00.

Inc. G. a fost controlată la intrarea în ţară de către lucrătorul vamal X.X.X.X., fişa de evidenţă, care i-a acordat liber de vamă.

După ce inc. G. s-a întors din Ucraina, la ora 16 martie 14 l-a apelat pe inc. A., stabilind să se întâlnească „în 2 minute” în acelaşi loc - Staţia Peco Severin.

După ce a descărcat acasă la N.N., unde inc. G. i-a cerut acestuia să vină (conv. de la ora 16 martie 45), i-a comunicat soţului său că se duce iar în vamă pentru că „fetele sunt acolo” (conv. de la ora 16.31.53). Apoi la contactat din nou pe inc. A., de la care a aflat că este în punctul de acces P1 în vamă, iar inc. G. i-a răspuns că ajunge la el într-un minut (conv. de la ora 16.34.24).

A doua oară inc. G. nu a mai fost în Ucraina ci doar la shop, fiind informată, la ora 17.54.34, de agentul inc. O.O. (conducătorul auto al autovehiculului cu care se deplasa A. - n.r.), că inspectorul R.R. a ieşit de la Sectorul Poliţiei de Frontieră Siret şi pleacă spre vama Siret, îndemnând-o să se grăbească:

G. - Da!

O.O. - Vezi c-o ieşit R.R. de la sector acuma!

G. - Vai de mine! Vine încoace?

O.O. - Da. Da tu de-acuma dă-i cocs, omor, măi!

G. - Da!

O.O. - Hai, bun!

Conform Registrului de acces în Punctul de Trecere a frontierei Siret, insp. R.R. a fost în vamă unde a stat între orele 19:20 - 19:50.

Conform evidenţelor Autorităţilor de Frontieră Ucrainene şi a Punctului de contact Porubne, inc. G., a intrat şi ieşit în/din Ucraina a doua oară pe 07 februarie 2009:

- Intrare în Ucraina=G.=autoturism=ora 16:54:47.

- Ieşire din Ucraina=G.=autoturism=ora 17:37:03.

În această situaţie, inc. G. având în autoturism ţigări cumpărate de la Shop, ce-i puteau fi confiscate, l-a apelat la inc. L. pe care prima dată l-a întrebat „cum se are” cu subinspectorul R.R., pentru că ea a parcat lângă blocul cms. T.T. şi inspectorul R.R. este prin zonă (conv. de la ora 17.59.33), după care inc. L. s-a deplasat în acea locaţie pentru a o ajuta, informând-o ulterior între orele 18 iunie 53 - 22.00.10, când aceasta s-a deplasat din nou în Ucraina despre echipele de control de pe traseu (conv. de la 18.20.31, 18.39.27, 21.35.11, 21.39.27, 21.50.12, 21.54.47 şi 22.00.10).

Membrele grupului au stabilit datele referitoare la o nouă deplasare, pe tura de noapte 07/08 februarie 2009, mergând apoi în Ucraina între orele 22:02:16 - 22:06:09, inc. G. efectuând chiar două deplasări în ţara vecină în acest interval orar.

Conform evidenţelor Autorităţilor de Frontieră Ucrainene şi a Punctului de contact Porubne, inc. G., a intrat şi ieşit în/din Ucraina, a treia oară, în data de 07/08 februarie 2009.

- Ieşire Ucraina= G.=autoturism=07 februarie 2009=ora 22:02:16.

- Intrare România= G.=autoturism=07 februarie 2009=ora 23:14:40.

- Ieşire Ucraina= H.=autoturism=07 februarie 2009=ora 22:06:09.

- Intrare România= H.=autoturism=07 februarie 2009=ora 23:18:55.

Acestea au fost controlate la intrarea în ţară din punct de vedere vamal de vameşii inc. D.D. şi inc. O..

După ce s-a întors din Ucraina numita inc. G. l-a întrebat pe N.N. cine este „acolo” ca să preia ţigările, pentru că nu are cum să se descurce singură, reproşând-i că nu lasă într-o magazie saci care să fie tot timpul la dispoziţie. N.N. îi răspunde că o va suna pe cumnata sa U.U.U.U., cerându-i-se să aibă ambalaje pentru că „nu pot să mă duc cu dânsele în mână” (conv. de la ora 23.22.58).

Conform evidenţelor Autorităţilor de Frontieră Ucrainene şi a Punctului de contact Porubne, numita G. şi H. au intrat şi ieşit în/din Ucraina a patra oară pe data de 08/09 februarie 2009.

- Ieşire Ucraina=H.=autoturism=08 februarie 2009=ora 00:08:32.

- Intrare România=H.=autoturism=08 februarie 2009=ora 02:55:35.

- Ieşire Ucraina= G.=autoturism=08 februarie 2009=ora 00:09:36.

- Intrare România= G.=autoturism=08 februarie 2009= 02:56:40.

Faptul că de fiecare dată membrele grupului aduceau ţigări peste plafonul legal, ce puteau fi confiscate pe traseu de diverse echipe de control, care-şi încălcau atribuţiile de serviciu în schimbul unor sume de bani sau a altor avantaje materiale, reiese şi din discuţia telefonică dintre G. şi V.V., când îi spune soţului că este supărată că a luat-o cu dânsa pe H., pentru că a fost oprită la control şi i-a spus să zică că nu are acte şi să-i dea echipei de control 1,5 milioane lei, aceasta cerându-i cu împrumut 50 euro (conv. de la ora 23.42.10):

G. - Zi ce faci! Of, ce greu îi (…) proasta asta mă enervează de numa’, numa’! Cine m-o pus s-o iau după mine (…).

V.V. - Da du-te singură, tre’ s-o ţii în urma ta chiar?

G. - Nu, da amu’ ş-o uitat portofelul, mă sună c-o oprit-o, că n-are actele, că (…) oare (…) pe urmă iar mă sună, oare cât să-i dau (…) î, dă-mi un milion cinci sute (…) dă-mi cincizeci de euro (…) da ce, eu îs (…) ? Ce obositoare-i, vai!

În dimineaţa zilei de 10 februarie 2009 (tură în care au fost de serviciu inc. I.I., iar pe artera de intrare în ţară vameşul O.), inc. G. s-a informat de la Y.Y.Y., Y. şi Z. care sunt vameşii ce lucrează pe artera de intrare în ţară şi dacă printre aceştia este şi E.E.E. În timp ce se afla în Ucraina inculpata află de la aceleaşi persoane că pe artera dreaptă este de serviciu O., că vameşul E.E.E. nu „se bagă” la a verifica autoturismele ce intră în ţară, relatându-le acestora că a luat „mai subţire” şi că în cazul în care se bagă E.E.E. va duce ţigările şi le va depune la „cameră”;

(conv. de la ora 15.43.21):

G. - Da.

Y. O. Să hăi, care-i treaba?

G. - Acuma am ieşit de la aşa, şi (…) î, nu se bagă, tu!

Y. Nu se bagă?

G. - Stă acolo aşa (…) este, pe dreapta-i O. cu x’ (…) (vameşi O. şi F.F. - n.r.).

Y. Îhî (…).

G. - Nu se bagă (…) ( vameş E.E.E. - n.r.).

Y. Hai că mă duc şi eu (…).

G. - El îi şi obosit, câte iei tu n-are de ce să-ţi fie frică (…) ferească Dumnezeu de ceva le pui la Cameră şi care-i problema?

Y. Îhî.

G. - Zic aşa, în cel mai rău caz (…).

Y. Da. Mă duc şi eu (…) stau în casă, înnebunesc.

G. - Da nu? Hai că mai vin şi eu o dată.

Y. Mai vii, nu? Hai, bun.

Inc. G. a fost însoţită în Ucraina de către J.J.J.J., iar după ce la ora 15:32:04 s-a întors în România, fiind controlată de vameşul inc. O. (fişa de evidenţă), s-a întâlnit cu N.N. la magazinul său (conv. de la 15.34.53, 15.41.43 şi 16 martie 09).

Conform evidenţelor Autorităţilor de Frontieră Ucrainene şi a Punctului de contact Porubne, numita G. a intrat şi ieşit în/din Ucraina prima dată în ziua de 10 februarie 2009.

- Ieşire Ucraina= G.=autoturism=10 februarie 2009=ora 14:27:22.

- Intrare România= G.=autoturism=10 februarie 2009=15:32:04.

Inc. G. a fost controlată la intrarea în ţară de vameşul inc. O. (fişa de evidenţă).

Din imaginile camerelor de luat vederi amplasate în Vama Siret, din 10 februarie 2009, reiese că inc. G., însoţită de încă o persoană, cu autoturismul a ajuns pe artera de intrare în ţară la ora 15.48.41.

Durata staţionării: 3 min. şi 54 sec., lucrătorul vamal deschizând doar portiera dreaptă faţă, nu şi portbagajul sau celelalte portiere. A acordat liber de vamă fără să coboare şi să verifice vreun bagaj din autoturism.

Imediat de la magazinul lui N.N., G. a plecat din nou în Ucraina, unde a stat între orele 16:26:36 - 17:10:12, fiind atenţionată în acest timp de inc. L. că „a venit nebunul” (cms M.M. - n.r. ) - conv. de la ora 16.30.58.

Conform Registrului de acces în Vama Siret (Punctul de Trecere a Frontierei Siret) cms. M.M. a fost în punct între orele 16.25 - 16.35.

În această situaţia inculpata, după ce a ieşit din Vama Porubne la 17.10 l-a apelat pe inc. I.I. pe care l-a întrebat dacă îl găseşte în acelaşi loc unde s-au întâlnit când ea a plecat în ţara vecină, în scopul înlesnirii tranzitării prin Vama Siret.

Conform Planului de acţiune al Sectorului Poliţiei de Frontieră Siret poliţistul de frontieră I.I. a fost de serviciu între orele 07:30-20:30, având în primire autoturismul de serviciu.

La întoarcerea în România inc. G. a fost controlată tot prin sondaj, de vameşul inc. O., în condiţiile în care ordinele interne a Vămii Siret îl obligau pe acesta să efectueze un control amănunţit asupra autoturismului.

Conform evidenţelor Autorităţilor de Frontieră Ucrainene şi a Punctului de contact Porubne, numita inc. G. a intrat şi ieşit în/din Ucraina a doua oară pe data de 10 februarie 2009.

- Ieşire Ucraina=G.=autoturism=10 februarie 2009=16:26:36.

- Intrare România=G.=autoturism=10 februarie 2009=17:10:12.

Inc. G. a fost controlată la intrarea în ţară tot de vameşul inc. O. (fişa de evidenţă nr. . 820/785).

Din imaginile camerelor de luat vederi amplasate în Vama Siret, din 10 februarie 2009, reiese că G., însoţită de încă o persoană, cu autoturismul a ajuns pe artera de intrare în ţară la ora 17.22.43 pentru a intra a doua oară în ţară pe aceiaşi tură de serviciu.

Durata staţionării: 2 min. şi 59 sec.

Y.Y.Y. şi Y. au intrat în România la 18:20:01 şi 18:11:31, fiind controlate de inc. O. şi inc. F.F., aceasta din urmă discutând despre câte cartuşe cu ţigări au declarat autorităţilor ucrainene: G. - 50, iar Y. - 30 (conv. de la ora 18.00.49):

Y., ce faci?

G. - Da ce să fac, uite, am terminat şi cred că plec acasă.

Y. Pleci acasă? Eu îs nazat aicea la dânşii. ( la Ucraineni, întrucât convorbirea a avut loc la 18.00.49, înainte ca Y. să fi intrat în Vama Siret din Ucraina la ora 18 noiembrie 31 - n.r.).

G. - Da? Da de ce?

Y. Acela nou, fată! Nazat!

G. - Doamne Maica Domnului (…) da câte i-ai zis?

Y. (neinteligibil)

G. - Hî?

Y. I-am zis drept.

G. - A, da ce trebuia să-i spui tot?

Y. Da, mă tem, fată. Ăştia cu boxele lor şi cu tot!

G. - Aoleu, Doamne!

Y. Şi tu cât le-ai zis?

G. - Î, cinşpe (…).

Y. E, şi eu cât le-am zis?

G. - Tot atâta?

Y. Da! Cât le-ai pus?

G. - Î, pidiseat (…).

Y. Î?

G. - Pidiseat! (50 - n.r.).

Y. Pidiseat, nu? Eu am pus treizeci, cred c-o fost de zece, fată, şi i s-o părut puţin.

La data de 11 februarie 2009 numitul H.H.H. i-a cerut inc. G. să-i aducă şi lui ţigări, pentru că îi va plăti pe cel „tare” 220 lei, aceasta răspunzându-i că altcineva, mai aproape de graniţă, îi dă 225 lei, având în vedere şi pericolele ce pot apărea până la locul de descărcare, dar îi promite că îi va aduce şi lui. (conv. de la 11.37.43, 11.52.10, 11 aprilie 05 şi 12 iunie 36).

Şi de această dată inc. G. este însoţită în Ucraina de J.J.J.J., stabilind cu Z. ca prima să intre la ucraineni, iar cea de-a doua să rămână la Shop, în cazul în care sunt în vamă „aninatul” (cms P.P. - n.r.) şi „NICU” (F.F.F., şeful vămii - n.r.), conv. de la ora 11 august 48.

Înainte de a pleca în Ucraina inc. G. s-a întâlnit cu inc. A. la Staţia Peco Severin din vecinătatea Vămii Siret (conv. de la 15.32.51 şi 15.34.17), acesta informând-o la telefon că sunt echipe de control de la Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră Rădăuţi şi Serviciul Poliției De Frontieră Siret, care vor sta pe traseu până la ora 17. Aceste informaţii sunt retransmise de inc. G. lui Z. şi C.C., spunându-le că nu au ce să vină în România înainte de ora 17, sau să staţioneze în parcare:

(conv. de la ora 15.36.54 dintre G. şi Z.):

G. - Alo! Să nu vii!

Z. - Hî?

G. - Să nu vii până la cinci. (Z. - a intrat în Ucraina la ora 15:46:03 - n.r.).

Z. - Să nu vin, î?

G. - Nu.

Z. - Ei, da nu ne întâlnim la mamaia? (în Ucraina unde G. a intrat la ora 16:05:48 - n.r.).

G. - Ba da! Da acolo eşti, nu?

Z. - Da, încă nu-s ajunsă (…).

G. - Îs aicea şi eu am vorbit cu „T” şi până la cinci, ştii?

Z. - Aha, aha (…) da’ nu vin, mă duc să mai stau de vorbă cu mamaia (…).

(conv. de la ora 15.48.35dintre G. şi C.C.):

G. - A, C.C., tu eşti?

C.C. - Auzi, zi şi mie, că te-am văzut pe-acolo!

G. - Îhî (…).

C.C. - Ce-i acolo pe (…) pe drum?

G. - Este şi R şi SI! (Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră Rădăuţi şi Serviciul de Poliție a Frontierei Siret –n.r.).

C.C. - Serios?

G. - Până la 5!

C.C. - Şi nu ştii (…) până la cât?

G. - Până la 5.

C.C. - Da’ nu ştii, care-i treaba, îs şi buni?

G. - Îţi dai seama că-s mai buni ăştia de la R.

C.C. - Eu acuma mă duc (…) să vin, să merg acasă, nu ştiu, să văd (…).

G. - Trage în parcare (…).

După ora 17 inc. G. îi comunică lui L. că este o echipă de control de la Rădăuţi, care v-a pleca la ora cinci, îi cere să vină pe traseu şi să ia legătura cu A., ca să ştie unde este ea şi să nu-l mai sune dânsa. (conv. de la17 iunie 26 şi 17.13.16).

În timp ce V.V. i-a cerut soţiei sale, ce „stătea la rând la ucraineni”, să cumpere țigări de la SHOP (conv. de la ora 17.28.24), inc. A. i-a răspuns acesteia la un SMS spunându-i că nu prea este bine şi au convenit să se întâlnească mai târziu (conv. de la ora 17.15.23).

Între orele 17:38 şi 18:23 în Punctul de Trecere a Frontierei Siret a intrat insp. pr. Brăileanu C-tin şi insp. pr. R.R., precum şi cms. M.M., din cadrul Sectorului Poliţiei de Frontieră Siret, cf. Registrului de acces în vamă.

Întrucât inc. G. aştepta în Ucraina un semnal de la inc. A., i-a adus aminte, la ora 18 octombrie 05, printr-un SMS, spunându-i ofiţerului să nu uite că trebuie să-i ducă „medicamentele”, „dacă este nevoie”.

Insp. pr. A. împreună cu ag. O.O., cu autoturismul, a fost în vama Siret, între orele 18:20-18:22

Ulterior aceasta l-a apelat pe ag inc. O.O. (conducătorul auto al autoturismului de serviciu cu care se deplasa A. .cf. Planului de acţiune al Serviciul de Poliția a Frontierei Siret - n.r.), căruia i-a precizat că ea stă „pe aici, pe undeva”, iar dacă „el” are nevoie de „medicamente”, să-i spună că ea vine repede (conv. de la ora 18.43.20). Inc. G. a revenit cu un nou telefon, la ora 18.50.24, întrebându-l pe ag inc. O.O. dacă nu are vreo veste „de bine” pentru ea.

Z. află de la inc. G. că ea nu intră în ţară pentru că încă nu a fost sunată (de A. sau O.O.), întrucât un „Vito” (autoturismele echipei de control - n.r.) se plimbă pe acolo şi abia la ora 19.24.27 agentul inc. O.O. îi spune acesteia din urmă că echipa de control a plecat, aceasta spunând că între timp a lăsat marfa în Ucraina şi nu mai are timp să se întoarcă înapoi după ţigări.

Inc. G. îi comunică soţului său şi lui inc. L. că a lăsat ţigările în Ucraina şi s-a întors doar cu cinci (cinci cartuşe de ţigări), aflând de la acesta din urmă că „uncheşul” (şeful vămii F.F.F. - n.r.) împreună cu nişte civili aşteptă în vamă „înăuntru, în mijlocul drumului”. Informaţia este transmisă şi celorlalte membre ale grupului prin Z.:

(conv. de la ora 20.28.45):

Z. - Dacă nu, mă întorc de-aicea înapoi şi gata (…).

G. - Ai mai mult de douăş’ cinci?

Z. - Hî? Da (…).

G. - Îi la noi oleacă (…) m-o sunat acuma cineva ş-o zis (…) o zis că F. (…).

Z. - Îhî, îhî (…).

G. - Stă în poartă.

(conv. de la ora21 aprilie 06).

G. - Vezi că stă F. aicea pe arteră, la tătă maşina dă jos tot!

Z. - (neinteligibil).

G. - (neinteligibil) (…) Du-te, întoarce înapoi (…).

Z. - Hî?

G. - Întoarce-te înapoi că vorbesc cu (neinteligibil) (…).

Z. - Ei, unde să mă întorc înapoi? N-am unde, hai, pa (…).

G. - Întoarce-te, fată, eşti (…).

(conv. de la ora 21 iulie 09):

G. - Alo! Tu Z., nu te băga, tu! NU te băga că nu-i de joacă, tu ştii, stă pe arteră şi la fiecare maşină stă! Şi pe partea cealaltă unde te-ai pus tu îi ştreangă cu (…) cu nebuna ceea de (…) nu-ţi dă drumul! Deci o venit ăsta, grasul, (vameş F.F. - n.r.) la mine, o spus te rog frumos, dacă ai două-trei lasă-le unde ştii!

Z. - Şi eu un’ să le las acuma?

G. - Da’ întoarce-te înapoi, vrei să te faci de ruşine pe-acolo?

Z. - Hai, bine (…).

G. - Hai, poate te întoarce înapoi, da’ dacă cumva nu-ţi dă voie să te întorci?

Z. - Da (…).

G. - Să ştii că n-avem ce căuta în seara asta, spune-le şi la ăştialalţi!

Inc. G. şi Z. au fost controlate la intrarea în ţară din punct de vedere vamal de lucrătorul vamal F.F. - fişa de evidenţă poz. 7 şi 8, pe numele lui Z. fiind întocmit Adeverinţa de Reţinere a Bunurilor.

Din imaginile camerelor de luat vederi amplasate în Vama Siret, din tura din 11 februarie 2009 reiese că inc. A.A. cu autoturismul, însoţită de un bărbat, a ajuns pe arteră, pentru a intra a treia oară în România la ora 18:02:57 (fără ca în faţa sa să fie un alt autoturism pentru control).

Maşina staţionează în dreptul ghişeul poliţiştilor de frontieră, A.A. coboară din maşină şi se îndreaptă către ghişeul poliţiştilor de frontieră unde stă de vorbă cu un poliţist de frontieră, căruia îi înmânează paşapoartele.

Ulterior autoturismul este mutat în faţa ghişeului vameşilor, inc. A.A. şi bărbatul care o însoţeşte discută cu doi poliţişti de frontieră, îi dă ceva celui de-al doilea poliţist (care nu lucra în ghişeul unde se verifică paşapoartele), după care fără ca vreun lucrător vamal să controleze maşina, dar în prezenţa celor doi poliţişti, autoturismul părăseşte vama.

Durata staţionării: 2 min şi 29 sec., fără ca maşina să fie controlată de vreun lucrător vamal.

Pe data de 12 februarie 2009 inc. G. le explică numiţilor H.H.H. şi N.N. că nu a putut să le aducă ţigări.

De asemenea, află de la inc. ag. I.I. că ea este dată în consemn doar pe o hârtie, aspect despre care îi va da detalii la următoarea întâlnire. Totodată, este informată de agentul de poliţie că până „sâmbătă de zi” vor fi controale. Este întrebată de poliţist dacă cel cu care a vorbit data trecută a ajutat-o, inculpata răspunzând că „i-a zâmbit”, „câ ăi este dator”, poliţistul cerându-i două sticle de votcă:

La data de 13 februarie 2009 după ce s-au asigurat că la ucraineni este „binişor”, s-au informat între ele că de serviciu în Vama Siret, pe artera de intrare în ţară este inc. D.D. şi A., au aflat de activităţile întreprinse de cms. P.P. şi de o echipă de control de la Bucureşti, că a ieşit pe traseu insp. R.R. (conv. de la ora 12.29.00, 12.49.45, 13.30.29 şi 13.38.11) inc. G., Y.Y.Y., Z. U. şi Y. au decis şi au plecat în Ucraina astfel:

- Z. de două ori între orele 11:33:35- 13:53:22;

- Y. de două ori între orele 10:55:31 - 13:54:09;

- G. între orele 14:43:00 - 15:22:46.

Înainte ca inc. G. să plece în Ucraina l-a apelat pe inc. cms T.T., de la care a aflat că a fost în Punctul de Trecerea Frontierei Siret şi sunt o grămadă de vameşi de la Direcția Regională Vamală Iaşi care fac verificări non-stop pe toate turele (conv. de la ora 13.59.55), după care l-a rugat pe ofiţer să-i asigure traseul şi să verifice dacă nu sunt echipe de control până la intersecţia cu localitatea Mihăileni, acesta spunându-i, la rândul său, să-l anunţe când iese din Vama Siret spre România. Când a fost întrebat „cât vrei” au schimbat subiectul (conv. de la ora 14.26.36):

G. - Dacă mai rămâi prin oraş pot să te sun un pic mai târziu, că cred că nu durează mult, o jumătate de oră şi mă întorc, poate te uiţi un pic, măcar până la intersecţie. Dacă mai eşti, ştii, prin (…);

T.T. - Îhî (…) da’ ce, aşa de repede zbori?

G. - Da, da’ ce, nu-i nimeni pe-aicea (…).

T.T. - Na, şi este ceva la (…) ?

G. - Cât vrei? Hai, da pupicurile astea ale mele (…) nu, na (…) (neinteligibil)

Inc. G. a stat în Ucraina între orele 14:43:00 - 15:22:46, iar la întoarcerea în ţară, deşi avea în autoturismul cantitatea de 50 cartuşe de ţigări, lucrătorul vamal inc. D.D. i-a permis intrarea în ţară cu această cantitate, autoturismul fiind menţionat în fişa de evidenţă nr. 820/839, la rubrica verificare prin sondaj.

Conform evidenţelor Autorităţilor de Frontieră Ucrainene şi a Punctului de contact Porubne, inc. G. a intrat şi ieşit în/din Ucraina pe 13 februarie 2009:

- Ieşire Ucraina= G.=autoturism=13 februarie 2009=ora 14:43:00.

- Intrare România= G.=autoturism=13 februarie 2009=ora 15:22:46.

Inc. G. a fost controlată la intrarea în ţară de către lucrătorul vamal inc. D.D. - fişa de evidenţă.

Imediat după ce a ajuns în Vama Siret, la ora 15.26.33, numita G., l-a contactat pe cms. inc. T.T. de la care a aflat că pe traseu este bine, nu sunt echipe de control (conform discuţiei anterioare - n.r.).

G. - Ce faci?

T.T. - Uite, pe la serviciu. Tu?

G. - Da? Î, na (…) în cinci minute o să (…).

T.T. - Mai mergi sau nu?

G. - Mai merg o dată.

T.T. - Îhî (…) bine (…).

G. - Bine atuncea (…) hai, mersi mult (…).

T.T. - Hai (…).

În timp ce se deplasa spre N.N. pentru ai preda cele 50 cartuşe de ţigări, inc. G. a fost oprită de un echipaj al Poliţiei Circulaţie Siret, iar poliţistul fără să mai verifice autoturismului i-a confiscat 10 cartuşe de ţigări şi i-a dat o amendă de 500 lei, cum i-a ordonat şeful său, fără să fie influenţat de intervenţia inc. ag. L.L. şi inc. L.:

(conv. de la 15.39.23 dintre G. şi L.).

G. - M-o dat cineva în gât la ăştia de la rutieră, băi, şi n-are ce să facă, o sunat în prezenţa mea la şeful, ştii, şi o zis că să-mi ieie zece şi să-mi deie cinci, şi eu mă înţeleg aşa de bine cu JIBU, tu n-ai numărul lui?

L. - Băi, mi se pare că am, da’ (…) şi ce să-ţi facă dacă o sunat pe şefu’ (…) pe şeful lor?

( conv. de la 15.45.59 dintre G. şi L.).

L. - Ai rezolvat?

G. - Deocamdată nu. Scrie acela (…).

L. - Hai că acum ia sună cineva (…) da’ i-ai spus să nu scrie?

G. - I-am spus, na, de asta o zis să mai stau un pic aicea.

L. - Sună acuma cineva.

G. - Da?

L. - Da. Îl sună pe el să (…).

G. - Dacă aşa, îmi spui cât tre’ să dau ca să nu (…) rămâi tu dator sau (…).

L. - Acumaia îl sună, stai să vedem ce zice (…).

(conv. de la 15.48.34 dintre G. şi U.).

G. - Da, uite, m-o oprit aiştea de la Ru (…).

U. - Da (…).

G. - Ş-o zis că cineva m-o dat, aşa, la şeful lor, ştii?

U. - Du-te!

G. - Da, şi, na (…) că băiatul îi de treabă, mă cunoaşte, nu m-o mai controlat, o mers pe cât am spus eu, ştii? Şi o dat telefon la Ş (…).

U. - Da (…).

G. - La aşa (…) şi o spus să-mi ieie zece (…).

(conv. de la 16.38.17 dintre G. şi ag. L.L.).

L.L. - Vezi că te-aşteaptă ăsta să-ţi deie buletinul, mă, m-o sunat pe mine. (ce a fost folosit la completarea procesului verbal de confiscare-n.r.).

G. - Da, uite acuma ajung, în cinci minute.

L.L. - Na, că el după aia trebuie să plece, na, şi (…).

G. - Auzi, dacă nu (…) dacă vrei ia-l tu dacă eşti pe-acolo (…).

L.L. - Na şi unde (…).

G. - Lasă-l la L. Lasă-l la L.

L.L. - Da’ eu nu mă duc (…)

G. - Nu, da’ stai că-mi trebuie (…).

L.L. - Îs acasă (…)

G. - Nu, nu, nu, lasă că mă duc eu că-mi trebuie şi ăla, procesul, ca să plătesc amenda.

L.L. - Na, păi bine, hai (…)

G. - Hai că vin acuma, în cinci minute spune-i, da?

L.L. - El m-o sunat pe mine că eu l-am sunat atunci când m-o sunat L., şi, na, mi-o spus că nu poate că-i delicat, şi că asta e, na (…).

G. - Da, da (…) da, da, da.

L.L. - Şi, na, m-o sunat acuma să mergi să iei că el pleacă după aia, are treabă (…).

După ce echipajul de la Poliţia Circulaţie Siret, i-au confiscat inc. G. 10 cartuşe cu ţigări, aceasta a avut impresia că autoturismul în care se mai aflau 40 cartuşe de ţigări a fost urmărit de un echipaj al Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră Rădăuţi, motiv pentru care a parcat autoturismul lângă blocul în care locuieşte inc. cms. T.T. (conv. de la 15.59.09 şi 16.00.20):

G. - Îs în bloc la doamna R., la domnul’ T.T., vai, o venit Rădăuţiul, cred că (…) şi când aşa, când m-o văzut o întors după mine, şi eu am lăsat maşina în faţa blocului (…)

U. - Vai, du-te!

G. - Am lăsat maşina în faţa blocului şi s-o dus încolo, că eu deja am fost apucat a mă coborî jos, ştii?

U. - Îhî.

G. - Nu m-o oprit, că eu i-am văzut c-o trecut, vai de mine, tremur tătă, îs aicea în bloc.

U. - Şi ei s-o dus unde, tot pe drum încolo?

G. - Ei cred c-o apucat drumul pe-aicea, pe drumul ăsta.

U. - Ei spune, înseamnă că vin încoace, fată, văleu, văleu (…).

G. - Îhî. Cred că-s ei, altcineva nu ştiu, nu cred să fie.

U. - Da’ alb?

G. - Î, nu! Din ăstalalt fain.

U. - A! Ei îs! Da’ prietenul meu mai era?

G. - Vai de mine! Care prieten?

U. - Lup, lup, lup (…) cu lupu’.

G. - Nu, nu era, nu era (…) vai, U., tremur tătă! Doamna U. avea închis telefonul (…) hai, bine, pa!

U. - Hai, vezi, fii atentă G., când trec înapoi.

G. - Da, da. Nici nu ştiu dacă am închis maşina (…)

U. - Fugi de-acolo!

G. - Da’ tu ştii că nici nuş’ dacă am închis maşina, eu am apăsat o dată, da’ nuş’ pe ce-am apăsat şi mi-o rămas şi poşeta acolo, tăt (…).

U. - Dacă ai putea s-o dai de-acolo, măcar în altă parte (…).

Pentru a nu fi din nou depistată cu ţigări în autoturism inc. G. a apelat la ajutorul inc. cms. T.T. (conv. de la ora 16 ianuarie 49), care i-a promis că va face o tură să verifice terenul, cu ajutorul lui N.N. (conv. de la ora 16 martie 29) şi a inc. L. (conv. de la ora 16 mai 03), fiind în cele din urmă ajutată de poliţist:

(conv. de la 16 iunie 45 dintre G. şi T.T.):

G. - Da! Alo!

T.T. - Hai vino, că nu-i nimeni!

G. - Nu-i nimic?

T.T. - Da’ tu mergi încolo?

G. - Da, spre băiatul ăla!

T.T. - Da, vino pe lângă socru-miu.

G. - Da, da, da. Hai (…) hai (…).

T.T. - (neinteligibil).

G. - Hai, bine (…).

(conv. de la 16 noiembrie 48 dintre G. şi U.):

G. - Am plecat da’, Doamne U., mi-o dat şi amendă (…).

U. - De ce?

G. - Mi-o dat şi amendă, mi-o luat şi zece, că aşa o primit, suntem mai mulţi, are listă băiatul.

U. - Cred că-s şi eu.

G. - Şi gagica o zis, o zis că să nu te superi, na, că ştiu că sunteţi finuţă tot timpul, da’ de la şefu-i. O zis că sunteţi mai (…) am zis că-mi pare rău c-am picat eu, care totdeauna las loc de bună ziua (…) o zis că sunt mai mulţi, nu numai dumneavoastră (…).

U. - Da’ oare cum îl cheamă pe şef?

G. - Da’ cine naiba îl ştie?

U. - Da’ poate-i ăla care (…).

G. - Mă duc acuma să mă întâlnesc cu JI. Şi-mi spune el despre ce-i vorba (…).

U. - A!

G. - Că m-am întâlnit instantaneu cu dânsul şi mă aşteaptă, ştii?

(…).

U. - Da’ pe ceilalţi nu i-ai mai văzut trecând înapoi?

G. - Nu, că eu am, când am văzut aşa (…) când am văzut că nici doamna R. nu-i acasă (…) am sunat la doamna R. şi mi-o închis şi pe urmă m-o sunat ea (…) şi o venit el, ştii, şi s-o uitat şi m-o scos el.

Apoi inc. G. s-a întâlnit cu N.N. (conv. de la ora 16 august 35 şi 16 octombrie 56), ia dat cele 40 cartuşe de ţigări care i-au mai rămas, dar a doua zi a fost întrebată câte i-a adus, pentru că a numărat 37 şi nu 40 (conv. din data de 14 ianuarie 2009 de la ora 08.51.21):

N.N. - Î (…) auzi, tu! Câte kile o fost acolo?

G. - Patruzeci trebuia să fie.

N.N. - Î (…) păi trebuia da’ nu sunt.

G. - Şi câte sunt?

N.N. - Trei’ şapte.

G. - Hai du-te!

N.N. - Da păi uite, acumaia le-am cântărit, na (…).

G. - Apăi na, să mă uit în maşină (…).

N.N. - Să te uiţi (…).

G. - Da’ doar dacă mi-o luat de-acolo, că eu astea am vrut să le iau şi data trecută şi n-am putut, ştii? Şi m-am întors înapoi şi le-am dus înapoi.

N.N. - Da (…).

G. - Doar dacă o luat cineva de acolo (…).

N.N. - Da, că eu uite acumaia le-am cântărit aici, îs cu H. (…) doar nu (…).

G. - Nu-i nimica, Doamne fereşte (…) lasă că văd eu de unde (…) ori poate o rămas în maşină (…).

N.N. - Hai, ce faci, vii cu noi? Hai că mai este un loc.

G. - Nu mă mai duc, băi (…) vezi să nu te scapi cumva la x că duc la tine, da? Î, la Ghiţă (…) la acela, la H.H.H. (…) (H.H.H. - n.r.).

A doua zi, pe data de 14 februarie 2009 inc. G. discută cu N.N. despre cele 40 cartuşe de ţigări pe care i le-a adus cu o zi în urmă, precum şi cu Z. căreia îi relatează cum a fost controlată de inc. D.D., căruia i-a declarat câte ţigări are în maşină şi care s-a speriat când la văzut pe cms. P.P. în apropierea arterei de intrare în ţară.

La data de 15 februarie 2009 tura poliţiştilor de frontieră a fost coordonată de inc. A., iar pe artera de intrare în ţară au fost planificaţi vameşii inc. J. şi S.S.S.S.

După ce inc. G., inc. H. şi Z. au stabilit că pot să meargă în Ucraina pentru că „este bine” (conv. de la ora 09.21.51 şi 10.30.37 ), că au cu cine „să lucreze în vamă”, dar că e şi „aninatul” (cms P.P. - n.r.) în zonă (conv. de la ora 10.52.11), inc. G. s-a deplasat în Ucraina la ora 10.53.18, fiind sfătuită de Z. ca la întoarcerea în ţară să vină pe artera dreaptă de intrare călători (conv. de la ora 10.53.24).

Înainte de a părăsi teritoriul ţării vecine, unde a stat până la ora 11.28.31,inc. G. l-a contactat la ora 11.23.58 pe inc. A. pe care l-a întrebat dacă este prin zona vămii, pentru că ar vrea ca în 10 minute să-i aducă „pastiluţele alea”, poliţistul confirmând şi spunându-i că va veni şi el imediat.

Conform evidenţelor Autorităţilor de Frontieră Ucrainene şi a Punctului de contact Porubne, numita inc. G. a intrat şi ieşit în/din Ucraina prima dată pe data de 15 februarie 2009:

- Ieşire Ucraina=G.=autoturism=15 februarie 2009=ora 10:53:18.

- Intrare România= G.=autoturism=15 februarie 2009=ora 11:28:31.

Autoturismul cu numărul de înmatriculare a fost controlat la intrarea în ţară de vameşul S.S.S.S., la ora 11:40 - fişa de evidenţă.

Imediat după aceasta, inc. G. se întoarce pe artera de ieşire din România, fiind menţionată ca ieşită din ţară de vameşul A.A.A.A.A. la ora 12:06 - fişa de evidenţă. Fără a mai intra în Ucraina, inculpata se opreşte la magazinul P., de unde cumpără 4 baxuri ţigări şi intră în România pe artera pe care se afla vameşa inc. J..

Inc. G. a fost controlată la intrarea în ţară de lucrătorul vamal inc. J. la ora 12.10 - fişa de evidenţă nr. 820/885.

Din imaginile camerelor de luat vederi amplasate în Vama Siret, din 15 februarie 2009, reiese că inc. G., însoţită de încă o persoană, cu autoturismul a ajuns pe artera de intrare în ţară la ora 11.31.12, având o singură maşină în faţă, la care se efectua deja controlul vamal. Autoturismul a staţionat pentru controlul documentelor de călătorie (efectuat de poliţistul de frontieră) şi pentru controlul vamal 1 min şi 15 sec, fiind deschise pentru controlul vamal efectuat de vameş doar portierele maşinii, nu şi portbagajul acesteia.

În aceste condiţii inc. G. a introdus în ţară patru baxuri cu ţigări, primind „liber de vamă” de la lucrătorul vamal inc. J. - fişa de evidenţă nr. 820/885, iar după ce a părăsit Vama Siret, a bliţat mai multe autoturisme încercând să le avertizeze despre prezenţa unei echipe de control de la Direcţia Vamală Regională Iaşi, printre care a bliţat din greşeală şi autoturismul, cu care cms. M.M. se deplasa spre Vama Siret (conv. de la 12.00.04 şi 12 ianuarie 38).

Cms. M.M. s-a deplasat spre Vama Siret, intrând în incinta Punctului de Trecere a frontierei Siret cu autoturismul, conform Registrului de acces.

După ce G. i-a cerut scuze cms. M.M. că l-a bliţat din greşeală, i-a cerut să se întâlnească, ofiţerul confirmând că poate în centrul oraşului Siret (conv. de la 12 martie 40):

G. - Bună ziua. Mă scuzaţi c-am dat blitz aşa, da (…).

M.M. - A, aţi dat, aţi avertizat că este acolo Regionala, nu?

G. - Nu, vă rog să mă scuzaţi.

M.M. - Aţi avertizat, că eu de când am plecat de-acolo, şi până la acesta, toată lumea din faruri (…).

G. - Vai de mine, cum (neinteligibil).

M.M. - Ce semnale sunt, da, da. Semnal de semnale. Ştii când se dă din faruri normal, atenţie, gabarit depăşit, da.

G. - Da, da uite că ne-o prins. Ne-aţi prins.

M.M. - Cine v-o prins? Da, nu, nu, nu.

G. - Eu vroiam să vă întreb, pot să mă întorc înapoi, eu am intrat deja, da pot să mă întorc să mă întâlnesc cu dvs.?

M.M. - Nu, nu, dacă (neinteligibil) n-are nici un rost, dacă aţi intrat, ce rost are?

G. - Haideţi vă rog.

M.M. - Eu sunt în centru aicea la, chiar în centru, centru.

G. - Păi haideţi că mă întorc înapoi.

M.M. - Am oprit.

Inc. G. a obţinut de la inc. L. suma de 50 euro pentru a i-o da cms. M.M., acesta din urmă cerându-i să facă o poză sau să înregistreze momentul în care îi va da banii cms. M.M., inc. G. acceptând această propunere:

(conv. de la ora 12 mai 31):

G. - Doamne, am nevoie de nişte bănuţi băi, că uite nu mi-am luat banii şi trebuie să mă întâlnesc cu cineva.

L. - Da, stai să văd câţi am la mine, nu ştiu.

G. - Văileu!

L. - Câţi îţi trebuie? Mă duc acasă.

G. - 5 milioane, măcar.

L. - N-am 5 milioane la mine, da mă duc şi-ţi aduc.

G. - Da cât ai, ai 3?

L. - N-am, 50 de euro şi câţiva lei.

G. - Da îi bun, 2 milioane, măcar ai?

L. - Stai, stai să număr, 50 de euro şi unu, doi, trei, patru, cinci, nu n-am 2 milioane. Ă, da mă duc şi-ţi aduc, stai un pic.

G. - Nu băi, nu, adu-mi ăia 50, şi atâta.

L. - Da, cui?.

G. - Dă-mi ăia 50, hai repede vină!

L. - Dacă nu, îmi spui mie cui să dau.

G. - Nu nimica, eu (…) hai vină repede înapoi.

( conv. de la 12.17.50).

G. - Da!

L. - Riscă-te şi înregistrează acolo ceva, nu da (…).

G. - Du-te naibii!

L. - Degeaba, că na, spune lui nepoata să facă o poză când îi dai asta.(J.J.J.J. cu care G. a fost în Ucraina - n.r.).

G.C. – Hai hai, hai hai!

L. - Hai, riscă-te că nu ştie nimeni.

G. - Termin-o!

L. - Eee, nu vrei să (…).

G. - Hai, bine.

Inc. G. îi spune, la ora 12.23.57, lui Z. că s-a întâlnit cu cms. M.M., dar acesta nu a avut timp să stea, stabilind să se întâlnească la şase în Botoşani, lucru pe care îl confirmă şi soţului său V.V., adăugând că i-a dat acestuia 50 euro, că la ultima tură a adus din Ucraina patru baxuri de ţigări, că mai merge o dată, dar s-au anunţat „musafiri”, şi rămâne la ucraineni până va fi „invitată” (conv. de la 12.40.21):

V.V. - Da, tu!

G. - Da, de ce ăi, aţi lăsat fetiţa singură, ăi?

V.V. - Da, unde ai sunat?

G. - Ea m-o sunat. Mama eu stau singură.

V.V. - M-am dus la, cu Ciprian până la (neinteligibil) acolo.

G. - Da? În fundal vorbeşte cu cineva (n-am nici eu, la Gabriela ia, că i-am dat 50). Ă, m-am întâlnit cu „F”.

V.V. - Şi?

G. - Ă, aşa, o zis că numai probleme îmi faci. Da ce probleme, şi n-am putut să stau că se grăbea de numai, numai, trecea şi nu ştiu cine, şi m-am ferit să nu mă vadă. O zis că pe la şase să-l sun eu, că să, că-i în Botoşani, să vorbim noi. Şi i-am aşa, ştii.

V.V. - Aha.

G. - Ee, o zis şi el aşa, cred că na.

V.V. - Da, da, da.

G. - Şi (…) am fost o dată la prietena aia a mea, am dus patru torturi.

V.V. - Aha.

G. - Că o zis că-i aniversare mare, şi (…) bucuroasă, ştii, şi-acum nu ştiu, s-o anunţat că nu mai vin musafirii, că aşa, cam greu, ştii? Rămâne cu mâncarea, ştii, rămân aici partea astalaltă cu invitaţiile.

În timp ce inc. G., Y., Z., Y.Y.Y. şi U. s-au deplasat a doua oară spre Ucraina şi în Vama Siret s-au ivit pentru acestea probleme, inc. G. a trimis-o pe J.J.J.J. la vameşul S.S.S.S. să-l întrebe dacă „le poate invita”, stabilind să aştepte împreună la ucraineni până „se iveşte o portiţă”, întrucât se teme de M.M. „chiar dacă (…)” (conv. de la 12.30.23 şi 12.37.19).

Y. Tu, da el se bagă?

G. - Nu ştiu tu, că nu era nici o maşină, eu am trimis-o pe J.J.J.J. să mai întrebe o dată de x, ştii.

Y. Aha.

G. - Şi el era acolo, stătea pe arteră, acum nu ştiu, numai o maşină este acolo, văd şi vreo patru.

Y. Aha.

G. - Că eu am intrat aicea la Shop ştii, şi am văzut.

Y. Hai, dacă vezi ceva, că eu stau în partea astalaltă la (…).

G. - Da stai de-acum, până nu auzim că pleacă, n-ai ce căuta.

(…);

G. - Că eu am trimis-o pe J.J.J.J. să mai întrebe totuşi o dată, am zis poate îl vede pe A. sau pe B., pe-acolo, ştii?

Z. - Aha.

G. - Mai stau partea asta, numai ştii (…).

Z. - Aha.

G. - Gabriela nu s-o mai dus, că era, nu era nici o maşină, şi era numai (…).

Z. - Dacă, dacă nu l-o anunţat ăsta, boul acesta de, că era când am trecut noi încoace, el era.

G. - Cine?

Z. - Stătea de vorbă cu H., când am trecut eu.

G. - (neinteligibil).

Z. - Da.

G. - Hai du-te, tu!

Z. - Să mor eu, dacă nu l-o anunţat eu îmi tai gâtul, gâtul. Of! Hai că.

G. - Eu am zis că mă duc şi stau până diseară. Oricum nu intru nici eu, că eu mă tem şi eu de dânsul, chiar dacă (…).

Conform Registrului de acces cms. M.M. a fost în Vama Siret, intrând în incinta Punctului de Trecere a frontierei Siret cu autoturism.

Pentru ca G. să se întoarcă a doua oară în România, numita Z. i-a întrebat dacă aceasta poate să „vină” pe „B” - vameş S.S.S.S., pe „moşul F.” - vameş inc. F. şi pe „I.I.I.I.” - agentul I.I.I.I., ultimul refuzând să le lase să aducă „nişte bagaje”, întrucât i-a arătat acesteia din urmă „pe aparat” că G. este în consemn, indicându-le să intre pe aleea alăturată (conv. de la 13 noiembrie 48 şi 13.20.50, G. = Z.):

G. - Te-ai dus?

Z. - Da, aicea merge.

G. - Zi-mi şi mie dacă treci, hai te rog frumos.

Z. - Da, da, da, da, da.

G. - Hai. Te rog eu, întrebă, întrebă pe S.S.S.S. - n.r., şi pe celălalt (…).

Z. - Da.

G. - Dacă-s (…).

Z. - Da acolo era I.I.I.I.. (agent I.I.I.I. - n.r.).

G. - Cine?

Z. - SPIRI.

G. - Da, păi întreabă dacă (…) îi bun sau nu.

Z. - Poţi să vii, sau nu.

Z. - x, am vorbit cu moşu.(F. - n.r.)

G. - Da.

Z. - Ăstalalt, şi moşu o zis că da. Da, nea I.I.I.I., o zis că nu. (agent I.I.I.I. - n.r.)

G. - Nea I.I.I.I.., o zis că nu?

Z. - Da. Că dacă aşa, să o iei pe aleea lăturată.

G. - Aha. Da, da acolo n-am ce căuta.

Z. - Na, asta-i.

G. - Da, oare de ce moşu?

Z. - Ce, nea I.I.I.I.?

G. - Da.

Z. - Mi-o arătat aparatul.

G. - Hai, du-te, şi-s acolo?

Z. - Aşa mi-o zis, zice că G. zice, nu, nu că-i (…).

G. - Hai, lasă-mă! Da. Cum dracu fată, că doar m-am uitat pe hârtia ceia, doar?

Z. - Nu ştiu, fată, noroc că m-am (…).

G. - Eram?

Z. - Nu, da el, numai, eu m-am dus la (…).

G. - Aha.

Z. - M-am dus la geam, şi i-am spus, nea I.I.I.I., zic x îi (…).

G. - Da, da.

Z. - La mamaia, şi vrea să vină să aducă nişte bagaj. Nu i-am zis aşa, ştii (…).

G. - Da, da, da.

Z. - M-o întrebat, să vină? Deci, nu, nu, nu pot, dacă vine să vină pe partea ailaltă, că îi dată (…) (în consens - n.r.).

G. - Da, da, da.

Z. - Mi-o arătat bilet.

G. - Măi, măi, măi!

Z. - Da, moşu o zis că da, poate să vină.

G. - Da, moşu care? O., nu?

Z. - Da, da, da, că ăstalalt nu era.

Z. s-a întors a doua oară din Ucraina la ora 13 decembrie 24 şi apoi când a revenit în România, a fost controlată la intrarea în ţară de lucrătorul vamal inc. F. la ora 13.23 (fişa de evidenţă), iar inc. G. la ora 13.39.33 şi a fost controlată la intrarea în ţară de lucrătorul vamal S.S.S.S. la ora 13.57 (fişa de evidenţă).

Din imaginile camerelor de luat vederi amplasate în Vama Siret, din 15 februarie 2009, reiese că inc. G., însoţită de încă o persoană, cu autoturismul a ajuns pe artera de intrare la ora 13:57:08 pentru a intra a doua oară în ţară, având o singură maşină în faţă, care a plecat când inc. G. a oprit în dreptul ghişeului poliţiştilor de frontieră. Autoturismul a staţionat pentru controlul documentelor de călătorie (efectuat de poliţistul de frontieră) şi pentru controlul vamal 1 min şi 14 sec, fiind deschise pentru controlul vamal efectuat de vameş doar portbagajul acesteia, fără să se scoată sau să verifice vreun bagaj, deşi trebuia să efectueze „control vamal amănunţit”persoana şi autoturismul fiind date în consemn şi fiind la a doua intrare în ţară.

Inc. G. a fost controlată la intrarea în ţară de lucrătorul vamal S.S.S.S. la ora 13.57 - fişa de evidenţă.

Inc. A. a fost în Punctul de Trecere a Frontierei Siret, între orele 15:20-15:45 şi 16:00-17:20, facilitându-i inculpatei trecerea prin punctul vamal.

Cele două stabilesc să meargă şi a treia oară în Ucraina pe tura de zi, pentru că a fost bine în vamă, mai ales că a venit şi inc. A., iar agentul I.I.I.I. nu a mai zis nimic, inc. G. afirmând că totdeauna a fost „chiar prea atentă cu dânsul”, fiind totodată revoltată că „ce vrea să mă duc să descarc milioanele la dânsul?” (conv. de la ora 14.43.19).

Înainte de a se întoarce pentru a treia oară din Ucraina (unde a stat între orele 18.19.30 -18.51.11) în România, inc. G. l-a contactat pe inc. A., care o întreabă dacă încă nu a plecat în Ucraina, aceasta spunându-i poliţistului că vrea să se întâlnească cu el înainte de a pleca. (conv. de la ora 18.48.00).

Conform evidenţelor Autorităţilor de Frontieră Ucrainene şi a Punctului de contact Porubne, numita inc. G. a intrat şi ieşit în/din Ucraina a treia oară pe tura de zi 15 februarie 2009:

- Ieşire Ucraina=G.=autoturism=15 februarie 2009=ora 18:19:30.

- Intrare România=G.=autoturism=15 februarie 2009=ora 18:51:11.

Cu toate acestea, nu mai este înscrisă pe această tură în vreo fişă de evidenţă a vreunui lucrător vamal în care să se fi notat după 18.51.11 control vamal efectuat asupra maşinii cu care inc. G. s-a întors din Ucraina.

De altfel nu e singura dată când în timp ce membrele grupului întrau în România şi insp. pr. A. se afla în vamă, vameşul ce efectua controlul vamal asupra autoturismelor acestora nu înregistra această operaţiune în fişa sa de evidenţă.

Din imaginile camerelor de luat vederi amplasate în Vama Siret, din 15 februarie 2009, reiese că G., însoţită de încă o persoană, cu auto a ajuns pe artera de intrare la ora 19:12:24 pentru a intra a treia oară în ţară, având o singură maşină în faţă, la care se efectua deja controlul vamal. Autoturismul a staţionat pentru controlul documentelor de călătorie (efectuat de poliţistul de frontieră) şi pentru controlul vamal 3 min şi 42 sec, fiind deschise pentru controlul vamal efectuat de vameş doar portbagajul acesteia şi fără să scoată sau să verifice vreun bagaj, deşi trebuia să efectuează „control vamal amănunţit”(fiind la a treia intrare în ţară).

Cu toate acestea, la ora 19.39.30, inc. G. îi spune lui U. că a ieşit de la ucraineni, a fost şi a descărcat, dar nu ştie dacă să meargă pe tura de noapte când va fi de serviciu „căţeaua”(vameş E.E.E. - n.r.) şi s-au anunţat echipe de control de la „ruti” şi „facultate” (Poliţia Rutieră şi Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră Rădăuţi).

Din imaginile camerelor de luat vederi amplasate în Vama Siret, din 15 februarie 2009, reiese că inc. C., cu auto, a intrat în Punctul de Trecere a Frontierei Siret la ora 13.37.34.

Durata staţionării: 5 min. şi 10 sec., fără ca lucrătorul vamal sau vreun poliţist de frontieră să verifice interiorul maşinii, sau interiorul portbagajului acesteia, fără a fi coborât sau a se verifica vreun bagaj. După ce autoturismul a ajuns pe arteră poliţistul de frontieră a ieşit din gheretă şi s-a deplasat spre ghișeul vameşilor, unde i-a comunicat ceva lucrătorului vamal, care însă doar a discutat cu înv. C., fără a-i verifica autoturismul.

Din imaginile camerelor de luat vederi amplasate în Vama Siret, din data de 15 februarie 2009, reiese că inc. B. cu auto, însoţită fiind de încă o persoană a intrat în Punctul de Trecere a Frontierei Siret la ora 16:53:09 - fără a avea în faţă, la rând vreun alt autoturism la control vamal.

Durata staţionării: 5 min şi 37 sec. Lucrătorul vamal a verificat doar portbagajul maşinii, fără a controla celelalte compartimente, fără a coborî şi verifica bagajele din autoturism.

Pe tura de serviciu din 15/16 februarie 2009, inc. G., Z., U., Y. şi inc. A.A. s-au deplasat în Ucraina, informându-se în permanenţă despre situaţia din cele două vămii şi echipele de control de pe traseu:

(conv. de la 20.36.49 dintre U. şi G., când aceasta din urmă spune că a declarat vameşei ucrainene că are 25 de cartuşe, aceasta a controlat-o şi a constatat că are mai multe, pentru care a trebuit să-i dea 100):

G. - Eu am plecat.

U. - (neinteligibil).

G. - Cum?

U. - (neinteligibil).

G. - Da, handicapata asta, tot m-o borfăit aicea.

U. - Da, şi cât ai zis?

G. - 25, şi-mi găsea de-acum.

U. - Da? şi cât i-ai dat tu G.?

G. - O sută.

U. - Văleu!

G. - Da, da na eu am (…).

U. - Aha. Hai bun.

G. - Hai. Zii 15, hai.

Pe fundalul discuţiei dintre Y. şi inc. G. (care a stat în Ucraina între orele 19.59.51 - 20.37.11) în timp ce aceasta din urmă întrase în Vama Siret se aude când se adresează altei persoane aflate în autoturism: „dă-mi banii, pune-i în paşaport” (conv. de la ora 20.46.35).

Conform evidenţelor Autorităţilor de Frontieră Ucrainene şi a Punctului de contact Porubne, numita inc. G. a intrat şi ieşit în/din Ucraina prima dată pe tura din 15/16 februarie 2009 (a patra oară la data respectivă):

- Ieşire Ucraina=G.= auto=15 februarie 2009=19:59:51.

- Intrare România=G.= auto=15 februarie 2009=20:37:11.

Din imaginile camerelor de luat vederi amplasate în Vama Siret, din tura de noapte 15/16 februarie 2009, reiese că inc. G., însoţită de încă o persoană, cu auto, a ajuns pe artera de intrare la ora 20:52:45 pentru a intra în ţară, fără a avea nici o maşină la rând în faţa ei. Autoturismul a staţionat pentru controlul documentelor de călătorie (efectuat de poliţistul de frontieră) şi pentru controlul vamal 2 min şi 57 sec, fiind deschise pentru controlul vamal efectuat de vameş portbagajul acesteia şi portiera dreaptă spate, dar fără să scoată sau să verifice vreun bagaj.

Inc. G. a fost controlată la a patra intrare în ţară de lucrătorul vamal E.E. la ora 20.42 - fişa de evidenţă.

Inc. G. s-a deplasat apoi la N.N. (conv. de la ora 20.48.49) şi a discutat cu U., despre o nouă deplasare în Ucraina, a cinci-a pe cele două ture, pentru că „ai cu cine”, că vameşul F.F. (F.F. - n.r.) i-a spus să mai vină o dată.

Aflând că a apărut pe traseu o echipă de la Sectorul Poliţiei de Frontieră Siret, inc. G. afirmă că va suna pe cineva (ag. I.I.) ca să se intereseze dacă pot să vină şi „ceilalţi” (conv. de la ora 20.49.56).

Înainte de a pleca din nou în Ucraina inc. G. îl informează despre aceasta pe inc. agentul I.I., spunându-i că ar pleca dacă el ar fi prin zonă, poliţistul promiţându-i că va ajunge în zona vămii în câteva minute.(conv. de la ora 20.51.43). Apoi îl sună şi pe inc. A. de la care îşi cere scuze nu l-a sunat înainte ca ea să intre în vamă (conv. de la ora 21.38.54).

În timp ce se afla în Ucraina, inc. G. primeşte de la inc. agentul I.I. date cu caracter de „secret de serviciu”, privind locaţia şi apartenenţa instituţională a echipelor de control din vamă:

(conv. de la ora 21.43.39):

G. - Ai apărut?

I.I. - Da, uite, acuma două minute am apărut.

G. - Da. Ştiu.

I.I. - De unde ştii?

G. - Ştiu.

I.I. - Da’ de unde?

G. - Vroiam să te întreb dacă, î (…) cam într-o jumătate de oră maxim. Poate şi mai repede, mă întorc (…) nu îmi fac (…) să nu îmi fac probleme de, ştii tu (…) cineva acolo (…) înăuntru (…) (în vamă - n.r.).

I.I. - Înăuntru?

G. - Da.

I.I. - Da’ ce, ăla nu mai este cu maşina pe stânga.

G. - Nu, nu, nu! Nu ăla. Este unul din ăla cu număr de B (…).

I.I. - Cu ce?

G. - O din asta cum aveţi voi (…).

I.I. - Da (…)

G. - Cu număr de B. Şi zice că nu-s de la voi (…) îs de pe la bu (…) cu (…) bucale.

I.I. - A (…)

G. - Ştii ceva?

I.I. - Apăi spuneau că tre’ să ajungă prin zonă.

G. - Păi îs înăuntru.

I.I. - Ei îs cazaţi pe la Suceviţa şi cred că îs veniţi în recunoaştere pe-aici.

G. - Da, îs înăuntru, hai te rog, ajută-mă un pic (…) ca să pot să (…)

(conv. de la ora21.47.15):

I.I. - Auzi, î, vezi că ăia-s de-ai noştri, da-s cu altă treabă, nu-s ăia de la B.(în Registrul de acces în Punctul de Trecerea Frontierei Siret a fost înregistrat autoturismul, ce a stat între orele 20:10-22:30 - n.r.).

G. - Da?

I.I. - Da, stai liniştită.

G. - Hai că atunci te mai sun eu mai acuş, da? Ca să ne şi întâlnim repede, da?

Totodată, inc. G. află că vameşul Vlăduţ (F.F. - n.r.) le-a invitat să mai vină o dată şi organizează cu U. şi A.A. un dispozitiv de supraveghere a traseului post-vamal.

Inc. G. şi inc. A.A. au stabilit să intre pe rând în Ucraina, asigurându-şi reciproc traseul, schimbând totodată informaţii despre echipele de control ce au apărut în România, de la Direcția Regională Vamală Iaşi şi Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră Suceava:

( conv. de la ora 21 mai 42 dintre G. şi U.):

U. - Nu, da şi la, da acum la noi de ce să mă tem că, na îi bine aşa, ai cu cine.

G. - Da la, unde-ai fost?

U. - Unde să mă duc?

G. - Pe dreapta sau pe stânga?

U. - La F.F. m-am dus (vameş F.F. care a controlat-o la ora 20,20,- fişa de evidenţă 820/902- n.r.).

G. - Şi ce-o zis?

U. - E, să mai vin, da mai (…) tot aşa.

G. - Ei spune! Hai fată.

U. - Nu mă mai duc, nu mai am (…).

G. - Acuş vine, în maxim o jumătate de oră vine şoferul, care-l cunosc eu (ag. I.I. - n.r.).

U. - A, nu mă duc G., că nu, nu ştii ce mai apare, nu ştii ce-i cu aiştea aşa, cu zuza asta. Ea s-o dus şi l-o întrebat pe gras şi pe aşa, dacă să mă lase.

G. - Da, da.

U. - Că nu-i problemă. Căcat, şa-poi, grasu (F.F. - n.r.) şi cu acesta vrea de-acum mai mult.

G. - Aha.

U. - Trebuie să, mă duc acasă. Na, mă mai i-au şi după presimţiri, nu mai (…).

G. - Da? Hai bine, atuncea.

U. - Hai bine. Te duci, te mai duci?

G. - Mă duc o dată şi gata.

(conv. de la ora 21.34.11, 21.42.38, şi 21.54.53 dintre G. şi A.A.):

G. - Ai plecat de-acolo de la Peco?

A.A. - Da, am plecat, o mers (neinteligibil) (…) îi Siretul.

G. - Cum?

A.A. - O mers (neinteligibil) (…) îi Siretul.

G. - Da? Da, da, da.

A.A. - N-ai treabă cu ei.

G. - Dacă ai să vrei tu să te întorci înapoi şi să stai tot la Peco ca să vezi dacă ies ei, ştii?

A.A. - Da, păi eu acolo mă duc, chiar mă întorc acuma, ştii, şi (…).

G. - Hai, te rog din tot sufleţelul meu (…).

A.A. - Mă întorc imediat, da’ tu grăbeşte-te, mergi repejor (…).

G. - Hai, mă grăbesc, mă grăbesc (…) hai (…).

A.A. - Că cică am auzit că ei de la nu ştiu când tre’ să apară da’ vin pe drum. Repede, grăbeşte-te, n-ai văzut (neinteligibil) (…).

G. - Mă grăbesc, mă grăbesc, hai (…) bun, hai, pa, pa (…).

A.A. - Hai bine (…) hai, pa, pa, Doamne ajută.

G. - Îmi spui tu, mă suni tu şi-mi spui când eşti acolo ca să ştiu măcar să ies de-acolo.

Conform evidenţelor Autorităţilor de Frontieră Ucrainene şi a Punctului de contact Porubne, numita inc. G. a intrat şi ieşit în/din Ucraina a doua oară pe tura din 15/16 februarie 2009:

- Ieşire Ucraina=G.=autoturism=15 februarie 2009=ora 21:41:12.

- Intrare România=G.=autoturism=15 februarie 2009=ora 21:59:40.

Inc. G. a intrat în România la ora 21:59:40 şi a fost controlată la intrarea în ţară de lucrătorul vamal inc. F.F. la ora 22.15 - fişa de evidenţă, care i-a acordat liber de vamă în condiţiile în care avea în autoturismul cantitatea de 1.250 pachete de ţigări.

Din imaginile camerelor de luat vederi amplasate în Vama Siret, din tura de noapte 15/16 februarie 2009, reiese că inc. G., însoţită de încă o persoană, cu autoturismul a ajuns pe artera de intrare la ora 22 decembrie 45 pentru a intra a doua în ţară pe aceeaşi tură, fără a avea nici o maşină la rând în faţa ei. Autoturismul a staţionat pentru controlul documentelor de călătorie (efectuat de poliţistul de frontieră) şi pentru controlul vamal 1 min şi 17 sec, fiind deschise pentru controlul vamal efectuat de vameş doar portbagajul acesteia şi fără să scoată sau să verifice vreun bagaj, deşi trebuia să efectueze „control vamal amănunţit”(fiind la a doua intrare în ţară pe aceeaşi tură şi la a cincea în 24 ore).

Intrată pe teritoriul României inc. A.A. o informează pe inc. G. că pe traseu sunt echipe de control de la Direcția Regională Vamală Iaşi şi Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră Suceava, care opresc şi controlează maşinile ce vin din vamă, motiv pentru care a sfătuit-o să aştepte în parcarea adiacentă Vămii Siret.

(conv. de la ora 22 martie 10 ):

G. - Acuma am ieşit.

A.A. - Hai, bun, vină în parcare că o mers Iaşiul pe drum (Direcția Regională Vamală Iaşi - n.r.).

G. - Hai du-te!

A.A. - Da, o mers Iaşiul acumaia!

G. - Hai bine, acuma o ieşit?

A.A. - Da, da, da! Intră în parcare.

G. - Da, da, da. Hai (…)

Ulterior inc. G. i-a comunicat inc. ag. I.I., cu care s-a şi întâlnit, că s-a descurcat „aşa un pic”, poliţistul întrebând-o de ce nu l-a sunat pe el să o ajute (conv. de la ora 22.38.54).

Toate aceste măsuri de precauţie şi legături cu inc. A., respectiv inc. I.I. erau justificate de faptul că inc. G. a introdus în România (în noaptea de 15/16 februarie 2009) cantitatea de două baxuri şi jumătate (1.250 pachete de ţigări) aşa cum reiese din convorbirea telefonică de a doua zi, de la ora 09.15.00, când aceasta i-a mulţumit inc. A.A., spunând că echipa de control de la Direcția Regională Vamală Iaşi a fost mirată de cantitate:

G.: - Nu ştiu cum să-ţi mulţumesc, ştii ce de folos mi-ai fost aseară?

S.S.: - Stai liniştită (…)

G.: - Am fost apucat să mă duc, da o intrat o panică în mine, Doamne, parcă eram infractoare (…).

S.S.: - Da s-o făcut treabă aseară, mi-o zis ai mei că s-o făcut treabă aseară bine, bine (…).

G.: - Da (…).

S.S.: - N-o mai apărut nimeni, n-o mai venit nici ăia (…).

G.: - Da (…) N-ai mai fost?

S.S.: - Nu, n-am mai fost, am mers acasă.

G.: - Dacă mai rămâneai tu, mai rămâneam şi eu, da aşa (…).

S.S.: - Ai mers şi tu acasă?

G.: - Da, doar m-am dus acasă.

S.S.: - Da n-am mai fost (…)

G.: - Ăştia de la Iaşi ce ai dracului, vai (…) Doar eu l-am sunat (…).

S.S.: - Erau ai dracului tu (…) , ştiu (…).

G.: - L-am sunat pe unul din ei, ştii şi când aşa, ştii, „Câte am?”, ştii şi am spus doi virgulă cinci, ştii?

S.S.: - Aha, da.

G.: - Vai (…) , şi i s-o părut aşa de mult, de-acuma, ştii, îmi părea rău că i-am spus. Da nu, n-o fost problemă, da s-o (…) , un pic aşa, s-o (…) , înainte era mai bun.

S.S.: - Erau mai buni. Tot ăştia, da erau mai buni, nu mai controlau nimic (…).

G.: - Da, da, da.

S.S.: - Afurisiţi (…) Da şi pe mine m-o luat, c-aveam nişte băutură din shop şi na, „Că-ţi dau amendă 200 de milioane.”

G.: - Doamne (…).

S.S.: - Domle (…) , asta o port de-o săptămână cu mine (…).

G.: - Bine atunci. Hai c-o să-ţi fiu şi eu o dată de folos.

S.S.: - Da (…) , stai liniştită. Doar tre să ne ajutăm, la treburi din astea tăţi suntem în aceeaşi oală, nu?

La data de 16 februarie 2009 inc. G. îi comunică lui H. că s-a întâlni cu „tătuca” (A. - n.r.) că a vorbit şi cu A. şi că acesta a luat „mălaiul”, dar că ag. A.A.A.A. i-a arătat hârtia pe care ea nu era trecută ca dată în consemn, aspect pe care i l-a confirmat şi „tătuca” şi că de când cu incidentul în care a fost implicată inc. I., poliţistul nu se mai „afişează”, însă trebuie „să-i spună personal” (conv. de la ora la ora 09.22.21):

H.: - Spunea cumnată-mea c-o să fie. Te-ai întâlnit cu „Tătuca?”

G.: - Da (…). A (…) , nu, nu. Îmi aduc aminte de ieri dacă m-am întâlnit.

H.: - Păi da, că nu spuneai că te întâlneşti?

G.: - Da, da n-am mai stat, eu am plecat la cinci, am plecat.

H.: - Aha.

G.: - Cinci ş-oleacă.

H.: - Nu s-o supărat că nu te-ai întâlnit?

G.: - Nu s-o supărat. Îţi dai seama, că-mi era şi ruşine (conv. din 15 februarie 2009 de la ora 21.38.54 cu A. - n.r.), A., el mai zice el aşa într-o părere, da cred că mai vine el (neinteligibil).

H.: - Aha.

G.: - O luat mălaiul (…).

H.: - Da. Dacă avea de luat era mai (…) mai interesat.

G.: - Da.

H.: - Şi ce, ţ-o mai zis cineva ceva?

G.: - Nu, iar am vorbit cu Cristi, ştii?

H.: - Aha.

G.: - O zis că nu i-o zis nimic aiştea, da ceva este tu, este. Nu ştiu cum să aflu, nu ştiu. Oricum, pe hârtia ceia nu-s, că mi-o arătat şi hârtia.

H.: - Da „Tătuca” atunci, ce ţi-o zis?

G.: - Da n-am vorbit nimic. A (…) , el tot că nu-s.

H.: - E (…) şi? Da vezi ce spune diseară, ce-ţi spune „Tătuca”, dacă zice să (…).

G.: - Nu (…) , la „Tătuca” nu tre să mă bag înăuntru, el o zis noi să vorbim şi (…).

H.: - A (…) , noi să vorbim, aşa-i (…) ?

G.: - Da, numai (…) De atunci de când cu Mirela (…) (I. căreia la 03/04 ianuarie 2009 i s-au confiscat 50 baxuri de ţigări, şefii lui A. şi şeful vămi suspectându-l pe acesta că era implicat - n.r.)

H.: - Da, da. Da, da. Na, el nu se mai afişează, numai îi spunem că aşa (…) Ş-atunci tot aşa când m-o (…) , pe mine când m-o întors, ştii şi (…).

G.: - Da, da.

H.: - „Da ce n-ai spus? Că (…) ”Şi s-o dus la acela şi zice „Da n-o spus nimic.” Da na (…).

G.: - Da.

H.: - Eu n-am ştiut că tre să-i spun personal. Ştii?

Disputa dintre H.H.H. şi N.N. referitoare la cantităţile de ţigări cumpărate de la inc. G., o îngrijorează pe aceasta din urmă, stabilind să-i spună lui H.H.H. că îi vinde celuilalt mai puţine ţigări (conv. de la ora 22.16.59):

G.: - Auzi, auzi, da lu R.R. nu i-ai spus nimic (…).

M.M.M.: - Nu, nu, nu, nu, nu. E (…) , da ce (…).

G.: - Că eu i-am spus că puţintel tare (…)

M.M.M.: - Nu, nu (…)

G.: - Că mai lăs şi eu pe unde mai pot (…)

M.M.M.: - Bă, da prietena astalaltă a mea, ce face? (H.-n.r.) O mai făcut maşina?

G.: - Vine şi ea. De mâine, cred că vine şi ea.

M.M.M.: - Aha. Da tu ce faci? Vii mâine încoa, nu?

G.: - Ă (…) , nu ştiu sigur, sigur. Dacă nu vin mâine, poimâine.

La aceeaşi dată, inc. A.A. a avertizat-o pe inc. G. că ea este prin vamă şi situaţia este „naşpa” pentru că „o luat maşini, le-o confiscat (…) pe drum” unor persoane de la Botoşani, motiv pentru care aceasta din urmă nu s-a mai deplasat în Ucraina.

Pe data de 17 februarie 2009 inc. G. şi inc. L. folosesc în discuţiile telefonice un limbaj codificat şi iniţiale ale numelor persoanelor la care se referă, ajungând să constate că din acest motiv nu se mai înţeleg. Inc. L. i-a relatat acesteia cum inc. T.T. i-a reproșat cms. M.M. că nu o lasă în pace pe inc. G.

În aceeaşi zi inc. I. îi explică unei interlocutoare x că suma de bani pe care o datorează inculpatului A. provine de la confiscarea celor 50 baxuri confiscate pe 04 ianuarie 2009 de către autorităţile ucrainene, că i-a plăti lui C. o parte din pagubă, dar mai are o diferenţă de plată de la acele ţigări confiscate.

Inc. I. afirmă că nu conta cu cât vindea ţigările aduse din Ucraina, dar trebuia să îi dădea pe ele lui A. şi cu 5 mii de lei mai mult la pachet, neţinând cont de faptul că ea le şi transporta. Tot dânsa susţine că ea era cea care îi dădea banii lui A. şi în cele din urmă relaţia dintre ea şi A. sau deteriorat, dar ca să-i facă în ciudă, va deveni amanta lui M.M. şi v-a introduce ţigări în România chiar pe sub nasul lui A.

Din imaginile camerelor de luat vederi amplasate în Vama Siret, din 17 februarie 2009, reiese că inc. C., cu autoturismul, a intrat în Punctul de Trecere a Frontierei Siret la ora 00.31.43 când maşina condusă de aceasta trece prin Punctul de Trecere a Frontierei Siret fără a staţiona, fără a fi controlată de vreun vameş şi fără să fie prezentate documentele de călătorie poliţiştilor de frontieră ( ora de intrare pe arteră: 00.31.43 şi ora de ieşire de pe arteră: 00.31.53).

Din imaginile camerelor de luat vederi amplasate în Vama Siret, din 17 februarie 2009, reiese că inc. C., cu autoturismul, a intrat a doua oară în Punctul de Trecere a Frontierei Siret la ora 01.58.38 când maşina condusă de aceasta trece prin Punctul de Trecere a Frontierei Siret fără ca vameşul să controleze autoturismul sau bagajele din interior ( durata de staţionare: 1 min. şi 27 sec.).

Din imaginile camerelor de luat vederi amplasate în Vama Siret, din 17 februarie 2009, reiese că inc. C., cu autoturismul, a intrat a treia oară în Punctul de Trecere a Frontierei Siret la ora 19.36.33, fără ca vreun lucrător vamal să se apropie de autoturism şi fără ca sus-numita să coboare de la volanul maşinii, deşi pe arteră sunt mai mulţi poliţişti de frontieră.

Astfel, autoturismul condus de inc. C. a intrat în România de trei ori, fără a fi înscris pe vreo fişă de evidenţă a funcţionarilor vamali şi fără să se procedeze la verificarea interiorului maşinii şi a identităţii călătorilor.

Pe tura de noapte din 18/19 februarie 2009 coordonatorul turei de serviciu a fost inc. A., iar pe artera de intrare în ţară a fost planificat inc. S.

La ora 08.58 numitul M.M.M. l-a apelat pe inc. S. şi i-a precizat vameşului că tocmai a intrat în Ucraina, acesta din urmă i-a transmis să revină în România după ora 20.15 (după ce acesta îşi începea serviciu).

Conform evidenţei Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră Rădăuţi şi Punctului de contact Porubnoea numitul M.M.M. a părăsit Ucraina la ora 20.41.

- Intrare Ucraina=B.B.B.B.=autoturism=18 februarie 2009=ora 09:29:21.

- Intrare Ucraina=M.M.M.=autoturism=18 februarie 2009=ora 09:29:29.

- Ieşire Ucraina=B.B.B.B.=autoturism=18 februarie 2009=ora 20:40:56.

- Ieşire Ucraina=M.M.M.=autoturism=18 februarie 2009=ora 20:41:18.

Autoturismul cu care M.M.M. a intrat în ţară a fost controlat de inc. S., poz. 4 din fişa de evidenţa 968.

Din imaginile camerelor de luat vederi amplasate în Vama Siret, din tura de noapte 18 februarie 2009, reiese că numitul M.M.M., însoţit de încă o persoană (B.B.B.B.), cu autoturismul au ajuns pe artera de intrare la ora 20.55.18 pentru a intra în ţară, fără a avea nici o maşină la rând în faţă. Autoturismul a staţionat pentru controlul documentelor de călătorie (efectuat de poliţistul de frontieră) şi pentru controlul vamal 2 min şi 43 sec, în imagini fiind observat inc. S., care a discutat cu M.M.M. şi a acordat liber de vamă, fără ca să deschidă portierele, să coboare sau să controleze bagaje.

Autoturismul a fost menţionat de vameşul S., în fişa sa de evidenţă din 18/19 februarie 2009, poz. 4, la ora 20:25.

Inculpatul a fost contactat imediat de unul dintre membrii echipei de control, respectiv U.U.U.,care i-a cerut să se întâlnească la intrarea în Punctul de Trecerea Frontierei Siret, dar să nu se supere. După aceasta, inculpatul l-a apelat pe M.M.M. pe care l-a întrebat ce număr are la maşină pentru că a uitat să o treacă în fişa sa de evidenţă şi dacă cei care l-au oprit au comentat ceva. M.M.M. i-a comunicat şi faptul că echipa de control când a auzit de vameşul S. şi-au dat seama despre ce este vorba şi l-au lăsat să treacă.

Începând cu orele 14.43.58 şi până la orele 20 iulie 47 inc. G., Z., H., U. se informează despre modul de acţiune al vameşilor din cele două vămi, despre prezenţa cms. P.P. în Punctul de Trecerea Frontierei Siret, stabilind să se deplaseze împreună în Ucraina pe tura de noapte.

Inc. G., ce era apelată pe rând de fiecare dintre celelalte membre ale grupului, a aflat la ora 20.22.47, de la soţul său, care supraveghea traseul şi zona din proximitatea vămii, că un echipaj de la Direcţia Regională Vamală Iaşi opreşte toate maşinile ce vin din Vama Siret.

Din acest motiv inc. G. l-a apelat la ora 20.24.27 pe controlorul vamal inc. Ciubotariu Ioan, de la Direcția Regională a Vămilor Iaşi căruia i-a cerut să se întâlnească pentru că sunt probleme, acesta răspunzându-i că nu este prin zonă şi „să bea cafeluţa singură în seara aceasta”. Imediat după această discuţie, inc. G. discută cu soţul său despre faptul că echipa de control de la Direcția Regională Vamală Iaşi este tot la intrarea în vamă, dar că nu este cel pe care-l cunoaşte inc. G., însă aceasta a primit un SMS de la inc. Ciubotariu Ioan, prin care i se indică:„poate sâmbătă”.

Inc. G. cu inc. A.A. şi V.V., care era în România, s-au informat reciproc despre activităţile desfăşurate de echipa de control de la Direcția Regională a Vămilor Iaşi, despre o altă echipă de control de la Sectorul Poliţiei de Frontieră Siret, locaţia acestora, momentul în care acestea au plecat din zona vămii şi faptul că a apărut pe traseu un alt echipaj de la Poliţie Rutieră. Totodată, inc. G. stabileşte cu N.N. ca ţigările ce urma să le aducă din Ucraina să i le ducă acasă soţul ei, care să primească contravaloarea lor:

La ora 22.26.29 inc. G. a trimis un mesaj către inc. S. şi l-a întrebat dacă poate servi mai târziu „un ceai, dacă e loc”, acesta răspunzând afirmativ. La orele 00.13.38 şi 00.26.19 aceasta îl mai întreabă de două ori pe vameş dacă poate „servii ceaiul că e tare frig”, iar la 00.54.55 i se răspunde „hai”.

De precizat faptul că inc. G. a plecat în Ucraina la ora 20:17:50, şi s-a întors în România la ora 00:59:23. Aceasta i-a comunicat soţului său că a fost chemată de inc. S. şi i-a cerut să meargă să vadă pe traseu până la intersecţie, dacă sunt echipe de control.

Conform evidenţelor Autorităţilor de Frontieră Ucrainene şi a Punctului de contact Porubne, inc. G. şi inc. H. au intrat şi ieşit în/din Ucraina pe 18/19 februarie 2009:

- Ieşire Ucraina=G.=autoturism=18 februarie 2009=ora 20:17:50.

- Intrare România=G.=autoturism=19 februarie 2009=ora 00:59:23.

Inc. G. a fost controlată la intrarea în ţară de lucrătorul vamal inc. D.D. la ora 01.20 - fişa de evidenţă 820/970 poz. 19.

- Ieşire Ucraina=H.=autoturism=18 februarie 2009=ora 20:22:07.

- Intrare România= H.=autoturism=19 februarie 2009=ora 01:00:31.

Inc. H. a fost controlată la intrarea în ţară de către lucrătorul vamal inc. S. la ora 22.50 - fişa de evidenţă poz 28.

Din imaginile camerelor de luat vederi amplasate în Vama Siret, din tura de noapte 18/19 februarie 2009, reiese că inc. G., cu autoturismul a ajuns pe artera de intrare la ora 01.16.08 pentru a intra în ţară şi are o singură maşină în faţă, la care se efectua deja controlul vamal.

Autoturismul cu care s-a deplasat inculpata a staţionat pentru controlul documentelor de călătorie (efectuat de poliţistul de frontieră) şi pentru controlul vamal 4 min şi 8 sec, fără control vamal în portbagajul sau în interior, prin portierele maşinii.

Inc. G. a fost controlată la intrarea în ţară de lucrătorul vamal inc. D.D. la ora 01.20 - fişa de evidenţă poz. 19.

Din imaginile camerelor de luat vederi amplasate în Vama Siret, din tura de noapte 18/19 februarie 2009, reiese că inc. H., cu autoturismul a ajuns pe artera de intrare la ora 01.21.59.

Autoturismul nu a staţionat pentru controlul documentelor de călătorie (efectuat de poliţistul de frontieră) şi pentru controlul vamal, trecând pe arteră fără control vamal în portbagajul sau în interior, prin portierele maşinii. (intrare 01:21:59, ieşire 01:22:01).

Inc. H. a fost menţionată la intrarea în ţară de către lucrătorul vamal inc. S. la ora 22.50 pe fişa de evidenţă poz 28.

Inc. H. s-a deplasat în Ucraina între orele 20:22:07-01:00:31, şi în perioada în care se afla în afara ţării, la ora 01 aprilie 13 a discutat cu inc. G. că ar putea fi controlată la intrarea în ţară de inc. S..

Ulterior intrării în ţară şi controlului vamal din Vama Siret inc. H. îi precizează lui inc. G. că „S.” i-a făcut o invitaţie să vină înapoi în vamă, inc. H. spunându-i că cel de la hârtii (paşapoarte = n.r.) a ţinut-o şi a întrebat-o câte are, iar „D.D.D. nu zicea nimic”. I-a dat „cinci” agentului C.C.C. şi „cinci” lui D.D.D., cărora le-a declarat că are doi virgulă cinci ( două baxuri şi jumătate =125 cartuşe de ţigări - n.r.)- conv. de la ora 02 septembrie 02:

H.: - Ce-ţi trebuie?

G.: - (…) fată.

H.: - Î?

G.: - Bine fată. Nu era ninica. S. mi-o făcut invitaţie.

H.: - Nu era nimic (…). Da aceia ce erau?

G.: - Ei (…) , c (…) t.

H.: - Da ăia de unde-sa tu, totuşi?

G.: - Nu ştiu, jandarmerie scria pe dânşi.

H.: - Tu, da, a avut dreptate totuşi, ai văzut?

G.: - Da.

H.: - Are (…).

G.: - Are, are.

H.: - Are ca lumea unde are.

G.: - Tu, da pe la şapte jumătate, aşa (…).

H.: - Du-te fată, tu ştii cât m-o ţinut acela de la hârtii?

G.: - Da de ce?

H.: - Că nu am (…) Câte-s? Că atâta, c-aşa şi Sorin nici o (…).

G.: - Nu zicea nica, î?

H.: - Nimic, fată, nimic.

G.: - Da câte ai (…) ?

H.: - I-am dat lui cinci şi i-am mai pus cinci şi pentru Sorin. Îţi dai seama că (…).

G.: - Da i-ai zis mai mult de doi virgulă cinci?

H.: - Nu. Atâta i-am zis. Pe cuvânt. Că nu merge şi vedeţi şi aşa şi pe dincolo. Dac-a aşa (…) Vin şi eu o dată pe săptămână şi alimentez şi uitaţi-vă şi pe paşaport. „Ai fost partea ailaltă?” Zic, „Da, am fost.” S-o uitat, ştii, cică „Da, într-adevăr.”. Am mers pe diseară şi acum era după doişpe.

G.: - Îhâ.

H.: - Abia, abia. Da nu mai îmi trebuie (…) Da ce, să servesc o (…).

G.: - Ei (…) , măgari.

H.: - Nu ştiu ce era cu dânşii (…).

G.: - O întrebat de „Z” dacă (…) aşa, cred că ceva între dânşii oleacă (…).

H.: - Da, pentru că eu am văzut faza şi acesta, iniţial, i-o zis că nu (…) Se vede ceva sau nu eşti pe aicea?

G.: - Îhâ.

H.: - Se vede ceva?

G.: - Nu, nu, nu, nu, da n-am ajuns.

H.: - A (…) , încă n-ai ajuns pe drumu (…).

G.: - Nu.

H.: - Şi, iniţial, acesta i-o zis că nu ştii, a tău şi la mişto, ştii? Ş-o început să râdă, ş-o zis, na, nu, că (…).

G.: - Da, da (…).

H.: - Eu cred c-o fost ceva între ei, nu pot să-mi dau seama. Cred că de pe la facultate, cu profesorii ăia (…).

G.: - Poate (…).

H.: - Le-o pus note mici, na, îţi dai seama. Da V.V., ce zice?

G.: - A (…) (neinteligibil) (Râde).

H.: - Taci tu, c-o fost bine, tu, îţi dai seama (…).

G.: - Da, da, da, în privinţa asta.

H.: - îţi dai seama, eu cu U. intram în gura lupului.

Inc. H. a fost controlată la intrarea în ţară de către lucrătorul vamal inc. S. care a menţionat incorect, în fişa de evidenţă la poziţia nr. 28, faptul că a controlat autoturismul la ora 22.50.

Aşa cum reiese din datele furnizate de Punctul de contact Porubne H. a fost în Ucraina între 20.22.07-01.00.31, fapt demonstrat şi de convorbirile telefonice din acest interval orar.

În momentele în care vameşii dădeau liber de vamă unor autoturisme cu care se introduceau ţigări în România şi existau zvonuri despre echipe de control pe traseu, pentru a nu fi traşi la răspundere în cazul depistării ţigărilor după ieşirea din vamă, aceştia nu menţionau în fişele lor de evidenţă în momentul controlului respectivele autoturisme, decât dacă li se comunica, după ce ajungeau la destinaţie, că nu au fost probleme, uneori trecând ora controlului vamal cu aproximaţie.

Acest mod de lucru a vameşilor de a completa fişele de evidenţă, reiese şi din convorbirile dintre inc. S. şi M.M.M., convorbiri a căror rezumat a fost redat mai sus.

La data de 19 februarie 2009, ora 15:30 numitul C.C.C.C.C. a fost depistat de organele de poliţie, pe raza loc. Bălcăuţi în timp ce transporta spre Suceava, cantitatea de 3.180 pachete de ţigări de provenienţă ucraineană şi P., ce au fost cumpărate de la numitul N.N., care la rândul său le prinse în seara de 18/19 februarie 2009 de la inc. G.

Pe tura de serviciu din 22 februarie 2009 inc. G. şi inc. H. au fost de trei ori în Ucraina între orele 11.28 - 18.30.15, iar Z. de două ori.

Conform evidenţelor Autorităţilor de Frontieră Ucrainene şi a Punctului de contact Porubne, inc. G. a intrat şi ieşit în/din Ucraina prima dată pe 22 februarie 2009:

- Ieşire Ucraina= G.=autoturism=22 februarie 2009=ora 11:28:35.

- Intrare România= G.=autoturism=22 februarie 2009=ora 12:22:59.

- Ieşire Ucraina= H.=autoturism=22 februarie 2009=ora 11:33:17.

- Intrare România= H.=autoturism=22 februarie 2009=ora 12:23:08.

După ce au intrat în ţară, inc. G. a fost apelată de H.H.H. care a chemat-o la el, inculpata afirmând că de această dată i-a adus „subţire tare”, interlocutorul răspunzându-i că e bine şi „o ţâră”

Autoturismul cu care se deplasa aceasta nu a fost evidenţiat în nici una din fişele de evidenţă ale vameşilor V.V.V.V., D.D.D.D.D., E.E.E.E.E., E.E.E.E. şi F.F.F.F.F.

La orele 13.53.03 aceasta a revenit pentru a doua oară în România, nefiind nici de această dată menţionată în nici una din fişele de evidenţă ale vameşilor V.V.V.V., D.D.D.D.D., E.E.E.E.E., E.E.E.E. şi F.F.F.F.F.

Conform evidenţelor Autorităţilor de Frontieră Ucrainene şi a Punctului de contact Porubne, inc. G. şi inc. H. au intrat şi ieşit în/din Ucraina a doua oară pe 22 februarie 2009:

- Ieşire Ucraina= G.=autoturism=22 februarie 2009=ora 13:23:49.

- Intrare România= G.=autoturism=22 februarie 2009=ora 13:53:03.

- Ieşire Ucraina= H.=autoturism=22 februarie 2009=ora 13:13:26.

- Intrare România= H.=autoturism=22 februarie 2009=ora 13:50:40.

Inc. G. l-a contactat din nou pe H.H.H. căruia i-a spus preţul unui sortiment de ţigări şi faptul că i-a adus 80 cartuşe de ţigări (un bax şi 30 cartuşe).

La ora 14.36.00 inc. G. a aflat de la H.H.H. că preţul la „molicicul” este 2 cu 2 (două mii două sute lei este preţul unui bax de ţigări - adică 44 lei/cartuş sau 4,5 lei/pachet - n.r.), că banii o să-i primească de la C.C. şi îi spune că are pentru el 80 de cartuşe de ţigări ( un bax şi 30 cartuşe):

H.H.H.: - Da!

G.: - Ce faci H.H.H.?

H.H.H.: - Vezi că îs departe, pe la Suceava oleacă.

G.: - Ştiu! Eu am fost cu C.C., am luat-o pe C.C. cu mine.

H.H.H.: - Da!

G.: - Ăăăăă, „molicicul” cât e?

H.H.H.: - 2 cu 2.

G.: - Aşa şi poate să îmi dea C.C.?

H.H.H.: - Da, da, da, da, da!

G.: - Da?

H.H.H.: - Sigur!

G.: - Ai vosem (n.l. în limba ucraineană 8, se referă la 80 cartuşe de ţigări).

H.H.H.: - Cine?

G.: - Vosem ai!

H.H.H.: - Bun îi brici! Zi să îţi de-a C.C.!

G.: - Îhî!

H.H.H.: - Da?

G.: - Hai bine H.H.H.

H.H.H.: - Hai, pa, pa, noroc drum bun!

Pe aceeaşi tură de serviciu inc. G. şi inc. H. s-au deplasat şi a treia oară în Ucraina:

- Ieşire Ucraina=G.=autoturism=22 februarie 2009=ora 15:32:23.

- Intrare România=G.=autoturism=22 februarie 2009=ora 18:29:56.

- Ieşire Ucraina=H.=autoturism=22 februarie 2009=ora 15:31:00.

- Intrare România= H.=autoturism=22 februarie 2009=ora 18:30:15.

Din discuţiile telefonice din data de 23 februarie 2009 dintre N.N. şi inc. G. reiese că aceasta, împreună cu inc. H., urma să se deplaseze în vamă. La întoarcere aceasta la contactat pe N.N. şi i-a spus că „l-a rezolvat”, solicitându-i să vină la Mihăileni pentru a le asigura traseul, cele două întâlnindu-se cu N.N. şi deplasându-se la garajul acestuia pentru a-i descărca marfa.

A doua zi, N.N. a primit o comandă de două baxuri de ţigări de la G.G.G.G.G. (conv. din data de 24 februarie 2009, de la orele 09.56.15 şi 11 noiembrie 34, după care la ora 13.37, în parcarea SC H.H.H.H.H. SRL, numitul N.N. a scos doi saci din portbagajul autoturismului său, pe care i-a dat numitei G.G.G.G.G., în schimbul unei sume de bani. Cei doi saci ce conţineau ţigări au fost transferaţi în portbagajul autoturismului, iar după ce s-au despărţit, autoturismul a fost oprit de organele de poliţie, care au constatat că sacii conţineau cantitatea de 1.000 pachete de ţigări de provenienţă ucraineană.(2 baxuri = 100 cartuşe de ţigări-n.r.).

Pe data de 27 februarie 2009 şi 27/28 februarie 2009 inc. G. şi inc. H. s-au deplasat în Ucraina de şapte, respectiv cinci ori, discutând la întoarcerea în ţară cu H.H.H., căruia i-a precizat că în situaţia când are marfă puţină nu vor mai merge la el, dar de această dată îl va vizita. Îi mai spune acestuia că a stabilit cu N.N. o altă modalitate de a le livra ţigările aduse din ţara vecină, cerându-i lui H.H.H. să-l contacteze în acest sens, dar când vor vorbi să nu aibă telefoanele la ei pentru le sunt interceptate.

Din imaginile camerelor de luat vederi amplasate în Vama Siret, din tura din 27 februarie 2009, reiese că inc. G. împreună cu încă o persoană, cu autoturismul a ajuns pe artera de intrare în România la ora 18.45.17.

Autoturismul a staţionat pentru controlul documentelor de călătorie (efectuat de poliţistul de frontieră) şi pentru controlul vamal 2 min şi 40 sec, fiind deschis pentru control vamal doar portbagajul maşinii şi portiera dreapta faţă, dar fără ca vameşul să scoată sau să verifice vreun bagaj.

Cu toate acestea autoturismul este înregistrat cu „Control amănunţit” de vameşul inc. H.H. în fişa sa de evidenţă din 27 februarie 2009, fiind menţionată ora controlului 18.50.

La trei minute, respectiv la ora 18:48:16, a intrat pe artera din Vama Siret inc. H. cu autoturismul. Autoturismul a staţionat pentru controlul documentelor de călătorie şi pentru controlul vamal 1 min şi 22 sec, fiind deschis pentru control vamal doar portbagajul maşinii şi portiera dreapta faţă, dar fără ca vameşul să scoată sau să verifice vreun bagaj.

Cu toate acestea autoturismul este înregistrat cu „Control amănunţit” de vameşul S.S.S.S. în fişa sa de evidenţă din 27 februarie 2009, fiind menţionată ora controlului 18.35.

La ora 19.13.08 inc. G. este apelată de H.H.H. căruia îi spune că este prin zona lui, că în situaţiile în care are marfă puţină, de regulă nu mai merge la el, dar că acum o să ajungă totuşi până la el. Îi cere să-l sune pe N.N. pentru că au stabilit un nou mod de livrarea a mărfii, H.H.H. spunându-i că el cu acesta face treabă în ultima vreme. Inc. G. îi solicită să se întâlnească cu N.N. şi când vorbesc să nu aibă telefoanele le ei, temându-se că le pot fi ascultate .

La ora 21.43.53 inc. G. a apelat pe inc. L. căruia îi spune că a lăsat „două poșețele” la x şi îi cere să le ia el când are timp.

Din imaginile camerelor de luat vederi amplasate în Vama Siret, din tura de noapte 27/28 februarie 2009, reiese că inc. G. împreună cu încă o persoană, cu auto a ajuns pe artera de intrare la ora 22 aprilie 04, fără a avea nici o maşină la rând în faţă.

Autoturismul a staţionat pentru controlul documentelor de călătorie (efectuat de poliţistul de frontieră) şi pentru controlul vamal 3 min şi 30 sec, fiind deschis pentru control vamal doar portbagajul maşinii şi portiera dreapta spate, dar fără ca vameşul să scoată sau să verifice vreun bagaj.

Cu toate acestea autoturismul este înregistrat cu „Control amănunţit” de vameşul inc. D.D. în fişa sa de evidenţă din 28 februarie 2009, fiind menţionată ora controlului 23 mai.

Aceasta a mai intrat de trei ori în ţară pe tura de noapte 27/28 februarie 2009, ajungând cu autoturismul pe arteră la 01:10:58, 02:28:21 şi 03:31:25.

a. La ora 01 octombrie 58 controlul vamal a durat 1 min şi 7 sec., fiind deschis pentru control vamal doar portbagajul maşinii şi fără să scoată sau să verifice vreun bagaj (trebuia efectuat control vamal „amănunţit” fiind a doua intrare în ţară pe aceiaşi tură de serviciu).

Autoturismul este înregistrat cu „Control amănunţit” de vameşul inc. D.D. în fişa sa de evidenţă din 28 februarie 2009, fiind menţionată ora controlului 01.00.

b. La ora 02:28:21 controlul vamal a durat 3 min şi 6 sec., fiind deschis pentru control vamal doar portbagajul maşinii şi fără să scoată sau să verifice vreun bagaj (trebuia efectuat control vamal „amănunţit” fiind a treia intrare în ţară pe aceiaşi tură de serviciu).

c. La ora 03:31:25 autoturismul a staţionat pe arteră 2 min şi 38 sec.(având la rând în faţă, la controlul vamal, un alt autoturism), permiţându-i-se să intre în ţară fără control vamal şi fără să scoată sau să verifice vreun bagaj (trebuia efectuat control vamal „amănunţit” fiind a patra intrare în ţară pe aceiaşi tură de serviciu).

Autoturismul nu mai figurează de această dată ca fiind controlat şi acordat liber de vamă în nici una dintre fişele de evidenţă a vameşilor de pe aceea tură.

De asemenea, pe tura de noapte din 27/28 februarie 2009 a intrat în România de trei ori şi inc. H. cu autoturismul, fiind însoţită de încă o persoană şi ajungând pe arteră la orele 20:04:31, 01:46:53 şi 03:32:16.

a. La ora 20:04:31 controlul vamal a durat 3 min. şi 20 sec. După ce H. a deschis doar portbagajul maşinii, un vameş a aruncat doar o privire în portbagajul maşinii fără a controla şi celelalte compartimente .

b. La ora 01:46:53 controlul vamal a durat 2 min. şi 44 sec., fiind deschis doar portbagajul maşinii, dar fără ca vameşul să scoată sau să verifice vreun bagaj, (deşi trebuia efectuat control vamal amănunţit, cf. ordinelor şefului Biroului Vamal Siret, fiind vorba de a doua intrare în ţară pe aceiaşi tură de serviciu).

c. La ora 03:32:16 controlul vamal a durat 2 min. şi 15 sec., fiind deschis pentru control vamal doar portbagajul maşinii şi fără să scoată sau să verifice vreun bagaj (deşi trebuia efectuat control vamal amănunţit, cf. ordinelor şefului Biroului Vamal Siret, fiind vorba de a treia intrare în ţară pe aceiaşi tură de serviciu).

Autoturismul nu mai figurează ca şi controlat şi acordat liber de vamă în nici una dintre fişele de evidenţă a vameşilor de pe aceea tură.

Din imaginile camerelor de luat vederi amplasate în Vama Siret, din tura de noapte din 27 februarie 2009 reiese că inc. A.A. cu autoturismul a ajuns pe arteră, pentru a intra în România la ora 23:10:01.

Durata staţionării: 1 min şi 40 sec. fiind deschis pentru control doar portbagajul maşinii, nu şi celelalte compartimente ale maşinii şi fără a fi scoase sau controlate bagajele.

În mod nejustificat, autoturismul este înregistrat cu „Control amănunţit” de vameşul inc. D.D. în fişa sa de evidenţă din 28 februarie 2009, fiind menţionată ora controlului 22.40.

Inc. A.A. cu autoturismul a ajuns pe arteră la ora 05:04:36, pentru a intra a doua oară în România pe tura de noapte din 27/28 februarie 2009.

Durata staţionării: 1 min. şi 51 sec., fiind deschis pentru controlul vamal doar portbagajul maşinii nu şi celelalte compartimente şi fără să fie scos sau verificat vreun bagaj. Controlul a fost efectuat de acelaşi vameş, dar care nu a menţionat maşina în fisa sa de evidenţă, cu toate că la finele controlului şi-a notat ceva legat de autoturism pe un document (deşi trebuia efectuat control vamal amănunţit, cf. ordinelor şefului Biroului Vamal Siret, fiind vorba de a doua intrare în ţară pe aceiaşi tură de serviciu).

La data de 02 martie 2009 persoane din grupul infracţional, respectiv inc. G., inc. H., inc. A.A. şi-au făcut un nou plan pentru a pleca în Ucraina, după ce în prealabil s-au interesat ce vameşi sunt de serviciu, dacă cms. P.P. se afla în Punctul de Trecerea Frontierei Siret (conv. de la 10:07:40, 11:42:04, 11:43:08, 12:34:25), iar după ce au ieşit din Ucraina au așteptat în zona neutră dintre vămii plecarea unei echipe de control (conv. de la 17.42.12).

Inc. H. şi inc. G. au intrat în România la orele 17:56:52 şi 17:57:30, după care inc. L. a fost chemat să verifice traseul post-vamal, mergând chiar în urma autoturismului. N.N. i-a solicitat lui inc. G. după ce s-a întors din Ucraina să vină la dânsul, aşa cum reiese din convorbirea telefonică de la ora 18 iunie 32 dintre inc. H. şi inc. G.

(conv. de la orele 17:59:47 şi 18:05:59 dintre G. şi L.);

G.: - Auzi, eşti acolo?

L.: - Unde acolo vrei să fiu?

G.: - Prin centru, pe acolo!

L.: - În centru-s, da!

G.: - Oleacă nu poţi să vii încoace, să te uiţi?

L.: - Vin acum!

L.: - Dă-i drumu’!

G.: - Na, du-te tu înainte!

L.: - Eu sunt în urma ta, hai!

G.: - Bine!

Inc. G. şi inc. H. s-au deplasat în Ucraina şi au revenit în România conform evidenţei autorităţilor de frontieră ucrainene şi a Punctului de contact Porubne astfel:

- Ieşire Ucraina=autoturism=H.=02 martie 2009= ora 15:53:38.

- Ieşire Ucraina=autoturism=G.=02 martie 2009= ora 16:00:24.

- Intrare România=autoturism=H.=02 martie 2009= ora 17:56:52.

- Intrare România=autoturism=G.=02 martie 2009=ora 17:57:30.

Autoturismele cu care s-au deplasat inc. G. şi inc. H. au fost controlate de vameşul inc. E.E. - fişa de evidenţă.

Din imaginile camerelor de luat vederi amplasate în Vama Siret, din tura 02 martie 2009, reiese că inc. G. împreună cu încă o persoană, cu autoturismul a ajuns pe artera de intrare la ora 18.15.38, fără a avea nici o maşină la rând în faţă.

Autoturismul a staţionat pentru controlul documentelor de călătorie (efectuat de poliţistul de frontieră) şi pentru controlul vamal 1 min şi 32 sec, fiind deschis pentru control vamal doar portbagajul maşinii şi portiera dreapta spate, dar fără ca vameşul să scoată sau să verifice vreun bagaj.

Autoturismul este înregistrat de vameşul inc. E.E. în fişa sa de evidenţă 1196 din 02 martie 2009 cu „liber de vamă”, fiind menţionată ora controlului 19.37.

La ora 18:06:32 inc. H. apelează pe inc. G. şi îi spune acesteia din urmă că a aflat de la N.N. (N.N. - n.r.) că nu este nimic, fiind îndemnată de inc. G. să vină;

Din imaginile camerelor de luat vederi amplasate în Vama Siret, din tura 02 martie 2009, reiese că inc. H. împreună cu încă o persoană, cu autoturismul a ajuns pe artera de intrare la ora 18.15.46, având în faţă, la rând pe arteră, un singur autoturism, cel al inc. G.

Autoturismul a staţionat pentru controlul documentelor de călătorie (efectuat de poliţistul de frontieră) şi pentru controlul vamal 1 min. şi 28 sec., un lucrător vamal aruncând o privire doar în portbagajul maşinii lui inc. H., dar fără ca vameşul să scoată sau să verifice vreun bagaj.

Autoturismul este înregistrat de vameşul inc. E.E. în fişa sa de evidenţă din 02 martie 2009 cu „liber de vamă”, fiind menţionată ora controlului 18 mai.

După ce inculpatele au intrat în România, traseul le-a fost asigurat de inc. L. pe post de antemergător.

La orele 18:09 N.N. cu autoturismul se afla la ieşirea din or. Siret spre com Grăniceşti, aşteptând intrarea în ţară a celorlalte inculpate, care la scurt timp au trecut în aceeaşi direcţie, cu autoturismele.

În satul Pădureni, autoturismul înv. G. a intrat în curtea imobilului cu nr. 174 aparţinând lui I.I.I.I.I., tatăl lui H.H.H., unde a descărcat mai mulţi saci de culoare neagră, deplasându-se apoi spre or. Siret.

Inc. H. a fost aşteptată de N.N. în curtea unui imobil aparţinând lui U.U.U.U. (cumnata acestuia), unde a descărcat din portbagaj mai mulţi saci de culoare neagră.

După ce au descărcat marfa la domiciliile lui I.I.I.I.I. şi U.U.U.U., inc. G. şi inc. H. s-au deplasat încă de două ori, respectiv o dată în Ucraina.

Ulterior inc. H. mergând în Ucraina, a aflat de la U. (ora 18:26:32) faptul că pe traseu a venit o echipă de control de la Poliţia rutieră şi în vamă se află un autoturism al poliţiei de frontieră:

- Ieşire Ucraina=H.=autoturism=02 martie 2009=ora 18:29:33.

- Intrare România=H.=autoturism=02 martie 2009=ora 18:59:36.

Din acest motiv, deşi i s-a acordat liber de vamă, autoturismul nu a fost menţionat în nici una din fişele de evidenţă a lucrătorilor vamali de pe arterele de intrare în ţară.

În timp ce inc. H. a trecut de Vama Siret, iar inc. G. se afla în Ucraina, cele două au discutat despre faptul că datorită celor două echipe de control vameşii refuză să controleze maşinile ce ar dori să intre în ţară, dar aceasta din urmă spune că stă la rând în spate şi nu intră la vămuire.

Conform evidenţelor Autorităţilor de Frontieră Ucrainene şi a Punctului de contact Porubne, inc. G. a intrat şi ieşit în/din Ucraina a doua oară:

- Ieşire Ucraina=G.=autoturism=02 martie 2009=ora 18:49:13.

- Intrare România=G.=autoturism=02 martie 2009=19:10:06.

Ca şi în cazul inc. H., deşi autoturismul a fost întors în Ucraina, controlul vamal la intrarea în ţară şi această decizie nu a fost menţionată în nici una din fişele de evidenţă a lucrătorilor vamali de pe arterele de intrare în ţară.

Pe această tură cele două autovehicule cu care se deplasau inculpatele au fost controlate la intrarea în România astfel:

- inc. G., pe tura de serviciu din 02 martie 2009 şi 02/03 martie 2009, a intrat în ţară la 17:57:30, 19:10:06 şi 20:29:43, fiind înregistrată ca verificată doar de două ori în fişele vameşilor inc. E.E. (fişa, la ora 19.35) şi J.J.J.J.J. (fişa, la ora 20.45);

Din imaginile camerelor de luat vederi amplasate în Vama Siret, din tura de noapte 02/03 martie 2009 reiese că inc. G. împreună cu încă o persoană, cu autoturismul a ajuns pe artera de intrare la ora 20.46.39 şi are o singură maşină în faţă, la care se efectua deja controlul vamal.

Autoturismul a staţionat pentru controlul documentelor de călătorie (efectuat de poliţistul de frontieră) şi pentru controlul vamal 3 min şi 29 sec, fiind deschis pentru control vamal doar portbagajul maşinii şi fără să scoată sau să verifice vreun bagaj.

- inc. H., a intrat în ţară la 17:56:52 şi 18:59:36, fiind înregistrată ca verificată doar o dată în fişa de evidenţă a vameşului inc. E.E. (fişa nr. 1196 la ora 18.00)

Inc. H., inc. G. şi U. au discutat după intrarea în ţară despre o echipă de control de la Combaterea Infracțiunilor Transfrontaliere, care îşi făcuse apariţia în zonă (formaţiunea de Combatere a Infracţionalităţii Transfrontaliere) - conv. de la 18:26:32, 19:33:41 şi 19:44:30.

Inc. H. i-a cerut inc. G. să-l sune pe inc. I.I. pentru a le ajuta pe traseu, dar acesta nu a răspuns la telefon.

Ulterior, îi comunică lui G. că a fost oprită „cu dedicaţie” de un poliţist de la Poliţia Circulaţiei, că îi descarcă ţigările şi îi sunt confiscate 34 cartuşe de ţigări dar acestea nu reprezenta întreaga cantitate pe care o avea asupra sa.

Inc. H. spune că ele sunt trecute pe o listă şi nu-şi dau seama de unde li se trag toate aceste probleme şi confiscări. Ulterior, inc. H. îi spune lui N.N. că i-au fost confiscate o parte din ţigări, dar cu celelalte neconfiscate, acesta din urmă, îi cere să se ducă la locul de depozitare.

Membrele grupului discută despre cauzele ce generează aceste confiscări de ţigări, G. spunându-i lui H. că l-a sunat pe „A.” - insp. pr. A., care prima dată i-a spus să nu insiste şi apoi că „el este în ţările calde” (conv. de la ora 20:19:31).

Speriată de cele păţite de inc. H., inc. G. s-a întors cu ţigările în Ucraina. Totodată, inc. G. spune că a trecut prima dată cu bine cu „Cristi”, iar a doua oară acesta i-a spus lui J.J.J.J., să o întrebe pe inc. G. „dacă altă maşină nu mai are”, pentru că bătea la ochi să intre de trei ori în ţară într-un interval scurt de timp.

La data de 04 martie 2009 inc. G. şi inc. H. se hotărăsc să plece în Ucraina, să ia cu ele suma de 1.000 euro, reprezentând o datorie pentru x (persoana de la care achiziţionau ţigări), plănuind să dea 50 lei echipei de control de la Poliţia Circulaţie (conv. de la orele 04.01, 04.02, 04.13, 04.58, 05.10).

Cele două s-au deplasat în ţara vecină unde au stat între orele 05.09 - 05.52, iar după ce au ieşit din Vama Siret au stabilit cum să împartă banii echipelor de control de pe traseu (conv. de la ora 06.30.57).

Nici una din autoturismele cu care cele două au venit în ţară, nu fost menţionate în vreuna dintre fişele de evidenţă a vameşilor de pe artera de intrare călători, deşi ordinul de serviciu 9/2008 obligă la acest lucru.

După ce cele două au descărcat marfa la părinţii lui H.H.H., inc. H. a întrebat-o, la ora 07 iunie 06, pe inc. G. dacă a primit banii de la H.H.H., pentru că maică-sa nu a scos toate ţigările din maşină şi i-a mai rămas 9 cartuşe la ea, aceasta din urmă confirmând că a primit banii şi că îi va spune acestuia că nu au vrut să-l păcălească, povestind cum s-au întâlnit cu cei de la Poliţia rutieră şi cu „ălalalt”, căruia de asemenea „i-a dat”.

După ce N.N. şi K.K.K.K.K. au discutat la telefon stabilind cum şi când să se întâlnească (conv. de la orele 08.37.36, 10.13.28, 10.29.41 şi 10.35.31), la ora 10:55 numitul K.K.K.K.K. a intrat în curtea părinţilor lui N.N. din localitatea Grăniceşti nr. 146, a parcat autoturismul în spatele imobilului într-o anexă, de unde a încărcat în portbagaj mai multe pachete de culoare neagră de formă paralelipipedică, după care a părăsit imobilul, N.N. asigurându-i traseul.

La ora 11:35 K.K.K.K.K. ajungând în intersecţia DN 29 A cu localitatea Vârfu Câmpului şi Suceava a devenit suspicios şi a întors maşina, după care C.C.C.C.C., care se afla în autoturismul condus de K.K.K.K.K., l-a sunat pe N.N. pentru al întreba despre un alt traseu, din Zvoriştea peste dealuri spre Calafindeşti, pentru că la intersecţie era o echipă de control într-un Logan şi îşi făceau probleme să nu fie văzuţi, motiv pentru care au întors maşina pe drumul comunal DC 55 Deal - Calafindeşti - Călineşti şi au ajuns în zona unei păduri(conv. de la orele 11.44.34 şi 11.47.52):

La ora 13:05 K.K.K.K.K. a fost oprit în apropierea pădurii din localitatea Zvorâștea de un echipaj de poliţie constatându-se că în maşină are 970 pachete de ţigări de provenienţă ucraineană, ce au fost cumpărate de la N.N..

În acest timp K.K.K.K.K. şi C.C.C.C.C. i-au precizat, într-un limbaj codificat că „nu a terminat încă vinul acela” (conv. de la ora 13 august 55 - când au fost opriţi de poliţie) şi după ce le-au fost confiscate ţigările, i-au comunicat că „fac bine pe trei sferturi”, convenind să-i povestească restul în seara acelei zile (conv. de la ora 14 septembrie 31).

Totodată, B.B.B. are o nouă discuţie telefonică la ora 12 mai 02 cu persoana cu care la 03 martie 2009 a stabilit preţul la „marmeladă” de 29 şi chiar 30, spunându-i de această dată că-i mai pune ceva la preţ, că îi va plătii 22 pe ţigările marca FAST, că cele albe se vând mai bine, dar că înainte el cumpăra cu 18 sau 19, B.B.B. adăugând că este cam puţin, respectiv este aproape de preţul care „îmi zic ei” (preţul cerut de vânzători - n.r.).

Ulterior, B.B.B. a fost chemat de inc. M. la el, pe la 16-17, să vină să ia „astea cinci” (conv. de la ora 13.25.56), apoi primul află că le va lăsa „la acesta negru”(porecla lui L., căruia i se mai spune şi „măslină”) (conv. de la ora 16.35.10), dar la ora 17.47.08 stabilesc să mai amâne întâlnirea cu un sfert de oră pentru că „se tot foiesc ăştia”, B.B.B. adăugând că se învârte pe acolo ca să vadă „unde se opresc ăştia”.

Ţigările depozitate în garajul inc. L., pentru inc. M., au fost vândute numitului B.B.B., de la care au fost confiscate de Grada Financiară Buzău, în timp ce acesta le transporta persoanei care i le-a comandat.

Astfel la data de 05 martie 2009, Garda Financiară Buzău a identificat în autoturismul ce se deplasa pe ruta Suceava - Bucureşti, condus fiind de B.B.B., cantitatea totală de 3.680 pachete de ţigări de provenienţă ucraineană şi P., ce i-au fost confiscate întrucât nu deţinea documente de provenienţă.

La data de 05 martie 2009, în jurul orei 12:00, a fost oprit pentru control,autoturismul, condus de Y.Y. ce transporta cantitatea de 11.850 pachet de ţigări de provenienţă ucraineană, pe care le-a cumpărat de la inc. A.A. Acesta a declarat că de la începutul anului 2009, a mai cumpărat de la aceasta şi alte cantităţi de ţigări.

În aceiaşi zi, la orele 15.41.37, N.N. i-a spus lui C.C.C.C.C. că „azi poţi să te duci la şcoală” (domiciliul părinţilor lui N.N. unde G. şi H. au dus ţigări), stabilind să ţină legătura prin telefon, dar că femeia de serviciu este liberă, (se poate duce să ia ţigările, dar el nu va fi acolo.), iar după ce C.C.C.C.C. a răspuns afirmativ, a completat că „am serbare cu fata”pe la ora 18.

La ora 18:40 numitul C.C.C.C.C. cu autoturismul a intrat în curtea imobilului din com. Grămeşti, aparţinând părinţilor numitului N.N., de unde a ieşit în jurul orelor19,00 deplasându-se spre mun. Suceava, imediat după aceasta în curtea imobilului a ieşit şi cumnatul lui N.N., numitul Pesclevei Mihail Adrian, deplasându-se spre magazinul lui N.N.

La orele 19,30, C.C.C.C.C. a fost supravegheat şi urmărit în timp ce a plecat de la domiciliul părinţilor lui N.N. şi până la intrarea în mun. Suceava unde organele de poliţie l-au oprit, constatând că transporta cantitatea de 1320 pachete de ţigări de provenienţă ucraineană din care 610 pachete şi 710 pachete.

Pe aceiaşi tură de serviciu inc. H. şi inc. G. s-au deplasat în Ucraina, fiind avertizate înainte de a pleca de vameşul inc. S. să ia mai puţine ţigări ca să poată intra şi să nu vină până la ora 16:00 pentru că „stau medicii de gardă” şi astfel pot crea probleme (conv. de la ora 14:23:09).

Despre echipa de control de la Direcția Regională a Vămilor Iaşi, în legătură cu care fuseseră atenţionate cele două, inc. L. a discutat la telefon cu un interlocutor, spunând că cei care erau în parcarea adiacentă vămii au făcut o „chetă”, de 50 lei fiecare, pe care au dat-o echipei de control, iar aceştia au plecat (conv. de la ora 13.43.46).

Inc. H. a fost în Ucraina de două ori, între orele 15.39 -18.47 şi 20.01-20.30, iar inc. G. o dată între orele 14.19-18.46, la întoarcerea în ţară, datorită prezenţei în Vama Siret a poliţiștilor A.A.A. şi R.R., au introdus în România doar ţigările depozitate în locaşul roţii de rezervă (conv. de la ora 20 septembrie 05 şi 21.29.10). Cu ocazia acestei discuţii cele două au pus problema de „a ajunge” la R.R. prin intermediul inc. L. care să vorbească cu insp. A.A.A., povestind despre faptul că atunci „când a fost chestia pentru” A.A.A., ea nu s-a opus, inc. L. garantând că „îşi dă demisia dacă (…) nu poate să rezolve ceva”.

Inc. L. l-a atenţionat pe inc. S.S., la ora 16:46:30, despre faptul că în urma unei discuţii cu „mister S” a aflat că se apropie „inundaţie cu apă mare şi aceasta este aproape, aproape”.

La data de 06 martie 2009, H.H.H. a discutat la telefon cu I.I.I. (la orele 12:11:55 şi 14:05:11) despre faptul că urmează să se întâlnească şi să ajungă „la crâşma lui Costel” pe la ora 16.30, după care acesta din urmă ajungând la domiciliul părinţilor lui H.H.H., i-a cerut să deschidă poarta, fiind apostrofat că nu i-a dat înainte un beep, pentru că el încă nu a ajuns acolo (conv. de la ora 16:50:46).

La ora 17:05:05 H.H.H. a apelat un interlocutor căruia i-a spus că I.I.I. ştie ce trebuie să ia de acolo, interlocutorul răspunzându-i că este cu acesta şi în acel moment numără împreună ţigările.

La data de 06 martie 2009 numitul I.I.I., după ce a plecat de la domiciliul părinţilor lui H.H.H. a fost depistat la orele 18:20, în timp ce transporta cu autoturismul cantitatea de 4.360 pachete de ţigări de provenienţă ucraineană, pe care le-a cumpărat de la H.H.H. şi le-a încărcat de la domiciliul părinţilor săi din localitatea Bălineşti. Acesta mai susţine că, anterior, a mai cumpărat de la H.H.H. şi alte cantităţi de ţigări, respectiv între 12-15 baxuri de ţigări.

Pe de altă parte, la ora 10 noiembrie 43, N.N. a întrebat-o pe inc. G., dacă merge la el în seara acelei zile, aceasta răspunzând afirmativ şi stabilind că o să se „socoată atunci”.

În tura de zi inc. H., inc. G., Z., U. şi O.O.O.O.O. s-au deplasat în Ucraina între orele 16.47-19.27, interesându-se înainte de a pleca în Ucraina dacă este de serviciu „LU” (conv. de la ora 14.50.27), dacă s-a vorbit cu „Sorin” (conv. de la 14.57.23), iar apoi au aflat că în vamă este şeful vămii F.F.F. şi „aninatul” - (cms P.P.), stabilind să se informeze reciproc despre situaţia din Punctul de Trecerea Frontierei Siret (conv. de la ora 14.59.10).

Ca urmare a faptului că poliţistul R.R. i-a controlat autoturismul în ziua anterioară inc. H., i-a cerut încă o dată inc. L. să vorbească cu insp. pr. A.A.A. ca acesta să intervină în favoarea ei pe lângă ofiţerul R.R., adăugând că „dau şi pentru” (conv. de la ora 14 august 24), fiind apoi sfătuită de inc. G. să-i povestească lui A.A.A. cum a fost controlată şi „eventual să-i lase ceva”.

Inc. H. confirmă şi îi spune că îi va lăsa 50 (conv. de la ora 15.42.00):

H.: - Ce faci? Te-ai pornit?

G.: - Nu, mă duc după Lavinia.

H.: - Aha . şi mai mergi?

G.: - Da!

H.: - Oare să mă duc, să îl sun pe Marius (n.l. L.), să mă duc până la el să vorbesc oare între timp?

G.: - Du-te!

H.: - Nu ce zici . hai că îl sun înainte când ajung aproape acolo şi;

G.: - Spune-i cum o fost treaba şi dacă poate el să vorbească cu A.A.A. şi eventual să îi laşi ceva numai să.

H.: - Da, da! Un 50 și îi las e bine? (n.l. 50 euro).

G.: - Da, da, da!

H.: - Îi bine, nu!

G.: - Şi o zis că e rău tare!

H.: - E rău tare, nu?

Înainte de a pleca în Ucraina, inc. G. s-a întâlnit în apropierea vămii cu inc. ag. L.L. şi inc. ag. I.I. (conv. de la orele 17.15.20 şi 18.27.17), a stabilit cu N.N. unde să se întâlnească când se va întoarce din Ucraina (conv. de la ora 18.25.59), i-a cerut acestuia să verifice cine este în maşina poliţei rutiere aflată pe traseu şi să-i întrebe dacă ea poate să treacă sau nu (conv. de la ora 18.32.10). Apoi inc. G. a aflat că N.N. o va ajuta pe ea şi pe inc. H. la descărcat ţigările din maşini (conv. de la 18:35:25).

Cele două au discutat apoi, la ora 18:37:21, despre faptul că de serviciu pe artera de intrare în ţară este vameşa E.E.E.E.E..

Inc. H. a intrat în România la ora 18:42:08, iar inc. G. la ora 19:27:09, fiind controlate de E.E.E.E.E. pe artera de intrare în ţară, conform fişelor de evidenţă.

La ora 18.59.52 inc. H. şi inc. G. au discutat despre faptul că au fost conduse de N.N. la un loc de descărcare a ţigărilor situat la intrarea în loc. Grămeşti (la domiciliul părinţilor săi) şi au făcut prima la stânga la intersecţia unde se află Căminul Cultural, inc. G. spunând chiar că ea a intrat în curtea casei;

Până atunci inc. G. şi inc. H. i-au dus ţigări lui N.N. la magazinul său, unde erau ajutate la descărcat de angajaţi, sau la cumnata sa U.U.U.U., dar după această dată ţigările erau transportate, descărcate şi la domiciliul părinţilor lui N.N., din localitatea Grămeşti.

După ce inc. G. a descărcat ţigările afirmând că nu mai are nimic: „eu îs eliberată! nu am nimic!” (conv. de la ora 19.21.30 cu Y.), aceasta s-a întors în parcarea vămii şi i-a cerut din nou inc. ag. L.L. să se întâlnească înainte ca să mai plece o dată (conv. de la ora 19.26.19):

L.L.: - I-a zi scumpete!

G.: - Salut! Mai eşti pe aici?

L.L.: - Sunt!

G.: - Unde eşti?

L.L.: - Aici unde eram când ai plecat tu!

G.: - Hai că vin până la tine.

L.L.: - Dar tu unde eşti?

G.: - În parcare.

L.L.: - Hai că vin eu.

G.: - Da? Hai!

Imediat după ce U. a intrat în România la ora 18.31 şi a fost controlată tot de vameşa E.E.E.E.E., aflând că pe traseu este o echipă de control din care face parte şi inc. ag. I.I., a contactat-o la telefon pe inc. G., care a sfătuit-o să-i spună acestuia că este verişoara sa şi să-i dea „1,5”, să fie „aşa cum erai tu”, că să evite să mai stea prin parcare sau să fie urmărită de cineva pe drum (conv. de la ora 18.35.53):

G.: - Alo!

U.: - Curat?

G.: - Curat!

U.: - Curat, curat, nu?

G.: - Ca lacrima. E „Siul” Siul, Siul, „Si” (n.l. echipă de control din Siret).

U.: - „Si”, ce „Si” mă?

G.: - Siretul mă!

U.: - Aha! Este Si-ul dar unde?

G.: - Aici la „Seve” (n.l. Peco Severin).

U.: - Of!

G.: - Îi spui că . vezi că e Sorin ăla (n.l. I.I.) îi spui că eşti verişoara mea.

U.: - Aha şi îi mai dau şi lui Sorin, . căcat!

G.: - Aha . na! Eu nu ştiu ce dracu te prosteşti şi nu.

U.: - Apăi da!

G.: - Fii aşa cum erai tu . nu cu mai mult.

U.: - Când simt am să (...) dar acum anu îmi trebuie.

G.: - Dar doar nu ai de gând să stai prin parcare să vină altcineva pe drum pe urmă. Pune acolo 1,5 (n.l. 1 milion cinci sute mii lei vechi).

U.: - Hai bine, pa, pa!

Pe tura de noapte din 06/07 martie 2009, când a fost de serviciu vameşul inc. S., numitul M.M.M. a fost sfătuit de vameş şi a confirmat că a pus cele 20 cartuşe de ţigări aduse din Ucraina în maşina vameşului din parcarea vămii, dar cumnatului său i s-au găsit ţigări în autoturism şi i-au fost confiscate de organele de poliţie:

(conv. de la ora 23 iulie 12);

M.M.M.: - Da!

S.: - Eşti singur sau (…)?

M.M.M.: - Îs cu cumnată-miu!

S.: - No, nu ştiu cum să facem!

M.M.M.: - Da!

S.: - Ai luat din alea? Bomboane?

M.M.M.: - Am, am. 20 eu, 20 (…).

S.: - Dacă le lăsaţi la mine şi vine cumnată-tu mâine?

M.M.M.: - Da! Îi bine, îi bine!

S.: - Şi vine el mâine sau poimâine. Când vrea!

M.M.M.: - E bine, e bine, e bine! Intru şi trecem roată şi le lăsăm, da?

S.: - Da. Pune-le toate la tine, de exemplu!

M.M.M.: - Le pun la mine toate! Da acum şi după aia vin?

S.: - Le pui la tine toate ca să nu, el să nu aibă, înţelegi?

M.M.M.:- Da!

M.L.D.:- Şi el poate avea un cart (…) (cartuş - n.r., nu mai termină cuvântul), o bucată-două acolo, aşa.

M.M.M.: - Aha. Descarcă tot, nu?

S.: - Da mă! Cum mă? Din alea zic eu!

M.M.M.: - Da, da! Dar (…) îîî (…) na. Îs puse separat. Îs aicea, deasupra.

S.: - No, puneţi-le înăuntru, la picioare, undeva, să le ai la îndemână. Şi atunci le pui la mine şi vă duceţi fără, ştii?

M.M.M.: - Sigur!

S.: - Vine el mâine după ele! Mă sună şi vine mâine după-masă sau poimâine, când vrea!

M.M.M.: - Bun. Sau vin eu!

S.: - Na-m eu bai!

M.M.M.: - Bun. Bun, domnul!

S.: - Bine!

M.M.M.: - Le pun şi vin!

S.: - Da, da, da!

M.M.M.: - Bun, bun!

(conv. de la ora 23.26.29):

M.M.M.:- Am pus în (…) neinteligibil (…).

S.: - Ei, am zis că măcar putem vorbi româneşte, dar văd că nu putem vorbi.

M.M.M.: - Da, domnul Lucian, dar ce s-o întâmplat?

S.: - Ce?

M.M.M.: - Dar ce s-o întâmplat?

S.: - Ăsta are ţigări la el!

M.M.M.: - (…) neinteligibil (…) le-am luat în maşină, 20, şi le-am pus la dumneavoastră! Mai are altele?

S.: - Amu-I amendă! 50 milioane!

M.M.M.: - Vai de mine!

S.: - Dacă are bani, pleacă, dacă nu, rămâne aici maşina! E plină şi de marfă!

M.M.M.: - Dar cine l-o descălţat?

S.: - Miliţienii!

M.M.M.: - Ei l-o văzut suspect! Dar de ce nu o zis de la început că are atâta (…) neinteligibil (…). Să mă întorc înapoi (…) ? Eu n-am nimic, eu mă întorc, pot să mă descalţe să vadă, să nu zică, Doamne fereşte (…) Eu mă pot înturna înapoi! Eu am pus toate la dumneavoastră, ce am avut!

S.: - Taci (…) neinteligibil (…) nu mai tot vorbi atâtea! (…) neinteligibil (…) bine la ăsta! Trimite pe cineva banii, dacă vrei să plece cu marfa de aici.

S.: - (…).

M.M.M.: - Mă duc să caut bani, sau ce dracu să fac? Pot să-l sun pe el?

S.: - Da, că doar nu ştie ce vorbeşte!

M.M.M.: - Da, bun! Hai că-l sun acuma!

S.: - Nu acuma, nu acuma! Las’ că-i zic să te sune el!

M.M.M.: - Da, da!

S.: - Amu îl caută mai tare!

M.M.M.: - Vai de mine şi de mine! O părut suspect, ce dracu o făcut?

S.: - Eu nu ştiu!

M.M.M.: - I-am zis la om, dacă mai are, să-mi spuie! Mai are bomboane, nu mai are! O zis că atâtea are! Zic “dă-le încoa’ repede, om vedea!”. Am vorbit şi eu cu el (…)

S.: - Dacă eu nu am vrut să fie bine, apoi atuncea (…) Aşa nu mai are rost!

M.M.M.: - După mine nu mai are ce căuta, niciodată!Mi-oi vedea eu de treaba mea, domn’ Lucian!

S.: - El zicea către mine că el nu ştie nimic!

M.M.M.: - Ei, nu ştie! Dar ce, eu i-am încărcat maşina!

S.: - Că tu i le-ai pus (…).

M.M.M.: - Cum să i le pun eu? Dar eu i-am încărcat maşina lui? Mi-am pus zahărul şi dero şi noapte bună! Mi-am pus alea la vedere, că eu ştiu treaba dumneavoastră! Bomboanele să fie deasupra, Doamne fereşte de ceva (…).

La data de 07 martie 2009 şi 07/08 martie 2009 coordonatorul turei de serviciu a poliţiştilor a fost inc. A., iar pe artera de intrare în ţară au fost planificaţi inc. K., inc. H.H. şi alţii.

Pe această tură de serviciu condusă de inc. A. numiţii V. şi inc. B. s-au deplasat în Ucraina de patru ori cu autoturismul între orele 11.08-11.45, 12.25-15.00, 15.54-16.22 şi 16.52-17.20.

La a treia intrare în ţară cei doi au fost întorşi în Ucraina de vameşul inc. K., la ora 16.50, întrucât marfa transportată cu auto depăşea plafonul vamal admis de Regulamentul vamal, dar au revenit în România la ora 17.20, conform datelor de la Punctul de contact Porubnoe.

Inc. B. l-a informat pe inc. A. că K. (vameş K. - fişa de evidenţă, poz. 47, din care rezultă că auto a fost întors controlat la ora 16.50 - n.r.) a întors-o înapoi în Ucraina la a treia trecere spre România, iar poliţistul i-a răspuns că-l va suna pe agentul L.L.L.L.L. (conv. de la ora 17:10:53):

A.: - Da.

B.: - K. o zis nu şi sunt înapoi.

A.: - Ce?

B.: - K. o zis nu şi sunt înapoi.

A.: - Du-te bă hai că vorbesc eu cu L.L.L.L.L. Bun, pa.

B.: - Pa!

Înainte ca inc. B. să intre a patra oară în ţară, inc. A. l-a apelat pe agentul L.L.L.L.L., aflat în serviciu pe sensul de intrare în ţară şi i-a cerut să aibă grijă de „verişoarele alea ale sale”, dar aflând că vameşul se teme să acorde liber de vamă, ofiţerul i-a confirmat că el este la pod, că echipa de control de la Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră Rădăuţi ce stătea la barieră a plecat spre Vicov, deci nu mai sunt probleme pe traseu (conv. de la ora 18:33:42):

Apoi inc. B. a fost apelată de inc. A., care i-a cerut să meargă din nou la vameş şi, pentru ai da liber de vamă, să-i spună că au plecat echipele de control de la Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră Rădăuţi (conv. de la ora 18.34.30):

B.: - Da.

A.: - Du-te acuma cu una (…) zi-i că o plecat ăştia de la Rădăuţi.

B.: - Da? Hai bine.

Autoturismul, cu care inc. B. s-a deplasat în Ucraina, a fost controlat la intrarea în ţară de vameş B.B. la ora 19.00 ce i-a acordat liber de vamă spre România.

La ora 21.17.26 inc. B. a stabilit cu inc. A. să se întâlnească în faţa blocului ei.

La începutul turei de noapte, inc. G. l-a apelat pe inc. ag. I.I. şi l-a întrebat dacă „se poate servii o cafeluţă”, poliţistul răspunzând afirmativ (conv. de la ora 19.55.57. Totodată în timp ce era în Vama Siret i-a cerut agentului inc. L.L. (aflat de serviciu în postul de CMT) să se întâlnească (conv. de la ora 20.43.47).

În timp ce se deplasa spre vamă inc. G. a discutat la telefon cu inc. A.A., de la care află că a fost în vamă şi a fost oprită de ofiţerul de poliţie A.A.A., dar a fost ajutată de inc. A., care „m-o scos” şi „mi-o zis ca să mă pornesc iar”, aceasta din urmă discutând despre confiscarea ţigărilor din data de 05 martie 2009 (11.850 pachete de ţigări confiscate de la numitul L.L.L.), despre pierderea suferită de aceasta şi despre faptul că trebuie să o recupereze în două-trei luni de zile.

Inc. G. îi spune să aibă grijă cum lucrează cu „x” (poliţistul care o protejează pe A.A. - n.r.), pentru că toţi sunt cu ochii pe el şi sunt împotriva lui, respectiv A.A.A. şi R.R.. ( conv. de la ora 20:05:50):

Inc. G. şi inc. H. au ieşit în Ucraina la orele 20:48:28 şi 20:50:41, fiind avertizate de inc. ag. I.I. că este venită „intervenţia” de la Rădăuţi cu un buss alb, că el se duce să vadă cine este şi o să mai vorbească la telefon (conv. de la ora 20.55.41):

I.I.: - Vezi că e venită intervenţia de la Rădăuţi cu un buss alb.

G.: - Gata?

I.I.: - Da, dar nu ştiu cine e mă duc îndată să văd.

G.: - Na bine atunci nu mai vorbim până.

I.I.: - Da!

G.: - Îşi i-a zborul, da?

I.I.: - Da!

Inc. G. l-a contactat apoi şi pe inc. ag. L.L. (cumnatul lui L.), pe care l-a întrebat dacă ştie ceva, pentru că a auzit că sunt echipe de control (conv. de la ora 21.24.11), afirmând că ea aşteptă „cuminţică aici la o cafeluţă”, poliţistul spunându-i să o „lase mai încolo” (conv. de la ora 21:26:54):

L.L.: - La bifurcaţie! Tu încă eşti.

G.: - Eu stau cuminţică aici la o cafeluţă.

L.L.: - Na bine.

G.: - Îs mai încolo, îs aşa şi aşa.

L.L.: - Oricum nu mă risc. Da? Mai târziu.

G.: - Da! Hai bine.

Inc. G. le-a transmis şi numitelor U. şi M.M.M.M.M. datele aflate de la cei doi poliţişti (conv. de la orele 22 martie 45 şi 23.55.25), respectiv despre echipa de control de la Rădăuţi, care va mai sta două ore şi că de serviciu sunt vameşii: F.F., E.E.E.E. şi O., dar că „toţi sunt buni”, U. spunând că în aceste condiţii se porneşte şi ea spre vamă.

Inc. G. şi inc. H. au intrat în România la orele 00:03:26 şi 00:04:02 şi autoturismele acestora, au fost controlate la intrarea în ţară de vameş E.E.E.E. la ora 00.05, (fişa de evidenţă).

Avertismentele privind prezenţa pe traseul post-vamal a echipei de control de la „intervenţie” din cadrul Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră Rădăuţi au fost reluate de inc. ag. I.I. (conv. de la 00 iunie 00), după care, la orele 00.53.27 şi 01 februarie 05, poliţistul i-a spus inc. G. că este bine de intrat în ţară, că pe traseu mai este doar o echipă de control de la Poliţia Siret, iar el a ajuns acum acolo.

În baza informaţiilor primite de la inc. ag. I.I., inc. G. a chemat-o şi pe U. să vină în vamă, spunându-i că totul este liber (conv. de la ora 01 decembrie 00).

După ce inc. G. şi inc. H. au descărcat marfa la U.U.U.U., cumnata lui N.N. (conv. de la 01.13.17 şi 01.13.35), inc. ag. L.L. a fost din nou apelat de către inc. G., care i-a spus că urmează să se vadă din nou (conv. de la orele 01.15.14);

Pe data de 08 martie 2009 inc. G. la întrebat la telefon pe inc. A. dacă poate să-i facă o vizită pe tura de noapte, ţinând cont că „are ceva în neregulă acolo” (conv. de la ora 20:04:01), însă aceasta nu a mai plecat în Ucraina, explicându-i a doua zi, la ora 09:12:21 inc. H. că seara trecută inc. A. i-a transmis să vină în vamă prin R., dar nu s-a mai dus pentru că s-a temut să nu fie de serviciu x.

Pe tura de noapte, între orele 20.00-08.00, inc. insp. pr. A. le-a facilitat tranzitarea Vămii Siret inc. B. şi naşului său N.N.N.N.N., anunţându-l pe ag. M.M.M.M., că vine o verişoară de a sa cu o mașină roşie (conv. de la ora 00:19:14), respectiv că vine naşul său N.N.N.N.N. cu un Passat gri, cerându-i să vorbească cu un vameş de pe artera de intrare (conv. de la ora 01.51.35). Totodată le-a dat indicaţii inc. B. şi numitului N.N.N.N.N., ca să meargă la „discotecă”, pentru că „muzica e mişto”(conv. de la ora 01:17:28), respectiv că trebuie să aştepte pe partea dreaptă, că-l va lua „M.M.M.M., urmând să-l sune imediat pe acesta (conv. de la ora 01.51.03), trimiţându-l apoi pe naşul său la agentul M.M.M.M. (conv. de la ora 01.52.20).

La data de 09 martie 2009 inc. G. a fost rugată de H.H.H., ca ea şi inc. H. să-i aducă ţigări lui, pentru că îi va plăti cu un leu în plus faţă de cât primeşte de la N.N. pentru fiecare sortiment, dând exemplul ţigărilor, pentru care îi va da mai mult de 225 lei, cât este preţul plătit de N.N., adăugând că îi va da banii pe loc şi o va ajuta şi la descărcat. Auzind aceste promisiuni inc. G. i-a promis că a doua zi îi va duce marfa acestuia (conv. de la ora 21 iunie 13).

La data de 10 martie 2009 inc. G., inc. H., Z., U., Y.Y.Y., inc. A.A. şi O.O.O.O.O., după ce au obţinut informaţii despre situaţia din vama Siret şi despre vameşii ce sunt de serviciu, au concluzionat că „e jale, e şedinţă cu Anea şi tataia”, stabilind să meargă în seara acelei zile în Ucraina, doar dacă se vor limpezi treburile (conv. de la orele 13:15:44, 13.16.12, 14:01:07 şi 17.21.26).

De la inc. A.A. numita inc. G. a aflat că în vamă este cms P.P. care „a fugărit-o pe ea din parcare” şi a întors-o înapoi în Ucraina unde a fost nevoită să-şi lase marfa deoarece toţi (echipe de control) sunt pe artera de intrare în ţară, precum şi pe traseu şi „fac ravagii”(conv. de la orele20:22:35, 20:53:01şi 21.55.00)

Inc. G., U., Y.Y.Y. şi Z. s-au deplasat în Ucraina la orele: 15:51:26, 17:24:32, 18:41:28 şi 17:28:10 de unde s-au interesat dacă pot să revină în ţară, fiind sunat inc. agentul I.I. şi vameşul inc. S. şi întrebat dacă „a plecat (…) ”(P.P.), dacă este vreo şansă „de un ceai” (conv. de la ora 17.49.56, 19:35:54 şi 20.55.02), vameşul comunicându-i lui G. că “nu este nici o şansă” (conv. de la ora 21.29.24). Acestea au revenit în ţară la orele 21:22:05, 21:24:04, 20:23:04 şi 21:11:44.

În ceea ce privește intervenţia inc. L. pe lângă insp. pr. A.A.A. în favoarea inc. H., inc. G. a aflat de la inc. L. că poliţistul refuză să accepte să o protejeze deoarece „aceasta a fugit şi nu a stat, că oricum o va prinde”, motivând că are boală pe cine fuge, dar va mai încerca să negocieze, întrucât inc. H. i-a dat liber să dubleze suma pe care să o dea insp. pr. A.A.A., lucru cu care a fost de acord şi inc. G.

Rugăminţi pentru a fi aprovizionat cu ţigări, primeşte inc. G. şi de la N.N., menţionând că îi va plăti acesteia mai mult decât înainte, acceptarea fiind condiţionată de faptul că trebuie să-i ducă ţigări şi lui H.H.H. (conv, de la ora 18:05:59).

Totodată membrele grupului convin să se întâlnească toate „fetele din Botoşani” şi să stabilească un limbaj codificat pe care să-l folosească în discuţiile telefonice (conv. de la ora 15:27:54).

La data de 11 martie 2009 inc. G. şi inc. H. au discutat despre cum au fost controlate în ziua anterioară de P.P. (şeful Punctul de Trecerea Frontierei Siret-nr. ) şi F.F.F. (şeful Biroului Vamal Siret-n.r.), fiind nemulţumite că maşinile sunt verificate şi la roata de rezervă (locaşul unde sunt depozitate ţigările-n.r.) - conv. de la ora 09:16:29. Atât N.N. cât şi H.H.H. s-au interesat dacă cele două le-au adus ţigări, dar datorită controalelor din vamă, despre care au aflat de la P.P.P.P.P. (ce lucrează în Vama Siret), acestea nu s-au mai deplasat în acea zi în Ucraina.

Pentru ca inc. G. să se deplaseze pe data de 14 martie 2009 în Ucraina, unde aceasta a fost de două ori între orele 13.59-16.03 şi 17.27-18.37, s-a interesat dacă printre autoturismele din parcarea Vămii Siret, destinate funcţionarilor instituţiei, se află şi maşina (proprietatea cms. P.P.), întrucât se temea ca acestea să nu-i controleze autoturismul la întoarcerea în România. (conv. de la orele 14.48.49 şi 15.58.40) . Totodată, la ora 15.40, i-a comunicat inc. L. că s-a dus în Ucraina de unde a luat doar 10 cartușe de ţigări, ca să-i iasă drumul şi că nu este o mare pierdere în cazul în care este controlată, le scoate şi le pune la Camera de corpuri delicte a vămii.

La data de 15 martie 2009 colaborarea şi ierarhizarea membrelor grupului, rolul principal jucat de inc. G., care era persoana de legătură cu poliţiştii şi vameşii din Vama Siret, sunt demonstrate de faptul că după ce Y. află că un autoturism gri cu o echipă de control este parcat la staţia Peco Severin de lângă vamă, că în Punctul de Trecerea Frontierei este un alt autoturism albastru, iar la intersecţia cu Botoşaniul este o echipă de control de la Siret, aceasta i-a cerut inc. H. să-i comunice această distribuţie a echipelor de control şi inc. G. (conv. de la ora 12.28.12) pentru a solicita poliţiştilor apropiaţi ei date suplimentare.

Inc. ag. O.O. (aflat de serviciu în patrulă mobilă, cf. planului de acţiune a Serviciului de Poliție a Frontierei Siret - n.r.) îi divulgă inc. G. date cu caracter de „secret de serviciu”, respectiv că a venit o echipă de control de la Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră Rădăuţi în zona vămii, spunându-i să aibă grijă ce face (conv. de la ora 12.29.29), aceasta cerându-i să o anunţe despre evoluţia situaţiei.

G. : - Da Sorinel!

O.O. Uite o venit băieţii de la Rădăuţi pe aici!

G. : - Da?

O.O. Da, la intervenţie.

G. : - Păi (…) aoleu (…).

O.O. Pe unde eşti?

G. : - Am intrat la dânşii deja.

O.O. Da?

G. : - Îhî (…).

O.O. Na (…).

G. : - Hai că mă întorc.

O.O. Vezi tu ce-i faci.

G. : - Da da (…) hai bine.

O.O. Bine, bine, pa pa!

G. : - Mă anunţi tu, da?

O.O. Da, bine, pa!

Pe această tură de serviciu inc. H. s-a deplasat în Ucraina de trei ori (11.27-12.31, 15.46-16.54 şi 18.01-18.49), inc. G. de două ori (11.42-14.55 şi 15.57-17.00), Z. o dată (07.24-08.19), Y. o dată (11.20-12.10) şi U. o dată (15.08-15.46), ţinând legătura în permanenţă între ele pentru a se informa despre locaţia echipelor de control, despre suma pe care să o dea poliţiştilor de frontieră, respectiv momentul oportun pentru a se întoarce în România şi strategia ce trebuia adoptată.

Inc. H. şi inc. G. au intrat prima dată pe teritoriul Ucrainei la orele 11.27.38, respectiv 11.42.42, aceasta din urmă comunicându-i celeilalte precum şi lui Y. datele aflate de la poliţist.

După ce s-au întors în România şi au reușit să treacă fără să abandoneze ţigările sau să fie întoarse de vameşi în Ucraina (conv. de la ora 15 iunie 37), inc. G. îi comunică inc. H. că tocmai a dus ţigările lui H.H.H. şi îi cere să oprească la echipa de control de pe traseu şi să le dea câte 5 (50 lei - suma pe care o dădeau de obicei) pentru fiecare dintre ele două, întrucât inc. G. a luat-o pe partea cealaltă (intersecţia cu Mihăileni - n.r.), inc. H. confirmând că le va da câte 5 pentru fiecare (conv. de la ora 15.19:39):

G. : - Da, la H.H.H. am venit.

H. : - A, bun!

G. : - Că l-am văzut şi pe x, zic dacă se întoarce, dacă (…).

H. : - A, bine, bine. Hai bun, nu că eu eram aici şi zic îţi luam banii, da’ aşa dacă (…).

G. : - Ăăă?

H. : - Eram aici şi îţi luam banii, da’ dacă te-ai dus pe acolo, bine.

G. : - Care bani?

H. : - Mă gândeam că te-ai dus pe partea astalaltă, da’ (…).

G. : - A, nu nu nu (…).

H. : - Dacă te-ai dus pe acolo (…) ce faci, te mai întorci?

G. : - Da’ aşa opreşte tu şi dă-i că eu nu i-am dat că am zis că mă întorc înapoi ca să te cunoască şi pe tine.

H. : - Aha şi cât îi dau? Îi dau 5 sau 5 la amândouă?

G. : - Nu, dă-i 300 pentru tine.

H. : - Şi pentru tine?

G. : - Eu îi dau eu că îi dau mai mult, am mai vorbit, am mai (…).

H. : - Aha, bine. Hai că mă întorc (…) şi mergem acasă, nu?

G. : - Ăăă?

H. : - Mergem acasă, nu?

G. : - Nu mă duc acasă, mai mă duc o dată.

H. : - Mai mergi o dată? Hai că opresc şi-i dau eu. Tu, îi dau şi eu 5, dă-l încolo, lasă-l.

G. : - Pentru mine nu, lasă că eu vorbesc (…).

H. : - Bine, nu pentru tine (…).

Pentru a putea intra în România cu întreaga cantitate de ţigări pe care o transporta, inc. G. a dat suma de 100 lei ag. S.S. astfel încât acesta să nu sesizeze lucrătorii vamali pentru a efectua control amănunţit asupra celor două autoturisme (ale inc. H. şi inc. G.), să nu solicite efectuarea de controale pe artera de comunicaţie din raza de competenţă a Serviciul Poliției de Frontieră Siret, respectiv pe traseul Vamă Siret - oraş Siret şi să nu se dispună confiscarea ţigărilor pe care le două inculpate le-au introdus în România peste plafonul legal şi fără plata taxelor vamale.

Inc. G. analizează apoi cu U. cauza necazurilor ce au început să le aibă în vamă, respectiv că poliţiştii vor tot mai mulţi bani si trebuie să dea bani în mai multe locuri (conv. de la ora 15.57:00):

G. : - Greu fată (…).

U.: - Da, când îl mai văd şi pe S.S. aista, Doamne Maica Domnului, atâta se mai uită şi (…). Doamne! Da, da, văd că nu-i nimic. (ag S.S.-n.r.).

G. : - Vai, nu pot să-l suport nici eu pe acesta de mor că de la dânsul şi de la N.N.N porneşte tot. (N.N.N. - n.r.)

U.: - Vai Doamne, da’ tu ştii cum se uita? Doamne, aveai impresia că mai, mai s-ar (…) nimic (…).

G. : - Da’ cine-i, mă rog el? E (…).

U.: - Da (…) Doamne!

G. : - Fată, dacă mie (…) îi zice H. lu’ N.N.N. „Da’ ce faci îţi faci brâu?” „Da eu şi când erau vremurile bune, îmi făceam brâu.” (ţigări ascunde pe corp-n.r.).

U.: - Doamne (…).

G. : - Da!

U.: - Eee, eee, eee ca să vezi fată (…).

G. : - Brâu unde? La roată, unde-ţi făceai brâu?

U.: - Da tu.

G. : - Zi şi tu! Nu de la dânsa porneşte că m-am întâlnit cu Sorin ăsta frumuşel ştii (…).

U.: - Aha.

G. : - Şi mi-o zis, o zis că „parcă auzi că pun vreo 6,0 aşa” Şi am zis că „şi care e problema Sorin că pun?” „Că nu-s mulţumiţi că pun 5 aşa ştii (…)”

U.: - Da (…).

G. : - Da’ eu zic cel puţin când aşa, 5 lu’ A., 5 acolo (…) deci din start 1, 1 şi ceva pe partea aialaltă, la ruşi, pe drum, da’ cum mă, da’ de unde? „Na, îţi dai seama că doar eu nu am nimic cu tine, ce am auzit şi eu aşa.” De la S.S., doar de unde? ( ag S.S.-n.r.).

U.: - Doamne, ce parşav îi, Doamne fereşte!

G. : - Toate de la ăsta pornesc, ascultă ce-ţi spun eu!

U.: - Da (…).

G. : - Nu mă duc la nuntă nici, Doamne (…).

U.: - Nu ştiu ce să fac, aşa aş mai veni înapoi.

G. : - Hai înapoi că m-am întâlnit cu femeia lu’ x (B. - n.r.) ştii şi i-ar fi zis U.U.U. să mai stea oleacă şi să vină mai târziu că nu dau drumul până nu pleacă aiştia, Iaşiul.(Direcția Regională Vamală Iaşi - n.r.).

După ce inc. G. şi inc. H. s-au întors în România pentru a doua oară, fiind înregistrate la autorităţile ucrainene la 16.54.41 şi 17.00.12, s-au deplasat de această dată la N.N., care le aştepta, inc. G. confirmând că a dat unu (un milion lei) pentru amândouă (conv. de la orele 17.17.28):

H. : - Da! Dă-i înainte!

G. : - Da?

H. : - Tu, ăla vorbea la aşa şi ăia de acolo din maşină, coincidenţă, tot aşa vorbeau la (…) da, ai ieşit? Ai ieşit?

G. : - Da, nu-i nimic?

H. : - Nu, hai, îi N.N. acolo!

G. : - H., poate vin după mine!

H. : - Nu vin tu, uită-te (…) trage (…) mergi încetul!

G. : - Nu-i, nu-i, nu-i (…).

H. : - Aha, hai! Da’ i-ai dat lu’ ăla?

G. : - Da, i-am dat 1, i-am spus de la tine şi de la mine.

H. : - Aha, bun, hai!

Faptul că i-a dat bani agentului inc. S.S., l-a confirmat inc. G. şi lui U., spunându-i de asemenea că mai merge încă o dată în vamă dar aşteaptă să intre în serviciu, pe tura de noapte, agentul I.I. (conv. de la ora 17.44.43):

U.: - Da G.!

G. : - Ai plecat?

U.: - Da.

G. : - Na, eu mai merg o dată că de acum tre’ să vină Sorin şi cu Sorin altfel comunic.

U.: - Da, Borş ăsta, mă (…) Doamne, atâta ce se uită, atâta ce vorbea la telefon şi m-o şi salutat. Şi (…) eu nu i-am dat nimic, tu i-ai dat?

G. : - I-am dat.

U.: - Da, nu i-am dat şi (…).

G. : - Am stat de vorbă (…).

U.: - Şi aşteaptă (…).

G. : - Da’ mă gândeam ştii că poate e aşa încrezut ştii, că eu i-am făcut semn că mă întorc înapoi şi el mi-o făcut semn să stau ştii (…) zic Doamne, cine ştie ce mi-o mai face.

U.: - Acum e doua oară?

G. : - Îhî. Că vorbea la telefon (…) şi pe urmă i-am dat că mi-o făcut şi Mihaela ştii să-i (…).

U.: - Aha.

G. : - Şi i-am lăsat, am stat de vorbă, nu era supărat, nu (…).

U.: - Nu, da’ na (…) dacă de 2 ori, tre’ să-i dai mai mult.

După schimbarea turei de serviciu inc. G. discută cu inc. ag. I.I. (aflat în serviciu conform planului de acţiune a Serviciul Poliției de Frontieră Siret.), care îi cere să mai stea prin zonă, iar când aceasta îi spune că pleacă acasă pentru că a văzut nişte lumini, poliţistul îi răspunde că „ăia îs pe ducă” (conv. de la ora 20:27:32), după care la ora 22.03 inc. G. îi solicită să o anunţe spre dimineaţă dacă are timp de „o cafeluţă” (conv. de la ora 22:03:27).

În dimineaţa zilei de 16 martie 2009 inc. G., inc. H., Y., după ce s-au consultat în legătură cu vameşii ce sunt de serviciu, au stabilit să plece în vamă după ora 16.00 întrucât până la această oră este de serviciu cms. P.P. (conv. de la orele 09.52.28, 10.35.16 şi 14 februarie 58).

Începând cu ora 15.48 inc. G. s-a deplasat în Ucraina de trei ori (între 15.48-16.44, 17.35-17.59 şi 19.24-20.10), inc. H. de două ori (între 17.36-18.00 şi 03.56-04.34) şi U. o dată (între 17.57-18.38), discutând între ele despre faptul că „este bine”, dar că apoi în parcarea adiacentă vămii Siret a venit cms. M.M. cu autoturismul.

După ce inc. G. a intrat a treia oară în România, la ora 20.10, fiind informată că pe traseu este o echipă de control de la „intervenţie” (conv. de la 20.34.35 cu L.) i-a cerut lui U., iniţial, să meargă să verifice traseul şi apoi să se deplaseze până la intersecţie cu loc. Mihăileni, întrucât ea, Z. şi H. stau la rând în vamă, spunându-i totodată că i-ar arunca două-trei „poşete” cu cartuşe cu ţigări, ca să „se mai elibereze”. Aceeaşi solicitare o formulează şi faţă de inc. L., căruia i-a spus că i-ar arunca „vreo două poşete”:

(conv. de la ora 20.48.12 şi 20.59.12 cu U.):

U.: - A, eşti şi tu la rând, nu?

G. : - Îhî.

U.: - Hai că eu stau aici şi vă ţin la curent.

G. : - Da’ tu unde eşti?

U.: - La cafea aici.

G. : - Aaa şi eşti goală?

U.: - Da.

G. : - Aa, poate s-o las repede pe J.J.J.J., (care era în autoturism cu G. - n.r.) cu 2-3 poşete măcar să nu mai trag în parcare să văd ce fac (…).

U.: - Acum deocamdată aici e bun de partegiu.

G. : - Hai că eu trag, da’ să mă eliberez de nişte poşete că dacă vin iar ca ieri (…).

U.: - Da.

G. : - Nişte documente să mai eliberez. (râde).

U.: - Da, da’ înainte cât, dacă mai ai 2-3, mă duc să văd ce e traseul, poate îs şi plecaţi.

G. : - Da, da, faci tu treaba asta?

U.: - Ăă?

G. : - Faci tu treaba asta? (râde).

U.: - Câte maşini mai ai?

G. : - Am, am vreo 10 cred că (…).

U.: - Vreo 10?

G. : - Sau Găleata te-o pus să stai.

U.: - Ea, ea, păi da şi B. şi H. şi nu ştiam dacă ai intrat şi tu şi (…).

G. : - Eu oricum îs înainte, B. nu ştiu dacă are 2-3 maşini în faţa mea şi H. e în spatele meu.

U.: - Hai că (…).

G. : - Hai bine.

U.: - Nu ştiu că este ceva şi aici la peco.

G. : - Da’ du-te o fugă, dacă eşti goală, du-te o fugă!

U.: - Hai că mă duc acum o fugă.

U.: - Tu G., nu cred că e loc de venit, serios (…).

G. : - De ce?

U.: - Îs ăştia, s-au pus aici lângă peco, ştii (…).

G. : - Da.

U.: - Şi văd toate maşinile şi toate opresc, m-o oprit şi-s 2 dubioşi de numa’-numa’.

G. : - Deci la peco, nu?

G. : - Şi stai, trage înspre Mihăileni, uită-te cu botu’ măcar.

U.: - Îhî.

G. : - Vezi, mai trece ceva, mai (…) nici nu ştiu ce să fac, Doamne!

U.: - Nu ştiu, îs foarte (…).

G. : - Dacă erau mai încolo, hai că tâşneai repede.

(conv. de la ora 20.56.57 cu L.):

G. : - Nu eşti pe aici, prin zonă?

L. : - Nu, da’ de ce? Să vin?

G. : - Dacă, în caz că trec, aş arunca 2 poşete la tine(râde).

L. : - Păi da’ eu-s la firmă.

G. : - Nepoata (râde).

L. : - Am auzit, da, da, da (…).

G. : - Ăă, nu vrei să stai pe acolo?

L. : - Da, să stau afară sau unde vrei?

G. : - În parcare.

La ora 21 martie 28 inc. ag. O.O. (ce făcea parte din aceiaşi echipă cu inc. A. ce a intrat în vamă la 21.40 conform Registrului de acces în Punctul de Trecerea Frontierei Siret - n.r.) a avertizat-o pe inc. G. că „are ceva dulăi” pe acolo, acesta spunând că va sta „cuminţică”, dar să-i spună când „e de un ceai, de un capucino”.

Deşi inc. G. a ieşit din Ucraina la 20.10 cu 80 pachete ţigări ( 8 cartuşe de ţigări), după această oră ea nemaifiind evidenţiată în fişele de control ale vameşilor din tura 16/17 martie 2009, lucru ce se datorează prezenţei în Vamă, în intervalul orar 21.40 - 22.15 a inc. insp. pr. A. şi inc. ag. O.O.

Acest mod de lucru al vameşilor, de a nu înscrie autoturisme ce transportă ţigări în fişele de evidenţă decât după ce au ajuns la destinaţie fără să fie oprite pe traseu, a fost utilizat şi în alte dăţi, însă în cazul cantităţilor mai mari de ţigări, lucrătorii vamali trebuiau să aibă garanţii că traseul este asigurat de inc. A.

În timp ce inc. G. se afla „aproape de poartă (Punctul acces P1) lângă parcare”, dar nu putea intra în parcarea adiacentă vămii pentru că putea fi observată de echipa de control aflată la Staţia Peco Severin (amplasată la câte sute de metri de Vama Siret), inc. L. i-a sugerat mai multe variante de a scăpa fără să-i fie confiscate ţigările:

- să stingă farurile maşinii şi să facă stânga „spre ecologie”, iar la colţul acestei clădiri să scape de „poşete” şi să le arunce prin iarbă pentru a nu i le găsi echipa de control (conv. de la ora 21:05:18),

- are de ales între a intra în parcare ori a merge înainte cu tupeu spre echipele de control, propunându-i acesteia să aleagă prima variantă, întrucât echipa de control are 3 maşini oprite pentru verificări (conv. de la 21:13:26),

- să nu mai aştepte şi să intre şi ea în parcare, pentru că dacă echipa de control va veni după dânsa, inc. L. îi va reţine câteva secunde (conv. de la ora 21:17:58),

- să-şi ducă maşina între maşinile vameşilor din incinta vămii, după care să se îndrepte spre artera de ieşire din ţară spre Ucraina, pentru că echipa de control va considera că organele vamale au dispus întoarcerea autoturismului cu care se deplasa G. în ţara vecină. Inc. G. afirmă că ar încerca să rişte şi să intre în România pe lângă echipa de control ca să vadă dacă va fi sau nu oprită, adăugând că situaţia este dificilă, întrucât dacă eşti prins în parcarea adiacentă vămii, poţi declara că ai cumpărat ţigările de acolo şi nu că le-ai adus din Ucraina (conv. de la 21:20:44).

- să iasă din vamă pentru că el a venit înapoi în parcare, iar echipa de control a plecat din zonă (conv. de la 21:31:05, 21:35:42, 21:49:11).

Astfel pe data de 16 martie 2009 vameşii i-au permis, la a treia intrare în ţară, inc. G. să introducă în România cu autoturismul, în care se deplasa şi J.J.J.J., cantitatea de 8 (opt) cartuşe cu timbru ucrainean, dar pe traseu a fost oprită de o echipă de control de la Direcția Regională a Vămilor Iaşi, care i-a confiscat ţigările şi au întocmit Adeverinţa de reţinere a bunurilor 800 pe numele lui G. şi Adeverinţa de reţinere a bunurilor pe numele lui J.J.J.J.

La ora 23:07:18 inc. G. a sfătuit-o pe Z. să stea acolo pentru că „e nenorocire”, întrucât a avut 8 din „acelea” (cartuşe de ţigări), care i-au fost luate de Direcția Regională Vamală Iaşi şi au vrut să-i dea şi amendă, dar a scăpat de amendă, primind doar avertisment, întrucât a venit de urgenţă inc. A. la faţa locului, care a crezut despre ea că are mai multe ţigări în maşină.

Aşa cum reiese din convorbirile din această zi inc. G. a introdus ţigări în România şi la primele două deplasări în ţara vecină, pe care le-a vândut numiţilor N.N. şi H.H.H.

Întrucât era tura de noapte condusă de inc. A., acesta a fost întrebat de inc. H. dacă „este sau nu bine”, pentru că ea e prin zonă (conv. de la ora 23:33:41), respectiv dacă poate să mai bea „cafeluţa aia”, dacă să se pornească, poliţistul spunându-i că îi va da un beep (conv. de la ora 02:04:27).

După ce la ora 03.59 inc. H. s-a deplasat în Ucraina, l-a sunat din nou pe inc. A. şi l-a întrebat dacă „mai pot să bea o cafea”, poliţistul răspunzând afirmativ, inc. H. adăugând că vine în 10 minute (conv. de la ora 04:29:01). La ora 04.34 aceasta a intrat în Vama Siret, dar a fost întoarsă în Ucraina de vameşul inc. H.H. (H.H. care a întors-o în UK la 04.30, cf fişei de evidenţă 1542 - n.r.), fiind sfătuită de inc. A. să-i spună lucrătorului vamal că este verișoara lui şi să mai încerce o dată să intre în România (conv. de la ora 04.37.40):

A. : - Da!

H. : - Auzi, iar am nimerit cu (…).

A. : - Cu cine?

H. : - Domnu’ H.H.

A. : - N-are nimic, spune-i că eşti verişoara mea.

H. : - Da’ i-am spus şi o zis că nici nu discută, nici nu vrea să audă (…).

A. : - Du-te şi spune-i să nu se prostească!

H. : - Da’ unde că deja am întors maşina că nici nu vrea să audă.

A. : - Na, mai du-te o dată, pa!

Ulterior inc. A. i-a cerut inc. H. să intre pe artera dreaptă, să meargă la celălalt „la bunicul” (vameş F. - n.r.) acesta spunându-i că şi vameşul „H.H.” este acolo, „face gât” şi a început să strige la ceilalţi că de ce o lasă pe H. (conv. de la ora 04:53:35):

A. : - Da!

H. : - Ce fac?

A. : - Du-te acolo da, pe portiţa aia din dreapta.

H. : - Da, el îi acolo şi face un gât acolo.

A. : - Du-te la alălalt, la Bunicu’.

H. : - Da’ o început să strige şi la ăştia că vezi eu am trecut şi nu ştiu ce pe acolo.

A. : - Du-te la Bunicu’.

H. : - Mai încerc o dată, da’ îi (…).

A. : - Na, hai bun pa!

După ce ofiţerul află de la inc. H. că nici celălalt nu vrea să o lase să intre în ţară (vameş S.S.S.S. care a întors-o în Ucraina la ora 05.00, cf. fişei de evidenţă), pentru că se teme ca vameşul „H.H.” să nu comenteze şi să nu raporteze dimineaţă incidentul cuiva, o sfătuieşte să aştepte până la ora 07,00 şi apoi va rezolva el probleme (conv. de la ora 05:04:27):

A. : - Da!

H. : - Nu vrea că celălalt o zis că ăsta o să mănânce ceva la (…).

A. : - Poftim?

H. : - O venit cineva şi o zis că nu poate că o să mănânce cineva dimineaţa.

A. :- Aha.

H. : - La micul dejun.

A. : - Aha, am înţeles. Mai stai aşa până la 7 aşa şi după aia rezolvăm treaba.

La ora 05.25 inc. H. a fost controlată de vameşul inc. F. care i-a permis intrarea în România, conform fişei de evidenţă 1545.

În zilele de 18 martie 2009 şi 19 martie 2009 inc. G., Y., H., Z., U. şi A.A., datorită faptului că în Vama Siret era cms. P.P., cms. M.M., vameşul E.E.E. şi alte echipe de control nu au mai fost în Ucraina, unele dintre ele deplasându-se totuşi o singură dată, însă „au lăsat totul” în ţara vecină (conv. de la 20.26.52).

La data de 20/21 martie 2009 coordonatorul poliţiştilor de frontieră a fost inc. A., iar pe artera de intrare în ţară a fost planificat inc. K.. Profitând de această situaţie, inc. G. şi inc. H. au stabilit să se intereseze ce vameşi sunt de serviciu şi să meargă să vorbească cu „T” (insp. pr. A. - conv. de la ora 19.17.56), după care aceasta din urmă a precizat că a trecut în Ucraina. I-a precizat inc. H. că vameşul inc. K. i-a zis că până la ora 01,00 nu va da liber de vamă în ţară cu o cantitate mai mare de ţigări.

Inc. G. s-a deplasat prima dată în Ucraina între orele 20.35-21.15, fiind controlată la intrarea în ţară de vameş inc. K. la ora 21.27 (fişa de evidenţă), transmiţându-i apoi lui inc. H. că vine în zonă şi „T” (conv. de la ora 21.56.05);

G.: - Alo ?

H.: - Da !

G.: - Te-ai întors ?

H.: - Nu, chiar acum am plecat de pe loc şi mă duc înainte !

G.: - Aha (…) . E bine, vine şi T, ştii ?

H.: - Aha !

G.: - Până vii tu, până ajung şi eu, până te întorci tu !

H.: - Bine !

G.: - Hai, pa !

Inc. G. s-a deplasat a doua oară în Ucraina la ora 22:48:15, iar înainte de a se întoarce în România l-a sunat pe inc. insp. pr. A. şi l-a întrebat dacă nu îi „este dor de dânsa” (conv. de la ora 02.43.44). Ofiţerul a apelat-o la telefon pe inc. G. şi a chemat-o să vină la „camera a doua, aicea” (conv. de la ora 03.00.48). După şapte minute, respectiv la 03 iulie 23, inc. G. a intrat în România şi a fost controlată la intrarea în ţară a doua oară tot de inc. vameş K., care trebuia să procedeze la efectuarea unui control amănunţit, conform dispoziţiilor interne vamale (fişa de evidenţă).

Din imaginile camerelor de luat vederi amplasate în Vama Siret, din tura de noapte 20/21 martie 2009 reiese că inc. G. însoţită de K.K.K.K., cu autoturismul, a ajuns pe artera de intrare, pentru a intra a doua oară în România, la ora 03.21.22 şi are o singură maşină în faţă, la care se efectua deja controlul vamal.

Deşi erau doi lucrători vamali pe arteră, unul verificând maşina din faţă, K.K.K.K. a intrat în ghereta vameşilor de unde a ieşit vameşul K., ce s-a îndreptat spre autoturism.

După ce G. a deschis portbagajul maşinii vameşul K. a verificat interiorul portbagajului, de unde inc. G. a scos pe o bancă un bagaj ce pare a conţine cartuşe cu ţigări, după care în prezenţa vameşului îl aşează în autoturismul său. Vameşul verifică interiorul maşinii deschizând portierele stânga faţă-spate, iar după ce inc. G. discută cu K. şi acordă liber de vamă autoturismului, autoturismul staţionând pentru control 5 min. şi 6 sec, (fişa de evidenţă).

Cu toate acestea inc. G., după ce a ieşit din Vama Siret, observând o echipă de control în dreptul Staţiei Peco Severin, cu girofarurile aprinse, a intrat cu autoturismul, în care avea cantitatea de 1.480 pachete de ţigări, în parcarea adiacentă Vămii Siret şi l-a întrebat pe A. despre ce este vorba, cerându-i să se edifice (conv. de la ora 03:16:56):

A.: - Da !

G.: - Alo (…) vreau să te văd un pic, pot ?

A.: - Păi eu îs aicea, la pod !

G.: - Dar e ceva la x !

A.: - Nu-i nimic !

G.: - Este la x !

A.: - Ce să fie, nu-i nimic la x !

G.: - Este (…) m-am întors înapoi repede !. Hai, du-te până acolo !

A.: - Hai că mă duc, pa !

După ce inc. A. a ascultat-o pe inc. G. şi s-a deplasat la Staţia Peco Severin pentru a verifica terenul, constatând că nu este nimeni acolo şi deci ea „e cu capul”, ofiţerul află de la aceasta că echipa de control a venit în parcarea adiacentă Vămii Siret, iar ea, de frică, a intrat în WC-ul de acolo. Totodată, i-a cerut inc. A. să vină la dânsa pentru că îi este frică, acesta răspunzând să stea acolo că va ajunge şi el, dar nu îi vede pe ceilalţi (conv. de la ora 03:19:47):

G.: - Da !

A.: - Băi, tu eşti cu capul ? (…) . Cine e la x, nu e nimeni !

G.: - Auzi, au venit aicea, sunt în parcare (…) au venit (…).

A.: - Cine e ?

G.: - Nu ştiu !

A.: - Dar este (neinteligibil).

G.: - Da, da (…) din acela fain (…) hai vin-o repede până aicea !. Vai, ce mi-e frică (…).

A.: - Stai liniştită, vezi-ţi de treabă !

G.: - Hai, te rog !

A.: - Ei stau lângă tine sau ce fac ?

G.: - O venit acum, da !. Eu am intrat în WC !

A.: - Na, bine !. Stai acolo, dar unde dracu, că nu-i văd nicăieri !

G.: - Nu ştiu !

A.: - Hai bine, bun (…) pa !

Inc. G. a fost însoţită în Ucraina de o nepoată a soţului său K.K.K.K., la care a rămas telefonul inculpatei, motiv pentru care a discutat la telefon cu V.V., căreia i-a spus că ea (nepoata) este în barul aferent parcării vămii cu o echipă de control şi nu ştie unde este inc. G., care a lăsat-o cu două sacoşe cu ţigări în bar, unde au venit şi „mascaţii”. V.V. i-a cerut ca să declare că a cumpărat ţigările pentru el din România de la un rus „cu o motocicletă”, pe fondul discuţiei dintre V.V. şi K.K.K.K., auzindu-se cum aceasta din urmă poartă discuţii şi cu echipa de control, care-i cerea să meargă la maşină, ea spunând că le-a luat de la cineva, acum (conv. de la ora 03.24.26 şi 03.31.28).

Inc. A. o sfătuieşte pe G. să meargă la băieţii de la poliţie şi „să dea la pace cu ei” pentru că el nu-i cunoaște, crede că a fost pârâtă pentru că au venit glonţ la maşina sa şi nu aveau de unde să ştie că ea are ţigări. Poliţistul îi spune că aceștia au venit dinspre Botoşani şi au trecut glonţ pe lângă el când stătea la pod şi că celelalte fete de la Botoşani s-au întors în Ucraina (conv de la ora 03:35:30).

A.: - Acum au plecat băieţii de la poliţie, acolo !

G.: - Văd că nu mai pleacă de aici !

A.: - Auzi, cel mai bine să mergi, să dai la pace cu ei (…) le spui : am cărat toată noaptea, asta este !. Ei stau în maşină, nu pleacă (…) stau în maşină şi păzesc !

G.: - Vai de mine !

A.: - Ai fost pârâtă (…) o venit glonţ, nu avea de unde să ştie (…).

G.: - Auzi, tu nu te cunoşti nici cu unul din ei ?

A.: - Nu, nici nu ştiu cine sunt (…) de unde să ştiu dacă ei au trecut glonţ (…) nu ţi-am spus !

G.: - Dar astealalte, unde sunt că erau în urma mea !

A.: - Păi o venit din partea aia spre Botoşani (…).

G.: - Păi, alelalte, unde sunt că erau în urma mea (…) trebuiau să iasă !

A.: - Nu, îs înapoi !

G.: - Vai de mine !

A.: - O venit dinspre Botoşani !

G.: - Vezi poate se poate face ceva (…) dacă este loc !

A.: - Este loc, du-te şi dă-o la pace !

G.: - Ar trebui să merg înapoi !

A.: - Na, urcă-te în maşină şi tai-o înapoi !

G.: - Păi aşa vreau să fac dar dacă ar pleca oleacă de aicea !

A.: - Na, eu ştiu (…) să plece (…) dar dacă nu, du-te şi dă-o la pace !

G.: - Îţi dai seama că ăştia nu vor nimic !

A.: - Ba da, că o mai dat la pace !. Hai că mă mai sună şi astalaltă !

Totodată K.K.K.K. i-a comunicat lui V.V. că a declarat că a cumpărat ţigările în România, că a plecat împreună cu G. la autoturismul şi că le sunt confiscate ţigările (conv. de la orele 03.39.21, 03.45.09 şi 03.58.59).

Au fost întocmite procesele verbale de confiscare pe numele lui G. şi K.K.K.K. prin care le-au fost confiscate 1.480 pachete de ţigări, respectiv câte 740 pachete de la fiecare. A fost aplicată câte o amendă în sumă de 500 lei fiecăreia dintre acestea

Inc. H., după ce a intrat în ţară la ora 03 iulie 58, a fost întoarsă în Ucraina de vameşul K. pentru că depăşea plafonul admis de Regulamentul Vamal (fişa de evidenţi nr1410), iar după ce a lăsat ţigările în ţara vecină a reintrat în România la ora 05.42.57, cu autoturismul, fiind controlată de vameşul C.C.C.C. la ora 05.50 (fişa de evidenţă nr. 1646).

U., după ce a intrat în România la ora 05.51.46, a fost controlată la intrarea în ţară de vameşul A.A.A.A.A. la ora 06.14, care i-a întocmit Adeverinţă de reţinere a bunurilor, întrucât depăşise plafonul legal admis pentru bunurile pe care le transporta.

Inc. G. i-a povestit inc. H. cum i-au fost confiscate ţigările, ambele fiind supărate pe inc. A., pentru că le-a chemat în condiţiile în care era supracontrol şi nu le-a atenţionat că este o echipă de control în zona vămii.

(conv. de la ora 05 august 51):

H.: - Alo !

G.: - Ce faci ?

H.: - M-am întors !

G.: - Ai lăsat ?

H.: - Da, acum las !

G.: - O venit şi facultatea !

H.: - Îhî (…) făcea naşpa ?

G.: - Am pus-o (…) Doamne, dă-i dracului !

H.: - Ţi-o luat tot ?

G.: - Tot, vai Mihaela ce ruşine, îţi dai seama ?

H.: - Dar te-ai intersectat cu ei tu, s-au cum a fost ?

G.: - Nu, dar spune tu dacă A. acesta este sănătos !

H.: - Dar o trecut pe lângă ei şi nu te-a anunţat ?

G.: - Nu, el era în intersecţie, aicea (…) aproape de linia ferată şi aiştea erau la x (…) când am ieşit, am văzut ceva aprins, că o mai ieşit o maşină în faţa mea şi o oprit-o (…) îţi dai seama că m-am apropiat de ei şi când am văzut aşa, m-am întors înapoi şi de emoţie, am tras în parcare şi am fugit în WC, dar eu trebuia să mă duc tot înainte (…).

H.: - Păi nu ştii cum e când eşti (…)

G.: - Da, şi din greşeală am luat telefonul lui Anca (…) eram cu tel. lui Anca, în WC (…) nu aveam cum să vă spun, Anca era cu poşetele în bar (…) şi s-o dus la Anca, vai, îţi spun (…) doamne!

H.: - S-o dus şi la Anca, nu ?

G.: - Da !

H.: - Săraca, prin ce a trecut !

G.: - Auzi, dacă-l vezi pe O., 75 aveam ! (vameş K. - n.r.).

H.: - Da, am înţeles (…) dar cum n-o putut să-ţi spună !

G.: - Na, spune tu (…) intram toate (…).

H.: - R. (…) că ea niciodată nu a mai intrat aşa (…) voiam să-i spun : când veneai cu 4 şi intrai cu toate 4, cum era ?

G.: - da !

H.: - O fost una înaintea mea, una după tine, cum dracu (…) acela o greşit că i-o chemat pe ăştia (…) (discuţia se întrerupe).

(conv. de la ora 05:37:09):

H.: - Tu, lumea nu ştie exact dar cică o pomenit ceva de 150 (…) am impresia că ei nu ştiau faza, când m-am dus eu şi le-am povestit (…) or fi spus la mişto, 150 (…) dar nu că era vorba de tine (…) după aia m-am dus şi l-am luat şi pe x (…) am făcut legătura când i-am întrebat : bă, v-o zis fetele de G. ? .Nu ştiau (…) x a scăpat şi pixul din mână, când a auzit !.- Tu dar cu acesta te-ai intersectat ?

G.: - Cu cine ?

H.: - Cu acesta, sau nu te-ai mai văzut cu el ?

G.: - Ba da, mă enervează, ce nu putea să se ducă să verifice ?

H.: - Dar cum tu, ăia acolo şi el nu se duce să verifice ?

G.: - Îl sun să-l întreb : tu eşti acolo la x ? . Răspunde : Nu, ce x ? Dar cum, zic: sunt (…) el spune : nu are cum să fie !

H.: - El nu avea habar, fato !

G.: - Da !

H.: - Poate au vreun drum pe acolo (…) spre casa noastră şi să vină să iasă acolo, oare ?

G.: - Nu, că ei o ieşit de după x şi eu am zis că e el, ştii ?

H.: - Da !

G.: - Când am văzut că a aprins alea, eu deja mă apropiam de dânşii !

H.: - Da, da !

G.: - Dar când o aprins alea, mi-am dat seama că nu poate să fie el, ştii (…) că nu aprinde el acelea

H.: - I-o urmărit ?

G.: - Ei, un căcat !

H.: - Dar dacă pica ( neinteligibil) (…) tot aşa se purta oare ?

G.: - Dar nu i-am cunoscut, îţi dai seama că erau cu de alea pe faţă (…).

H.: - Da (…) săraca, prin ce ai trecut (…) nici nu vreau să mă gândesc !. Eu nu mai vin când e el, G. !

G.: - Cine tu ?

H.: - TIMO (…).

G.: - Care, tu ?

H.: - TI-MO.

G.: - Hai, du-te !

H.: - O venit la mine şi o început să-mi scoată după ce a venit Dan şi (…).

G.: - Hai, lasă-mă !

H.: - Da, cum (…) mi-a zis că pot să-i demonstrez că n-am atâtea şi să mergem la (…) !

G.: - Doamne !

H.: - Da, tu (…) nu-mi mai trebuie când e el (…) veci (…) am mai avut odată cu el şi (…).

G.: - Şi te-o întors înapoi ?

H.: - Da !

(conv. de la ora 05.53.51):

H.: - Şi vine R.R.R.R.R. (vameş R.R.R.R.R. - n.r.) şi mă întreabă urlând la mine, cine era maşina din faţa mea (…) era G., dar eu i-am spus că mi s-a părut că era o maşină rusească, m-am făcut că nu ştiu şi să dau din umeri (…) dar el spune : n-o fost G. ? . O venit piticania şi a zis : e semnalul lui A., nu ?. Eu nu te las !

G.: - Na spune tu (…) din cauza lui A., s-o întâmplat tot din cauza lui A.!

H.: - Nu, le-am spus că mă întorc şi gata . Ele aşteaptă să vadă care e treaba că eu am intrat înainte (…) nepoata lui R. era în faţa mea (…) dar Camelia unde e oare ?. Acesta e fantastic, să fie în zonă şi să nu-ţi dea telefon !

G.: - Hai, spune tu (…) nici nu-mi vine să cred !

H.: - Se aude tu, ce crezi că nu face raport (…) acesta ce o zis : la ce să mai ies că mi-a dat atâţia bani şi asta vrea banii înapoi (…) nici nu o vrut să iasă, tu ! (vameşul K. să iasă pe arteră-n.r.).

G.: - Da !

H.: - Că acesta m-o întrebat : ce e Suceava sau Botoşani şi eu i-am spus : Botoşani 04 (…) m-o întrebat, ca să figurez la dânsul la întoarcere (…) să nu aibă probleme (…) vai de capul nostru, ce să păţim noi din cauza lui (…).

G.: - Na, tu !

G.: - Dan nu a ieşit de loc, nu ?

H.: - N-o vrut să iasă, la trimis pe Denis să ia numărul la maşină (…).

G.: - Oare cine vrea raport ?

H.: - Vezi-ţi de treabă (…) ce a ţipat Ostro la mine, şi m-a întrebat cine era : G. (…) te mai întreb odată (…) m-am gândit că n-o să mă ia la bătaie, ce-o să-mi facă (…) dar trebuie să ne liniştim (…) îţi dai seama, atunci când a fost treaba cu Cornel ( evenimentul din 14 ianuarie 2009 când i s-a confiscat lui G.G.G. 1.496 pachete de ţigări - n.r.), s-a raportat, tu (…) vorbea cu şeful şi ce, nu tot vom raporta ?. Poate o să facă A. ceva, ca să nu (…).

G.: - Dă-l dracului că nu face nimic !

H.: - În sensul să nu ia amploare, la asta mă refer !

G.: - Ca să avem pe altcineva, dar pe cine ?

H.: - Păi când să faci manevra dacă a fost aşa un timp de scurt ! . Tu te-ai intersectat cu ăia, ce au spus, te-ai întâlnit cu T, nu ?

G.: - Ba da, cred că o venit de la Botoşani (…) dar cum dacă eu am văzut că au ieşit de după x ?

H.: - Ori o fost două maşini şi l-o derutat, nu pot să-mi dau seama !

G.: - Era somnoros (…) când l-a întrebat (…) eu ştiu cum ne-o chemat el, doamne (…).

H.: - Cred că dormea, ai spus tu bine că trebuia să-l trezească Anca, pe el şi nu invers ! . La mine o fost situaţia care o fost dar la tine, să te ia aşa ca din oală !. Mai stau două ceasuri (…) m-o văzut acela cu ochelari şi nu a vrut să vină (…).

Pe data de 22 martie 2009, la ora 14 august 10 inc. H. i-a spus inc. G. că o să-şi schimbe numărul de înmatriculare de la maşină, că inc. A. s-a dat la fund şi nu răspunde la nici un telefon, aceasta din urmă zicând că înainte de a pleca acasă, în dimineaţa zilei de 21 martie 2009, a vorbit cu dânsul şi ofiţerul i-a spus că îi pare rău.

De altfel inc. G. a introdus ţigări în România pe data de 21 martie 2009 şi la prima intrare când a venit din Ucraina, aşa cum i-a povestit numitei inc. A.A. (conv. din 23 martie 2009 de la ora 13.23.02), bunurile fiind identificate cu ocazia percheziţiei efectuate la data de 23 martie 2009.

Din probele administrate în cauză, rezultă că membri grupului au desfăşurat activităţi de contrabandă şi trafic cu ţigări prin Vama Siret, atât înaintea perioadei în care au fost monitorizaţi cât şi pe parcursul acestei perioade, fapt demonstrat şi prin actele de constatare şi confiscare întocmite de unii reprezentanţi ai organelor de control vamal cât şi ale poliţiei de frontieră.

Deplasările frecvente pe care membrii grupului infracţional le făceau în Ucraina sunt confirmate de numărul mare de paşapoarte eliberate pentru fiecare persoană, într-un interval de timp relativ scurt, motivat de faptul că erau pline de vize. Situaţia acestor documente este după cum urmează:

- pe numele lui U., au fost emise un nr. de 12 paşapoarte din care 11 au fost anulate întrucât erau completate cu ştampile de trafic.

- pe numele lui H., au fost emise un nr. de 17 paşapoarte din care 16 au fost anulate întrucât erau completate cu ştampile de trafic.

- pe numele lui G., au fost emise un nr. de 17 paşapoarte din care 16 au fost anulate întrucât erau completate cu ştampile de trafic.

- pe numele lui A.A., au fost emise un nr. de 10 paşapoarte din care 8 au fost anulate întrucât erau completate cu ştampile de trafic.

La data de 23 martie 2009 au fost efectuate percheziţii domiciliare la membri grupului, ocazie cu care s-au constatat următoarele:

1. În baza Autorizaţiei nr. 358/39/2009 a Curţii de Apel Suceava, s-a procedat la efectuarea unor percheziţii domiciliare la locuinţele numiţilor: inc. A., (poliţist de frontieră, respectiv şef de tură în cadrul Sectorului Poliţiei de Frontieră Siret), X. şi la ferma zootehnică a acestuia, ocazie cu care au fost identificate următoarele bunuri şi înscrisuri:

- 5.140 grivne; (monedă divizionară Republica Ucraina).

- 13 cartuşe ţigări, trei pachete de ţigări, 3 sticle vodkă, toate cu timbru ucrainean; din 21 iulie 2008, întocmit de IPF Suceava, prin care i s-a confiscat pe 21 iulie 2008 numitei I. cantitatea de 220 pachete de ţigări marca Saint George cu timbru ucrainean;

- contracte şi antecontracte de cumpărare pentru suprafaţa totală de 75.925 mp teren arabil situat în diverse localităţi din Jud. Suceava;

- contractul de vânzare-cumpărare din 09 martie 2009, prin care soţii A. și C. achiziţionau suprafaţa totală de 10.607 mp teren situat în extravilanul com Grămeşti;

- contractul de vânzare-cumpărare din 09 martie 2009, prin care soţii A. și C. achiziţionau suprafaţa totală de 2.500 mp teren arabil situat în extravilanul Com Grămeşti;

- contractul de vânzare-cumpărare din 03 februarie 2009, prin care A. achiziţiona suprafaţa de 5.200 mp grădină;

- antecontractul de vânzare-cumpărare din 23 decembrie 2005, prin care soţii A. și C. au achitat avans pentru achiziţionarea suprafeţei de 8.800 mp teren arabil situat în com Muşeniţa;

- antecontractul de vânzare-cumpărare din 11 septembrie 2003, prin care A. au achitat avans pentru achiziţionarea suprafeţei de 5.000 mp teren arabil situat în com. Muşeniţa;

- antecontractul de vânzare-cumpărare din 24 februarie 2009, prin care soţii A. și C. au achitat avans pentru achiziţionarea suprafeţei de 7.900 mp teren arabil situat în extravilan şi locul numit „Casa apa”;

- antecontractul de vânzare-cumpărare din 12 martie 2009, prin care soţii A. și C. au achitat avans pentru achiziţionarea suprafeţei de 2.700 mp teren arabil situat în extravilanul oraşului Siret;

- contractul de vânzare-cumpărare din 15 ianuarie 2003, prin care soţii A. și C. achiziţionează suprafaţa de 1.418 mp parcelă virană cu casă şi anexă;

- contractul de vânzare-cumpărare din 22 martie 2004, prin care soţii A. și C. achiziţionează suprafaţa de 12.800 mp teren arabil situat în extravilanul oraşului Siret;

- antecontractul de vânzare-cumpărare din 21 august 2007, prin care soţii A. și C. au achitat avans pentru achiziţionarea suprafeţei de 8.700 mp teren arabil situat în loc. Văşcăuţi;

- antecontractul de vânzare-cumpărare din 22 decembrie 2005, prin care soţii A. și C. au achitat avans pentru achiziţionarea suprafeţei de 7.800 mp teren arabil situat în com. Muşeniţa;

- antecontractul de vânzare-cumpărare din 23 octombrie 2008, prin care soţii A. și C. au achitat avans pentru achiziţionarea suprafeţei de 2.500 mp teren arabil situat în locul numit „toloacă”;

- telefoanele mobile şi paşapoartele pe numele lui C., X., A., S.S.S.S.S. şi T.T.T.T.T.;

- Contracte de abonament pentru serviciile telefonice;

- Carte de identitate a vehiculului şi procura prin care U.U.U.U.U. o împuterniceşte pe inc. I. să conducă în ţară şi în străinătate acest autoturism;

S-a procedat la verificarea datelor din agendele telefoanelor mobile nr. x utilizate de numitul A., fiind întocmit în cauză proces verbal.

2. În baza Autorizaţiei nr. 389/39/2009 a Curţii de Apel Suceava, s-a procedat la efectuarea unor percheziţii domiciliare la locuinţa inc. I.I. (poliţist de frontieră, respectiv conducător auto la Sectorul Poliţiei de Frontieră Siret), ocazie cu care au fost identificate următoarele bunuri şi înscrisuri:

- 3 cartuşe ţigări cu timbru P., 2 cartuşe de ţigări cu timbru P., 8 pachete a 0,5 kg cafea cu timbru P., 2 sticle, 4 sticle vodkă , 4 sticle vodkă, 6 sticle Whisky, toate cu timbru P., 24 pachete ţigări cu timbru ucrainean şi 10 pachete de ţigări cu timbru P.;

- telefonul mobil cu nr. x aparţinând persoanei percheziţionate şi procedându-se la verificarea agendei telefonice s-a întocmit proces verbal.

3. În baza Autorizaţiei nr. 359/39/2009 a Curţii de Apel Suceava, s-a procedat la efectuarea unei percheziţii domiciliare la locuinţa inc. F. (lucrător vamal în cadrul Biroului vamal Siret), ocazie cu care au fost identificate următoarele bunuri:

- 340 pachete de ţigări de diferite mărci: 180 pachete de ţigări, 60 pachete de ţigări, 40 pachete de ţigări, 30 pachete de ţigări marca, 10 pachete de ţigări, 10 pachete de ţigări şi 10 pachete de ţigări, toate de provenienţă ucraineană;

- Paşaportul turistic pe numele lui F., în care sunt aplicate vize pentru Ucraina.

4. În baza Autorizaţiei nr. 384/39/2009 a Curţii de Apel Suceava, s-a procedat la efectuarea unei percheziţii domiciliare la locuinţa inc. S. (lucrător vamal în cadrul Biroului vamal Siret), ocazie cu care au fost identificate următoarele bunuri şi înscrisuri:

- 650 pachete de ţigări, toate având timbru P.;

- telefonul mobil aparţinând persoanei percheziţionate şi procedându-se la verificarea agendei telefonice s-a întocmit proces verbal.

5. În baza Autorizaţiei nr. 357/39/2009 a Curţii de Apel Suceava, s-a procedat la efectuarea unei percheziţii domiciliare la locuinţa inc. I. (persoană cunoscută cu activităţi în contrabanda şi traficul cu ţigări din Ucraina prin Punctul de Trecere a Frontierei Siret), ocazie cu care au fost identificate următoarele bunuri şi înscrisuri:

- o filă cu un nr. 76 numere de telefon mobil printre care şi cele aparţinând lui S., K.;

- 2 telefoane mobile aparţinând persoanei percheziţionate şi procedându-se la citirea agendei telefonice s-a întocmit proces verbal.

6. În baza Autorizaţiei nr. 368/39/2009 a Curţii de Apel Suceava, s-a procedat la efectuarea unei percheziţii domiciliare la locuinţa inc. H. (persoană cunoscută cu activităţi în contrabanda şi traficul cu ţigări din Ucraina prin Punctul de Trecere a Frontierei Siret), ocazie cu care au fost identificate următoarele bunuri şi înscrisuri:

- 6 paşapoarte pe numele lui H., G.G.G. şi V.V.V.V.V., dintre care 3 anulate şi 1 expirat;

- 4 telefoane mobile aparţinând persoanei percheziţionate şi procedându-se la citirea agendei telefonice s-a întocmit proces verbal.

7. În baza Autorizaţiei nr. 386/39/2009 a Curţii de Apel Suceava, s-a procedat la efectuarea unei percheziţii domiciliare la locuinţa inc. G. (persoană cunoscută cu activităţi în contrabanda şi traficul cu ţigări din Ucraina prin Punctul de Trecere a Frontierei Siret), ocazie cu care au fost identificate următoarele bunuri şi înscrisuri:

- adeverinţa de reţinere a bunurilor din 16 martie 2009 prin care i s-au confiscat numitei G. 800 ţigări;

- adeverinţa de reţinere a bunurilor din 16 martie 2009 prin care i s-au confiscat numitei J.J.J.J., 800 ţigări;

- adeverinţa de reţinere a bunurilor din februarie 2009 prin care i s-au confiscat numitei G. 100 pachete de ţigări;

- adeverinţa de reţinere a bunurilor din 10 martie 2009 prin care i s-au confiscat numitului X.X.X.X.X. cantitatea de 70 kg zahăr;

- procesul verbal de confiscare a Poliţiei Siret din 13 februarie 2009, prin care i s-au confiscat numitei G. cantitatea de 100 pachete de ţigări;

- procesul verbal de confiscare a Direcției Poliției de Frontieră Rădăuţi din 21 martie 2009, prin care i s-au confiscat numitei G. cantitatea de 740 pachete de ţigări;

- procesul verbal de confiscare a Direcției Poliției de Frontieră Rădăuţi din 21 martie 2009, prin care i s-au confiscat numitei K.K.K.K. cantitatea de 740 pachete de ţigări;

- paşapoartele turistice ale numiţilor: G., X.X.X.X.X. şi J.J.J.J., ce conţin vize de intrare şi ieşire din Ucraina;

- documente pentru schimbarea numărului de înmatriculare a auto;

- 825 grevne, 13 pachete de ţigări de provenienţă ucraineană ;

- telefoanele mobile aparţinând persoanei percheziţionate şi procedându-se la verificarea agendei telefonice s-a întocmit proces verbal.

8. În baza Autorizaţiei nr. 380/39/2009 a Curţii de Apel Suceava, s-a procedat la efectuarea unei percheziţii domiciliare la locuinţa numitului H.H.H. (persoană cunoscută cu activităţi în contrabanda şi traficul cu ţigări din Ucraina prin Punctul de Trecere a Frontierei Siret), ocazie cu care au fost identificate următoarele bunuri şi înscrisuri:

- 4.140 pachete de ţigări, 40 pachet de ţigări, 90 pachet de ţigări şi 50 pachete de ţigări;

- 99 pachete de ţigări de provenienţă ucraineană;

- recursul formulat de Autoritatea Naţională a Vămilor împotriva sentinţei civile nr. 2052 din 13 februarie 2008 a Judecătoriei Rădăuţi, având ca obiect plângerea formulată împotriva procesul verbal de contravenţie din 11 septembrie 2007, încheiat de Biroul Vamal Siret pe numele lui H.H.H.;

- suma de 960 grevne ucrainene;

- telefoanele mobile aparţinând persoanei percheziţionate şi procedându-se la citirea agendei telefonice s-a întocmit proces verbal.

- 8 paşapoarte turistice pe numele lui H.H.H., Z.Z.Z.Z.Z. şi Y.Y.Y.Y.Y. din care 5 anulate;

9. În baza Autorizaţiei nr. 387/39/2009 a Curţii de Apel Suceava, s-a procedat la efectuarea unor percheziţii domiciliare la locuinţa numiţilor N.N., A.A.A.A.A.A. (mama lui N.N.), U.U.U.U. (cumnata lui N.N.) şi imobilul unde funcţionează PF N.N., (persoane cunoscută cu activităţi în contrabanda şi traficul cu ţigări din Ucraina prin Punctul de Trecere a Frontierei Siret), ocazie cu care au fost identificate următoarele bunuri şi înscrisuri:

- 34 pachete de ţigări de provenienţă ucraineană, şi 6 pachete de ţigări;

- 9 paşapoarte turistice anulate dintre care 7 pe numele lui N.N. şi 2 pe numele B.B.B.B.B.B.;

- 2 telefoane mobile aparţinând persoanei percheziţionate şi procedându-se la citirea agendei telefonice s-a întocmit proces verbal.

10. În baza Autorizaţiei nr. 376/39/2009 a Curţii de Apel Suceava, s-a procedat la efectuarea unei percheziţii domiciliare la locuinţa numitului X.X. (persoană cunoscută cu activităţi în traficul cu ţigări din Ucraina prin Punctul de Trecere a Frontierei Siret), ocazie cu care au fost identificate următoarele bunuri şi înscrisuri:

- 391 pachete de ţigări de provenienţă ucraineană,

- telefoanele mobile cu nr. x, aparţinând persoanei percheziţionate şi procedându-se la citirea agendei telefonice s-a întocmit proces verbal.

- 3 cartele telefonice SIM,

- 2 paşapoarte turistice pe numele lui Purice Ione şi Purice Olga anulate

- procesul verbal de constatare şi confiscare din 16 februarie 2009 a cantităţii de 150 pachete de ţigări ascunse sub preşul autoturismului de la X.X.

- procesul verbal de confiscare întocmit de Inspectoratul de Poliție a Județului Suceava la 04 martie 2009 pe numele lui X.X. nr. x;

- adeverinţa de reţinere a bunurilor din februarie 2009 prin care i s-au confiscat numitului X.X. 150 pachete de ţigări;

- procesul verbal de confiscare întocmit de Postul de Poliţie Grămeşti din 27 ianuarie 2009, prin care i s-au confiscat numitului X.X. cantitatea de 1.648 pachete de ţigări de provenienţă ucraineană;

Conexiunile dintre membrii grupului sunt dovedite şi de volumul enorm al convorbirilor telefonice care au avut loc între aceştia cât şi din procesele verbale întocmite cu ocazia verificării agendelor telefoanelor mobile găsite şi ridicate de la aceştia cu ocazia percheziţiilor, documente din care rezultă următoarele:

- convorbirile telefonice dintre membrii grupului infracţional în perioada 29 noiembrie 2008-23 martie 2009;

1. G. cu:

- A. - 32 convorbiri telefonice;

- S. - 38 convorbiri telefonice;

- I.I. - 53 convorbiri telefonice;

- L.L. - 18 convorbiri telefonice;

- T.T. - 13 convorbiri telefonice;

- O.O. - 7 convorbiri telefonice;

- U.U. - 5 convorbiri telefonice;

- F. - 5 convorbiri telefonice;

- O. - 2 convorbiri telefonice;

- L. - 149 convorbiri telefonice;

- H. - 277 convorbiri telefonice;

- A.A.- 53 convorbiri telefonice;

- B. - 9 convorbiri telefonice;

- M. - 5 convorbiri telefonice;

- G. - 83 convorbiri telefonice;

- H.H.H. - 39 convorbiri telefonice;

2. H. cu:

- G. - 277 convorbiri telefonice;

- L. - 13 convorbiri telefonice;

- A. - 5 convorbiri telefonice;

- S. - 3 convorbiri telefonice;

- A.A.- 4 convorbiri telefonice;

- N.N. - 9 convorbiri telefonice;

3. I. cu:

- A. - 43 convorbiri telefonice;

- S. -18 convorbiri telefonice;

- B. - 42 convorbiri telefonice;

- D. şi E. - 56 convorbiri telefonice;

- X.X. - 20 convorbiri telefonice;

4. A. cu membrii grupului infracţional - 158 convorbiri telefonice;

5. S. cu membrii grupului infracţional - 161 convorbiri telefonice;

6. L. cu membrii grupului infracţional - 194 convorbiri telefonice;

7. M. cu membrii grupului infracţional - 28 convorbiri telefonice;

1.A. Numerele de telefon ale ofiţerului de poliţie A. regăsite memorate în agendele telefonice a membrilor grupului infracţional:

a. A. cu numărul de telefon x a fost regăsit, cu ocazia percheziţiilor din 24 martie 2009, memorat în agendele telefonice a următoarelor persoane:

- H. - „A.”

- G. - „A”.

- I.I. - „A. Cosmote”.

- N.N.N. - „A.”

- L. - „M.”

- M. - „M.”

- x - „A. Cosmo”.

- T. - „A.3”.

- G.G.G.G. - „A.”

b. A. cu numărul de telefon x a fost regăsit, cu ocazia percheziţiilor din 24 martie 2009, memorat în agendele telefonice a următoarelor persoane:

- H. – A.”

- G. - „A.”

- N.N.N.N.N. - „A.”

- Z. - „A.”

- I.I. - „A. cumi”.

- N.N.N. - „A.”

- S. - „Şef A.”

- V. - „A.”

- Y. - „A.”

. L. - „A.”

- M. - „A.”

- x - „A.”.

- K.K.K. - „A.”

- T. - „A.”

- x - „A.”

- x - „T.”

- G.G.G.G. - „A.”.

- x - „A.”

1.B. Numerele de telefon ale membrilor grupului infracţional regăsite memorate în agenda telefonică a ofiţerului A.:

- numele de persoană = G., I., N., U., C., V., I.

2.A. Numerele de telefon ale lui S. regăsite memorate în agendele telefonice a membrilor grupului infracţional:

a. Vameşul S. cu numărul de telefon x s-a regăsit, cu ocazia percheziţiilor din 24 martie 2009, memorat în agendele telefonice a următoarelor persoane:

- I. - „S. Vamă”.

- H. - „S.”

- G. - „S.

- Z. - „S.”

- I.I. - „Vamă S.”

- N.N.N. - „S.”.

- N.N.N. - „S. Vamă.”

- B. - „S. ar”.

- V. - „S. ar”.

- M. - „S. Arad”.

- T. - „S.”

2.B. Numerele de telefon ale membrilor grupului infracţional regăsite memorate în agenda telefonică a vameşului S.:

- numele de persoană = G., U., A., I.I., Y., I., V., M.M.M.

3. Vameşul N. cu numărul de telefon x a fost regăsit, cu ocazia percheziţiilor din 24 martie 2009, memorat în agendele telefonice a următoarelor persoane:

- U. - „N.”

- G. - „N.”

- H. - „N.”

- H.H.H. - „Dm N.”

- B. - „N.”

- V. - „N.”

- L. - „bosu” şi „boss”

- M. - „N.”

- T. - „N.”

- N.N.N. - „N.”

De asemenea vameşul N. cu numărul de telefon x a fost regăsit cu ocazia percheziţiilor din 24 martie 2009 memorat în agenda telefonică a numitului A. sub denumire A.: „N.”

4. Vameşul K. cu numărul de telefon x a fost regăsit, cu ocazia percheziţiilor din 24 martie 2009, memorat în agendele telefonice a următoarelor persoane:

- Y. - „K.”

- H. - „K.”

- G. - „K.”

- M. - „K.”

- K.K.K. - „K.”

- T. - „K.”

- I. - „K.”

- N.N.N. - „K.”

- N.N. - „K.”

- H.H.H. - „K.”

- V. - „K”.

5. Vameşul O. cu numărul de telefon x a fost regăsit, cu ocazia percheziţiilor din 24 martie 2009, memorat în agendele telefonice a următoarelor persoane:

- Z. - „O.”

- G. - „O.”

- H. - „Ciocalatele”.

- Y. - „O.”

6. Vameşul D.D. cu numărul de telefon x a fost regăsit, cu ocazia percheziţiilor din 24 martie 2009, memorat în agendele telefonice a următoarelor persoane:

- M. - „D.D.”

- H.H.H. - „D.D.”

- S. - „D.D.”

7. Vameşul F.F. cu numărul de telefon x a fost regăsit, cu ocazia percheziţiilor din 24 martie 2009, memorat în agendele telefonice a următoarelor persoane:

- I. - „F.F.” şi „F.F. vama”.

- S. - „Micuţu.”

- T. - „F.F.”

8. Vameşul E.E. cu numărul de telefon x a fost regăsit, cu ocazia percheziţiilor din 24 martie 2009, memorat în agenda telefonică a numitului L. sub denumire A.: „Accize”;

9. Vameşul D.D. cu numărul de telefon x a fost regăsit cu ocazia percheziţiilor din 24 martie 2009 memorat în agendele telefonice a următoarelor persoane:

- L. - „G.G.”

- Y. - „G.G.”

10. Cms. T.T. cu numărul de telefon x a fost regăsit cu ocazia percheziţiilor din 24 martie 2009 memorat în agenda telefonică a numitei G.”

11. a Numărul de telefon x al agentului I.I. a fost regăsit memorat în agendele telefonice a membrilor grupului infracţional:

- M. - „I.I.”.

- G. - „I.I. Siret”.

- S. - „I.I.”

- V. - „I.I.”

11.b. Numerele de telefon ale membrilor grupului infracţional regăsite memorate în agenda telefonică A agentului I.I.:

- G.=B. Botoșani=nr. telefon=x.

- V.=Gyn Wolvaghen=nr. telefon=x.

12. Agentul O.O. cu numărul de telefon x a fost regăsit, cu ocazia percheziţiilor din 24 martie 2009, memorat în agendele telefonice a următoarelor persoane:

- G. - „O.O.”

- H. - „O.O.”

- V. - „O.O.”

- L. - „O.O.”

- M. - „soma”.

- I.I. - „soma O.O.”

- H.H.H. - „O.O.”

13. Agentul S.S. cu numărul de telefon x a fost regăsit, cu ocazia percheziţiilor din 24 martie 2009, memorat în agendele telefonice a următoarelor persoane:

- G. - „S.S.”

- L. - „Agarici”.

- M. - „Colombo”.

- I.I. - „S.S.”

- V. - „S.S.”

14. Agentul S.S. cu numărul de telefon x a fost regăsit, cu ocazia percheziţiilor din 24 martie 2009, memorat în agendele telefonice a următoarelor persoane:

- G. - „S.S.”

- L. - „S.S.”

15. Inspector vamal U.U. cu numărul de telefon x a fost regăsit, cu ocazia percheziţiilor din 24 martie 2009, memorat în agenda telefonică a numitei G. sub denumirea „G.”

Desfăşurătoarele convorbirilor telefonice avute în perioada noiembrie 2008 - martie 2009 de membrele grupului cu poliţiştii de frontieră din Punctul de Trecerea Frontierei Siret şi lucrătorii vamali din Vama Siret constituie anexe la prezentul proces verbal.

Totodată procedându-se la citirea mesajelor trimise/primite şi memorate în telefoanele ridicate cu ocazia percheziţiilor domiciliare din data de 24 martie 2009, s-au constatat următoarele mesaje memorate:

A. În memoria primului telefon ridicat de la familia B. şi V. s-au regăsit următoarele

a) mesaje trimise:

- „oare ce să fac să merg la bunica sau să-l las pe nea V. să se calmeze” SMS trimis la data de 31 ianuarie 2009, ora 22.30.52 vameşului K. la tel. x;

În ziua de 31 ianuarie 2009 V. şi B. au fost în Ucraina astfel:

- ieșire Ucraina=B.=autoturism=31 ianuarie 2009=ora 21;07;38.

- intrare România=B.=autoturism=31 ianuarie 2009=ora21;57;17.

- „ok. Mă duc la nani. Mulţumesc” SMS trimis la data de 31 ianuarie 2009, ora 22.34.05 vameşului K. de la tel. x după ce acesta i-a răspuns „Nu ştiu”;

- „au venit băieţii de la Intervenţia din cadrul Inspectoratului Judeţean de Poliţie de Frontieră Rădăuţi, SMS trimis la data de 27 ianuarie 2009, ora 20.58.30 vameşului K. de la tel. x;

b) mesaje primite:

- „Țigări 25 tare 25 moi vice 25 strand 23 bras 23 pol 33” (ţigări cartonat, necartonat) SMS primit pe 21 martie 2009 ora 17.35.22 de la nr. x;

- „Nu ştiu” SMS primit la data de 31 ianuarie 2009, ora 22.32.25 de la vameşul K. de la tel. x după ce a fost întrebat dacă poate pleca în Ucraina;

În memoria celui de-al doilea telefon ridicat de la familia B. şi V. s-au regăsit următoarele

a) mesaje trimise:

- „V. nu spune de unde ai luat marfa. Convorbiţi toţi trei să daţi aceiaşi declaraţie. Spune că ai luat marfa din bazar. Sună-mă când poţi te rog. Pa.”, SMS trimis la data de 04 ianuarie 2009, ora 05.30, numitei I. (căreia în noaptea de 04 ianuarie 2009 autorităţile ucrainene i-au confiscat ei, precum şi de la K.K.K. şi C.C.C.C.C.C. cantitatea de 27.710 pachete de ţigări din autovehiculul, în care se aflau cei trei cu care intenţionau să le introducă în România).

b) mesaje primite:

- „r.m 23 roşi 23”, SMS primit la data de 06 martie 2009, ora 21.29 de la Zvâncă;

- „cât pal este, Vrea mutu cu 29”, (ţigări şi preţul de 29 lei/cartuş) SMS primit la data de 19 septembrie 2009 (deşi la 24 martie 2009 de la domiciliul lor a fost ridicată la percheziţie o cantitate de ţigări), ora 16.34 de la B.

- „zi un preţ pt. 11 baxuri de țigări cartonate urgent”, (ţigări cartonat) SMS primit la data de 07 iulie 2008, ora 18.45 de la „Nebunică”;

- „este intervenţia pe euro” (echipă de control de la „intervenţie” din cadrul Inspectoratului Judeţean al Poliţiei de Frontieră Suceava aflată pe drumul European E 85), SMS primit la data de 15 aprilie 2008 de la „L.L.L.L.L.”

B. În memoria telefonului ridicat de la inc. A.A. s-au regăsit următoarele mesaje primite:

- „x e bine e x la mijloc”, SMS primit la data de 04 ianuarie 2009, ora 12.42.43 de la „x Surioara”;

- „Ai ceva medov acasă?”(votcă), SMS primit la data de 05 ianuarie 2009, ora 14.40 de la nr. x:

- „x ai ţigări moi şi la ce preţ”, SMS primit la data de 08 ianuarie 2009, ora 11.25.26 de la nr. x;

- „Eu stau. Nu am ce face. Ce are telefonul tău x. Aştept răspuns de la acela cu zakarul. Tu unde eşti. Nu mergi la ruşi”, SMS primit la data de 08 ianuarie 2009, ora 11.39.51 de la nr. x;

- „x, ai fost dincolo, ce este”, SMS primit la data de 02 februarie 2009, ora 22.59.59 de la „x Surioara”;

- „ ce faci, ai reuşit ceva, sau e jale şi pe acolo”, SMS primit la data de 20 februarie 2009, ora 13.49.16 de la „x” (G. cu nr. x, iar A.A. a fost în Ucraina astfel:

- intrare=Ucraina=A.A. - autoturism=20 februarie=ora 17;51;44;

Intrare=Ucraina=A.A.=autoturism=20 februarie=ora 18;52;35.

- „Lei Moale da (ţigări necartonat)”, SMS primit la data de 04 martie 2009, ora 13.56.15 de la „Constanţa”.

- „Next este cartonat sau nu cât costă” (ţigări), SMS primit la data de 04 martie 2009, ora 14.13.13 de la „Constanţa”.

- „Ia numai lei moale”, SMS primit la data de 04 martie 2009, ora 14.13.13 de la „Constanţa” cu nr. x.

- „Lipsesc doar 60 lei moale”, SMS primit la data de 04 martie 2009, ora 16 ianuarie 54 de la „Constanţa”.

- „ai intrat”, SMS primit la data de 11 martie 2009, ora 22.00.16 de la „x” (G., iar A.A. a fost în Ucraina astfel:

- intrare=Ucraina=A.A.=autoturism=11 martie 2009=ora 15;30;28.

- ieșire=Ucraina=A.A.=autoturism=11 martie 2009=ora 21;32;24.

- „x pe artera”, SMS primit la data de 18 martie 2009, ora 16 decembrie 27 (din convorbirea cu G. de la ora 13.53.57 reiese că cms. P.P., zis „aninatul” sau „x” era în Punctul de Trecerea Frontierei Siret);

C. În memoria telefonului ridicat de la A. s-au regăsit următoarele mesaje primite:

- „Pot să ofer un mărţişor mai târziu. Domnul A.! Dacă se poate să intru până la Dumneavoastră”, SMS primit pe data de 28 februarie 2009, ora 21.36 de la U.;

- „noi aşteptăm, dacă nu, venim fără caş” ”, SMS primit pe data de 11 martie 2009, ora 17.18.47 de la C. care la acea oră se afla în Ucraina:

- intrare=Ucraina=C.=autoturism=11 martie 2009=ora 15;55;18.

- intrare=Ucraina=C.=autoturism=11 martie 2009=19;05;56.

- „mai aşteptăm, numai nu uita să ne suni când e gata”, SMS primit pe data de 11 martie 2009, ora 17.24.06 de la C. care la acea oră aştepta în Ucraina plecarea unei echipe de control (La ora 16:49:48 L. este apelat de un interlocutor de la postul x şi discută despre o persoană care are în maşină 30-35 cartuşe de ţigări, i-a fost blocat autoturismul şi o echipă de control îl păzeşte. L. îl sfătuieşte să-i dea un telefon „lu ăla cu ochelari”);

- „mai are rost să mai stăm sau mai bine renunţăm”, SMS primit pe data de 11 martie 2009, ora 18.14.27 de la C. care la acea oră aştepta în Ucraina un semnal de la soţul ei vis-a-vis de plecarea echipe de control;

- „am cumpărat 40 l de gaz şi doar 6 cheaguri”, SMS primit pe data de 11 martie 2009, ora 18.56.06 de la C.

- „putem merge aşa”, SMS primit pe data de 11 martie 2009, ora 19.00.10 de la C..

- „n-am înţeles, să plec acasă? Sau te aştept?”, SMS primit pe data de 11 martie 2009, ora 19.37.15 de la C. (la ora 20.00 insp. pr. A. termina tura de serviciu),

- „Mama nu vrea să luăm nici o pielicică până nu suni tu”, SMS primit pe data de 16 martie 2009, ora 22.24.50 de la C., care la ora mesajului era în Ucraina cu mama lui A.:

- intrare=Ucraina=C.=autoturism=16 martie 2009=ora 20;34;10.

Pe traseul post-vamal a acţionat la aceea oră un echipaj de la Direcţia regională Vamală Iaşi care i-a confiscat ţigări şi lui G. - cf. convorbirilor telefonice din aceea dată.

- „iau de la stână 3 pelicele şi restul de la S. dacă s-o putea”, SMS primit pe data de 16 martie 2009, ora 22.30.14 de la C.,

- „ stai cuminte e plină zona”, SMS primit de la L. pe 20 martie 2009 la ora 20.57.29, având în vedere echipele de control de pe traseu, despre care cei doi discută şi la telefon( la ora 20:57:59, A. apelează pe L. şi discută despre faptul că persoane civile necunoscute lor circulă prin zonă cu „Logan-uri de mai multe culori” şi cu o mașină cu nr. de Ilfov”, poliţistul spunând că oricum el va sta cuminte, dar ar vrea să ştie pe unde stau aceştia ascunşi). Totodată L. o informează şi pe G. prin telefon în legătură cu aceasta (La ora 22:41:41 L. apelează pe G. şi discută despre echipele de control aflate pe traseu). Tot în acea tură de serviciu, 20/21 martie 2009, numitele H. şi G. au vorbit la telefon cu insp. pr. A. pentru a se deplasa în Ucraina, acesteia din urmă fiindu-i confiscată o cantitate de ţigări.

- „Noi am ajuns la rând la muls” (la controlul vamal) SMS primit pe data de 20 martie 2009, ora 22.35.29 de la C., după ce la 22.21.09 au părăsit teritoriul Ucrainei, astfel:

- intrare=Ucraina=C.=autoturism=20 martie 2009=ora 21;06;16.

- intrare=Ucraina=C.=autoturism=20 martie 2009=ora 22;21;09.

- „ Stăm lângă ieşire că ei sunt aproape” SMS primit pe data de 20 martie 2009, ora 22.43.10 de la C.,

- „Venim”, SMS primit pe data de 23 martie 2009, ora 16.32.32 de la C., în timp ce se afla în Ucraina, astfel:

- intrare=Ucraina=C.=autoturism=23 martie 2009=ora 14;55;33.

- intrare=Ucraina=C.=autoturism=23 martie 2009=ora 17;16;53.

- „sună-l pe moșul N. (…) că venim!” (pe vameşul N.), SMS primit pe data de 23 martie 2009, ora 18 noiembrie 00 de la C.,

- „iubi, deschide portiţa ca ajung acuşi!” SMS primit pe data de 27 martie 2009, ora 22.58.08 de la R.

D. În memoria primului telefon ridicat de la H.H.H. s-au regăsit următoarele mesaje primite:

- „ m-am întors şi aştept să se schimbe la noi. Dacă am cu cine e Ok dacă nu mă descarc” (s-a întors în Ucraina, aşteaptă schimbarea turei de la 20.00, iar dacă va avea cine să o ajute dintre vameşi va intra în ţară, iar dacă nu, va lăsa ţigările în Ucraina), SMS primit de la G. pe 12 decembrie 2008, ora 19.56.10;

- „am lăsat şi am luat numai unu şi mă duc direct prin Mihăileni. De luni o să meargă şi pe tura asta”, SMS primit de la G. pe 12 decembrie 2008, ora 21 iunie 45;

- „vezi că ai tot ce trebuie”, SMS primit de la G. pe 14 decembrie 2008, ora 03.58.43;

- „merg să îţi las M86. te sun după. L”, SMS primit de la pe 14 decembrie 2008, ora 10.51.04;

- „moşu poţi să îmi dai 2, 3 pe niște Victor? Am vreo 3 cutii” (preţul la cartuşul de ţigări, din care are 3 baxuri), SMS primit de la pe 05 ianuarie 2009, ora 19 noiembrie 37 de la „Marius Ovidiu”;

- „în dreapta sunt ale mele”, SMS primit la data de 06 ianuarie 2009, ora 09.36.33 de la Y.Y.Y., care în tura 05/06 ianuarie 2009 a fost în Ucraina:

- intrare=Ucraina=Y.Y.Y.=autoturism=05 ianuarie 2009=ora 21;55;31.

- intrare=Ucraina=Y.Y.Y.=autoturism=05 ianuarie 2009=ora 23;26;33.

- „are cv niște tare dar cât poţi plătii” (ţigări cartonate), SMS primit la data de 29 noiembrie 2009, ora 09.37.27 (cei doi şi-au continuat colaborarea deşi la 24 martie 2009 la domiciliile acestora au avut loc percheziţii);

În memoria celui de-al doilea telefon ridicat de la H.H.H. s-au regăsit următoarele mesaje trimise:

- „da mergi la mine, dar cum ai zis tu mai târziu k erau ăştia prin zonă”, SMS în curs de trimitere lui G. pe 19 martie 2009, după ce cei doi au avut discuţiile telefonice la 18:40:02 şi 18:50:51.

II) Date privind valoarea prejudiciului total, defalcarea acestuia pe fiecare inculpat-funcţionar sau traficant de produse accizabile

În raport de datele comunicate de Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Iaşi, de actele de constatare întocmite de organele de control pe perioada de monitorizare a activităţii grupului infracţional şi de aspectele constatate cu ocazia percheziţiilor domiciliare, precum şi de cele rezultate din convorbirile telefonice interceptate s-a procedat la stabilirea prejudiciului creat bugetului de stat pentru fiecare învinuit, funcţie de activităţile desfăşurate de aceştia ori de atribuţiile de serviciu încălcate (în cazul poliţiştilor de frontieră şi a lucrătorilor vamali).

S-au avut în vedere adresele Direcţiei Regionale pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Iaşi din 09 mai 2011 şi din 11 noiembrie 2011, valoarea prejudiciului creat în cauză fiind cuantumul accizelor şi taxele vamale sustrase de la bugetul de stat pentru cantitatea de 55.394 pachete de ţigări de provenienţă ucraineană şi P. introduse în ţară şi comercializată de inc. G., H., I., C., B., A.A., M., respectiv reprezentând cuantumul accizelor şi taxele vamale sustrase de la bugetul de stat pentru cantitatea de 11.880 pachete de ţigări identificate cu ocazia percheziţiei domiciliare efectuate la domiciliile învinuiţilor sau a persoanelor care achiziţionau ţigările introduse prin Biroul Vamal Siret de traficanţi cu ajutorul poliţiştilor de frontieră şi a lucrătorilor vamali ce compuneau grupul infracţional, după cum urmează:

1). Inc. G. - cantitatea totală de 23.300 pachete de ţigări pentru care s-a sustras de la plata accizelor şi a taxelor vamale în cuantum de 131.875,24 lei, şi a obţinut pentru sine un avantaj patrimonial în sumă de 116.168 lei, sume ce au fost stabilite astfel:

1a). 16.730 pachete de ţigări introduse în ţară cu acceptul şi sprijinul lui inc. A., a agentului inc. I.I., agentului inc. S.S., inspectorului vamal inc. U.U. şi a lucrătorii vamali inc. D.D., inc. O., inc. N., inc. F.F., inc. E.E., inc. G.G., inc. J. şi înv. K. (care şi-au încălcat atribuţiile de serviciu) după cum urmează: la data de 09 ianuarie 2009 cantitatea de 2.000 pachete de ţigări, la data de 10 ianuarie 2009, cantitatea de 1.500 pachete de ţigări, pe tura de serviciu din 11/12 ianuarie 2009, cantitatea de 1.500 pachete de ţigări, pe tura de serviciu din 14 ianuarie 2009 cantitatea de 1.500 pachete de ţigări, pe tura de serviciu din 15/16 ianuarie 2009 cantitatea de 1.250 pachete de ţigări, la data de 17 ianuarie 2009 cantitatea de 2.000 pachete de ţigări, pe tura de serviciu din 18/19 ianuarie 2009 cantitatea de 2.000 pachete de ţigări, la data de 13 februarie 2009 cantitatea de 500 pachete de ţigări, pe tura de serviciu din 15 februarie 2009 cantitatea de 2.000 pachete de ţigări, la data de 23 februarie 2009, împreună cu H. cantitatea de 1.000 pachete de ţigări, la data de 21 martie 2009 cantitatea de 1.500 pachete de ţigări), pentru care s-a sustras de la plata accizelor şi a taxelor vamale în cuantum de 98.656,00 lei, conform tabelului nr. 1 şi a datelor din adresa Direcţiei Regionale pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Iaşi din 09 mai 2011.

- 09 ianuarie 2009=500 pachete țigări=2.500 lei=3.101,87 lei=poziția 1;

- 09 ianuarie 2009=1.500 pachete țigări=7.500 lei=8.134,71 lei=poziția 2;

- 10 ianuarie 2009=1.500 pachete țigări=7.500 lei=9.305,57 lei=poziția 4;

- 11 ianuarie 2009=1.500 pachete țigări=7.500 lei=9.305,57 lei=poziția 4;

- 14 ianuarie 2009=1.500 pachete țigări=7.500 lei=9.305,57 lei=poziția 13;

- 15 ianuarie 2009=1.250 pachete țigări=7.500 lei=7.754,65 lei=poziția 23;

- 17 ianuarie 2009=2.000 pachete țigări=6.250 lei=12.407,44 lei=poziția 14;

- 18 ianuarie 2009=2.000 pachete țigări=10.000 lei=12.407,44 lei=poziția 15;

- 13 februarie 2009=100 pachete țigări=560 lei=478,35 lei=poziția 20;

- 13 februarie 2009=400 pachete țigări=2.240 lei=2.228,22 lei=poziția 21;

- 15 februarie 2009=2.000 pachete țigări=10.000 lei=12.407,44 lei=poziția 22;

- 23 februarie 2009=1.000 pachete țigări=5.600=4.783,54 lei=poziția 30;

- 21 martie 2009=1.480 pachete țigări=8.140 lei=7.035,63 lei=poziția 43.

Total=16.730 pachete țigări=80.550 lei=98.656,00.

1b) Totodată inc. G. a obţinut pentru sine un avantaj patrimonial în sumă de 80.500 lei, reprezentând preţul maxim de vânzare cu amănuntul (la ţigările ce nu au marca identificată s-a luat preţul cel mai mic al ţigărilor din adresa Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Iaşi din 09 mai 2011 - 5 lei/pachet).

2.a) Pe lângă aceste cantităţi de ţigări inc. G. a mai introdus în ţară cu sprijinul membrilor grupului infracţional şi a informaţiilor primite de la poliţiştii de frontieră şi lucrătorii vamali cantitatea de 6.570 pachete de ţigări), sustrăgându-se de la plata accizelor şi a taxelor vamale în cuantum de 33.219,24 lei, conform tabelului nr. 2 şi a datelor din adresa Direcţiei Regionale pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Iaşi din 09 mai 2011.

2.b) Totodată G. a obţinut pentru sine un avantaj patrimonial în sumă de 35.668 lei, reprezentând preţul maxim de vânzare cu amănuntul (la ţigările ce nu au marca identificată s-a luat preţul cel mai mic al ţigărilor din adresa Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Iaşi din 09 mai 2011 - 5 lei/pachet);

- 22 februarie 2009=800 pachete țigări=4.000 lei=4.962,97 lei=poziția 29;

- 05 martie 2009=610 pachete țigări=3.416 lei=2.917,96 lei=poziția 36;

- 05 martie 2009=710 pachete țigări=3.550 lei=4.116,38 lei=poziția 37;

- 06 martie 2009=3.690 pachete țigări=20.295 lei=17.541,51 lei=poziția 39;

- 06 martie 2009=150 pachete țigări=840 lei=717,53 lei=poziția 40;

- 06 martie 2009=530 pachete țigări=3.127 lei=2.582,59 lei=poziția 41;

- 16 martie 2009=80 pachete țigări=440 lei=33.219,24 lei.

Total=6570 lei=35.668 lei=33.319,24.

2. Inc. H. - cantitatea totală de 8.216 pachete de ţigări cu acceptul şi sprijinul poliţiştilor de frontieră şi a lucrătorilor vamali (3.000 pachete de ţigări introduse la data de 09 ianuarie 2009, 1.500 pachete de ţigări la data de 11/12 ianuarie 2009, 1496 pachete de ţigări la data de 14 ianuarie 2009, 1250 pachete de ţigări la data de 18/19 februarie 2009, 970 pachete de ţigări la data de 02 martie 2009), sustrăgându-se de la plata accizelor şi a taxelor vamale în cuantum de 46.573,3 lei, conform tabelului nr. 3 şi a datelor din adresa din 09 mai 2011.

Totodată H. a obţinut pentru sine un avantaj patrimonial în sumă de 43.646 lei, reprezentând preţul maxim de vânzare cu amănuntul (la ţigările ce nu au marca identificată s-a luat preţul cel mai mic al ţigărilor din adresa Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Iaşi - 5 lei/pachet);

- 09 ianuarie 2009=1.500 pachete țigări=8.700 lei=8.445,07 lei=poziția 3.

- 09 ianuarie 2009=1.500 pachete țigări=7.500 lei=9.305,57 lei=poziția 4.

- 11 ianuarie 2009=1.500 pachete țigări=7.500 lei=9.305,57 lei=poziția 7.

- 14 ianuarie 2009=1.496 pachete țigări=confiscate de Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră Suceava=8.228 lei=7.111,68 lei=poziția 12.

- 18/19 februarie 2009=1.250 pachete țigări=6.250 lei=7.754,65 lei=23.

- 02 martie 2009=850 pachete țigări, duse lui N.N. și confiscate de poliție de la K.K.K.K.K. pe 04 martie 2009=4.760 lei=7.114.066,02=poziția 32.

- 02 martie 2009=120 pachete țigări, duse lui N.N. și confiscate de poliție de la K.K.K.K.K. pe data de 04 martie 2009=708 lei=584,74=poziția 33.

Total; 8.216 pachete țigări=43.646 lei=46.573,30 lei.

În afara ţigărilor menţionate mai sus, la percheziţiile domiciliare au mai fost identificate următoarele cantităţi:

- la domiciliul inc. G. - cantitatea de 13 pachete de ţigări de provenienţă ucraineană, pentru care valoarea taxelor vamale şi a accizelor este de 61.00 lei (poz. 2.10 din adresa Direcţiei Regionale pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Iaşi din 11 noiembrie 2011);

- la domiciliul martorului H.H.H. (care achiziţiona ţigări de la inculpatele G. şi H. de fiecare dată când acestea reveneau din Ucraina) - cantitatea de 4.419 pachete de ţigări pentru care valoarea taxelor vamale şi a accizelor este de 21.230 lei (poz. 2.2 din adresa Direcţiei Regionale pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Iaşi din 11 noiembrie 2011);

- la domiciliul martorului N.N. (care achiziţiona ţigări de la inculpatele G. şi H. de fiecare dată când acestea reveneau din Ucraina) - cantitatea de 40 pachete de ţigări pentru care valoarea taxelor vamale şi a accizelor este de 192 lei (poz. 2.9 din adresa Direcţiei Regionale pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Iaşi din 11 noiembrie 2011);

3). Inc. I. - cantitatea totală de 3.300 pachete de ţigări pentru care aceasta s-a sustras de la plata accizelor şi a taxelor vamale în cuantum de 27.464,78 lei, conform tabelului nr. 4 şi a datelor din adresa Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Iaşi din 09 mai 2011.

- 1.500 pachete ţigări introduse în ţară pentru inc. I. de D., pentru care prejudiciul adus statului este de 9.305,57 lei.

- 1.800 pachete de ţigări, introduse în ţară pentru inc. I. de E., pentru care prejudiciul adus statului este de 10.187,64 lei=8.489,7+1.697,94 lei.

- 11/12 ianuarie - 1.500 pachete țigări=7.500 lei=9.305,57 lei=poziție=7;

- 11/12 ianuarie - 1.500 pachete țigări=8.850 lei=8.489,7 lei=poziție=8;

- 11/12 ianuarie - 300 pachete țigări=1.770 lei=1.697,94 lei=poziția 9;

Total = 3.300 pachete țigări=18.1120 lei=19.492,21 lei.

Totodată, inc. I. a obţinut pentru sine un avantaj patrimonial în sumă de 18.120 lei, reprezentând preţul maxim de vânzare cu amănuntul (la ţigările ce nu au marca identificată s-a luat preţul cel mai mic al ţigărilor din adresa Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Iaşi - 5 lei/pachet).

4). Inc. C. - cantitatea totală de 2.048 pachete de ţigări introduse în ţară împreună cu X. şi inc. I. pentru care s-a sustras de la plata accizelor şi a taxelor vamale în cuantum de 9.517,11 lei, creându-şi un avantajul patrimonial pentru sine în cuantum de 11.492 lei, stabilit astfel:

- 200 pachete de ţigări introduse în ţară de C. la 11/12 ianuarie 2009, pentru care prejudiciul adus statului este de 1.240,74 lei, iar avantajul patrimonial obţinut pentru sine în cuantum de 1.000 lei (poz. nr. 10 din adresa Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Iaşi).

- 1.648 pachete de ţigări, introduse în ţară de inc. C. şi inc. I. cu sprijinul inc. A. care o însoţea pe aceasta din urmă la Shop, depozitate la domiciliul ofiţerului şi vândute lui X.X. la 27 ianuarie 2009, pentru care prejudiciul adus statului este de 7.035.63 lei, iar avantajul patrimonial obţinut pentru sine în cuantum de 9.492 lei (poz. nr. 17, 17 şi 19 din adresa Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Iaşi).

- 200 pachete de ţigări introduse în ţară de inc. C. la 26 ianuarie 2009, pentru care prejudiciul adus statului este de 1.240,74 lei, iar avantajul patrimonial obţinut pentru sine în cuantum de 1.000 lei (poz. nr. 10 din adresa Direcția Regională pentru accize și Operațiuni Vamale Iaşi).

5). Inc. B. - cantitatea totală de 3.000 pachete de ţigări introduse în ţară la 11/12 ianuarie 2009 pentru lucrătorul vamal inc. N. cu acceptul şi sprijinul lui A., pentru care a creat un prejudiciu bugetului de stat, constând în neplata accizelor şi a taxelor vamale în cuantum de 18.611,16 lei (poz. nr. 11 din adresa Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Iaşi)., creându-i lucrătorului vamal un avantaj patrimonial în cuantum de 15.000 lei (3.000 pachete X 5lei/pachet - la preţul maxim de vânzare - cel mai mic din adresa Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Iaşi).

De asemenea la domiciliul inc. B., cu ocazia percheziţiei domiciliare a fost identificată cantitatea de 4.330 pachete de ţigări de provenienţă ucraineană, pentru care valoarea taxelor vamale şi a accizelor este de 20.772 lei (poz. 2.1 din adresa Direcţiei Regionale pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Iaşi din 11 noiembrie 2011);

6). Inc. A.A.- cantitatea totală de 11.850 pachet de ţigări, introduse în ţară de A.A. cu ajutorul grupului infracţional, cumpărate apoi de la aceasta de Y.Y., de la care au fost confiscate de poliţie pe traseu la 05 martie 2009, pentru care inculpata s-a sustras de la plata către bugetul de stat a accizelor şi taxelor vamale în cuantum de 56.685,06 lei, creându-şi totodată un avantaj patrimonial în sumă de 66.080 lei, conform pct. 38 din adresa Direcţiei Regionale pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Iaşi din 09 mai 2011.

7). Inc. M. - cantitatea totală de 3.680 pachete de ţigări, depozitate în garajul inc. L., vândute apoi de M. numitului B.B.B., de la care au fost confiscate de Garda Financiară Buzău la data de 05 martie 2009, pentru care inc. M. s-a sustras de la plata către bugetul de stat a accizelor şi taxelor vamale în cuantum de 19.530,39 lei (pct. 34 şi 35 din adresa Direcției Regionale a Vămilor Iaşi), creându-şi totodată un avantaj patrimonial în sumă de 19.468 lei, conform pct. 39 din adresa Direcţiei Regionale pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Iaşi din 09 mai 2011.

La domiciliul inc. L. a fost identificată cantitatea de 1.480 pachete de ţigări de provenienţă ucraineană, pentru care valoarea taxelor vamale şi a accizelor este de 6.997 lei (poz. 2.3 din adresa Direcţiei Regionale pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Iaşi din 11 noiembrie 2011);

Contribuţia lucrătorilor de poliţie şi a lucrătorilor vamali la introducerea în ţară a acestor cantităţi de ţigări prin luarea măsurilor de reţinere sau confiscare în vamă sau pe traseul post-vamal, a fost după cum urmează:

1. Inc. A. - cantitatea de 14.624 pachete de ţigări introduse în ţară de membri grupului cu sprijinul ofiţerului (ce şi-a încălcat atribuţiile de serviciu), pentru care s-au sustras de la plata către bugetul de stat a accizelor şi taxelor vamale în cuantum de 83.177 lei, stabilite conform adresei Direcţiei Regionale pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Iaşi din 09 mai 2011, astfel:

a. 6.500 pachete de ţigări ce au fost introduse în ţară cu sprijinul vameşului N. pe 11/12 ianuarie 2009, de inc. B. (3.000), C. (200), D. şi E., pentru care prejudiciul adus statului este de 39.345,11 lei=18.611, 16+1.240, 74+9.305, 57+8.489, 7+1.697, 94;

b. 2.996 pachete de ţigări ce au fost introduse în ţară cu sprijinul vameşului N. pe 14 ianuarie 2009, de inc. G. şi H. (1.500 şi 1496 pachete More), pentru care prejudiciul adus statului este de 16.417,25 lei =9.305,57 +7.111,68 lei;

c. 1.648 pachete de ţigări, introduse în ţară de inc. C. şi I., depozitate la domiciliul ofiţerului şi vândute lui X.X. la 27 ianuarie 2009, pentru care prejudiciul adus statului este de 7.971,57 lei=6.617,27+1.069.07+285,23 lei;

d. 2.000 pachete de ţigări introduse în ţară de inc. G. la 15 februarie 2009 cu sprijinul vameşului J., pentru care prejudiciul adus statului este de 12.407,44 lei.

e. 1.480 pachete de ţigări introduse în ţară de G. la 21 martie 2009 cu sprijinul vameşului K., pentru care prejudiciul adus statului este de 7.035,63 lei.

De asemenea la domiciliul inc. A. a fost identificată cu ocazia percheziţiei cantitatea de 133 pachete de ţigări de provenienţă ucraineană, pentru care valoarea taxelor vamale şi a accizelor este de 588 lei (poz. 2.7 din adresa Direcţiei Regionale pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Iaşi din 11 noiembrie 2011);

2. Inc. N. - cantitatea de 12.496 pachete de ţigări, introduse în ţară de membri grupului cu sprijinul lucrătorului vamal(ce şi-a încălcat atribuţiile de serviciu), pentru care s-au sustras de la plata către bugetul de stat a accizelor şi taxelor vamale în cuantum de 74.373,5 lei, stabilit conform adresei menţionate mai sus, astfel:

a. 9.500 pachete de ţigări pe 11/12 ianuarie 2009, din care:

- 3.000 pachete introduse în ţară de inc. G. şi inc. H., pentru care prejudiciul adus statului este de 18.611,16 lei

- 1.500 pachete introduse în ţară pentru inc. I. de D., pentru care prejudiciul adus statului este de 9.305,57 lei

- 1.800 pachete de ţigări, introduse în ţară pentru I. de E., pentru care prejudiciul adus statului este de 10.187,64 lei=8.489,7+1.697,94 lei.

- 200 pachete de ţigări introduse în ţară de C. la 11/12 ianuarie 2009 pentru care prejudiciul adus statului este de 1.240,74 lei.

- 3.000 pachete de ţigări introduse în ţară pentru vameşul F. de B., pentru care prejudiciul adus statului este de 18.611,16 lei.

b. 2.996 pachete de ţigări pe 14 ianuarie 2009, din care:

- 1500 pachete de ţigări introduse de G., pentru care prejudiciul adus statului este de 9.305,57 lei.

- 1.496 pachete de ţigări introduse de H., pentru care prejudiciul adus statului este de 7.111,68 lei.

Totodată, inc. N. şi-a creat un avantaj material pentru sine în cuantum de 15.000 lei (3.000 pachete X 5lei/pachet - la preţul maxim de vânzare - cel mai mic din adresa Direcției Regionale a Vămilor Iaşi).

De asemenea, la domiciliul inc. N. a fost identificată cu ocazia percheziţiei cantitatea de 340 pachete de ţigări de provenienţă ucraineană, pentru care valoarea taxelor vamale şi a accizelor este de 1.712 lei (poz. 2.5 din adresa Direcţiei Regionale pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Iaşi din 11 noiembrie 2011);

3. Inc. S. - cantitatea de 6.125 pachete de ţigări introduse în ţară de inc. H. şi martorul M.M.M., pentru şi cu sprijinul lucrătorului vamal(ce şi-a încălcat atribuţiile de serviciu), pentru care s-au sustras de la plata către bugetul de stat a accizelor şi taxelor vamale în cuantum de 31.861,63 lei, stabilit conform adresei menţionate mai sus, astfel:

a). 5.000 pachete de ţigări pentru care prejudiciul adus statului este de 24.106,98 lei, defalcat astfel:

- 4.500 pachete de ţigări (9 baxuri de ţigări) ce au fost achiziţionate, transportate în jud. Arad şi vândute unui interlocutor pe data de 06 decembrie 2008, cu prejudiciu de 21.400,48 lei;

- 300 pachete de ţigări (30 cartuşe de ţigări de provenienţă P.), cumpărate pe data de 04 decembrie 2009 de S. şi 200 pachete de ţigări introduse de M.M.M. la data de 06/07 martie 2009, cu un prejudiciu de 2.706,5 lei = 500 pachete (pct. 20 şi 21 din adresa de stabilirea prejudiciului).

b). 1.250 pachete de ţigări introduse de inc. H. la 18/19 ianuarie 2009, pentru care prejudiciul adus statului este de 7.754,65 lei (pct. 23 din adresă).

Totodată, inc. S. şi-a creat un avantaj material pentru sine în cuantum de 25.000 lei (5.000 pachete X 5 lei/pachet, la preţul maxim de vânzare de 5 lei/pachet-cel mai mic din adresa Direcției Regionale a Vămilor Iaşi).

De asemenea la domiciliul inc. S. a fost identificată cu ocazia percheziţiei cantitatea de 650 pachete de ţigări de provenienţă ucraineană, pentru care valoarea taxelor vamale şi a accizelor este de 3.243 lei ( poz. 2.4 din adresa Direcţiei Regionale pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Iaşi din 11 noiembrie 2011);

4. Inc. D.D. - cantitatea de 4.500 pachete de ţigări introduse în ţară de inc. H. şi G. cu sprijinul lucrătorului vamal (ce şi-a încălcat atribuţiile de serviciu), pentru care s-au sustras de la plata către bugetul de stat a accizelor şi taxelor vamale în cuantum de 24.465 lei, stabilit conform adresei menţionate mai sus, astfel:

a). 3.500 pachete de ţigări pe 09 ianuarie 2009 din care:

- 2000 pachete introduse, în ţară de G., pentru care prejudiciul adus statului este de 11.236,58 lei=3.101,87+8.134,71;

- 1.500 pachete Viceroy introduse în ţară de H., pentru care prejudiciul adus statului este de 8.445,07 lei;

b). 1.000 pachete de ţigări introduse de G. şi H. pe data de 23 februarie 2009, vândute lui N.N. şi confiscate de poliţie de la G.G.G.G.G. la 24 februarie 2009, pentru care prejudiciul adus statului este de 4.783,54 lei.

5. Inc. O. - cantitatea de 5.000 pachete de ţigări introduse în ţară de inc. H. şi G. cu sprijinul lucrătorului vamal (ce şi-a încălcat atribuţiile de serviciu), pentru care s-au sustras de la plata către bugetul de stat a accizelor şi taxelor vamale în cuantum de 31.018,58 lei, stabilit conform adresei menţionate mai sus, astfel:

a. 1.500 pachete de ţigări introduse în ţară de H. la 09 ianuarie 2009, pentru care prejudiciul adus statului este de 9.305,57 lei, ca şi la pct. 4 din adresa de calcul a prejudiciului;

b. 1.500 pachete de ţigări introduse în ţară de G. la 09 ianuarie 2009, pentru care prejudiciul adus statului este de 9.305,57 lei, ca şi la pct. 4 din adresa de calcul a prejudiciului;

c. 2.000 pachete de ţigări introduse de G. la 18/19 ianuarie 2009, pentru care prejudiciul adus statului este de 12.407,44 lei.

6. Inc. E.E. - cantitatea de 2.970 pachete de ţigări introduse în ţară de inc. H. şi inc. G. cu sprijinul lucrătorului vamal (ce şi-a încălcat atribuţiile de serviciu), pentru care s-au sustras de la plata către bugetul de stat a accizelor şi taxelor vamale în cuantum de 17.058,20 lei, stabilit conform adresei menţionate mai sus, astfel:

a. 2.000 pachete de ţigări introduse de G. la 17 ianuarie 2009, pentru care prejudiciul adus statului este de 12.407,44 lei.

b. 970 pachete de ţigări, introduse în ţară de H. la 02 martie 2009, vândute lui N.N. şi confiscate apoi de poliţie pe 04 martie 2009 de la K.K.K.K.K., pentru care prejudiciul adus statului este de 4.650,76 lei=4.066,02+584,74 (pct. 32 şi 33 din adresă).

7. Inc. K. - cantitatea de 1.480 pachete de ţigări, introduse în ţară de G. la data de 21 martie 2009, cu sprijinul lucrătorului vamal ce şi-a încălcat atribuţiile de serviciu, pentru care s-au sustras de la plata către bugetul de stat a accizelor şi taxelor vamale în cuantum de 7.035,63 lei, stabilite conform adresei Direcţiei Regionale pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Iaşi din 09 mai 2011 - poziţia nr. 43.

8. Inc. J. - cantitatea de 2.000 pachete de ţigări introduse în ţară de inc. G. la 15 februarie 2009, pentru care s-au sustras de la plata către bugetul de stat a accizelor şi taxelor vamale în cuantum de 12.407,44 lei, stabilite conform adresei Direcţiei Regionale pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Iaşi din 09 mai 2011 - poziţia nr. 22.

9. Inc. F.F. - cantitatea de 1250 pachete de ţigări introduse în ţară de inc. G. la 15/16 februarie 2009, pentru care s-au sustras de la plata către bugetul de stat a accizelor şi taxelor vamale în cuantum de 7.754,65 lei, stabilite conform adresei Direcţiei Regionale pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Iaşi din 09 mai 2011 - poziţia nr. 23.

10. Inc. G.G. - cantitatea de 500 pachete de ţigări (din care 100 au fost confiscate de Poliţia Rutieră şi 400 au fost vândute lui N.N.) introduse în ţară de inc. G. la 13 februarie 2009, pentru care s-au sustras de la plata către bugetul de stat a accizelor şi taxelor vamale în cuantum de 2.706,567 lei =478,35+2.228,22, stabilite conform adresei Direcţiei Regionale pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Iaşi din 09 mai 2011 - poziţia nr. 20 şi 21.

11. Inc. H.H. - cantitatea de 200 pachete de ţigări introduse în ţară de inc. C. la 26 ianuarie 2009, pentru care s-au sustras de la plata către bugetul de stat a accizelor şi taxelor vamale în cuantum de 1.240,74 lei, stabilite conform adresei Direcţiei Regionale pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Iaşi din 09 mai 2011 - poziţia nr. 10.

12. Inc. I.I. - cantitatea de 1.250 pachete de ţigări introduse în ţară de G. la 15/16 februarie 2009, încălcându-şi atribuţiile de serviciu prin aceea că i-a asigurat traseul acesteia pentru ca echipe de control să nu-i confişte ţigările, pentru care s-au sustras de la plata către bugetul de stat a accizelor şi taxelor vamale în cuantum de 7.754,65 lei, stabilite conform adresei Direcţiei Regionale pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Iaşi din 09 mai 2011 - poziţia nr. 23.

De asemenea la domiciliul inc. I.I. a fost identificată cu ocazia percheziţiei cantitatea de 84 pachete de ţigări de provenienţă ucraineană, pentru care valoarea taxelor vamale şi a accizelor este de 459 lei (poz. 2.8 din adresa Direcţiei Regionale pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Iaşi din 11 noiembrie 2011);

13. Inc. S.S. - cantitatea de 9.500 pachete de ţigări, introduse în ţară de membri grupului cu sprijinul lucrătorului vamal pe tura de serviciu din 11/12 ianuarie 2008, pentru care s-au sustras de la plata către bugetul de stat a accizelor şi taxelor vamale în cuantum de 57.956,27 lei, astfel:

9.500 pachete de ţigări pe 11/12 ianuarie 2009, din care:

- 3.000 pachete introduse în ţară de inc. G. şi inc. H., pentru care prejudiciul adus statului este de 18.611,16 lei.

- 1.500 pachete introduse în ţară pentru inc. I. de D., pentru care prejudiciul adus statului este de 9.305,57 lei.

- 1.800 pachete de ţigări, introduse în ţară pentru I. de E., pentru care prejudiciul adus statului este de 10.187,64 lei=8.489,7+1.697,94 lei.

- 200 pachete de ţigări introduse în ţară de C. la 11/12 ianuarie 2009 pentru care prejudiciul adus statului este de 1.240,74 lei.

- 3.000 pachete de ţigări introduse în ţară pentru vameşul F. de B., pentru care prejudiciul adus statului este de 18.611,16 lei.

14. Inc. T.T. - cantitatea de 400 cartuşe de ţigări introduse în ţară de G. la data de 13 februarie 2009, asigurându-i traseul pentru ca ţigările să nu-i fie confiscate de o echipă de poliţie de la Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră Suceava (după ce anterior Poliţia Rutieră îi confiscase 100 pachete de ţigări), pentru care prejudiciul adus statului este de 2.228,22 lei, stabilite conform adresei Direcţiei Regionale pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Iaşi din 09 mai 2011 - poziţia nr. 21.

15. Inc. U.U. - cantitatea de 3.500 pachete de ţigări, introduse în ţară de G. la 09 ianuarie 2009 şi 17 ianuarie 2009, căreia i-a acordat protecţie, pentru ca după ce i-a fost dat liber de vamă să nu-i fie confiscate ţigările de colegii săi de la Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Iaşi (încălcându-şi atribuţiile de serviciu în calitate de inspector vamal la Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Iaşi), pentru care prejudiciul adus statului este de 21.713,01 lei, stabilit conform adresei Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Iaşi, astfel:

-1.500 pachete de ţigări achiziţionate de la P. la data de 09 ianuarie 2009 şi căreia inculpatul i-a transmis telefonic printr-un intermediar să aştepte în parcarea vămii plecarea echipei de control de la Direcția Regională a Vămilor Iaşi, fără să dispună măsuri de confiscare a ţigărilor, în momentul în care s-au întâlnit în parcarea vămii, pentru care prejudiciul adus statului este de 9.305,57 lei, cf. pct. 4 din adresă;

- 2.000 pachete de ţigări introduse în ţară la data de 17 ianuarie 2009, când G., în timp ce aştepta în parcarea vămii plecarea echipei de control de la Direcția Regională Vamală Iaşi, inculpatul a răspuns solicitării de a o ajuta şi nu a luat măsuri de confiscare a ţigărilor, pentru care prejudiciul adus bugetului de stat este de 12.407,44 lei.

III). Încadrarea juridică a faptelor potrivit rechizitoriului;

I. Faptele comise de inc. A., întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de:

- cantitatea de 2.996 pachete ţigări introduse în România de inc. G. şi inc. H. (1.500 şi respectiv 1.496 pachete ţigări) cu sprijinul lucrătorului vamal inc. F., la data de 14 ianuarie 2009, prejudiciul produs bugetului de stat fiind de 16.417,25 lei reprezentând taxe vamale neachitate (2 acte materiale);

- cantitatea de 1.648 pachete ţigări introduse în ţară de inc. I. împreună cu înv. C., la data de 26 ianuarie 2009, prejudiciul adus bugetului de stat fiind în valoare de 7.671,57 lei;

a) coordonarea şi sprijinirea activităţilor ilicite de introducere în ţară prin Vama Siret, de ţigări achiziţionate din Ucraina sau de la magazinele P., evitarea controalelor de pe traseu şi a confiscării produselor accizabile, intervenţia pe lângă lucrătorii vamali, poliţişti de frontieră din Punctul de Trecere a Frontierei Siret sau de la echipe de control din cadrul Inspectoratul Județean al Poliției de frontieră Suceava sau Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Iaşi, activităţi ce au avut ca rezultat introducerea în ţară de membri grupului infracţional a cantităţii de 14.624 pachete de ţigări, pentru care s-au sustras de la plata către bugetul de stat a accizelor şi taxelor vamale în cuantum de 83.177 lei.

b) intervenţia pe lângă subofiţeri din Punctul de Trecerea Frontierei Siret şi pe lângă lucrători vamali din Vama Siret sau inspectori vamali din cadrul Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Iaşi în favoarea membrilor grupului infracţional, coordonarea şi dirijarea activităţilor desfăşurate în zona Vămii Siret de învinuiţi, astfel: la 05 decembrie 2008 (de către I., R. şi H.), 15 decembrie 2008 (de către I. şi R.), 16/17 decembrie 2008 (de către S., I., B., T., U., G., R., L. şi M.), 23 decembrie 2008 (de către G., U., R., V. şi I., S.), 24/25 decembrie 2008 (de către I., U., G., H., V., T., R. şi S.), 10 ianuarie 2008 (de către I., D. şi E.), 11/12 ianuarie 2009 ( de către G., H., I., D. şi E., C., B. şi R.), 14 ianuarie 2009 (de către G. şi H.), 15/16 ianuarie 2009 (de către C. şi X.), 18 ianuarie 2009 (de către C. şi X.), 26 ianuarie 2009 (de către G., C. şi X.), 07 februarie 2009 (de către G., H., Z., U., 11 februarie 2009 (de către G. şi Z.), 15 februarie 2009 (de către G., H. şi Z.), 15/16 februarie 2009 (de către G., Z., U., Y. şi A.A.), 07 martie 2009 şi 08/09 martie 2009 (de către V., B., 16/17 martie 2009 (de către G., H. şi Y.) şi 21 martie 2009 (de către G. şi H.).

- la data de 16/17 decembrie 2008 i-a comunicat inc. I. că echipa de control de la Direcţia Regională Vamală Iaşi a plecat din zona Vămii Siret şi deci poate să se deplaseze în Ucraina, iar la întoarcerea în România să vină pe artera dreaptă de intrare în ţară unde efectuează serviciul vameşul inc. S. (vol. 20, filele 366-367, 394, 398-399, 432-433, 439-440 şi 450-451);

- la data de 11/12 ianuarie 2009, a informat-o pe inc. G., înainte ca aceasta să plece a doua oară în Ucraina, că este de serviciu, că este prin zona vămii, stabilind totodată să discute mai târziu condiţiile întoarcerii în România. Pe aceiaşi tură de serviciu a informat-o pe inc. C., care s-a deplasat în Ucraina şi urma să revină în ţară cu ţigări, despre faptul că pe traseu este o echipă de control de la Inspectoratul Județean Al Poliției de Frontieră Rădăuţi (conform planului de acţiune cu caracter „secret de serviciu”, între orele 21:15 - 23:00 de Detaşamentul de sprijin operativ din cadrul Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră Rădăuţi), cerându-i să nu intre încă în Vama Siret şi să aştepte în zona neutră dintre vămi. Ulterior i-a indicat soţiei sale să intre pe artera dreaptă unde era de serviciu vameşul inc. N., după care i-a cerut să-i predea ţigările inc. I. (vol. 22, filele 255-256, 287-288 şi 293-294);

- la data de 18 ianuarie 2009, după ce le-a trimis pe inc. C. şi I. după ţigări la shop-ul din vama Siret, le-a comunicat că pe artera de intrare în vamă sunt de serviciu vameşii K. şi B.B., că echipa de control de la Direcția Regională a Vămilor Iaşi, ce a acţionat între orele 10-13, a plecat, reproşându-i acesteia din urmă că nu s-a pornit spre vamă când traseul este liber, întrucât după amiază apar echipele de control în zona vămii. În momentul în care inc. C. intra în Vama Siret dinspre Ucraina, a informat-o că este o echipă de control de la Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Iaşi (acţiune executată conform Ordinului de misiune nr. 31, între orele 10⁰⁰ - 13⁰⁰ de Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Iaşi), convenind că vor vedea ei ce vor face în vamă (vol. 24, filele 356, 361-362, 363-364 şi 369);

- la data de 26 ianuarie 2009, în timp ce inc. C. şi X. erau pentru a treia oară în Ucraina şi urmau să se întoarcă în ţară, le-a informat despre prezenţa șefului vămii F.F.F. în Punctul de Trecerea Frontierei Siret şi aflând de la soţia sa câte ţigări a cumpărat de la Shop, poliţistul le-a îndrumat să vină pe artera dreaptă de intrare în ţară. După ce rudele poliţistului au ieşit de la Shop, acesta le-a cerut să intre în ţară, întrucât pe traseu nu erau echipe de control, adăugând că-l va suna pe poliţistul de frontieră de pe artera de intrare în ţară (vol. 26, filele 127-128, 135-136, 139-140, 141-142 şi 157-158).

- la data de 07 martie 2009, după ce V. şi B. au fost întorşi de două ori în Ucraina de vameşul K., pentru că transporta cu autoturismul, marfă ce depăşea plafonul vamal admis de Regulamentul vamal, iar pe traseu acţiona o echipă de control de la Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră Rădăuţi (conform planului de acţiune cu caracter „secret de serviciu”, între orele 18:00 - 20:00, de Detaşamentul de sprijin operativ din cadrul Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră Rădăuţi), i-a informat pe aceştia că echipa a plecat, cerându-le să meargă din nou la vameş pentru a le da liber de vamă şi să-i comunice acestuia informaţia cu privire la plecarea echipei de control (vol. 29, filele 451-452, 456 şi 457-458).

3. luare de mită, prev. de art. 254 alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, constând în aceea că a primit la data de 11/12 ianuarie 2009 de la inc. G., după ce aceasta a introdus în România, cu autoturismul, cantitatea de 1.500 pachete de ţigări, suma de 100 lei pentru a-şi încălca atribuţiile de serviciu, a nu lua măsuri de confiscare şi pentru a proteja membrii grupului infracţional.

II. Faptele comise de inc. N., întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de:

1. abuz în serviciu contra intereselor publice dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial prev. de art. 13²din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 248 C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (opt acte materiale) constând în aceea că la datele de 11/12 ianuarie 2009 şi 14 ianuarie 2009, în calitate de controlor vamal la Biroul Vamal Siret, şi-a încălcat atribuţiile de serviciu şi a permis membrilor grupului infracţional să introducă în România cantităţi de ţigări de provenienţă ucraineană sau achiziţionate de la P., nerespectând Regulamentul vamal şi Ordinele interne ale Biroului Vamal Siret, nedispunând reţinerea şi confiscarea acestora, după cum urmează:

a) 9.500 pachete de ţigări introduse pe data de 11/12 ianuarie 2009, din care:

- 3.000 pachete introduse în ţară de inc. G. şi inc. H., (câte 1500 pachete fiecare);

- 1.500 pachete introduse în ţară pentru inc. I., de D.;

- 1.800 pachete de ţigări introduse în ţară pentru inc. I., de E.;

- 200 pachete de ţigări introduse în ţară de inc. C. la 11/12 ianuarie 2009;

- 3.000 pachete de ţigări introduse în ţară de inc. B. pentru vameşul N.

b) 2.996 pachete de ţigări pe data de 14 ianuarie 2009, din care:

- 1500 pachete de ţigări introduse de G. şi;

- 1.496 pachete de ţigări introduse de H.

III. Faptele comise de inc. O., întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de:

1. abuz în serviciu contra intereselor publice dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial prev. de art. 13²din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 248 C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (trei acte materiale) constând în aceea că în calitate de inspector vamal în cadrul Biroului Vamal Siret şi-a încălcat atribuţiile de serviciu permiţând la 09 ianuarie 2009, 10 ianuarie 2009 şi 18/19 ianuarie 2009 membrilor grupului infracţional, respectiv inc. G. şi inc. H. să introducă în România cantitatea de 5.000 pachete de ţigări de provenienţă ucraineană sau achiziţionate de la P., nerespectând Regulamentul vamal şi Ordinele interne ale Biroului Vamal Siret.

2. iniţierea sau constituirea ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui grup infracţional, în vederea săvârşirii de infracţiuni, prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (trei acte materiale), constând în aceea că la datele de 09 ianuarie 2009, 10 ianuarie 2009 şi 18/19 ianuarie 2009, în calitate de inspector vamal la Biroul Vamal Siret, a sprijinit un grup în vederea comiterii infracţiunii indicându-le membrilor grupului momentele oportune pentru a evita supra-controalele, respectiv momentele când pot intra în România cu ţigări fără plata taxelor vamale şi contrar prevederilor legislaţiei vamale, informându-se reciproc despre prezenţa şi plecarea de pe traseul post-vamal a unor echipe de control.

3. folosirea în orice mod de informaţii ce nu sunt destinate publicităţii ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informaţii prev. de art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000 constând în aceea că la data de 06 februarie 2009, în timp ce se întorcea în România i-a prezentat inc. G. înscrisuri din care reieşea că a fost dată în consemn local de către poliţia de frontieră, atenţionând-o astfel să nu mai transporte bunuri accizabile în cantităţi mai mari decât cele prevăzute de dispoziţiile legale. De asemenea inculpatul le-a furnizat inc. G. şi inc. H. informaţii ce nu sunt destinate publicităţii pentru a le ajuta să introducă în ţară ţigări peste plafonul legal (vol. 26, filele 444, 446, 452-453 şi 456-457).

IV. Faptele comise de inc. D.D., întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de:

1. abuz în serviciu contra intereselor publice dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial prev. de art. 13²din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 248 C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (cinci acte materiale) constând în aceea că la datele de 09 ianuarie 2009 şi 23 februarie 2009, în calitate de inspector vamal la Biroul Vamal Siret şi-a încălcat atribuţiile de serviciu permiţând inc. G. şi inc. H. să introducă în România, fără plata taxelor vamale, cantitatea de 4.500 pachete ţigări de provenienţă ucraineană sau achiziţionate din P., nerespectând Regulamentul vamal şi Ordinele interne ale Biroului Vamal Siret.

V. Faptele comise de inc. E.E., întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de:

1. abuz în serviciu contra intereselor publice dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial prev. de art. 13²din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 248 C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (doua acte materiale) constând în aceea că la datele de 17 ianuarie 2009 şi 02 martie 2009, în calitate de inspector vamal în cadrul Biroului Vamal Siret, şi-a încălcat atribuţiile de serviciu permiţând inc. G. şi inc. H., să introducă în România cantitatea de 2.970 pachete de ţigări de provenienţă ucraineană sau achiziţionate de la P., nerespectând Regulamentul vamal şi Ordinele interne ale Biroului Vamal Siret.

VI. Faptele comise de inc. K., întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial prev. de art. 13²din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 248 C. pen. constând în aceea că în calitate de controlor vamal la Biroul Vamal Siret şi-a încălcat atribuţiile de serviciu permiţându-i inc. G. să introducă în România, pe tura de serviciu 20/21 martie 2009, cantitatea de 1.480 pachete de ţigări, fără plata accizelor şi taxelor vamale, faptă prin care a produs un prejudiciu bugetului de stat în valoare de 7.035,63 lei, asigurându-i acesteia posibilitatea de a comercializa în România a acestei cantităţi de ţigarete, contrar dispoziţiilor legale.

VII. Faptele comise de inc. S., întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de:

1. abuz în serviciu contra intereselor publice dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial prev. de art. 13²din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 248 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (4 acte materiale) constând în aceea că în calitate de inspector vamal la Biroul Vamal Siret, cunoscând că membrii grupului infracţional organizat au ca preocupare introducerea ilegală în România de produse accizabile (ţigări), prin încălcarea şi exercitarea defectuoasă a atribuţiilor de serviciu, cu intenţie, a permis introducerea în România a unor cantităţi importante de ţigări care depăşeau plafonul legal şi cu sustragerea de la plata taxelor vamale, obţinând atât personal cât şi în favoarea celorlalţi învinuiţi foloase necuvenite, după cum urmează:

- cantitatea de 1.250 pachete ţigări introduse în ţară de inc. H. la 18/19 ianuarie 2009 pentru care prejudiciul adus bugetului de stat este în valoare de 7.754,65 lei.

VIII. Faptele comise de inc. J., întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial prev. de art. 13²din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 248 C. pen., constând în aceea că în calitate de inspector vamal la Biroul Vamal Siret şi-a încălcat atribuţiile de serviciu permiţându-i inc. G. să introducă în România, pe tura de serviciu din 15 februarie 2009 cantitatea de 2000 pachete de ţigări, cu sustragerea de la plata taxelor vamale, asigurându-i acesteia posibilitatea comercializării acestei cantităţi de ţigarete şi producând un prejudiciu bugetului de stat în cuantum de 12.407,44 lei.

IX. Faptele comise de inc. F.F., întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial prev. de art. 13²din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 248 C. pen., constând în aceea că în calitate de inspector vamal la Biroul Vamal Siret şi-a încălcat atribuţiile de serviciu permiţându-i inc. G. să introducă în România, pe tura de serviciu 15/16 februarie 2009 cantitatea de 1.250 pachete de ţigări asigurându-i acesteia posibilitatea comercializării acestei cantităţi de ţigarete, producând în acelaşi timp un prejudiciu bugetului de stat în cuantum de 7.754,65 lei.

X. Faptele comise de inc. G.G., întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial prev. de art. 13²din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 248 C. pen., constând în aceea că în calitate de inspector vamal la Biroul Vamal Siret şi-a încălcat atribuţiile de serviciu permiţându-i inc. G. să introducă în România, pe tura de serviciu din 13 februarie 2009 cantitatea de 500 pachete de ţigări asigurându-i posibilitatea comercializării acestei cantităţi de ţigarete şi producând în acelaşi timp un prejudiciu bugetului de stat în valoare de 2.706,56 lei.

XI. Faptele comise de inc. H.H., întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial prev. de art. 13²din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 248 C. pen., constând în aceea că pe tura de serviciu din 26 ianuarie 2009, în calitate de inspector vamal în cadrul Biroului Vamal Siret, şi-a încălcat atribuţiile de serviciu permiţându-i inc. C. să introducă în România, cantitatea de 200 pachete de ţigări fără a dispune măsurile prevăzute de dispoziţiile vamale în vigoare.

XII. Faptele comise de inc. I.I., întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de:

1. abuz în serviciu contra intereselor publice dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial prev. de art. 13²din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 248 C. pen., constând în aceea că în calitate de agent de poliţie de frontieră în cadrul Sectorului Poliţiei de Frontieră Siret şi-a încălcat, la data de 15/16 februarie 2009, atribuţiile de serviciu, neluând măsuri de confiscare a ţigărilor transportate de inc. G. cu autoturismul şi permiţându-i să introducă în România cantitatea de 1.250 pachete de ţigări, având totodată grijă ca această măsură să nu fie dispusă nici de alte echipe de control de pe traseu, faptă prin care a provocat un prejudiciu la bugetul de stat în valoare de 7.754,65 lei şi a asigurat inculpatei posibilitatea comercializării ilegale a mărfurilor introduse în România.

2. folosirea în orice mod de informaţii ce nu sunt destinate publicităţii ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informaţii prev. de art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (şase acte materiale) constând în aceea că în calitate de agent de poliţie de frontieră în cadrul Sectorului Poliţiei de Frontieră Siret - posesor al autorizaţiei de acces la informaţii cu caracter de „secret de serviciu” şi a angajamentului de confidenţialitate din 27 septembrie 2007 - i-a comunicat înv. G., în turele de serviciu din 17 ianuarie 2009 (când au acţionat echipe de control din cadrul Detaşamentului de sprijin operativ al Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră Rădăuţi şi al Poliţiei Siret, între orele 17:00 - 20:00, 20:15-18:15 şi 16:00-24:00 - vol. 24, filele 72-73, 158, 167, 168-169, 200, 207-208, 213-213 bis şi 279-280), 21 ianuarie 2009 (când au acţionat echipe de control din cadrul Detaşamentului de sprijin operativ al Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră Rădăuţi, între orele 22:00 - 02:00 şi 02:00 - 06:00 - vol. 25, filele 188, 191, 197-198, 208 şi 210), 06 februarie 2009 (când au acţionat echipe de control din cadrul Poliţiei Siret şi Poliţia Rutieră, între orele 19:00 - 23:00 - vol. 26, filele 445 şi 452-453), 15/16 februarie 2009 (acţiune la care a participat insp. pr. J.J. şi ag. K.K., între orele 16:00 - 20:30, vol. 28, filele 128, 141, 142 şi 150), 07/08 martie 2009 (când au acţionat echipe de control din cadrul Detaşamentului de sprijin operativ al Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră Rădăuţi, între orele 18:00 - 20:00 şi 20:30 - 04:15 - vol. 29, filele 469-470, 474-475, 481-482, 502, 505-506, 513, 541-542 şi 543-544) şi 15 martie 2009 (în momentul când inculpata intra în Vama Siret dinspre Ucraina) date referitoare la prezenţa pe traseu a unor echipe de control de la Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră Suceava, Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Iaşi, solicitându-i astfel să aştepte în Ucraina plecarea acestora, să staţioneze în continuare în parcarea vămii, unde aceştia nu au competenţă de control, ori să amâne deplasarea spre locul de descărcare a ţigărilor.

XIII. Faptele comise de inc. L.L., întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de:

1. folosire în orice mod de informaţii ce nu sunt destinate publicităţii ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informaţii prev. de art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (doua acte materiale) constând în aceea că, în calitate de agent de poliţie de frontieră în cadrul Serviciul Poliției de Frontieră Siret, posesor al autorizaţiei de acces la informaţii clasificate „secret de serviciu” din 27 noiembrie 2006 i-a comunicat telefonic inc. G. date cu caracter de secret de serviciu, pentru ca echipe de control de pe traseu să nu dispună confiscarea ţigărilor din autoturismul, (la data de 07/08 martie 2009 când i-a confirmat inculpatei prezenţa pe traseul post-vamal a unor echipe de control din cadrul Detaşamentului de sprijin operativ al Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră Rădăuţi care au acţionat, între orele 18:00 - 20:00 şi 20:30 - 04:15, cerându-i să mai aştepte în Ucraina). De altfel, înainte de a pleca în Ucraina pentru a afla situaţia operativă din zona vămii, care era comunicată şi celorlalte membre ale grupului, inc. G. se întâlnea în Vama Siret cu inc. L.L.. (vol. 29, filele 476-477, 490, 491-492, 503-504, 508-509, 517, 562-563, 594-595 şi 596-597).

De asemenea la data de 13 februarie 2009 nu a luat măsuri de confiscare a celor 500 pachete de ţigări transportate de inc. G. cu autoturismul, intervenind chiar, la solicitarea inculpatului L.(cumnatul său), pe lângă poliţişti din cadrul Poliţiei Rutiere Siret, pentru ca aceştia să nu dispună confiscarea ţigărilor pe care apoi inc. G. le-a transportat spre domiciliul lui N.N.

XIV. Faptele comise de inc. O.O., întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de folosire în orice mod de informaţii ce nu sunt destinate publicităţii ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informaţii prev. de art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (cinci acte materiale) constând în aceea că, în calitate de agent de poliţie de frontieră în cadrul Serviciul Poliției de Frontieră Siret, posesor al autorizaţiei de acces la informaţii clasificate „secret de serviciu” şi a angajamentului de confidenţialitate din 03 februarie 2008, în scopul obţinerii de foloase necuvenite i-a comunicat telefonic inc. G. date cu caracter de secret de serviciu, referitoare la:

- plecarea din Punctul de Trecerea Frontierei Siret a unei echipe de control de la Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră Suceava (de la Detaşamentul de sprijin operativ care au desfăşurat activităţi conform planului de acţiune cu caracter „secret de serviciu”, între orele 13:00- 20:45 şi 20:00 - 00:00), pentru a putea intra în România din zona neutră unde inc. G. aşteptase cu ţigări în autoturism (11 februarie 2009, vol. 27, filele 279-280 şi 283);

- sosirea în zona Vămii Siret a unei echipe de control de la Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră Suceava, (de la Detaşamentul de sprijin operativ care au desfăşurat activităţi conform planului de acţiune cu caracter „secret de serviciu”, între orele 12:00 - 20:40) informaţii pe care membrele grupului le-au utilizat la intrarea în ţară, pentru a evita confiscarea ţigărilor aflate în mijloacele auto (15 martie 2009, vol. 30, filele 212-213);

XV. Faptele comise de inc. S.S., întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de:

2.instigare la abuz în serviciu contra intereselor publice dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial prev. de art. 25 C. pen., rap. la art. 13²din Legea nr. 78/2000 şi la art. 248 C. pen., constând în aceea că în aceleaşi împrejurări i-a solicitat lucrătorului vamal inc. N. să permită lui D. să introducă în ţară 1.800 pachete de ţigări, fără să-i impună plata accizelor şi taxelor vamale, asigurându-i acestuia posibilitatea de a comercializa aceste bunuri în România.

XVI. Faptele comise de inc. T.T., întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de folosire în orice mod de informaţii ce nu sunt destinate publicităţii ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informaţii prev. de art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000 constând în aceea că, în calitate de ofiţer de poliţie de frontieră în cadrul Serviciul Poliției de Frontieră Siret, posesor al autorizaţiei de acces la informaţii clasificate „secret de serviciu” şi a angajamentului de confidenţialitate din 11 decembrie 2008, i-a comunicat telefonic la data de 13 februarie 2009 inc. G. date cu caracter de secret de serviciu, referitoare la prezenţa în Vama Siret a unor echipaje de control de la Direcţia Regionala pentru accize şi Operaţiuni Vamale Iaşi, care urmau să execute misiuni pe toate turele de serviciu. După ce aceasta a revenit în Vama Siret din Ucraina având în autoturism cantitatea de 50 cartuşe de ţigări, inculpatul a informat-o că pe traseu nu sunt echipe de control. Ajungând cu o parte din ţigări în orașul Siret, inc. i-a asigurat traseul numitei G. pentru a nu-i fi confiscate şi diferenţa de ţigări de către echipaje de la Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră Suceava, Poliţia Siret şi Formaţiunea Rutieră care au acţionat între orele 09:00 - 13:00 şi 15:00 - 18:00 (vol. 27, filele 340, 341, 349, 363, 366 şi 370-371).

XVII. Faptele comise de inc. U.U., controlor vamal în cadrul Direcţiei Regionale Vamale Iaşi, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de:

1. abuz în serviciu contra intereselor publice dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial prev. de art. 13²din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 248 C. pen., rap la art. 41 C. pen. (doua acte materiale), constând în aceea că în calitate de inspector vamal în cadrul Direcţiei Regionale Vamale Iaşi, în timpul misiunilor executate în zona Vămii Siret, şi-a încălcat atribuţiile de serviciu, protejând-o şi sprijinind-o pe inc. G. pentru a nu-i fi confiscate ţigările aduse din Ucraina sau achiziţionate de la P., astfel:

XVIII. Faptele comise de inc. G., întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de:

Totodată inc. G. a obţinut pentru sine un avantaj patrimonial în sumă de 80.500 lei, reprezentând preţul de vânzare cu amănuntul a celor 16.730 pachete de ţigări.

2. dare de mită prev. de art. 255 C. pen. rap la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (8 acte materiale) constând în aceea că în perioada ianuarie-martie 2009 a oferit sume de bani unor lucrători vamali din cadrul Biroului Vama Siret pentru a-i permite să introducă în România diverse cantităţi de ţigări peste plafonul vamal şi fără plata taxelor vamale aferente (D.D., N., E.E., O.), unui inspector vamal din cadrul Direcţiei Regionale pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Iaşi pentru a nu dispune confiscarea ţigărilor pe care le deţinea în autoturismul aflat în parcarea aferentă BV Siret (inspector vamal U.U.), unui poliţist de frontieră de la Serviciul Poliției de Frontieră Siret de pe artera de intrare în ţară pentru a-i permite să introducă ţigări peste plafonul vamal în România (ag S.S.), unui poliţist de frontieră de la Serviciul Poliției de Frontieră Siret (insp. pr. A.) ca să-i asigure traseul post-vama, să nu dispună confiscarea mărfurilor introduse ilegal în România şi să-i comunice prezenţa pe traseu a echipelor de control respectiv situaţia operativă din zona de frontieră, după cum urmează:

- la data de 09 ianuarie 2009 când a introdus în ţară cantitatea de 54 cartuşe ţigări, cu autoturismul a dat inc. D.D. suma de 100 lei pentru a nu efectua control amănunţit şi a nu dispune confiscarea ţigărilor introduse ilegal în România;

3. iniţierea sau constituirea ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui grup infracţional, în vederea săvârşirii de infracţiuni, prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, constând în aceea că anterior datei de 29 noiembrie 2008 a constituit un grup ce a desfăşurat activităţi infracţionale în Vama Siret şi zona de competenţă a S.P.F. Siret în vederea comiterii infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor publice având ca obiect principal introducerea ilegală de ţigări în România şi infracţiuni de corupţie, structurat pe patru componente:

- a lucrătorilor vamali şi poliţiştilor de frontieră ce permiteau introducerea ţigărilor în ţară (inc. N., inc. S., inc. S.S. s.a.);

- a membrilor grupului ce achiziţionau ţigările din Ucraina sau de la P., le aduceau în Vama Siret şi apoi în România (H., U., I. s.a.);

- a membrilor grupului ce patrulau pe traseu, urmăreau echipele de control şi îi informau pe ceilalţi membri, pe vameşi şi pe poliţişti de frontieră (L., M., V.V., s.a.).

XIX. Faptele comise de inc. H., întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de:

Totodată inc. H. a obţinut pentru sine un avantaj patrimonial în sumă de 43.646 lei, reprezentând preţul de vânzare cu amănuntul a celor 8.216 pachete de ţigări şi;

2. iniţierea sau constituirea ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui grup infracţional, în vederea săvârşirii de infracţiuni, prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, constând în aceea că în perioada 29 noiembrie 2008- 22 martie 2009 a constituit un grup în vederea comiterii infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor publice şi folosire în orice mod de informaţii ce nu sunt destinate publicităţii, desfăşurând activităţi infracţionale în Vama Siret şi zona de competenţă a poliţiei de frontieră, având ca obiect principal introducerea ilegală de ţigări în România, cu sprijinul şi concursul unor lucrători vamali şi poliţiştilor de frontieră ce permiteau introducerea mărfurilor în ţară, a unor poliţişti de frontieră din cadrul Sectorului Poliţiei de Frontieră Siret, ce asigurau traseul, îi informau pe ceilalţi membri ai grupului despre echipele de control şi interveneau pentru a nu le fi confiscate ţigările şi a membrilor grupului ce patrulau pe traseu, urmăreau echipele de control şi îi informau pe ceilalţi membri, pe vameşi şi pe poliţişti de frontieră (L., M., V.V., s.a.).

XX. Faptele comise de inc. I., întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de:

3. iniţierea sau constituirea ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui grup infracţional, în vederea săvârşirii de infracţiuni, prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 constând în aceea că în perioada decembrie 2008-martie 2009 a aderat şi sprijinit un grup în vederea comiterii infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor publice, infracţiuni de corupţie şi folosire în orice mod de informaţii ce nu sunt destinate publicităţii, desfăşurând activităţi infracţionale în Vama Siret şi zona de competenţă a poliţiei de frontieră Siret, având ca obiect principal introducerea ilegală de ţigări în România, cu sprijinul şi concursul unor lucrători vamali şi poliţiştilor de frontieră ce permiteau introducerea ţigărilor în ţară a unor poliţişti de frontieră din cadrul Sectorului Poliţiei de Frontieră Siret, ce asigurau traseul, îi informau pe ceilalţi membri ai grupului despre echipele de control şi interveneau pentru a nu le fi confiscate ţigările (la 05 decembrie 2008, 16/17 decembrie 2008, 11/12 ianuarie 2009, 14 ianuarie 2009, 18 ianuarie 2009 şi 28 ianuarie 2009) şi a membrilor grupului (inc. L., M., V.V., s.a.)ce patrulau pe traseu, urmăreau echipele de control şi îi informau pe ceilalţi învinuiţi, pe vameşi şi pe poliţişti de frontieră.

XXI. Faptele comise de inc. C., întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de:

2. iniţierea sau constituirea ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui grup infracţional, în vederea săvârşirii de infracţiuni, prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, constând în aceea că în perioada ianuarie-martie2009 a constituit un grup în vederea comiterii infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor publice şi folosire în orice mod de informaţii ce nu sunt destinate publicităţii, desfăşurând activităţi infracţionale în Vama Siret şi zona de competenţă a poliţiei de frontieră, având ca obiect principal introducerea ilegală de ţigări în România, cu sprijinul şi concursul inc. A. şi a inc. I., a unor lucrători vamali şi a poliţiştilor de frontieră ce le permiteau să introducă ţigări în ţară, la solicitarea şefului de tură, acesta din urmă asigurând traseul post-vamal, furnizându-i informaţii cu caracter de secret de serviciu (11/12 ianuarie 2009, 18 ianuarie 2009, 26 ianuarie 2009).

XXII. Faptele comise de inc. B., întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de:

2. iniţierea sau constituirea ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui grup infracţional, în vederea săvârşirii de infracţiuni, prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, constând în aceea că în perioada februarie 2009-martie2009 a sprijinit un grup în vederea comiterii infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor publice şi folosire în orice mod de informaţii ce nu sunt destinate publicităţii, desfăşurând activităţi infracţionale în Vama Siret şi zona de competenţă a poliţiei de frontieră, având ca obiect principal introducerea ilegală de ţigări în România, cu sprijinul şi concursul inc. A., inc. G., inc. H., inc. I., inc. M., inc. şi L., a unor lucrători vamali şi poliţiştilor de frontieră ce le permiteau să introducă ţigări în ţară sau ce-şi desfăşurau activitatea pe traseul post-vama, aceştia din urmă încălcându-şi atribuţiile de serviciu, asigurând traseul post-vamal, furnizându-le totodată informaţii cu caracter de secret de serviciu (05 decembrie 2008, 15 decembrie 2008, 16/17 decembrie 2008, 11/12 ianuarie 2009, 14 ianuarie 2009, 08/09 martie 2009, 07 martie 2009).

XXIII Faptele comise de inc. A.A., întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de iniţierea sau constituirea ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui grup infracţional, în vederea săvârşirii de infracţiuni, prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, constând în aceea că în perioada februarie 2009-martie2009 a sprijinit un grup în vederea comiterii infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor publice şi folosire în orice mod de informaţii ce nu sunt destinate publicităţii, desfăşurând activităţi în Vama Siret şi zona de competenţă a poliţiei de frontieră, având ca obiect principal introducerea ilegală de ţigări în România, cu sprijinul şi concursul inc. A., inc. G., inc. H., inc. I., inc. M. şi inc. L., a unor lucrători vamali şi poliţiştilor de frontieră ce le permiteau să introducă ţigări în ţară sau ce-şi desfăşurau activitatea pe traseul post-vamal (ag. I.I., ag. O.O., ag. L.L.) aceştia din urmă încălcându-şi atribuţiile de serviciu, asigurând traseul post-vamal, furnizându-le totodată informaţii cu caracter de secret de serviciu (15/16 februarie 2009, 02 martie 2009, 07 martie 2009 şi 10 martie 2009).

XXIV. Faptele comise de inc. L., întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de:

1. sprijinirea sub orice formă a unui grup infracţional, în vederea săvârşirii de infracţiuni, prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, constând în aceea că în perioada decembrie 2008--martie2009 a sprijinit un grup în vederea comiterii infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor publice şi folosire în orice mod de informaţii ce nu sunt destinate publicităţii, desfăşurând activităţi infracţionale în Vama Siret şi zona de competenţă a poliţiei de frontieră, având ca obiect principal introducerea ilegală de ţigări în România.

2. complicitate la abuz în serviciu contra intereselor publice dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 13²din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 248 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., (11 acte materiale) constând în aceea că a asigurat traseul post-vamal membrilor grupului după intrarea acestora în România, la solicitarea acestora, a inc. A. sau a unor lucrători vamali, pentru a le comunica poziţia unor echipe de control şi a se evita astfel confiscarea ţigărilor introduse ilegal de membrii grupului în ţară. Împreună cu inc. M. a organizat acţiuni de urmărire a echipelor de control, uneori până la sediul Inspectoratului Județean al Poliției de Frontieră Suceava, precizându-le membrilor grupului locaţia acestora şi momentul oportun când pot părăsii Vama Siret sau parcarea aferentă acesteia pentru a transporta ţigările la locurile de depozitare sau la cumpărători (05 decembrie 2009, 16/17 decembrie 2008, 11/12 ianuarie 2009, 14 ianuarie 2009, 17 ianuarie 2009, 18/19 ianuarie 2009, 02 februarie 2009, 07 februarie 2009, 11 februarie 2009, 02 martie 2009, 16/17 martie 2009.

Totodată i-a cerut cumnatului său, inc. L.L. să intervină pe lângă lucrători vamali pentru ai permite inc. G. să introducă ţigări în ţară (22 ianuarie 2009) şi pe lângă poliţişti din cadrul Poliţiei Rutiere Siret pentru a nu-i confisca inculpatei ţigările pe timpul transportului către locurile de descărcare(13 februarie 2009). Întrucât inc. H. a intrat în “atenţia” insp. A.A.A., inculpatului L. i s-a cerut să intervină pe lângă ofiţer, căruia să-i ofere sume de bani pentru protecţia inculpatei (05 martie 2009, 06 martie 2009 şi 10 martie 2009).

XXV. Faptele comise de inc. M., întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de:

2. complicitate la abuz în serviciu contra intereselor publice dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 13²din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 248 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., (7 acte materiale) constând în aceea că a asigurat traseul post-vamal membrilor grupului după intrarea acestora în România, la solicitarea acestora, a inc. A. sau a unor lucrători vamali, pentru a le comunica poziţia unor echipe de control şi a se evita astfel confiscarea ţigărilor introduse de membrii grupului în ţară. Împreună cu L. a organizat acţiuni de urmărire a echipelor de control, uneori până la sediul Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră Suceava, precizându-le membrilor grupului locaţia acestora şi momentul oportun când pot părăsii Vama Siret sau parcarea acesteia pentru a transporta ţigările la locurile de depozitare sau la cumpărători (04/05 decembrie 2008, 15 decembrie 2008, 16/17 decembrie 2008, 24/25 decembrie 2008, 09 ianuarie 2009, 11/12 ianuarie 2009).

Urmare acestor activităţi şi ca o formă de mulţumire din partea lucrătorilor vamali şi a poliţiştilor de frontieră pentru sprijinul acordat grupului infracţional, i s-a permis să achiziţioneze prin intermediu a diverse persoane ţigări de provenienţă ucraineană sau P., pe care apoi le-a comercializat (ex: 3.680 pachete de ţigări achiziţionate de învinuit, depozitate în garajul inc. L., vândute numitului B.B.B., de la care au fost confiscate de Garda Financiară Buzău la data de 05 martie 2009.) Prin comiterea acestei infracţiuni inculpatul s-a sustras de la plata către bugetul de stat a accizelor şi taxelor vamale în cuantum de 19.530,39 lei, creându-şi totodată un avantaj patrimonial în sumă de 19.468 lei.

IV). Măsuri asiguratorii luate în cursul urmăririi penale;

Pentru recuperarea prejudiciului produs bugetului de stat de inculpaţi, precum şi în vederea confiscării foloaselor pe care aceştia le-au dobândit în mod ilicit s-a impus aplicarea sechestrului asigurator asupra bunurilor mobile şi imobile aflate în proprietatea acestora până la concurenţa sumelor sustrase de la bugetul de stat.

Aşa fiind, în temeiul art. 163-166 C. proc. pen. şi art. 22 pct. 3 din O.U.G. nr. 43/2002, modificată şi completată s-a dispus aplicarea sechestrului asigurator asupra următoarelor bunuri imobile

1. bunurile imobile proprietatea inc. G., până la concurenţa sumei de 131.936,24 lei, reprezentând cuantumul accizelor şi taxele vamale sustrase de la bugetul de stat, după cum urmează:

- apartamentul situat în mun. Botoşani, cu valoarea de impozitare de 143.707 lei, dobândit în baza contractului de vânzare din 06 iunie 2005 (cf. adresei Primăriei mun. Botoşani din 21 noiembrie 2011);

2. bunurile imobile proprietatea inc. H., până la concurenţa sumei de 46.573,3 lei, reprezentând cuantumul accizelor şi taxele vamale sustrase de la bugetul de stat, după cum urmează:

- casă cu suprafaţa construită de 86 mp şi valoarea de impozitare 86.327 lei dobândită în baza contractului de vânzare cumpărare din 22 mai 1996 (cf. adresei Primăriei mun. Botoşani din 21 noiembrie 2011);

La sumele menţionate mai sus se adaugă în sarcina inc. G. şi inc. H. suma de 21.422 lei, reprezentând cuantumul accizelor şi taxele vamale sustrase de la bugetul de stat pentru ţigările identificate la percheziţia de la domiciliile martorilor H.H.H. şi N.N.

3. bunurile mobile proprietatea inc. I., până la concurenţa sumei de 27.464,78 lei, reprezentând cuantumul accizelor şi taxelor vamale sustrase de la bugetul de stat, după cum urmează:

- autoturism, (cf. adresei Primăriei com. Lunca, jud. Botoşani din 15 noiembrie 2011);

4. bunurile imobile proprietatea inc. C., până la concurenţa sumei de 9.517,11 lei, reprezentând cuantumul accizelor şi taxele vamale sustrase de la bugetul de stat, după cum urmează:

- casă situată în orașul Siret, cu suprafaţa de 100 mp şi valoarea de impozitare 114.624,4 lei (cf. adresei Primăriei oraşului Siret din 28 noiembrie 2011);

5. bunurile imobile proprietatea inc. B., până la concurenţa sumei de 39.279,03 lei, reprezentând cuantumul accizelor şi taxele vamale sustrase de la bugetul de stat pentru ţigările introduse în ţară şi cele identificate la percheziţia domiciliară, după cum urmează:

- casă situată în or. Siret, cu suprafaţa de 90 mp şi valoarea de impozitare 173.908,35 lei (cf. adresei Primăriei oraşului Siret din 28 noiembrie 2011);

6. bunurile mobile proprietatea inc. A.A., până la concurenţa sumei de 56.685,06 lei, reprezentând cuantumul accizelor şi taxele vamale sustrase de la bugetul de stat pentru ţigările introduse în ţară şi comercializate martorului G.G.G.G.G.G., după cum urmează:

- autoturism, (cf. adresei Primăriei oraşului Siret din 28 noiembrie 2011);

7. bunurile mobile şi imobile proprietatea inc. L., până la concurenţa sumei de 6.997 lei, reprezentând cuantumul accizelor şi taxele vamale sustrase de la bugetul de stat pentru ţigările identificate la percheziţia domiciliară, după cum urmează;

- casă situată în orașul Siret, cu suprafaţa de 216 mp şi valoarea de impozitare 65.102,4 lei (cf. adresei Primăriei oraşului Siret din 28 noiembrie 2011);

8. bunurile imobile proprietatea inc. A., până la concurenţa sumei de 83.765 lei, reprezentând cuantumul accizelor şi taxele vamale sustrase de la bugetul de stat pentru ţigările introduse în ţară de membrii grupului precum şi cele identificate la percheziţia domiciliară, după cum urmează;

- casă situată în orașul Siret, cu suprafaţa de 100 mp şi valoarea de impozitare 114.624,4 lei (cf. adresei Primăriei oraşului Siret din 28 noiembrie 2011);

9. bunurile imobile proprietatea inc. N., până la concurenţa sumei de 76.085,5 lei, reprezentând cuantumul accizelor şi taxele vamale sustrase de la bugetul de stat pentru ţigările introduse în ţară de membrii grupului precum şi cele identificate la percheziţia domiciliară, după cum urmează:

- casă situată în orașul Siret, cu suprafaţa desfăşurată de 394 mp şi valoarea de impozitare 549.461 lei dobândită în anul 2002 (cf. adresei Primăriei oraşului Siret din 28 noiembrie 2011);

10. bunurile imobile proprietatea inc. S., până la concurenţa sumei de 35.004,63 lei, reprezentând cuantumul accizelor şi taxele vamale sustrase de la bugetul de stat pentru ţigările introduse în ţară de membrii grupului precum şi cele identificate la percheziţia domiciliară, după cum urmează;casă situată în loc. Chișineu-Criș, dobândit prin contractul de schimb din 31 mai 2005 (cf. adresei Primăriei oraşului Chișineu-Criș din 18 noiembrie 2011);

11. bunurile imobile proprietatea inc. O., până la concurenţa sumei de 31.018,58 lei, reprezentând cuantumul accizelor şi taxele vamale sustrase de la bugetul de stat, după cum urmează;

- apartamentul situat în mun. Suceava, (cf. adresei Primăriei mun. Suceava din 22 noiembrie 2011);

12. bunurile imobile proprietatea inc. S.S., până la concurenţa sumei de 10.187,64 lei, reprezentând cuantumul accizelor şi taxele vamale sustrase de la bugetul de stat, după cum urmează;

- apartamentul situat în mun. Botoşani, cu valoarea de impozitare 134.541 lei, (cf. adresei Primăriei mun. Botoşani din 21 noiembrie 2011).

II. Judecata în primă instanţă şi sentinţa;

Prin sentinţa penală nr. 56/7 septembrie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, s-au dispus următoarele:

Au fost respinse, ca nefondate, cererile de restituire a cauzei la procuror în vederea refacerii urmăririi penale.

Au fost respinse, ca neîntemeiate, cererile de schimbare a încadrării juridice formulate de inculpaţi, prin apărători precum şi cele puse în discuţie de către instanţă din oficiu, din abuz în serviciu contra intereselor publice dacă funcţionarul a obţinut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial, prev. de art. 13² din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248¹ (art. 248) C. pen. din 1969 în complicitate la contrabandă în formă calificată prev. de art. 26 C. pen. din 1969 rap. la art. 270, art. 274 din Legea nr. 86/2006 sau în neglijenţă în serviciu prev. de art. 249 alin. (1) C. pen. din 1969, respectiv din complicitate la abuz în serviciu contra intereselor publice dacă funcţionarul a obţinut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial, prev. de art. 13² din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248¹ (art. 248) C. pen. din 1969, în contrabandă în formă calificată, prev. de art. 270 rap. la art. 274 din Legea nr. 86/2006.

I. Condamnă pe inculpatul A., pentru săvârşirea infracţiunilor de:

1. abuz în serviciu contra intereselor publice dacă funcţionarul a obţinut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial, prev. de art. 13² din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248¹ C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969, art. 5 C. pen., la pedeapsa de 6 (şase) ani închisoare.

În temeiul art. 65 alin. (2) C. pen. din 1969, art. 5 C. pen., aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen. din 1969 pe o durată de 3 (trei) ani.

În temeiul art. 71 alin. (2) C. pen. din 1969, art. 5 C. pen., interzice inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), c) C. pen. din 1969, cu titlu de pedeapsă accesorie.

3. folosirea în orice mod de informaţii ce nu sunt destinate publicităţii ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informaţii prev. de art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969, art. 5 C. pen., la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare. În temeiul art. 71 alin. (2) C. pen. din 1969, art. 5 C. pen., interzice inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), c) C. pen. din 1969, cu titlu de pedeapsă accesorie.

4. luare de mită, prev. de art. 254 alin. (1) C. pen. din 1969 raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 5 C. pen., la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare.

În temeiul art. 33 lit. a), art. 34 lit. b), art. 35 alin. (3) C. pen. din 1969, art. 5 C. pen. contopeşte pedepsele stabilite, inculpatul urmând să execute pedeapsa principală de 6 (şase) ani închisoare şi pedeapsa complementară de 3 (trei) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen. din 1969.

În temeiul art. 71 alin. (2) C. pen. din 1969, interzice inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), c) C. pen. din 1969, cu titlu de pedeapsă accesorie.

II. Condamnă pe inculpatul N., pentru săvârşirea infracţiunilor de:

1. abuz în serviciu contra intereselor publice dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial prev. de art. 13² din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 248 C. pen. din 1969, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969, art. 5 C. pen., la pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare.

3. luare de mită, prev. de art. 254 C. pen. din 1969, rap. la art. 7 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 5 C. pen., la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare.

În temeiul art. 71 alin. (2) C. pen. din 1969, art. 5 C. pen., interzice inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), c) C. pen. din 1969, cu titlu de pedeapsă accesorie.

În temeiul art. 33 lit. a), art. 34 lit. b), art. 35 alin. (3) C. pen. din 1969, art. 5 C. pen. contopeşte pedepsele stabilite, inculpatul urmând să execute pedeapsa principală de 5 (cinci) ani închisoare şi pedeapsa complementară de 3 (trei) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen. din 1969.

În temeiul art. 71 alin. (2) C. pen. din 1969, cu aplic. art. 5 C. pen., interzice inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), c) C. pen. din 1969, cu titlu de pedeapsă accesorie.

III. Condamnă pe inculpatul O., pentru săvârşirea infracţiunilor de:

1. abuz în serviciu contra intereselor publice dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial prev. de art. 13² din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 248 C. pen. din 1969, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969, art. 5 C. pen., la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare.

4. luare de mită, prev. de art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. din 1969 rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 5 C. pen., la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare.

În temeiul art. 33 lit. a), art. 34 lit. b), art. 35 alin. (3) C. pen. din 1969, art. 5 C. pen. contopeşte pedepsele stabilite, inculpatul urmând să execute pedeapsa principală de 5(cinci) ani închisoare şi pedeapsa complementară de 3 (trei) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen. din 1969.

IV. Condamnă pe inculpatul D.D., pentru săvârşirea infracţiunilor de:

1. abuz în serviciu contra intereselor publice dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial prev. de art. 13² din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 248 C. pen. din 1969, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969, art. 5 C. pen., la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare.

- luare de mită, prev. de art. 254 C. pen. din 1969, rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 5 C. pen., la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare.

În temeiul art. 33 lit. a), art. 34 lit. b), art. 35 alin. (1) C. pen. din 1969, art. 5 C. pen. contopeşte pedepsele stabilite, inculpatul urmând să execute pedeapsa principală de 3 (trei ) ani închisoare şi pedeapsa complementară de 2 (doi) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen. din 1969.

În temeiul art. 86¹C. pen. din 1969, art. 5 C. pen., dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale de 3(trei) ani închisoare aplicată inculpatului pe durata unui termen de încercare de 5 (cinci) ani calculat potrivit art. 86²C. pen. din 1969.

În temeiul art. 86³ alin. (1) lit. a) - d) C. pen. din 1969, art. 5 C. pen., stabileşte ca inculpatul D.D., pe durata termenului de încercare, să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Suceava, desemnat cu supravegherea sa, la datele fixate de către această instituţie;

- să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.

Datele de la lit. b) - d) urmează să fie comunicate Serviciului de Probaţiune Suceava.

În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen. din 1969, art. 5 C. pen., dispune suspendarea executării pedepsei accesorii aplicate inculpatului pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale.

Atrage atenţia inculpatului asupra disp. art. 86⁴ C. pen. 1969 privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere în cazul săvârşirii unei infracţiuni sau a nerespectării măsurilor de supraveghere impuse de instanţă.

V. Condamnă pe inculpatul E.E., pentru săvârşirea infracţiunilor de:

1. abuz în serviciu contra intereselor publice dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial prev. de art. 13² din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 248 C. pen. din 1969, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969, art. 5 C. pen., la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare.

2. luare de mită, prev. de art. 254 C. pen. din 1969, rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 5 C. pen., la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare.

În temeiul art. 33 lit. a), art. 34 lit. b), art. 35 alin. (1) C. pen. din 1969, art. 5 C. pen. contopeşte pedepsele stabilite, inculpatul urmând să execute pedeapsa principală de 3 (trei) ani închisoare şi pedeapsa complementară de 2 (doi) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen. din 1969.

În temeiul art. 86¹C. pen. din 1969, art. 5 C. pen., dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale de 3 (trei) ani închisoare aplicată inculpatului pe durata unui termen de încercare de 5 (cinci) ani calculat potrivit art. 86²C. pen. din 1969.

În temeiul art. 86³ alin. (1) lit. a) - d) C. pen. din 1969, art. 5 C. pen., stabileşte ca inculpatul E.E., pe durata termenului de încercare, să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Suceava, desemnat cu supravegherea sa, la datele fixate de către această instituţie;

- să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.

Datele de la lit. b) - d) urmează să fie comunicate Serviciului de Probaţiune Suceava.

În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen. din 1969, art. 5 C. pen. dispune suspendarea executării pedepsei accesorii aplicate inculpatului pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale.

VI. Condamnă pe inculpatul K., pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial prev. de art. 13² din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 248 C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 74 alin. (2), art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen. din 1969, art. 5 C. pen., la pedeapsa de 10 (zece) luni închisoare.

În temeiul art. 81 C. pen. din 1969, art. 5 C. pen. suspendă condiţionat executarea pedepsei aplicate inculpatului pe o durată de 2 (doi ) ani şi 10 (zece) luni, termen de încercare stabilit în condiţiile art. 82 C. pen. din 1969.

Atrage atenţia inculpatului asupra prevederilor art. 83 C. pen. din 1969 privind revocarea suspendării executării pedepsei în cazul săvârşirii unei infracţiuni.

În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen. din 1969, art. 5 C. pen. suspendă executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării executării pedepsei principale.

VII. Condamnă pe inculpatul S., pentru săvârşirea infracţiunilor de: 1.abuz în serviciu contra intereselor publice dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial prev. de art. 13² din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 248 C. pen. din 1969, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969, art. 5 C. pen., la pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare.

2. folosirea în orice mod de informaţii ce nu sunt destinate publicităţii ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informaţii prev. de art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969, art. 5 C. pen., la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare. În temeiul art. 71 alin. (2) C. pen. din 1969, art. 5 C. pen., interzice inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), c) C. pen. din 1969, cu titlu de pedeapsă accesorie.

În temeiul art. 33 lit. a), art. 34 lit. b), art. 35 alin. (1) C. pen. din 1969, art. 5 C. pen., contopeşte pedepsele stabilite, inculpatul urmând să execute pedeapsa principală de 5 (cinci )ani închisoare şi pedeapsa complementară de 3 (trei) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen. din 1969.

VIII. În temeiul art. 396 alin. (1) şi (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. achită pe inculpata J., pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial prev. de art. 13² din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 248 C. pen. din 1969, cu aplic. art. 5 C. pen.

IX. Condamnă pe inculpatul F.F., pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial prev. de art. 13² din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 248 C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 74 alin. (2), art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen. din 1969, art. 5 C. pen., la pedeapsa de 10 (zece) luni închisoare.

În temeiul art. 81 C. pen. din 1969, art. 5 C. pen., suspendă condiţionat executarea pedepsei aplicate inculpatului pe o durată de 2 (ani) ani şi 10 (zece) luni, termen de încercare stabilit în condiţiile art. 82 C. pen. din 1969.

Atrage atenţia inculpatului asupra prevederilor art. 83 C. pen. din 1969 privind revocarea suspendării executării pedepsei în cazul săvârşirii unei infracţiuni.

În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen. din 1969, art. 5 C. pen. suspendă executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării executării pedepsei principale.

X. Condamnă pe inculpatul G.G., pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial prev. de art. 13² din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 248 C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 74 alin. (2), art. 76 alin 1 lit. c) C. pen. din 1969, art. 5 C. pen., la pedeapsa de 6 (şase) luni închisoare.

În temeiul art. 81 C. pen. din 1969, art. 5 C. pen., suspendă condiţionat executarea pedepsei aplicate inculpatului pe o durată de 2 (doi) ani şi 6 (şase) luni, termen de încercare stabilit în condiţiile art. 82 C. pen. din 1969.

Atrage atenţia inculpatului asupra prevederilor art. 83 C. pen. din 1969 privind revocarea suspendării executării pedepsei în cazul săvârşirii unei infracţiuni.

În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen. din 1969, art. 5 C. pen., suspendă executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării executării pedepsei principale.

XI. Condamnă pe inculpatul H.H., pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial prev. de art. 13² din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 248 C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 74 alin. (2), art. 76 alin 1lit. c) C. pen. din 1969, art. 5 C. pen., la pedeapsa de 5 (cinci) luni închisoare.

În temeiul art. 81 C. pen. din 1969, art. 5 C. pen., suspendă condiţionat executarea pedepsei aplicate inculpatului pe o durată de 2 (doi) ani şi 5 (cinci) luni, termen de încercare stabilit în condiţiile art. 82 C. pen. din 1969.

Atrage atenţia inculpatului asupra prevederilor art. 83 C. pen. din 1969 privind revocarea suspendării executării pedepsei în cazul săvârşirii unei infracţiuni.

În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen. din 1969, art. 5 C. pen. suspendă executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării executării pedepsei principale.

XII. Condamnă pe inculpatul I.I., pentru săvârşirea infracţiunilor de:

În temeiul art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. din1969, art. 5 C. pen., contopeşte pedepsele stabilite, inculpatul urmând să execute pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare.

În temeiul art. 86¹C. pen. din 1969, art. 5 C. pen. dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 (trei) ani închisoare aplicată inculpatului pe durata unui termen de încercare de 5 (cinci ) ani, calculat potrivit art. 86²C. pen. din 1969.

În temeiul art. 86³ alin. (1) lit. a) - d) C. pen. din 1969, art. 5 C. pen. stabileşte ca inculpatul I.I., pe durata termenului de încercare, să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Suceava, desemnat cu supravegherea sa, la datele fixate de către această instituţie;

- să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.

Datele de la lit. b) - d) urmează să fie comunicate Serviciului de Probaţiune Suceava.

Atrage atenţia inculpatului asupra disp. art. 86⁴ C. pen. 1969, privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere în cazul săvârşirii unei infracţiuni sau a nerespectării măsurilor de supraveghere impuse de instanţă.

XIII. Condamnă pe inculpatul L.L., pentru săvârşirea infracţiunilor de:

1. folosirea în orice mod de informaţii ce nu sunt destinate publicităţii ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informaţii prev. de art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969, art. 5 C. pen., la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare.

În temeiul art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. din 1969, art. 5 C. pen., contopeşte pedepsele stabilite, inculpatul urmând să execute pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare.

În temeiul art. 86³ alin. (1) lit. a) - d) C. pen. din 1969, art. 5 C. pen. stabileşte ca inculpatul L.L., pe durata termenului de încercare, să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Suceava, desemnat cu supravegherea sa, la datele fixate de către această instituţie;

- să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.

Datele de la lit. b) - d) urmează să fie comunicate Serviciului de Probaţiune Suceava.

XIV. Condamnă pe inculpatul O.O., pentru săvârşirea infracţiunii de folosire în orice mod de informaţii ce nu sunt destinate publicităţii ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informaţii prev. de art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969, art. 5 C. pen., la pedeapsa de 2(doi) ani închisoare.

În temeiul art. 81 C. pen. din 1969, art. 5 C. pen. suspendă condiţionat executarea pedepsei aplicate inculpatului pe o durată de 4 (patru) ani, termen de încercare stabilit în condiţiile art. 82 C. pen. din 1969.

Atrage atenţia inculpatului asupra prevederilor art. 83 C. pen. din 1969, art. 5 C. pen., privind revocarea suspendării executării pedepsei în cazul săvârşirii unei infracţiuni.

În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen. din 1969 suspendă executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării executării pedepsei principale.

XV. Condamnă pe inculpatul S.S., pentru săvârşirea infracţiunilor de:

2. luare de mită, prev. de art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. din 1969, rap. la art. 7 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969, art. 5 C. pen., la pedeapsa de 3 ani închisoare.

În temeiul art. 33 lit. a), art. 34 lit. b), art. 35 alin. (1) C. pen. din 1969, art. 5 C. pen. contopeşte pedepsele stabilite inculpatul urmând să execute pedeapsa principală de 3 (trei )ani închisoare şi pedeapsa complementară de 2 (doi) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen. din 1969.

În temeiul art. 86¹C. pen. din 1969, art. 5 C. pen., dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale de 3 (trei) ani închisoare aplicată inculpatului pe durata unui termen de încercare de 5 (cinci ) ani, calculat potrivit art. 86²C. pen. din 1969.

În temeiul art. 86³ alin. (1) lit. a) - d) C. pen. din 1969, art. 5 C. pen. stabileşte ca inculpatul S.S., pe durata termenului de încercare, să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Suceava, desemnat cu supravegherea sa, la datele fixate de către această instituţie;

- să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.

Datele de la lit. b) - d) urmează să fie comunicate Serviciului de Probaţiune Suceava.

În temeiul art. 396 alin. (1) şi (5) C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., achită pe inculpatul S.S. pentru săvârşirea infracţiunii de instigare la abuz în serviciu contra intereselor publice dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial prev. de art. 25 C. pen. din 1969 rap. la art. 13² din Legea nr. 78/2000, art. 248 C. pen. din 1969, cu aplic. art. 5 C. pen.

XVI. Condamnă pe inculpatul T.T., pentru săvârşirea infracţiunii de folosire în orice mod de informaţii ce nu sunt destinate publicităţii ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informaţii prev. de art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 5 C. pen., la pedeapsa de 1 (un) an şi 6 (şase) luni închisoare. În temeiul art. 71 alin. (2) C. pen. din 1969, art. 5 C. pen., interzice inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), c) C. pen. din 1969, cu titlu de pedeapsă accesorie.

În temeiul art. 81 C. pen. din 1969, art. 5 C. pen. suspendă condiţionat executarea pedepsei aplicate inculpatului pe o durată de 3 (trei) ani şi 6 (şase) luni, termen de încercare stabilit în condiţiile art. 82 C. pen. din 1969.

În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen. din 1969, art. 5 C. pen. suspendă executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării executării pedepsei principale.

Atrage atenţia inculpatului asupra prevederilor art. 83 C. pen. din 1969 privind revocarea suspendării executării pedepsei în cazul săvârşirii unei infracţiuni.

XVII. Condamnă pe inculpatul U.U., pentru săvârşirea infracţiunilor de:

1. abuz în serviciu contra intereselor publice dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial prev. de art. 13² din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 248 C. pen. din 1969, prin înlăturarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 şi cu aplic. art. 74 alin. (2) - 76 alin. (1) lit. c) C. pen. 1969, art. 5 C. pen., la pedeapsa de 1 (un) an închisoare.

În temeiul art. 81 C. pen. din 1969, art. 5 C. pen. suspendă condiţionat executarea pedepsei aplicată inculpatului pe o durată de 3 (trei) ani, termen de încercare stabilit în condiţiile art. 82 C. pen. din 1969.

Atrage atenţia inculpatului asupra prevederilor art. 83 C. pen. din 1969 privind revocarea suspendării executării pedepsei în cazul săvârşirii unei infracţiuni.

În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen. din 1969, art. 5 C. pen. suspendă executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării executării pedepsei principale.

În temeiul art. 396 alin. (1) şi (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., achită pe inculpatul U.U. pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită, prev. de art. 254 C. pen. din 1969 rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 5 C. pen.

XVIII. Condamnă pe inculpata G., pentru săvârşirea infracţiunilor de:

În temeiul art. 65 alin. (2) C. pen. din 1969, art. 5 C. pen., aplică inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. din 1969 pe o durată de 2 (doi) ani.

În temeiul art. 71 alin. (2) C. pen. din 1969, art. 5 C. pen., interzice inculpatei exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. din 1969, cu titlu de pedeapsă accesorie.3.dare de mită prev. de art. 255 C. pen. din 1969, rap la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969, art. 5 C. pen., la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare.

În temeiul art. 71 alin. (2) C. pen. din 1969, art. 5 C. pen. din 1969, interzice inculpatei exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. din 1969, cu titlu de pedeapsă accesorie.

În temeiul art. 33 lit. a), art. 34 lit. b), art. 35 alin. (1) C. pen. din 1969, art. 5 C. pen., contopeşte pedepsele stabilite, inculpata urmând să execute pedeapsa principală de 5 (cinci) ani închisoare şi pedeapsa complementară de 2 (doi) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. din 1969.

XIX. Condamnă pe inculpata H., pentru săvârşirea infracţiunilor de:

- iniţierea sau constituirea ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui grup infracţional, în vederea săvârşirii de infracţiuni, prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, cu aplic. art. 74 alin. (2), 76 alin. (1)lit. b) C. pen. din 1969, art. 5 C. pen., la pedeapsa de 3 (trei) ani şi 6 (şase) luni închisoare.

- complicitate la abuz în serviciu contra intereselor publice dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial prev. de art. 26 C. pen. din 1969 rap. la art. 13² din Legea nr. 78/2000 şi art. 248 C. pen. din 1969, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969, cu aplic. art. 74 alin. (2)-76 alin. (1)lit. c) C. pen. din 1969, art. 5 C. pen., la pedeapsa de 2 (doi) ani şi 6 (şase) luni închisoare.

În temeiul art. 71 alin. (2) C. pen. din 1969, art. 5 C. pen., interzice inculpatei exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. din 1969, cu titlu de pedeapsă accesorie.În temeiul art. 33 lit. a), art. 34 lit. b), art. 35 alin. (1) C. pen. din 1969, art. 5 C. pen., contopeşte pedepsele stabilite, inculpata urmând să execute pedeapsa principală de 3 (trei) ani şi 6 (şase) luni închisoare şi pedeapsa complementară de 2 (doi) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. din 1969.

În temeiul art. 71 alin. (2) C. pen. din 1969, art. 5 C. pen., interzice inculpatei exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. din 1969, cu titlu de pedeapsă accesorie.În temeiul art. 396 alin. (1) şi (5) C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. achită pe inculpata H. pentru săvârşirea infracţiunii de dare de mită prev. de art. 255 C. pen. din 1969, rap la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. din 1969, art. 5 C. pen.

XX. Condamnă pe inculpata C., pentru săvârşirea infracţiunilor de:

1. iniţierea sau constituirea ori aderarea sau sprijinirea sub a orice formă a unui grup infracţional, în vederea săvârşirii de infracţiuni, prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 74 alin. (2) - art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. din 1969, art. 5 C. pen. la pedeapsa de 3 (trei ) ani închisoare.

În temeiul art. 71 alin. (2) C. pen. din 1969, art. 5 C. pen., interzice inculpatei exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. din 1969, cu titlu de pedeapsă accesorie.

În temeiul art. 71 alin. (2) C. pen. din 1969, art. 5 C. pen., interzice inculpatei exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. din 1969, cu titlu de pedeapsă accesorie.În temeiul art. 33 lit. a), art. 34 lit. b), art. 35 alin. (1) C. pen. din 1969, art. 5 C. pen., contopeşte pedepsele stabilite, inculpata urmând să execute pedeapsa principală de 3 (trei) ani închisoare şi pedeapsa complementară de 2 (doi) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. din 1969.

În temeiul art. 86¹C. pen. din 1969,art. 5 C. pen., dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale de 3 (trei) ani închisoare aplicată inculpatei pe durata unui termen de încercare de 5 (cinci ) ani, calculat potrivit art. 86²C. pen. din 1969.

În temeiul art. 86³ alin. (1) lit. a) - d) C. pen. 1969,art. 5 C. pen., stabileşte ca inculpata C., pe durata termenului de încercare, să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Suceava, desemnat cu supravegherea sa, la datele fixate de către această instituţie;

- să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.

Datele de la lit. b) - d) urmează să fie comunicate Serviciului de Probaţiune Suceava.

În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen. din 1969, art. 5 C. pen. dispune suspendarea executării pedepsei accesorii aplicate inculpatei pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale.

Atrage atenţia inculpatei asupra disp. art. 86⁴ C. pen. 1969 privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere în cazul săvârşirii unei infracţiuni sau a nerespectării măsurilor de supraveghere impuse de instanţă.

XXI. Condamnă pe inculpata B., pentru săvârşirea infracţiunilor de:

1. iniţierea sau constituirea ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui grup infracţional organizat, în vederea săvârşirii de infracţiuni, prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 74 alin. (2) - art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. din 1969, art. 5 C. pen., la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare.

În temeiul art. 33 lit. a), art. 34 lit. b), art. 35 alin. (1) C. pen. din 1969, art. 5 C. pen., contopeşte pedepsele stabilite, inculpata urmând să execute pedeapsa principală de 3 (trei) ani închisoare şi pedeapsa complementară de 2 (doi) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. din 1969.

În temeiul art. 86¹C. pen. din 1969, art. 5 C. pen., dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale de 3 (trei) ani închisoare aplicată inculpatei pe durata unui termen de încercare de 5 (cinci ) ani calculat potrivit art. 86²C. pen. din 1969.

În temeiul art. 86³ alin. (1) lit. a) - d) C. pen. 1969, art. 5 C. pen., stabileşte ca inculpata B. pe durata termenului de încercare, să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Suceava, desemnat cu supravegherea sa, la datele fixate de către această instituţie;

- să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.

Datele de la lit. b) - d) urmează să fie comunicate Serviciului de Probaţiune Suceava.

Atrage atenţia inculpatei asupra disp. art. 86⁴ C. pen. 1969, privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere în cazul săvârşirii unei infracţiuni sau a nerespectării măsurilor de supraveghere impuse de instanţă.

XXII. Condamnă pe inculpata A.A., pentru săvârşirea infracţiunii de:

- iniţierea sau constituirea ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui grup infracţional, în vederea săvârşirii de infracţiuni, prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 74 alin. (2) - art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. din 1969, art. 5 C. pen., la pedeapsa de 1 (un) an şi 8 (opt) luni închisoare.

În temeiul art. 81 C. pen. din 1969, art. 5 C. pen., suspendă condiţionat executarea pedepsei aplicate inculpatei pe o durată de 3 (trei) ani şi 8 (opt) luni, termen de încercare stabilit în condiţiile art. 82 C. pen. din 1969.

În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen. din 1969, art. 5 C. pen., suspendă executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării executării pedepsei principale.

Atrage atenţia inculpatei asupra prevederilor art. 83 C. pen. din 1969 privind revocarea suspendării executării pedepsei în cazul săvârşirii unei infracţiuni.

XXIII. Condamnă pe inculpatul L., pentru săvârşirea infracţiunilor de:

1. sprijinirea sub orice formă a unui grup infracţional, în vederea săvârşirii de infracţiuni, prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 74 alin. (2) - art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. din 1969, art. 5 C. pen., la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare.

În temeiul art. 71 alin. (2) C. pen. din 1969, art. 5 C. pen., interzice inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. din 1969, cu titlu de pedeapsă accesorie.

În temeiul art. 33 lit. a), art. 34 lit. b), art. 35 alin. (1) C. pen. din 1969, art. 5 C. pen. contopeşte pedepsele stabilite, inculpatul urmând să execute pedeapsa principală de 3 (trei) ani închisoare şi pedeapsa complementară de 2 (doi) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. din 1969.

În temeiul art. 86¹C. pen. din 1969, art. 5 C. pen. dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale de 3 (trei) ani închisoare aplicată inculpatului pe durata unui termen de încercare de 5 (cinci) ani calculat potrivit art. 86²C. pen. din 1969.

În temeiul art. 86³ alin. (1) lit. a) - d) C. pen. din 1969, art. 5 C. pen. stabileşte ca inculpatul L. pe durata termenului de încercare, să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Suceava, desemnat cu supravegherea sa, la datele fixate de către această instituţie;

- să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.

Datele de la lit. b) - d) urmează să fie comunicate Serviciului de Probaţiune Suceava.

XXIV. Condamnă pe inculpatul M., pentru săvârşirea infracţiunilor de:

1. iniţierea sau constituirea ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui grup infracţional, în vederea săvârşirii de infracţiuni prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 74 alin. (2) - art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. din 1969, art. 5 C. pen., la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare.

În temeiul art. 33 lit. a), art. 34 lit. b), art. 35 alin. (1) C. pen. din 1969, art. 5 C. pen. contopeşte pedepsele, inculpatul urmând să execute pedeapsa principală de 3 (trei) ani închisoare şi pedeapsa complementară de 2 (doi) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. din 1969.

În temeiul art. 71 alin. (2) C. pen. din 1969, art. 5 C. pen., interzice inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. din 1969, cu titlu de pedeapsă accesorie.

În temeiul art. 86³ alin. (1) lit. a) - d) C. pen. din 1969, art. 5 C. pen. stabileşte ca inculpatul M., pe durata termenului de încercare, să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Suceava, desemnat cu supravegherea sa, la datele fixate de către această instituţie;

- să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.

Datele de la lit. b) - d) urmează să fie comunicate Serviciului de Probaţiune Suceava.

Respinge, ca inadmisibilă, acţiunea civilă promovată de Ministerul Finanţelor Publice - Agenția Națională de Administrație Fiscală - prin Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Iaşi, Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Iaşi prin care s-au solicitat despăgubiri civile în sumă de 57.136 lei, aferente cantităţii de 11.880 pachete ţigări.

În baza disp. art. 118 lit. e) C. pen. din 1969 raportat la art. 254 alin. (3) C. pen. din 1969, art. 5 C. pen., dispune confiscarea următoarelor sume de bani de la inculpaţii:

- 100 lei de la inculpatul A.;

- 400 lei de la inculpatul F.;

- 150 lei de la inculpatul O.;

- 100 lei de la inculpatul D.D.;

- 150 lei de la inculpatul E.E.;

- 150 lei de la inculpatul S.S..

În temeiul art. 118 alin. (4) C. pen. din 1969, art. 5 C. pen., dispune confiscarea de la inculpata G. a următoarelor sume:

- 203,00 lei reprezentând valoarea în vamă a 500 pachete ţigări marcă neidentificată, valorificate şi neconfiscate (actul material din data de 9 ianuarie 2009);

- 1.162,50 lei reprezentând valoarea în vamă a 1.500 pachete ţigări, valorificate şi neconfiscate (actul material din data de 9 ianuarie 2009);

- 609,00 lei reprezentând valoarea în vamă a 1.500 pachete ţigări marcă neidentificată, valorificate şi neconfiscate (actul material din data de 10 ianuarie 2009);

- 609,00 lei reprezentând valoarea în vamă a 1.500 pachete ţigări marcă neidentificată, valorificate şi neconfiscate (actul material din data de 11/12 ianuarie 2009);

- 609,00 lei reprezentând valoarea în vamă a 1.500 pachete ţigări marcă neidentificată, valorificate şi ne şi neconfiscate (actul material din data de 14 ianuarie 2009);

- 467,71 lei reprezentând valoarea în vamă a 2.000 pachete ţigări marcă neidentificată, valorificate şi neconfiscate (actul material din data de 17 ianuarie 2009);

- 812,00 lei reprezentând valoarea în vamă a 2.000 pachete ţigări marcă neidentificată, valorificate şi neconfiscate (actul material din data de 18/19 ianuarie 2009);

- 507,50 lei reprezentând valoarea în vamă a 1.250 pachete ţigări marcă neidentificată, valorificate şi neconfiscate(actul material din data de 15/16 februarie 2009); - 314,80 lei reprezentând valoarea în vamă a 400 pachete ţigări, valorificate şi neconfiscate (actul material din data de 13 februarie 2009);

În temeiul art. 118 alin. (4) C. pen. din 1969, art. 5 C. pen. confiscă de la inculpata H. următoarele sume:

- 609,00 lei reprezentând valoarea în vamă a 1.500 pachete ţigări marcă neidentificată, valorificate şi neconfiscate (actul material din data de 11/12 ianuarie 2009);

- 507,50 lei reprezentând valoarea în vamă a 1.250 pachete ţigări marcă neidentificată, valorificate şi neconfiscate (actul material din data de 18/19 februarie 2009);

În temeiul art. 118 alin. (4) C. pen. din 1969, art. 5 C. pen. confiscă de la inculpata C. suma de 162,40 lei reprezentând valoarea în vamă a 400 pachete ţigări marcă neidentificată, valorificate şi neconfiscate (actele materiale din datele de 11/12 ianuarie 2009 şi 26 ianuarie 2009);

În temeiul art. 118 alin. (4) C. pen. din 1969, art. 5 C. pen. confiscă de la inculpatul F. suma de 1218 lei reprezentând valoarea în vamă a cantităţii de 3.000 pachete de ţigări, marcă neidentificată, valorificate şi neconfiscate (actul material din 11/12 ianuarie 2009).

În temeiul art. 118 alin. (4) C. pen. din 1969, art. 5 C. pen. confiscă de la inculpatul S. suma de 232,50 lei reprezentând valoarea în vamă a 300 pachete ţigări marcă neidentificată, valorificate şi neconfiscate (actul material din data de 4 decembrie 2008) şi suma de 1.818 lei reprezentând valoarea în vamă a 4.500 pachete ţigări, valorificate şi neconfiscate (actul material din data de 6 decembrie 2008).

Ridică măsura sechestrului asigurător instituit prin Ordonanţa nr. 37/P/2010 din 30 noiembrie 2011 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Suceava, la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

În temeiul art. 274 alin. (1), (2) C. proc. pen., prin aceeaşi sentinţă instanţa de fond a dispus şi cu privire la cheltuielile judiciare avansate de stat.

Pentru a dispune în acest sens, instanţa de fond a reţinut următoarele:

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Suceava la data de 29 februarie 2012 sub nr. x/39/2012.

La termenul de judecată din 19 martie 2013, instanţa de fond a dispus disjungerea cauzei cu privire la inculpata I., reţinând dosarul pentru judecata pe fond, pe latură penală, având în vedere voinţa exprimată de aceasta în sensul că doreşte să urmeze procedura simplificată de judecată prevăzută de art. 320¹ C. proc. pen. şi a dispus continuarea procesului penal în dosarul disjuns în ceea ce o priveşte pe inculpată doar cu privire la latura civilă a cauzei precum şi cu privire la ceilalţi inculpaţi, cauza fiind trimisă Serviciului Registratură din cadrul Curţii de Apel Suceava în vederea repartizării noului dosar format aceluiaşi complet de judecată în conformitate cu disp. art. 99 alin. (4) din Hotărârea nr. 378/2005 pentru aprobarea Regulamentului de ordine interioară a instanţelor judecătoreşti.

Prin sentinţa penală nr. 34 din data de 02 aprilie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/39/2012, a fost condamnată inculpata I. pentru săvârşirea infracţiunilor de:

- aderare la un grup infracţional organizat, în vederea săvârşirii de infracţiuni, prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 320¹ C. proc. pen., art. 74 alin. (1) lit. a), c) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen., la pedeapsa de 1 (un) an şi 8 (opt) luni închisoare.

- contrabandă, prev. de art. 270 raportat la art. 274 din Legea nr. 86/2006, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 320¹ C. proc. pen., art. 74 alin. (1) lit. a), c) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 13² din Legea nr. 78/2000 şi art. 248 C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. la pedeapsa de 1 (un) an şi 6 (şase) luni închisoare.

- dare de mită, prev. de art. 255 alin. (1) C. pen. rap. la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 320¹ C. proc. pen., art. 74 alin. (1) lit. a), c) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen., la pedeapsa de 3 (trei) luni închisoare.

În temeiul art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele stabilite în pedeapsa cea mai grea, de 1 (un) an şi 8 (opt) luni închisoare.

În temeiul art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatei, ca pedeapsă accesorie, drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) C. pen.

În temeiul art. 81 C. pen., s-a suspendat condiţionat executarea pedepsei aplicate inculpatei pe o durată de 3 (trei) ani şi 8 (opt) luni, termen de încercare stabilit în condiţiile art. 82 C. pen.

În temeiul art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenţia inculpatei asupra prevederilor art. 83, 84 C. pen.

În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen., s-a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării executării pedepsei principale.

În temeiul art. 118 alin. (4) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpată a sumei de 2025,6 lei, reprezentând valoarea în vamă a cantităţii de 3.300 pachete ţigări, introduse în ţară, valorificate şi neconfiscate.

În temeiul art. 357 alin. (2) lit. c) C. proc. pen., s-a menţinut măsura asiguratorie a sechestrului instituită prin Ordonanţa nr. 37/P/2010 din data de 30 noiembrie 2011 a Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial Suceava cu privire la autoturismul, proprietatea inculpatei.

În temeiul art. 191 C. proc. pen., a fost obligată inculpata la plata către stat a sumei de 26.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare (25.000 lei aferente fazei de urmărire penală şi 1.000 lei aferente fazei de judecată).

Ca urmare a celor dispuse prin încheierea de şedinţă din data de 13 martie 2013, (Dosar nr. x/39/2012) a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, la data de 05 aprilie 2013, un nou Dosar, cu nr. x/39/2013.

Prin Încheierea din data de 05 aprilie 2013 dată în Dosarul penal nou format nr. x/39/2013 a fost admisă cererea de abţinere formulată de preşedintele completului de judecată C4 Penal Corupţie şi s-a dispus repartizarea aleatorie a dosarului, acesta fiind repartizat completului C12 Penal Corupţie.

În cursul cercetării judecătoreşti la instanţa de fond au fost audiaţi martorii propuşi prin rechizitoriu; totodată, în temeiul art. 381 alin. (7) C. proc. pen., s-a constatat imposibilitatea audierii din motive obiective a unora dintre martorii propuşi prin rechizitoriu - M.M.M., U. Y.Y.Y., R., T.T.T. şi I.I.I. (plecaţi la muncă în străinătate sau a căror domiciliu actual nu este cunoscut) - dându-se citire declaraţiilor acestora din cursul urmăririi penale, pentru a fi avute în vedere la soluţionarea cauzei.

Numitul G.G.G. nu a dorit să dea declaraţii în faţa instanţei de judecată, prevalându-se de dreptul de a nu da nicio declaraţie întrucât este soţul inculpatei H.

La propunerea inculpatelor G. şi H., a fost audiat martorul H. Eugen, iar la cererea inculpatului S.S. au fost audiaţi martorii Iaholnic-Coslac Mariana şi Tiniuc Filimon. De asemenea, la solicitarea inculpatului I.I. a fost audiat martorul Stoica Lucian, iar la propunerea inculpatului A. au fost audiaţi martorii I.I.I.I.I.I.I. şi G.G.G.G.

De asemenea s-au eliberat, la cererea inculpaţilor, prin apărători, copii ale CD-urilor şi DVD- urilor aflate la dosarul cauzei, conţinând înregistrările convorbirilor telefonice şi imagini video; au fost audiate convorbiri telefonice şi vizionate imagini al căror conţinut a fost contestat de către inculpaţi.

În instanţă, în raport cu opţiunea procesuală, au fost audiaţi inculpaţii E.E., T.T., K., F., A.A., M., I.I., U.U., G., J., L., S., D.D., G.G., C., H.H., A., S.S., H.

Prin adresa din 15 martie 2012, depusă la dosar la data de 16 martie 2012, Autoritatea Naţională a Vămilor prin Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Iaşi, în termenul prevăzut de disp. Art. 15 alin. (2) C. proc. pen., s-a constituit parte civilă cu suma de 57.136 lei, reprezentând prejudiciul cauzat bugetului de stat, constând în: 5.257 lei taxe vamale, 41.627,4 lei accize şi 10.612 lei T.V.A., la care se adaugă accesoriile datorate potrivit art. 120 şi urm. C. proc. fisc., de la data săvârşirii faptelor şi până la momentul plăţii. În susţinerea pretenţiilor civile, care nu au fost modificate până la terminarea cercetării judecătoreşti, partea civilă a anexat adresa din 11 noiembrie 2011, cuprinzând modul de calcul al prejudiciului.

Analizând acuzaţiile aduse fiecărui inculpat prin prisma probelor administrate pe parcursul urmăririi penale, dar şi nemijlocit în faza cercetării judecătoreşti, instanţa de fond a reţinut următoarele:

I. Inculpatul A., inspector principal de poliţie, ofiţer coordonator de tură în cadrul Inspectoratului Judeţean de Poliţie Suceava, Sectorul Poliţiei de Frontieră Siret a fost trimis în judecată pentru comiterea, în concurs real, a infracţiunilor de:

1. abuz în serviciu contra intereselor publice dacă funcţionarul a obţinut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial, prev. de art. 13²din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248¹ C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 (9 acte materiale); 2. iniţierea sau constituirea ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui grup infracţional, în vederea săvârşirii de infracţiuni, prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003;

4. luare de mită, prev. de art. 254 alin. (1) C. pen. din 1969, raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.

1. Referitor la prima infracţiune, instanţa de fond a reţinut ca fiind dovedite cu probele administrate actele materiale ale infracţiunii scop, din datele de 11/12 ianuarie 2009, 14 ianuarie 2009, 26 ianuarie 2009 şi 21 martie 2009.

Astfel, la data de 11/12 ianuarie 2009, inculpatul, în calitatea sa de ofiţer de poliţie judiciară, şef al turei de serviciu din data respectivă, a permis inculpatei B. să introducă în ţară cantitatea de 3.000 pachete de ţigări (şase baxuri) de provenienţă ucraineană, fără plata taxelor vamale şi fiscale, cu sprijinul şi pentru lucrătorul vamal N., care a efectuat controlul bagajelor acesteia, conform fişei de evidenţă din 11/12 ianuarie 2009, relevante în reţinerea acestei situaţii de fapt fiind: convorbirile telefonice purtate de inculpat cu B. (filele 226-227, 374, vol. 22 dos. u.p.), cu vameşul F. (fila 296, 355, vol.22 dos. u.p.), conv. telef. dintre B. şi inculpata I. (filele 281, 54, 379, 407, 471-481 vol.22 dos. u.p.), dintre inculpat şi numiţii S.S., L. şi M. (conv. de la orele 21.31.42, 21.35.45, 21.38.53, 21.41.25, 21.46.51, 21.50.44, 22.00.13, 22 octombrie 02, 22.25.21, 22.27.16, 22.47.25, 22.56.31, vol. 22 dos. u.p.).

Detaliind situaţia de fapt, instanţa de fond, privitor la acest act material că din conţinutul convorbirilor telefonice menţionate, interceptate autorizat şi redate în procesele verbale de transcriere, aflate în volumul 22 al dosarului de urmărire penală rezultă că la data de 11/12 ianuarie 2009, inculpata B. după ce află de la I. că de serviciu este vameşul F., îl apelează pe inculpat întrebându-l dacă poate să vină „să bea o cafea” acesta răspunzând afirmativ. După ce a primit acceptul acestuia, inculpata B. introduce în ţară pentru vameşul F. 6 baxuri de ţigări (3.000 pachete), acesta din urmă având în schimb obligaţia să îl ajute pe ofiţer cu controale vamale ilegale la maşinile protejaţilor săi, inculpatul acţionând pentru ca acest transport de ţigări să nu fie descoperit de o echipă de control apărută în zonă, informându-l şi pe vameş despre acest fapt, prin intermediul agentului de poliţie, inculpatul S.S. şi organizând un dispozitiv de supraveghere a traseului post vamal, trimiţându-i pe inculpaţii M. şi L. să verifice şi chiar să urmărească până în mun. Rădăuţi echipele de control de la Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră Rădăuţi care executau diferite misiuni în zonă.

După ce a intrat în ţară, la orele 23.23.08, B. a apelat-o pe I. şi a vorbit la telefonul acesteia din urmă cu inculpatul, insistând să-l întâlnească în zona Vămii Siret.

A doua zi inculpata B. îi spune inculpatei I. că a lucrat pentru vameşul inculpat N., care i-a cerut voie insp. pr. A. şi căruia la rândul său „i-a făcut câteva maşini”, dar că vameşii încep să comenteze că poliţistul „începe să care mai multe” (conv. telef. dintre cele două inculpate din data de 12 ianuarie 2009, orele 20.56.12).

Chiar dacă în aceste convorbiri interlocutorii încearcă să folosească un limbaj codificat, din coroborarea conţinutului lor rezultă cu certitudine că inculpatul a sprijinit trecerea prin punctul vamal a cantităţii de ţigări respective aduse din Ucraina de B. pentru inculpatul vameş F., în mod evident urmărind în acest mod atât el cât şi inculpata să mai poată beneficia şi în alte rânduri de bunăvoinţa acestui vameş în activitatea lor de tranzitare ilegală a ţigărilor prin punctul vamal.

Pe lângă aceste mijloace de probă, al căror conţinut este redat în cuprinsul rechizitoriului cu ocazia descrierii activităţilor infracţionale reţinute ca fiind săvârşite pe tura de serviciu din punctul vamal din data de 11/12 ianuarie 2009, actul material mai este dovedit cu : planificarea în serviciu a poliţiştilor de frontieră şi a lucrătorilor vamali pe tura de serviciu din data de 11/12 ianuarie 2009 (fila 67 vol. 15 ds. u.p.), planul de acţiune al turei de serviciu pentru data de 11/12 ianuarie 2009 (fila 257 vol. 22 ds. u.p.), evidenţa intrărilor/ieşirilor din ţară ale inculpatei B. (filele 317-319, vol. 12 ds. u p.), fişa de evidenţă din data de 11/12 ianuarie 2009 a vameşului F. (fila 283, vol. 22 ds.u.p).

La aceeaşi dată inculpatul A. a permis introducerea în ţară a cantităţii de 200 pachete ţigări aduse din Ucraina de către inculpata C., fără plata taxelor vamale şi fiscale, fapt ce rezultă din convorbirile purtate cu aceasta la orele 22:35:18 şi 22:45:16 (filele 287-288, 293-294,vol. 22 ds. u.p.), ocazie cu care îi indică să intre pe artera unde era de serviciu „Colea”(vameşul N.), care înregistrează în fişa de evidenţă, autoturismul inculpatei ca fiind controlat la ora 22:45 (fila 210, vol. 15 ds. u.p.). Că, în realitate, vameşul nu a verificat autoturismul inculpatei, acţionând în înţelegere cu inculpatul, rezultă din convorbirea telefonică dintre cei doi de la orele 22:48:05 (fila 296, vol. 22 ds. u.p.), inculpatul atenţionându-l pe vameş despre prezenţa unei echipe de control în zonă, cerându-i să se grăbească şi spunându-i că vor mai veni la el, în scurt timp şi alte persoane, respectiv inculpata B. cu soţul ei, V. precum şi D.D.D.D.

Tot în data de 11/12 ianuarie 2009, pe aceeaşi tură de serviciu, inculpatul a permis numiţilor D. şi E. să introducă în ţară cantitatea de 3300 pachete ţigări pentru inculpata I., fără plata taxelor vamale şi fiscale, cu ajutorul aceluiaşi vameş, de serviciu pe artera de intrare în ţară, act material descris la filele 75-82 din rechizitoriu şi dovedit, între altele, cu: evidenţa intrări/ieşiri în/din Ucraina a numitului D., declaraţia autentificată a inculpatei I. (fila 251 vol. I Dosar inst. nr. x/39/2012), convorbirile telefonice dintre I. şi D. de la orele 00:02:27, 00:09:09, 00:21:15, 00:23:48, 00:28:39 (filele 348, 350, 353, 357, 360, vol. 22 ds. u.p.), conv. tel. dintre inculpat şi vameşul N. de la ora 00:21:46 (fila 355 vol. 22 ds. u.p.), conv. tel. dintre I. şi D. din intervalul orar 02:22:28 - 03:26:48 (filele 399, 400-401, 421, 422, 424, 432, vol. 22 ds. u.p.), conv. tel. dintre I. şi E. de la orele 03:02:09 (fila 415, vol. 22 ds. u.p.), conv. tel. dintre inculpat şi I. de la orele 03:01:40 (fila 414, vol. 22 ds. u.p.) şi 03:16:47 (fila 425, vol. 22 ds. u.p.), convorbirea telefonică dintre inculpat şi un ucrainean de la ora 03:21:48 (fila 428, vol. 22 ds. u.p.), conţinutul acestora fiind, de asemenea redat în considerentele actului de sesizare, astfel că nu vor mai fi reluate. Rezultă din coroborarea acestor probe că, în tura de serviciu din noaptea respectivă, inculpatul a stabilit cu I. să se întâlnească în Vamă, fiind informat de vameşul N. atunci când autoturismul cu care D., care introducea ţigări în România pentru inculpata I. a intrat în Vama Siret. Inculpatul îi cere agentului de poliţie S.S., să lucreze paşaportul lui D., comunicându-i totodată vameşului datele autoturismului”, acesta dând liber de vamă autoturismului în care se aflau 3 baxuri de ţigări (1.500 pachete).

Inculpatul, împreună cu I. îl aşteaptă apoi pe D. la Staţia Peco din apropierea Vămii întrucât pe traseu apăruse o echipă de control, după care I. mai cheamă în vamă o cunoştinţă a sa, pe numitul E., trimiţându-i pe cei doi la magazinul P. din Vama ucraineană să mai cumpere pentru dânsa ţigări, dirijându-i prin telefon, în timp ce la rândul ei primea indicaţii de la inculpat, pe care îl anunţă apoi”Dacia aia vine acum”, inculpatul spunându-i să vină „pe artera stângă de intrare în ţară”Pentru că la ieşirea din Ucraina, grănicerul ucrainean nu i-a permis autoturismului condus de E. să părăsească teritoriul Ucrainei, inculpatul a intervenit telefonic pe lângă acesta pentru a-i permite maşinii să intre în România încărcată cu ţigări. Maşina a fost controlată la intrarea în ţară de vameşul F. deşi transporta 1800 pachete ţigări.

Actul material, descris la filele 92-95 şi 97-105 din rechizitoriu, comis la data de 14 ianuarie 2009, constă în sprijinirea de către inculpat a numitelor G. şi H. să introducă în ţară, prin intermediul vameşului N., 1.500 respectiv 1.496 pachete ţigări de provenienţă ucraineană, cu eludarea taxelor vamale şi fiscale şi este dovedit cu următoarele mijloace de probă: evidenţa intrări/ieşiri din Ucraina a inculpatelor G. şi H., conv. tel. dintre G. şi vameşul N. de la orele 16:10:02 şi 18:57:04 (filele 140-141, 249, vol. 23 ds. u.p.), conv. tel. dintre G. şi inculpatul L. de la orele 16:12:50 şi 17:02:03 (filele 144-145, 169, vol. 23 ds. u.p.), conv. tel. dintre inculpat şi G. de la orele 18:02:54 şi 18:28:42 (filele 188, 208-209, vol. 23 ds. u.p.), imaginile surprinse de camera de luat vederi din Vama Siret din 14 ianuarie 2009 ora 16:34:34, fişa de evidenţă nr. 206 întocmită de vameşul N., conv. tel. dintre G. şi numita U. de la 18:52:46 din data de 15 ianuarie 2009 (filele 396-402, vol. 23 ds. u.p.), conv. tel. dintre inculpatele H. şi G. orele 19:14:00 (filele 260-261, vol. 23 ds. u.p.) şi din data de 15 ianuarie 2009 orele 09:03:48, 09:13:32, 12:09:06 19:39:43 (filele 323-324, 325-326, 334-336, 410-411, vol. 23 ds. u.p.), conv. tel. dintre inculpat şi H. în intervalul orar 19:39:30- 20:05:24 (filele 287-288, 301-302, vol. 23 ds. u.p.) şi din data de 15 ianuarie 2009, orele 23:15:24 şi 23:55:48 (filele 503-504, 519-521, vol. 23 ds. u.p.), conv. tel. dintre inculpaţii G. şi L. din 15 ianuarie 2009, orele 12:29:28 (fila 340, vol. 23 ds. u.p.), 14:37:55 (fila 353-354, vol. 23 ds. u.p.), 17:43:51 (fila 370-371, vol. 23 ds. u.p.), conv. tel. dintre inculpaţii L. şi H. din 15 ianuarie 2009 orele 19:08:15 şi 21:31:22 (fila 405-407, vol. 23 ds. u.p.), 21:31:22 şi 22:28:08 (filele 464, 485-486, vol. 23 ds. u.p.), 22:52:24 (filele 405-407, 488, vol. 23 ds. u.p.), conv. tel. dintre inculpat şi vameşul N. din 16 ianuarie 2009 ora 08:10:31 (filele 20-22, vol. 24 ds. u.p.), procesul-verbal de contravenţie nr. 29060/15 ianuarie 2009 (fila 269, vol. 13 ds. u.p.), declaraţia autentificată a inculpatei I. (fila 251 vol. I Dosar inst. nr. x/39/2012).

Rezultă din coroborarea acestor mijloace de probă, îndeosebi convorbirile telefonice interceptate autorizat, că inculpatul a discutat cu G. şi H. cărora le-a confirmat faptul că situaţia operativă din Vamă permite deplasarea în Ucraina, apoi când inculpatele au fost întoarse spre ţara vecină de vameşul F. care aflase de prezenţa în Vamă a comisarului P.P., cele două staţionând în zona neutră, la apelul telefonic al inculpatei G. i-a răspuns că o va anunţa când ofiţerul va pleca din Punctul vamal, fapt pe care l-a făcut la scurt timp, după ce a primit informaţii în legătură cu plecarea comisarului de la agentul de poliţie, inculpatul O.O. După ieşirea din vamă G. îi cere inculpatului să se întâlnească în parcarea vămii, cel mai probabil pentru a fi recompensat pentru ajutorul acordat, acesta răspunzându-i să lase ce avea de dat inculpata I., aflată în Staţia Petrom. G. discută apoi la telefon cu inculpatul L. despre cum a ajutat-o inculpatul, între timp A. fiind preocupat să asigure traseul post vamal al celor două pentru transportarea în siguranţă a ţigărilor la locul de depozitare, sens în care îl trimite pe agentul de poliţie O.O. să stea la pod şi să-l anunţe când ajunge în zonă o echipă de la Iaşi despre care se aflase că vine în control. Cu toate măsurile de precauţie luate, un echipaj din cadrul Inspectoratului Județean al Poliției de Frontieră Rădăuţi depistează în maşina inculpatei H. cantitatea de 1.496 pachete de ţigări, din discuţiile telefonice purtate de inculpat imediat după incident, rezultând că acesta îi promite să o ajute, însă a doua zi ţigările sunt confiscate inculpatei, pentru deţinere fără documente de provenienţă.

Referitor la actul material din data de 26 ianuarie 2009, când pe tura sa de serviciu inculpatul a permis numitelor I. şi C. să introducă în ţară cantitatea de 1648 pachete ţigări de provenienţă ucraineană, fără plata taxelor vamale şi fiscale, cu sprijinul vameşului H.H., instanţa reţine aceiaşi situaţie de fapt cu cea expusă de Parchet la filele 136-137 din rechizitoriu, conform căreia la data respectivă vameşul H.H. a înregistrat maşina în care se aflau mama şi soţia ofiţerului, în fişa sa de evidenţă, la orele 15:05, după ce anterior inculpatul A. l-a atenţionat pe agentul de poliţie de serviciu T.T.T.T. că trebuie să apară mama sa cu o mașină albastră şi să comunice acest fapt şi vameşilor aflaţi pe aceiaşi arteră de circulaţie Cele două mai efectuează un drum în Ucraina, la întoarcerea în ţară fiind controlate de vameşa J. (fişa de evidenţă), după care merg pentru a treia oară în Ucraina, inculpatul comunicându-le la ora 17:58:59, prezenţa şefului vămii în Punctul de Trecerea Frontierei Siret, îndemnându-le să vină pe artera din dreapta de intrare în ţară (convorbirea de la ora 18:36:16). Rudele poliţistului au trecut pe la Shop-ul din vama ucraineană, de unde au luat „20 kg de la stână”, inculpatul cerându-le să mai cumpere „vreo 10-15” şi să intre în ţară întrucât pe traseu nu erau echipe de control (convorbirea de la ora 19:08:24). Maşina cu nr. de înmatriculare a fost menţionată în fişa de evidenţă a vameşului H.H., la ora 19:15, cu menţiunea „prin sondaj” deşi din imaginile camerelor de luat vederi reiese că trece prin punctul de frontieră prima şi a treia oară în acea zi fără a fi controlată, cu certitudine datorită intervenţiei inculpatului la poliţiştii de frontieră de serviciu pe care i-a apelat telefonic (convorbirile de la orele 15:06:55 şi 17:10:15 dintre inculpatul A. şi agentul de poliţie T.T.T.T.).

La ieşirea din vamă maşina celor două este oprită de un echipaj de la Direcţia Regională Vamală Iaşi, motiv pentru care C. îl apelează telefonic pe inculpat acesta recomandându-i să spună echipei de control cine este. La rândul ei, C. le transmite celor de la Direcția Regională Vamală Iaşi că în maşină „este mama lui A. care este şef de tură în punct” (convorbirea de la ora 19:14:11). La scurt timp, C. a apelat-o telefonic pe inculpata I., cerându-i să treacă pe la dânsa ca să-i dea „136 de saci”, aceasta promiţându-i că va veni într-o jumătate de oră (convorbirea de la ora 20:24:10).

Din conţinutul convorbirilor telefonice menţionate, coroborate cu fişele de evidenţă şi adresa Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Iaşi, din care rezultă că la data de 26 ianuarie 2009, între orele 12:00 - 01:00, o echipă de control a executat o acţiune în zona Vămii Siret, instanţa reţine că, la această dată, inculpata C. a introdus în ţară, fără plata taxelor vamale, cu acceptul inculpatului H.H., cel puţin 200 pachete ţigări (20 baxuri), achiziţionate de la Shop-ul din Ucraina, faţă de expresia folosită de aceasta în discuţia telefonică purtată cu soţul său, inculpatul A. că a luat ”20 kg de brânză”, dar şi alte cantităţi de ţigări (poliţistul cerându-i tot atunci să mai ia „vreo 10-15”) cu ocazia celor 3 drumuri efectuate în Ucraina, la sfârşitul zilei invitând la ea acasă pe inculpata I. pentru a-i preda, în vederea valorificării, cantitatea de 1648 pachete ţigări, vândută a doua zi martorului X.X. şi confiscată de la acesta de către organele de poliţie.

Relevante în dovedirea situaţie de fapt mai sus expuse sunt şi următoarele mijloace de probă: situaţia intrărilor/ieşirilor în/din Ucraina a membrilor grupului infracţional din data de 26 ianuarie 2009 (fila 15, vol. 16 ds. u.p.), anexa nr. 5 privind pe inculpata C. cu imagini din perioada vizată (vol. 11, ds. u.p.); planificarea de serviciu din 26 ianuarie 2009 a poliţiştilor de frontieră şi a vameşilor (vol. 16, ds. u.p.), fişele de evidenţă (filele 16-18, vol.16 ds. u.p.), desfăşurătorul discuţiilor telefonice avute de A. (filele 335-339, vol. 8 ds. u.p.) adresa punctului de contact Porubne privind evidenţa intrărilor/ieşirilor din Ucraina a inculpatei C. (filele 293-305, vol. 12 ds. u.p.), adresa Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Iaşi cuprinzând planificarea echipelor de control în zona de frontieră a Biroului vamal Siret (filele 82-93, vol.8.ds. u.p.), convorbirile telefonice din data de 26 ianuarie 2009 dintre soţii A. și C. - orele 14:44:28, 14:44:42, 14:51:32, 14:51:42, 17:58:59, 18:36:16, 18:48:04, 19:08:24, 19:14:11 (filele 87-89, 127, 135, 139, 141, 167 vol. 26, ds. u.p.), convorbirile telefonice dintre inculpat şi agentul de poliţie T.T.T.T. - orele 15:06:55, 17:10:15 (filele 93-94, 111-112, vol. 26 dos.u.p.), convorbirea telefonică dintre inculpata C. şi I. (ora 20:24:10 filele 195-196, vol. 26 ds.u.p); convorbirile telefonice dintre inculpat şi I. din data de 27 ianuarie 2009 - orele 20:19:52 şi 21:36:19 (filele 223-224, 233-234, vol. 26 ds. u.p.); imaginile camerelor de luat vederi amplasate în Vama Siret din data de 26 ianuarie 2009 (vol. 10 ds. u.p.); convorbirile telefonice din data de 27 ianuarie 2009 dintre C. şi I. - orele 20:59:17 ( filele 229-230, vol. 26 ds. u.p.) şi dintre I. şi martorul X.X. - orele 22:05:25, 23:44:58 (vol. 26 ds. u.p.); procesul verbal de supraveghere a activităţilor desfăşurate de numita I., din 27 ianuarie 2009 (filele 235-238, vol. 26 ds. u.p.); procesul-verbal de confiscare a 1.648 pachete ţigări de la X.X. (filele 215, 216, vol. 5 ds. u.p.), declaraţiile martorului X.X. (vol.7 ds. u.p.) şi declaraţia autentificată a inculpatei I. (fila 251 vol. 1 Dosar inst. nr. x/39/2012).

La data de 21 martie 2009, inculpatul permite numitei G. să introducă în ţară cantitatea de 1.480 pachete ţigări, fără plata taxelor vamale, controlul vamal la maşina acesteia fiind efectuat de vameşul K., instanţa reţinând şi în cazul acestui act material aceiaşi situaţie de fapt cu cea descrisă în actul de sesizare (filele 202-209), fiind relevante în susţinerea acuzaţiei, următoarele mijloace de probă: convorbirile telefonice purtate de inculpat cu G. la orele 02:43:44, 03:00:48, 03:35:308, dintre K.K.K.K. şi V.V., la orele 03:24:26, 03:31:28, 03:39:21, 03:45:09, 03:58:59 şi dintre G. şi H., la orele 05:08:51, 05:37:09, 05:53:51( vol. 31 ds u.p.), fişa de evidenţă completată de vameşul K., imaginile camerelor de luat vederi amplasate în Vama Siret din tura de noapte 20/21 martie 2009 pe artera de intrare în România, procesul-verbal de contravenţie încheiat pe numele numitei G. (filele 424-426, vol. 5 ds. u.p.).

Rezultă din analiza acestor probe că inculpata G. s-a deplasat prima dată în Ucraina în seara de 20 martie 2009 între orele 20.35-21:15, fiind controlată la intrarea în ţară de inculpatul K. la ora 21:27 (fişa de evidenţă). A doua oară inculpata s-a deplasat în Ucraina la ora 22:48:15, iar înainte de a se întoarce în ţară l-a sunat pe inculpat la ora 02:43:44, întrebându-l dacă „nu-i este dor de dânsa”. La ora 03:00:48, inculpatul o apelează la telefon pe aceasta, spunându-i să vină la „camera a doua aicea”. După 7 minute, respectiv la ora 03:07:23, G. intră în România pentru a doua oară şi cu toate că pe artera de intrare erau 2 lucrători vamali, unul verificând singura maşină care se afla pe arteră, K.K.K.K., care o însoţea pe inculpata G., a intrat în ghereta vameşilor de unde a ieşit inculpatul K. care s-a îndreptat spre autoturismul. Autoturismul a staţionat pentru control 5minute şi 6 secunde, inculpatul K. acordând liber de vamă, conform fişei de evidenţă.

După ce a ieşit din vamă, inculpata G., observând o echipă de control cu girofarurile aprinse, staţionată în dreptul Staţiei Peco Severin, a intrat cu autoturismul în parcarea Vămii Siret şi l-a contactat telefonic pe inculpat la ora 03:16:56 spunându-i „e ceva la x” (Peco Severin). Acesta s-a deplasat la Staţia Peco Severin, constatând că nu era nimeni acolo, fapt pe care i-l comunică inculpatei G., care îi cere să vină către ea în parcarea vămii, pentru că îi este frică, inculpatul răspunzându-i să stea acolo că va ajunge şi el.

Între timp, K.K.K.K. discută la telefon cu numitul V.V., unchiul său şi soţul inculpatei G., căruia îi spune că este în barul aferent parcării vămii cu o echipă de control şi nu ştie unde este G., care a lăsat-o cu două sacoşe de ţigări în bar, unde au venit şi „mascaţii”.V.V. îi cere să declare că a cumpărat ţigările pentru el din România de la un rus cu o motocicletă, apoi află că celor două le sunt confiscate ţigările.

Referitor la actul material din data de 15 februarie 2009, când se pretinde că a permis inculpatei G. să introducă în ţară 2000 pachete ţigări, cu sprijinul lucrătorului vamal J. şi nu a dispus măsuri de confiscare a bunurilor, asigurând posibilitatea comercializării acestora, nu s-a dovedit în cauză participarea inculpatului la acest act material, la fila 156 din rechizitoriu făcându-se referire doar la o convorbire telefonică purtată de el cu G., la orele 11:23:58 (fila 55, vol. 28 ds. u.p.), cei doi stabilind să se întâlnească în zona Vămii, inculpata spunându-i că i-a adus „pastiluţele alea”, probă insuficientă pentru a convinge cu privire la temeinicia acuzaţiei şi având în vedere că în sarcina inculpatelor G. şi J. nu s-au reţinut actele materiale ale infracţiunilor presupus a fi comise, în aceleaşi împrejurări şi la aceiaşi dată, argumentele soluţiei privitoare la acestea fiind redate cu ocazia analizării activităţii lor infracţionale.

În drept, fapta inculpatului A. care, în calitatea sa de inspector principal de poliţie, ofiţer coordonator de tură în cadrul Inspectoratului Judeţean de Poliţie Suceava, Sectorul Poliţiei de Frontieră Siret, prin încălcarea atribuţiunilor de serviciu, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în mod repetat, cu intenţie, la datele mai sus menţionate a permis inculpatelor G., H., I., B., C. şi numiţilor D. şi E. să introducă în România cantitatea totală de 12.624 pachete ţigări, cu încălcarea dispoziţiilor legale (peste plafonul vamal, fără plata accizelor şi taxelor vamale), fără a dispune măsuri de confiscare a acestora, asigurându-le posibilitatea de comercializare a ţigărilor şi dobândirea unor foloase necuvenite, creând statului un prejudiciu constând în contravaloarea taxelor vamale neachitate, aferente acestei cantităţi de ţigări şi cauzând perturbarea deosebit de gravă a activităţii poliţiei de frontieră întruneşte, atât sub aspectul laturii obiective cât şi a celei subiective, conţinutul constitutiv al infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice dacă funcţionarul a obţinut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial, prev. de art. 13²din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248¹ C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969.

Încadrarea juridică a acestei fapte reţinute în sarcina inculpatului, în dispoziţiile art. 248¹ C. pen. din 1969 care reglementează forma calificată a abuzului în serviciu, în vigoare la data săvârşirii faptei este dată de producerea unor consecinţe deosebit de grave definite de art. 146 C. pen. din 1969, consecinţe care constau în perturbarea deosebit de gravă a activităţii poliţiei de frontieră, prin încălcarea în mod repetat a atribuţiilor de serviciu, furnizarea unor date de serviciu menite să împiedice îndeplinirea unor activităţi de competenţa acestei instituţii publice şi care a dus implicit la încurajarea desfăşurării unei activităţii ilegale de amploare vizând traficul cu ţigări, a creat o percepţie publică negativă asupra posibilităţii lucrătorilor din cadrul acestei instituţii de a asigura respectarea legii. Tulburarea gravă a bunului mers al unităţii presupune întotdeauna luarea în considerare a specificului respectivei unităţi şi nu presupune în mod obligatoriu producerea unei pagube patrimoniului acesteia, sau eventualitatea unei asemenea urmări. Urmările sunt prevăzute alternativ fiind suficient să se producă numai una dintre acestea.

În legătură cu săvârşirea de către acelaşi inculpat a infracţiunii de folosire în orice mod de informaţii ce nu sunt destinate publicităţii ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informaţii, prev. de art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000 s-a dovedit în cauză cu probatoriul administrat, îndeosebi convorbiri telefonice, comiterea celor 11 acte materiale ce intră în conţinutul constitutiv al infracţiunii săvârşită în forma continuată prev. de art. 41. alin. (2) C. pen. din 1969, după cum urmează:

- la data de 05 decembrie 2008 le-a comunicat numitelor I. şi R., înainte ca acestea să se întoarcă în România, date privind prezenţa la intrarea în Punctul de Trecerea Frontierei Siret, dinspre România, a unui echipaj de la Sectorul poliţiei de frontieră Siret, precum şi despre prezenţa pe traseu a unei echipe de control din cadrul Direcţiei Regionale pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Iaşi (acţiune executată conform Ordinului de misiune nr. 764, între orele 16⁰⁰ - 03⁰⁰ de Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Iaşi), transmiţându-le celor două că este alături de inspectorii vamali, că a vorbit cu ei şi nu vor avea probleme din partea acestora după ce vor ieşi din vama Siret, relevante fiind convorbirile telefonice purtate de inculpat cu acestea în data respectivă (filele 145-146, 155-156, 188-189 şi 194-195, vol. 20 ds. u.p.);

- la data de 16/17 decembrie 2008 i-a comunicat inculpatei I. că echipa de control de la Direcţia Regională Vamală Iaşi a plecat din zona Vămii Siret şi deci poate să se deplaseze în Ucraina, iar la întoarcerea în România să vină pe artera dreaptă de intrare în ţară unde efectuează serviciul vameşul S. (convorbirile telefonice transcrise la filele 366-367, 392-393, 398-399, 406, 432-433, 439-440 şi 450-451, vol. 20 ds. u.p.);

- la data de 24/25 decembrie 2008 i-a informat pe inculpata H. şi numitul T. că echipa de control de la Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră Rădăuţi, ce acţiona la Staţia Peco de după Vama Siret (conform planului de acţiune cu caracter „secret de serviciu”, între orele 21:30 - 08:15 de Detaşamentul de sprijin operativ din cadrul Inspectoratului Județean al Poliției de Frontieră Rădăuţi) le poate crea probleme, cerându-le să aştepte, promiţându-i celui din urmă că îl va ţine la curent în legătură cu plecarea echipei de pe traseu, fapt relevat de convorbirile telefonice purtate cu aceştia la data critică (filele 254-255, 260, 266 şi 267-268, vol. 21 ds. u.p.);

- la data de 11/12 ianuarie 2009, a informat-o pe inculpata G., înainte ca aceasta să plece a doua oară în Ucraina, că este de serviciu, că se află prin zona vămii, stabilind totodată să discute mai târziu condiţiile întoarcerii în România, pe aceiaşi tură de serviciu informând-o şi pe inculpata C., care s-a deplasat în Ucraina şi urma să revină în ţară cu ţigări, despre faptul că pe traseu este o echipă de control de la Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră Rădăuţi (conform planului de acţiune cu caracter „secret de serviciu”, între orele 21:15 - 23:00 de Detaşamentul de sprijin operativ din cadrul Inspectoratului Județean al Poliției de Frontieră Rădăuţi), cerându-i să nu intre încă în Vama Siret şi să aştepte în zona neutră dintre vămi. Ulterior i-a indicat soţiei sale să intre pe artera dreaptă unde era de serviciu vameşul N., după care i-a cerut să-i predea ţigările inculpatei I. actul material fiind dovedit cu convorbirile telefonice purtate cu inculpatele în noaptea de 11/12 ianuarie 2009 (filele 287-288 şi 293-294, SMS - filele 259-260,vol. 22 ds. u.p.);

- la data de 14 ianuarie 2009, a informat-o pe inculpata I. care îl trimesese pe numitul D. în Ucraina pentru a-i cumpăra ţigări de la Shop, că a venit o echipă de control de la Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Iaşi (acţiune executată conform Ordinului de misiune nr. 22, între orele 18⁰⁰ - 24⁰⁰ de Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Iaşi), reproşându-i acesteia că nu i-a spus că l-a trimis, cerându-i să-i comunice acestuia să revină în ţară fără ţigări, aspecte confirmate de convorbirile purtate cu I. la data respectivă (filele 247-248, 265-266, 273 şi 277, vol. 23 ds. u.p.);

- la data de 18 ianuarie 2009, după ce le-a trimis pe inculpatele C. şi I. după ţigări la Shop-ul din vama Siret, le-a comunicat că pe artera de intrare în vamă sunt de serviciu vameşii K. şi B.B., că echipa de control de la Direcția Regională a Vămilor Iaşi, ce a acţionat între orele 10-13, a plecat, reproşându-i acesteia din urmă că nu s-a pornit spre vamă când traseul este liber, întrucât după amiază apar echipele de control în zona vămii. În momentul în care inculpata C. intra în Vama Siret dinspre Ucraina, a informat-o că este o echipă de control de la Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Iaşi (acţiune executată conform Ordinului de misiune nr. 31, între orele 10⁰⁰ - 13⁰⁰ de Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Iaşi), convenind că vor vedea ei ce vor face în vamă (conv. tel. de la filele 356, 361-362, 363-364 şi 369, vol. 24 ds. u.p.);

- la data de 26 ianuarie 2009, în timp ce numiţii C. şi X. erau pentru a treia oară în Ucraina şi urmau să se întoarcă în ţară, le-a informat despre prezenţa şefului vămii F.F.F. în Punctul de Trecerea Frontierei Siret şi aflând de la soţia sa câte ţigări a cumpărat de la Shop, poliţistul le-a îndrumat să vină pe artera dreaptă de intrare în ţară. După ce rudele poliţistului au ieşit de la Shop, acesta le-a cerut să intre în ţară, întrucât pe traseu nu erau echipe de control, adăugând că-l va suna pe poliţistul de frontieră de serviciu pe artera de intrare în ţară (conv. tel. de la filele 127-128, 135-136, 139-140, 141-142 şi 157-158, vol. 26 ds. u.p.).

- la data de 11 februarie 2009, a informat-o pe inculpata G., cu care s-a întâlnit înainte de a pleca în Ucraina, că sunt echipe de control de la Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră Rădăuţi şi Serviciul Poliției de Frontieră Siret, care vor sta pe traseu până la ora 17⁰⁰(două echipe din cadrul Detaşamentului de sprijin operativ al Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră Rădăuţi au acţionat conform planurilor cu caracter de „secret de serviciu”, între orele 13:00-20:45 şi 20:00 - 00:00). Aceste informaţii sunt retransmise de G. lui Z. şi C.C., spunându-le că nu au ce să vină în România până la ora 17, sau pot să staţioneze în parcare (conv. tel. de la filele 260, 264, 265 şi 266, vol. 27 ds. u.p.);

- la data de 15 februarie 2009, înainte ca inculpata G. să vină din Ucraina în România i-a transmis că se află în zona Vămii Siret, unde se vor întâlni când aceasta va intra în ţară (conv. tel. de la fila 55, vol. 28 ds. u.p.);

- la data de 07 martie 2009, după ce numiţii V. şi B. au fost întorşi de două ori în Ucraina de vameşul K., pentru că transportau cu auto marfă ce depăşea plafonul vamal, iar pe traseu acţiona o echipă de control de la Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră Rădăuţi (conform planului de acţiune cu caracter „secret de serviciu”, între orele 18:00 - 20:00, de Detaşamentul de sprijin operativ din cadrul Inspectoratului Județean al Poliției de Frontieră Rădăuţi), i-a informat pe aceştia că echipa a plecat, cerându-le să meargă din nou la vameş pentru a le da liber de vamă şi să-i comunice acestuia informaţia cu privire la plecarea echipei de control (conv. tel. de la filele 451-452, 456 şi 457-458, vol. 29 ds. u.p.).

Privitor la această infracţiune instanţa de fond a reţinut că, în perioada decembrie 2008 - martie 2009 inculpatul A. era posesor al autorizaţiei de acces la informaţii clasificate secrete de serviciu, semnând angajamentul de confidenţialitate la data de 26 septembrie 2007 (fila 155, vol. 2 ds. u.p.).

Informaţiile secrete de serviciu sunt acele informaţii a căror divulgare este de natură să determine prejudicii unei persoane juridice de drept public sau privat.

Potrivit anexei nr. 2 la Ordinul Ministerului de Interne nr. 389 din 17 februarie 2003, în lista cu informaţii secrete de serviciu în Ministerul de Interne, la Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră sunt cuprinse datele şi situaţiile privind instituirea consemnelor pentru persoane şi bunuri, dispozitivele de control, planurile de acţiune (în care sunt planificaţi în posturi poliţiştii de frontieră).

Faţă de prevederile legale mai sus arătate, inculpatul avea obligaţia profesională de a nu divulga informaţiile „secrete de serviciu” persoanelor neautorizate, nominalizate în cele ce preced, or prin modalitatea în care a acţionat s-a dovedit, fără putinţă de tăgadă, că a încălcat această obligaţie, scopul urmărit fiind acela de a obţine pentru sine sau pentru aceştia de foloase necuvenite urmare a comercializării cantităţilor de ţigări introduse în ţară fără plata taxelor vamale şi fiscale.

În drept, fapta inculpatului care la datele mai sus menţionate, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în calitate de inspector principal de poliţie - ofiţer coordonator de tură la Serviciul Poliției de Frontieră Siret şi posesor al autorizaţiei de acces la informaţii clasificate - „secret de serviciu” şi a angajamentului de confidenţialitate din 26 septembrie 2007, în scopul obţinerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase, prin încălcarea atribuţiunilor de serviciu referitoare la executarea de activităţi pentru prevenirea şi combaterea infracţionalităţii transfrontaliere, le-a comunicat numiţilor I., G., H., R., C., T., B., informaţii clasificate „secret de serviciu” privind echipele de control din zona Punctul de Trecerea Frontierei Siret, prezenţa sa în Punctul de Trecerea Frontierei Siret şi în vecinătatea acestuia, prezenţa unor ofiţeri cu atribuţii de control, precum şi date despre darea în consemn local a unora dintre membrii grupului (date şi informaţii ce sunt înscrise în documente înregistrate ca „secret de serviciu”), întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de folosirea în orice mod de informaţii ce nu sunt destinate publicităţii ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informaţii prev. de art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969.

Referitor la infracţiunea de luare de mită, prev. de art. 254 alin. (1) C. pen. din 1969 raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, aceasta va fi reţinută în sarcina inculpatului întrucât situaţia de fapt expusă de către parchet la filele 69-72 rechizitoriu conform căreia inculpatul a primit de la inculpata G. suma de 100 lei (1 milion lei vechi) pentru a-i permite introducerea în ţară a unei cantităţi de ţigări peste plafonul vamal şi a nu lua măsuri de confiscare a mărfii este confirmată de probatoriul administrat în cauză.

Astfel, la data de 11/12 ianuarie 2009, inculpata G., înainte de a pleca a doua oară în Ucraina în acea zi, discută telefonic cu inculpatul, la orele 19:55:13 (fila 200, vol. 22 ds. u.p.), care-i confirmă că este la serviciu şi stabilind să discute mai târziu. La ora 20:06:35 (fila 201, vol. 22 ds. u.p.), inculpata G. discută la telefon cu H. căreia îi comunică faptul că a vorbit cu vameşul N. şi cu inculpatul A. şi că cei doi le aşteaptă.

Imediat ce a ieşit din Ucraina, în timp ce se îndrepta spre Vama Siret, G. îl contactează la telefon pe vameşul N., întrebându-l dacă se pot vedea, acesta răspunzându-i afirmativ (conv. tel. de la ora 21:12:39-fila 223, vol. 22 ds. u.p.).

După ce i-a permis introducerea în ţară a ţigărilor, inculpata i-a dat acestuia 150 de lei, poliţistului de frontieră de serviciu 50 lei, iar inculpatului A. 100 lei, aspect ce rezultă din discuţia purtată la telefon, la scurt timp (orele 21:18:51-fila 224, vol. 22 ds. u.p.), cu inculpata H.

În intervalul de timp 21-21:30, inculpatul s-a aflat în Vama Siret, conform registrului de acces în punctul vamal.

La ora 21:20:33, G. discută la telefon cu U., căreia îi comunică cum s-a descurcat în vamă, faptul că de serviciu este „Moş F.” şi este tura lui „T”, (conv. telef. de la fila 225, vol. 22 ds. u.p.), literă folosită de inculpate, atunci când se refereau la inculpat cu ocazia discuţiilor telefonice purtate, reprezentând iniţiala prenumelui Tavi (conv. telef. de la fila 225, vol. 22 ds. u.p.).

La ora 21:24:23 (fila 229, vol. 22 ds. u.p.), aceeaşi inculpată discută la telefon şi cu H., aceasta din urmă relatându-i cum a fost controlată de vameşul N., că ar vrea să mai meargă o dată în Ucraina şi „să-i dea vameşului mai mult numai să fie mulţumit”. Inculpata G. o sfătuieşte „să dea mâna” şi cu agentul şef S.S. şi să-i dea 50 lei iar lui A. 1 milion, că a dat şi ea aceste sume: „lui „T” unu, iar lui U.U.U. cinci”, inculpata H. răspunzându-i „n-am reuşit nici lui ăla nici lui ăsta” pentru că poliţistul Borş „s-a dus cu „T” mai încolo şi nu am putut”.

Pe lângă procesele verbale de transcriere a convorbirilor telefonice menţionate, la reţinerea situaţiei de fapt descrise instanţa de fond are în vedere şi alte probe existente la dosarul cauzei, între care: evidenţa intrări/ieşiri în/din Ucraina a inculpatelor G. şi H. (filele 305-309, 301-311, vol. 12 ds. u.p.), planificarea în serviciu a inculpaţilor S.S. şi N. din data de 11/12 ianuarie 2009 (fila 222, vol. 25 ds. u.p.), planul de acţiune a turei de serviciu condusă de A. (filele 195-196, vol. 25 ds. u.p.), fişa postului inculpatului (filele 156-158, vol. 2 ds. u.p.).

În drept, fapta inculpatului A., inspector principal de poliţie, care, la data de 11/12 ianuarie 2009 a primit de la inculpata G., după ce aceasta a introdus în România, cu autoturismul, cantitatea de 1.500 pachete de ţigări, suma de 100 lei pentru a-şi încălca atribuţiile de serviciu şi a nu lua măsuri de confiscare, se circumscrie elementului material al laturii obiective a infracţiunii prev. de art. 254 alin. (1) C. pen. din 1969, raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, conţinutul constitutiv al acesteia fiind întrunit atât sub aspectul laturii obiective cât şi a celei subiective.

În legătură cu săvârşirea infracţiunii de iniţiere sau constituire ori aderare sau sprijinire sub orice formă a unui grup infracţional, în vederea săvârşirii de infracţiuni, prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, instanţa de fond reţine că, prin comiterea infracţiunilor scop, prezentate şi analizate în cele ce preced s-a dovedit apartenenţa şi rolul de coordonator al inculpatului A. în cadrul grupului infracţional organizat, constituit împreună cu numitele G., H. şi C., la care ulterior au aderat sau au sprijinit activitatea grupului inculpaţii din prezenta cauză, trimişi în judecată la rândul lor pentru această infracţiune (în modalitatea aderării sau sprijinirii) inculpatul intervenind pe lângă subofiţeri din Punctul de Trecerea Frontierei Siret şi pe lângă lucrători vamali din Vama Siret sau inspectori vamali din cadrul Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Iaşi în favoarea membrilor grupului infracţional, indicându-le momentele când pot intra în România cu ţigări fără plata taxelor vamale şi contrar prevederilor legislaţiei vamale, momentele oportune pentru a evita supra-controalele, informându-se reciproc despre prezenţa şi plecarea în/din Vamă sau de pe traseul post-vamal a unor echipe de control.

La actele materiale menţionate se adaugă şi activităţile ilicite desfăşurate de inculpat constând în coordonarea şi sprijinirea activităţilor membrilor grupului infracţional, ce au acţionat în diferite combinaţii, în perioada ce a făcut obiectul cercetărilor (decembrie 2008-martie 2009) în scopul introducerii în ţară a unor cantităţi de ţigări peste plafonul vamal, fără plata taxelor legale, prin intervenţia pe lângă lucrători vamali, poliţişti de frontieră din Punctul de trecere a frontierei Siret sau la echipe de control din cadrul Inspectoratului Județean al Poliției de Frontieră Rădăuţi sau Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Iaşi precum şi prin luarea de măsuri pentru evitarea controalelor de pe traseu asupra autovehiculelor cu care membrii grupului transportau ţigările la locurile de depozitare, după cum urmează:

- la data de 15 decembrie 2008 inculpatul sprijină activitatea infracţională a inculpaţilor I. şi S. şi a numiţilor U., R., V. (conv. tel. din intervalul orar 16:36:37 - 22:07:04 - vol. 20 ds. u.p.).

- la data de 16/17 decembrie 2008, sprijină şi coordonează activitatea infracţională ilicită a inculpaţilor S., I., B., G., L. şi M. şi a numiţilor T., U. şi R. (conv. tel. din intervalul orar 19:11:26 - 05:07:09, vol. 20 ds. u.p.).

- la data de 23 decembrie 2008, sprijină şi coordonează activitatea ilicită a inculpaţilor G., I. şi S. şi a numiţilor U., R., V. (conv. tel. din intervalul orar 10:32:44 - 22:31:22, vol. 21 ds. u.p.).

- la data de 24/25 decembrie 2008 sprijină şi coordonează activitatea ilicită a inculpaţilor I., G., H. şi S. şi a numiţilor V., T., R. şi U. (conv. tel. din intervalul orar 19:36:51 - 08:21:38, vol. 21 ds. u.p.).

- la data de 10 ianuarie 2009 acordă ajutor inculpatei I., pentru ca aceasta să introducă în ţară, prin intermediul numiţilor D. şi E. cantitatea de 3.300 pachete ţigări (conv. tel. din intervalul orar 00:50:54 - 20:39:50, vol. 22 ds. u.p.).

- la data de 15/16 ianuarie 2009 (conv. tel. din intervalul orar 19:50:59 - 01:30:23, vol. 23,24 ds. u.p.) şi 18 ianuarie 2009 (conv. tel. din intervalul orar 19:50:59 - 01:30:23, vol. 23,24 ds. u.p.) asigură trecerea prin vamă a inculpatei C. şi a numitei X., pentru ca acestea să introducă în ţară o cantitate de ţigări peste plafonul vamal.

- la data de 07 februarie 2009 sprijină introducerea în ţară a unei cantităţi de ţigări peste plafonul vamal a inculpatelor G. şi H. şi a numitelor Z., U. (conv. tel. din intervalul orar 14:11:23 - 17:39:06, vol. 27 ds. u.p.).

- la data de 15 februarie 2009 sprijină activitatea ilicită a inculpatelor G., H. şi Z. (conv. tel. de la orele 18:48:00, vol. 28 ds. u.p.).

- la datele de 07 martie 2009 şi 08/09 martie 2009 sprijină activitatea ilicită din vamă a inculpatei B. şi a numitului V. (conv. tel. din intervalul orar 12:03:52 - 19:26:25 şi 21:17:26 - 05:34:20, vol. 29,30 ds. u.p.).

- la data de 16/17 martie 2009 sprijină activitatea ilicită a inculpatelor G., H. şi a numitei Y. (conv. tel. din intervalul orar 21:30:19 - 22:33:41 şi 01:48:57 - 05:30:01, vol. 31 ds. u.p.).

- la data de 21 martie 2009 sprijină activitatea ilicită din vamă a inculpatelor G. şi H. (SMS 02:43:44 şi conv. tel. din intervalul orar 03:00:48 - 03:37:13, vol. 31 ds. u.p.). Din conţinutul convorbirilor telefonice menţionate rezultă că inculpatul comunica membrilor grupului infracţional pe ce arteră să intre în ţară şi la ce vameşi sau poliţişti de frontieră de serviciu să apeleze pentru a li se efectua control vamal, momentele oportune la care să se deplaseze atât prin punctul vamal cât şi pe traseul post vamal, îi informa în legătură cu prezenţa unor echipe de control în zona vămii, asigura securitatea transporturilor de ţigări până la locul de depozitare. În detaliu, aceste activităţi ale inculpatului sunt relevate în rechizitoriu cu ocazia descrierii faptelor ilicite comise la datele respective de membrii grupului infracţional nominalizaţi, reluate şi în considerentele prezentei sentinţe cu ocazia expunerii situaţiei de fapt în cazul fiecăruia dintre aceştia.

Referitor la pretinsa activitatea ilicită din datele de 11 februarie 2009 şi 15/16 februarie 2009, din convorbirile purtate de inculpat la orele 15:32:51, 17:15:23 cu numita G. şi SMS-urile trimise inculpatului de către aceasta, la orele 17:14:54, 18:10:05 din data de 11 februarie 2009 (vol. 27 ds. u.p.) şi respectiv convorbirea de la orele 21:38:54 din data de 15/16 februarie 2009 (vol. 28 ds. u.p.) nu rezultă cu certitudine implicarea sa în ansamblul ilicit.

Activitatea infracţională a inculpatului, astfel cum a fost prezentată în cele ce preced, ce relevă că, anterior lunii decembrie 2008, a constituit un grup infracţional organizat care şi-a desfăşurat activitatea pe toată perioada decembrie 2008-martie 2009, din poziţia sa de lider coordonând şi sprijinind activităţile ilicite ale membrilor grupului dar şi a celor care ulterior au aderat sau l-au sprijinit, fiind introduse în ţară importante cantităţi de ţigări de provenienţă ucraineană, peste 80.000 de pachete, pentru care nu au fost achitate taxe vamale şi fiscale prejudiciul cauzat statului depăşind suma de 300.000 lei, se circumscrie infracţiunii mijloc, prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, conţinutului constitutiv al acesteia fiind întrunit atât sub aspectul laturii obiective cât şi a celei subiective.

Inculpatul A. s-a prevalat la urmărirea penală de dreptul la tăcere prev. de art. 70 C. proc. pen., în instanţă arătând că nu a comis niciuna dintre infracţiunile reţinute în sarcina sa, descriind modul în care şi-a desfăşurat activitatea în Punctul Vamal Siret în calitatea sa de ajutor de şef de tură al poliţiştilor de frontieră şi precizând că poliţistul de frontieră nu are ca atribuţie controlul bagajelor din maşini, iar el personal nu putea să facă acest lucru pentru că nu avea drept de ştampilă, că nu putea să controleze oricând pe subalterni ci doar după un plan bine stabilit dispus de şefii săi. A recunoscut că uneori mai apela la telefon câte un coleg sau vameş pentru a ajuta cunoştinţe de-ale sale să treacă mai repede prin vamă dar nu să le spună să nu efectueze control la bagajele acelor persoane. A precizat că dacă o maşină era dată în consemn, atunci când poliţistul verifica documentele maşinii şi ale persoanei, în baza de date îi apărea scris cu roşu că trebuie să facă un control amănunţit. Într-o astfel de situaţie poliţistul era obligat să-i ceară vameşului să facă acel control dar el ca şef de tură nu avea nici un fel de atribuţie în acest sens. În legătură cu ţigările confiscate pe drumul public, după ieşirea maşinilor în care erau transportate, din vamă, a arătat că era posibilă cumpărarea acestor ţigări din parcarea vămii de la persoane care tranzitaseră vama şi aduceau cantităţi mici de ţigări, însă doreau să le comercializeze.

În legătură cu acuzaţia conform căreia ar fi anunţat pe unii dintre inculpaţi despre prezenţa unor echipe de control pe drumul public după ieşirea din vamă a arătat că persoanelor care insistau să le dea astfel de relaţii le transmitea informaţii eronate pentru a scăpa de ele, întrucât nu întotdeauna când era interpelat se afla în zona vămii.

În legătură cu ajutorul dat inculpatei I. de a cumpăra din magazinul P. 3 baxuri de ţigări, se observă din filmare că a ieşit cu mâinile în buzunar din magazin iar în evidenţele magazinului susnumita apare că a achiziţionat băuturi alcoolice.

În legătură cu cele 52 baxuri de ţigări confiscate în Ucraina, consideră că este o înscenare a inculpatei I. şi a martorei K.K.K., el neavând nici un fel de legătură cu acel transport. Nu a ştiut niciodată de vreun ordin conform căruia o persoană are dreptul să treacă prin vamă doar 2 pachete de ţigări, fiind vorba de un cartuş. Nu a luat mită de la G. iar în legătură cu ţigările vândute martorului Purice, consideră că este o înscenare, cât timp ţigările au fost vândute la jumătate de preţ şi aceasta s-a petrecut în faţa Poliţiei oraşului Siret. Nu a ajutat pe inculpatele H., G. şi nici pe numita R., recunoscând că s-a întâlnit cu ultimele două într-una din zile, însă după ieşirea sa din tură, la cererea lor şi după ce trecuseră prin vamă şi dacă avea ceva de ascuns nu făcea acest lucru chiar în faţa sediului poliţiei.

Susţinerile inculpatului sunt contrazise de amplul probatoriu administrat în cauză pe parcursul ambelor faze procesuale şi relevat cu ocazia analizării fiecărei infracţiuni, din care rezultă că sub coordonarea sa şi prin consensul celorlalţi inculpaţi grupaţi în paliere de acţiune, a pregătit, organizat şi săvârşit infracţiunile de corupţie prin intermediul cărora s-a realizat scopul pentru care grupul infracţional s-a constituit şi a funcţionat o perioadă semnificativă de timp, acela de introducere în ţară, a unor cantităţi mari de ţigări, fără achitarea de taxe vamale şi fiscale, în vederea obţinerii în scurt timp şi fără eforturi a unor importante sume de bani, prejudiciind în mod corelativ statul cu sumele ce trebuiau încasate la buget şi în acelaşi timp cauzând o tulburare gravă bunului mers al unităţii al cărui angajat era. Modalitatea în care inculpatul a acţionat, în concret, cu ocazia comiterii fiecărui act material al infracţiunilor săvârşite, relevă că nu avea nici o importanţă faptul că, în calitatea sa de şef de tură nu dispunea de ştampilă şi nu efectua controlul actelor maşinilor şi ale persoanelor ce tranzitau frontiera, cât timp le cerea subalternilor săi să procedeze după cum el dorea, parte dintre aceştia, cu ocazia audierii în instanţă în calitate de martori relatând maniera de lucru a şefului lor în vamă, temerea de a nu suporta repercursiuni dacă nu acţionau în sensul dorit de acesta. Pe de altă parte, inculpaţii vameşi se conformau solicitărilor sale, de a permite anumitor persoane, între care şi membrii grupului infracţional, introducerea în ţară de ţigări peste plafonul vamal, pentru ca, la rândul lor să beneficieze material de pe urma activităţilor traficanţilor de ţigări prin primirea unor sume de bani cu titlu de mită sau aducerea din Ucraina a unor cantităţi de ţigări pentru ei, obţinând, în urma valorificării acestora, câştiguri ilicite importante.

II. Inculpatul F. a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor publice dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial prev. de art. 13²din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 248 C. pen. din 1969, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 (opt acte materiale), iniţierea sau constituirea ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui grup infracţional, în vederea săvârşirii de infracţiuni, prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 (două acte materiale) şi luare de mită, prev. de art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. din 1969, rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.

Cât priveşte infracţiunea scop, instanţa de fond reţine că, în calitate de controlor vamal la Biroul Vamal Siret, inculpatul a permis membrilor grupului infracţional să introducă în România cantităţi de ţigări de provenienţă ucraineană sau achiziţionate de la magazinele P. peste plafonul vamal deşi potrivit fişei postului, regulamentului vamal şi ordinelor interne ale Biroului Vamal Siret, avea obligaţia reţinerii şi confiscării acestora, după cum urmează:

La data de 11/12 ianuarie 2009:

- inculpatelor G. şi H., câte 1.500 pachete de ţigări fiecare, în total 6 baxuri, faptă descrisă la filele 67-72 din rechizitoriu şi dovedită, între altele, cu: convorbirile telefonice dintre G. şi numitul H.H.H. de la orele 18:46:10 şi 19:31:13, fişa de evidenţă nr. 169 întocmită de inculpat în care la poziţiile 6 şi 7 şi 22, 23 sunt trecute autoturismele cu care cele 2 inculpate au tranzitat frontiera de stat, convorbirile telefonice dintre inculpate de la orele 19:08:23, 19:16:13, 19:40:21, 20:06:35, 21:24:23 (vol. 22 dos. u.p.), convorbirea telefonică dintre G. şi inculpat de la ora 21:11:34, evidenţa intrări/ieşiri a inculpatelor G. şi H. în Ucraina (vol. 12 dos. u.p.), planificarea în serviciu a inculpatului în tura din 11/12 ianuarie 2009.

Rezultă din probele enumerate că, la data de 11 ianuarie 2009, G. şi H. s-au deplasat în Ucraina spre sfârşitul turei de serviciu din 11 ianuarie 2009 (la orele 18 mai 32 şi 18.52.08), pentru a se putea întoarce în România pe tura de noapte din 11/12 ianuarie 2009, când inculpatul şi ofiţerul A. erau de serviciu.

În noaptea respectivă G. şi H., conform evidenţelor de la Punctul de contact Porubnoe, au intrat/ieşit în/din Ucraina de patru ori, putând fi identificate doar cantităţile de ţigări introduse în ţară la prima deplasare, când au intrat în România la 18.40.52, respectiv la 19.21.29.

Întrucât G. a fost informată, la ora 18.46.10, că pe traseu şi-a făcut apariţia o echipă de control de la Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră Rădăuţi, i-a cerut martorului H.H.H. să vină înaintea sa, pentru că este „intervenţia” pe drum şi doreşte să-i asigure intrarea în parcarea adiacentă Vămii Siret.

Apoi, la ora 19.31.13, G. a revenit şi i-a spus acestuia că trece pe la dânsul şi să-i pregătească banii pentru 6 baxuri de ţigări.

Cele două inculpate au fost controlate la intrarea în ţară de inculpat, care a menţionat în fişa de evidenţă 169, la poz. 6 şi 7 autoturismele cu au tranzitat frontiera de stat dar nu a efectuat verificările vamale în mod corespunzător şi chiar dacă acestea transportau cantităţi mari de ţigări, care puteau cu uşurinţă fi depistate, cu toate că i-au declarat că deţin cantităţi mult mai mari decât prevăd reglementările vamale, nu a întocmit acte de constatare a contravenţiilor şi de confiscare a produselor accizabile. Pentru a-şi încălca atribuţiunile de serviciu şi a nu dispune efectuarea unui control amănunţit precum şi confiscarea cantităţii de 1.500 pachete ţigări pe care le transporta cu autoturismul, inculpata G. a dat lucrătorului F. suma de 100 lei iar inculpatului A. i-a dat aceeaşi sumă de 100 lei, în aceleaşi împrejurări, pentru ca şi acesta să-şi încalce atribuţiunile de serviciu şi să nu solicite efectuarea unui control amănunţit asupra autoturismului inculpatei, fie în incinta Biroului Vamal Siret, fie ulterior pe artera de comunicaţie pe care urma să se deplaseze.

După ce a intrat în ţară inculpata G. i-a spus inculpatei H. că a trecut de vama ucraineană şi a dat autorităţilor vamale ucrainene sume de bani stabilind să mai facă o deplasare (convorbirea de la ora 19 august 23 dintre G. şi H.).

Tot inculpata G., i-a spus la ora 19.16.13 inculpatei H., că în Vama Siret a fost controlată superficial de vameşul inculpat F. „aşa-n mare, nu a tras, nu nimic”, i-a declarat că are 150 cartuşe de ţigări (trei baxuri de ţigări), şi i-a dat 100 lei, iar 50 lei i-a dat poliţistului de frontieră

După ce au intrat în România, la ora 19.40.21, G. s-a consultat cu H. în legătură cu preţul unui bax de ţigări cartonate de provenienţă ucraineană, spunând că îi va duce ţigările lui H.H.H., programând o nouă deplasare în ţara vecină după schimbarea turei.

În timp ce se afla în Vama Siret, pentru a ajunge în ţara vecină, inculpata G. i-a comunicat inculpatei H. că a vorbit cu vameşul inculpat N. şi cu insp. pr., inculpat A. (conv. de la 20 iunie 35):

După ce la ora 20.19.39 G. a intrat în Ucraina, conform datelor comunicate de Punctul de contact Porubne, a aflat de la H.H.H. că îi plăteşte „2 şi 15” pe ţigările cartonate „tare”, spunându-i că astfel de ţigări îi va aduce, pentru că nu mai sunt ţigări, la care profitul este mai bun (conv. de la 20.24.28).

Imediat după ce la ora 21 noiembrie 34 G. a ieşit din Ucraina spre Vama Siret, la contactat pe vameşul N. şi l-a întrebat „dacă se pot vedea”, acesta răspunzând afirmativ (conv de la 21 decembrie 39).

Atât G. cât şi H. au fost controlate de vameşul N., care a menţionat în fişa sa de evidenţă nr. 169, la poz. 22 şi 23 autoturismele cu care cele două au intrat în România. Pentru că i-a permis intrarea în ţară cu ţigări G. i-a data vameşului suma de 150 lei (conv. de la 21.18.51):

Conform ordinelor interne ale Biroului Vamal Siret vameşul N. avea obligaţia de a efectua un control vamal amănunţit asupra autoturismelor cu care G. şi H. au intrat a doua oară în ţară, însă în fişa de evidenţă 169, a menţionat că a efectuat control vamal prin sondaj.

Activităţile desfăşurate în vamă de inculpata G., faptul că este de serviciu „moş Colea” şi este tura lui „T”, îi sunt apoi comunicate numitei U., la ora 21.20.33. Totodată H. povesteşte cum a fost şi ea controlată de vameşul N., îşi exprimă dorinţa de a mai merge o dată şi de a-i pune „un pic mai mult numai să fie mulţumit”.

- numitului D. cantitatea de 1.800 pachete (în realitate 1.500 pachete) de ţigări transportate de acesta pentru inculpata I., act material descris la filele 75-80 din rechizitoriu şi dovedit, între altele cu evidenţa ieşiri/intrări în Ucraina a numitului D., conv. tel. dintre I. şi D. de la orele 00:02:27, 00:09:09, 00:21:15, 00:23:48, 00:28:39, conv. tel. dintre A. şi inculpat de la ora 00:21:46;

- numitului E. cantitatea de 1800 pachete ţigări introduse în ţară pentru inculpata I., faptă descrisă la filele 80-82 din rechizitoriu şi dovedită între altele cu: conv. tel. dintre I. şi D. de la orele 02:22:28, 02:25:16, 02:23:20, 02:41:55, 03:09:28, 03:12:12, 03:15:35, 03:21:06, 03:26:48, 03:28:17 (vol. 22 dos. u.p.), conv. tel. dintre I. şi E. de la orele 03:03:22, fişa de evidenţă nr. 169, conv. tel. dintre A. şi I. de la orele 03:01:40 şi 03:16:47, conv. tel. dintre A. şi un ucrainean de la ora 03:21:48, conţinutul acestora fiind redat în considerentele actului de sesizare, astfel că nu vor mai fi reluate.

Rezultă din probele menţionate că pe tura de serviciu din 11/12 ianuarie 2009, în înţelegere cu şeful de tură A. şi agentul de poliţie S.S., inculpatul a permis intrarea în ţară a 2 autoturisme conduse de numiţii D. şi E. care fuseseră trimişi de inculpata I. să achiziţioneze ţigări de la magazinul Shop situat în apropierea Vămii Porubne - Ucraina. Numeroasele discuţii telefonice purtate în noaptea respectivă între persoanele nominalizate, inculpata I. şi cei trei funcţionari ai vămii, printre care şi inculpatul, relevă că, prin încălcarea atribuţiilor de serviciu, vameşul N. a dat liber de vamă celor două autoturisme deşi în maşina condusă de D. erau 1500 pachete ţigări (3 baxuri) iar în cea condusă de martorul E. 1.800 pachete ţigări.

- inculpatei C. cantitatea de 200 pachete ţigări (20 cartuşe), faptă descrisă la filele 83-85 rechizitoriu şi dovedită cu evidenţa intrări/ieşiri din Ucraina a inculpatei din 11/12 ianuarie 2009 (vol. 12 dos. u.p.), conv. tel. dintre C. şi A. orele 22:35:18 şi 22:45:16 (filele 287-288, 293-294,vol. 22 ds. u.p.), convorbirea telefonică dintre inculpat şi A. de la orele 22:48:05 (fila 296, vol. 22 ds. u.p.), fişa de evidenţă întocmită de inculpat, planificarea în serviciu pe tura din 11:12 ianuarie 2009;

Din transcrierile convorbirilor telefonice interceptate autorizat purtate de C. cu soţul său, A., mai sus menţionate rezultă că acesta îi indică să intre pe artera unde era de serviciu „Colea” nume sub care era cunoscut inculpatul în Vamă, care înregistrează în fişa de evidenţă (fila 210, vol. 15 ds. u.p.) autoturismul inculpatei ca fiind controlat la ora 22:45. Că, în realitate, inculpatul nu a verificat, decât formal, autoturismul inculpatei, acţionând în înţelegere cu inculpatul A., rezultă din convorbirea telefonică purtată cu acesta la ora 22:48:05, A. atenţionându-l pe despre prezenţa unei echipe de control în zonă, cerându-i să se grăbească şi spunându-i că vor mai veni la el, în scurt timp şi alte persoane, respectiv inculpata B. cu soţul ei, V. precum şi D.D.D.D.:

- inculpatei B. cantitatea de 3.000 pachete ţigări, faptă descrisă la fila 84 din rechizitoriu şi dovedită cu: procesele verbale de redare a convorbirile telefonice dintre A. şi B. de la orele 21:21:59, 00:21:15 şi de la ora 23:23:08 de pe telefonul numitei I., conv. tel. dintre B. şi I. din 11 ianuarie 2009, ora 22:29:40 şi din data de 12 ianuarie 2009, ora 20:56:12, conv. tel. dintre A. şi inculpat de la orele 22:48:05, fişa de evidenţă (fila 362 vol. 15 ds. u.p.) întocmită de inculpat în care, la poziţia 26, este trecut autoturismul inculpatei B., evidenţa intrărilor şi ieşirilor din ţară ale inculpatei (filele 317-319, vol.12 ds. u.p.).

Rezultă din probele administrate, îndeosebi procesele verbale de redare a convorbirile telefonice purtate între persoanele nominalizate (filele 199, 205, 226-227, 237-238, 241, 281-282, 301, 303, 313, 314, 323, 355, 407-408 vol. 22 ds. u.p.) că, la data de 11/12 ianuarie 2009, inculpata B. după ce află de la I. că de serviciu este inculpatul (Moşul Colea), îl apelează pe poliţistul A. întrebându-l dacă poate să vină „să bea o cafea”, acesta răspunzând afirmativ. În discuţia avută cu I., B. îi comunică faptul că la ucraineni li se dă să completeze declaraţii iar dacă declară mai mult de 5 nu este bine. Totodată îi cere să-i asigure traseul în zona vulcanizării, spunându-i că se bazează pe ea ca să poată intra măcar până la Peco. În jurul orelor 22:00 B. este apelată de I., căreia îi spune că inculpatul a rugat-o să-i treacă 6 cutii cu ţigări din Ucraina în România şi este încărcată cu acestea dar pentru care ea nu câştigă nimic. Totodată afirmă că nu-i poate da nimic lui A. din buzunarul ei pentru că cele 6 cutii sunt ale vameşului, că a profitat de acest aranjament şi şi-a pus şi ea „2 de ţigări” deasupra, ca să câştige şi ea ceva. Îi cere inculpatei I. să o sune dacă este ceva pe traseu aceasta zicându-i că este „intervenţia”. B. şi soţul ei intră în ţară la ora 22:50, maşina fiind controlată de inculpat conform fişei de evidenţă. La scurt timp aceasta o apelează pe I. căreia îi spune că poate intra în ţară pentru că echipa de control a plecat de pe traseu, că ea este la vulcanizare împreună cu „cineva”, concomitent cu discuţiile dintre cele două vameşul F. discutând şi el la telefon cu poliţistul A. în legătură cu trecerea altei inculpate (I.) prin vamă.

La data de 14 ianuarie 2009:

- inculpatei G., cantitatea de 1500 pachete ţigări, din probele administrate în cauză constând în: evidenţa intrări/ieşiri din Ucraina a inculpatei G., conv. tel. dintre G. şi inculpat de la orele 16:10:02, 17:02:03, 18:57:04, conv. tel. dintre G. şi L. 16:12:50, conv. tel. dintre G. şi A. de la 18:28:42 - imaginile surprinse de camera de luat vederi din Vama Siret din 14 ianuarie 2009 ora 16:34:34, fişa de evidenţă nr. 206 întocmită de inculpat, conv. tel. dintre G. şi numita U. de la 18:52:46 din data de 15 ianuarie 2009 (fila 396-402 vol. 23 ds. u.p.) rezultând că inculpata s-a deplasat de mai multe ori în Ucraina în data respectivă, la trecerea prin vamă de la orele 16:34:34 autoturismul condus de aceasta nefiind controlat de vreun vameş întrucât nu a staţionat, ora de ieşire, conform camerelor de luat vederi amplasate în Vama Siret, fiind 16:34:35. Cu toate acestea, în fişa de evidenţă a inculpatului nr. 206 (fila 260, vol. 15 ds. u.p.), la poziţia 45, figurează înregistrat autoturismul cu numărul de mai sus, din convorbirea telefonică purtată de inculpată cu U. la ora 18:52:46 rezultând că aceasta a tranzitat Vama Siret având în maşină 1.500 pachete de ţigări (150 cartuşe). Împrejurarea este confirmată şi prin aceea că inculpatul N. o apelează pe G. la ora 18:57:04, aceasta confirmându-i că a trecut deja şi este bine.

- inculpatei H. cantitatea de 1496 pachete de ţigări, faptă descrisă la filele 97-105 din rechizitoriu şi dovedită cu: conv. tel. dintre inculpatele H. şi G. orele 19:14:00, şi din 15 ianuarie 2009 orele 09:03:48, 09:13:32, 12:09:06, 19:08:15, 19:39:43, conv. tel. dintre inculpata H. şi inculpatul A. în intervalul 19:39:30, 20:05:24, şi din data de 15 ianuarie 2009, orele 23:15:24 şi 23:55:48, fişa de evidenţă nr. 206 întocmită de inculpat, evidenţa intrări/ieşi din Ucraina a inculpatei H., imaginile camerelor de luat vederi din Vama Siret din data de 14 ianuarie 2009, conv. tel. dintre inculpaţii G. şi L. din 15 ianuarie 2009, orele 12:29:28, 14:37:55, 17:43:51 (vol. 23 ds. u.p.), conv. tel. dintre inculpaţii L. şi H. din 15 ianuarie 2009 orele 21:31:22, 22:32:24, 22:52:24, procesul verbal de contravenţie din 15 ianuarie 2009, conv. tel. dintre inculpat şi A. din 16 ianuarie 2009 ora 08:10:31 (filele 20-22 vol. 24 ds. u.p.). Aceste mijloace de probă relevă că în tura de serviciu din 14 ianuarie 2009 inculpata H. a intrat cu autoturismul în Punctul de Trecerea Frontierei Siret, la ora 18:42:31, fără a staţiona, fără a fi controlată de vreun vameş şi fără să fie prezentate documentele de călătorie poliţiştilor de frontieră, dar cu toate acestea autoturismul fiind menţionat în fişa de evidenţă a inculpatului nr. 206, la poziţia 63. La ieşirea din vamă, autoturismul s-a defectat, inculpata lăsându-l în parcarea adiacentă punctului de trecere a frontierei, hotărând să-l lase acolo până găseşte o platformă pentru a-l tracta, fapt comunicat şi inculpatului A., acesta informând-o despre o echipă de control de la Direcția Regională Vamală Iaşi aflată în zonă. Fiind surprinsă de apariţia echipei de control, inculpata a încuiat portierele maşinii şi a părăsit zona, aceasta fiind păzită toată noaptea în parcarea vămii de echipa de control de la Direcţia Poliţiei de Frontieră Rădăuţi, a doua zi fiind depistate în autoturismul inculpatei 1496 pachete de ţigări, încheindu-se un proces-verbal de contravenţie pe numele soţului inculpatei, G.G.G., ţigările fiind confiscate, din discuţiile purtate de H. cu G., rezultând că aceasta din urmă o sfătuieşte să declare poliţiştilor că a cumpărat ţigările din parcare, pentru că „aceştia nu au cum să demonstreze” că ea le-a adus din Ucraina. Din discuţiile telefonice purtate la orele 12:29:28, 14:37:55 şi 17:43:51 de inculpata G. cu inculpatul L. rezultă că autoturismul în care a fost depistată cantitatea de ţigări menţionată a fost controlat de vameşul F., dar că H. va declara echipei de control că a cumpărat ţigările din România pentru a nu face probleme vameşului.

De asemenea, L. transmite inculpatei G., pentru H., recomandarea să meargă la un avocat şi să spună că maşina a împrumutat-o la altcineva, ulterior acest inculpat sfătuind-o, la fel ca şi alţi poliţişti la care L. a apelat şi în prezenţa cărora a vorbit cu inculpata H., să arunce o parte din ţigări din autoturism, să declare că diferenţa a cumpărat-o din România pentru că nu se poate face nimic întrucât maşina fusese păzită din ordinul Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră Rădăuţi.

După ce echipa de control a încheiat actele de constatare, H. discută telefonic cu inculpatul A. care se declară mulţumit că autoturismul nu a fost întors în vamă pentru extinderea cercetărilor, inculpata spunându-i acestuia că putea să i se confişte mai multe ţigări întrucât la această tură voia să aducă mai multe. A doua zi, la ora 08 octombrie 31, inculpatul îl apelează pe A., interesându-se despre cum s-a finalizat evenimentul, A. spunându-i că ţigările au fost confiscate de la soţul inculpatei, pentru ca aceasta să nu apară în acte, în condiţiile în care soţul inculpatei nu trecuse frontiera în zilele anterioare, informaţii care l-au liniştit pe vameş.

În drept, fapta inculpatului F. care, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în mod repetat, cu intenţie, la datele mai sus menţionate a ajutat pe inculpaţii G., H., I., B., C. şi pe numiţii D. şi E. să introducă în România cantitatea totală de 12.496 pachete ţigări, cu încălcarea dispoziţiilor legale (peste plafonul vamal, fără plata accizelor şi taxelor vamale), fără a dispune măsuri de confiscare a acestora, asigurându-le posibilitatea de comercializare a ţigărilor şi dobândirea unor foloase necuvenite, creând statului un prejudiciu de 74.373,5 lei constând în contravaloarea taxelor vamale neachitate, aferente acestei cantităţi de ţigări întruneşte, atât sub aspectul laturii obiective cât şi a celei subiective, conţinutul constitutiv al infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice dacă funcţionarul a obţinut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial, prev. de art. 13² din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969.

Cât priveşte infracţiunea de luare de mită prev. de art. 254 C. pen. din 1969 rap. la art. 7 din Legea nr. 78/2000, instanţa reţine că la data de 11/12 ianuarie 2009, pentru a permite inculpatei G. să treacă prin Vama Siret cu cantitatea de 1.500 pachete de ţigări inculpatul a primit de la aceasta suma de 100 lei, în circumstanţele descrise cu ocazia prezentării actului material al infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice comis de inculpat la aceiaşi dată, relativ la inculpata G., ce nu se mai impun a fi reluate şi este dovedită, între altele, cu: evidenţa intrări/ieşiri din Ucraina a inculpatei G. din 11/12 ianuarie 2009 (vol. 12 ds. u.p.), fişa de evidenţă întocmită de inculpat unde la poziţia 6 este evidenţiat autoturismul inculpatei, convorbirea telefonică dintre inculpatele G. şi H. de la orele 19:16:31 (vol. 22 ds. u.p.).

De asemenea, la aceeaşi dată inculpatul a primit de la inculpata I., prin intermediul lui D., suma de 300 lei, în circumstanţele descrise cu ocazia prezentării actului material al infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice comis de inculpat la aceiaşi dată, relativ la aceleaşi persoane şi dovedită cu: declaraţia inculpatei I., condamnată definitiv pentru infracţiunea corelativă de dare de mită, prin sentinţa penală nr. 34 din 02. aprilie 2013 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, conv. tel. dintre I. şi D. de la orele 00:23:48 (vol. 22 ds. u.p.), conv. tel. dintre A. şi inculpat de la orele 00:41:46, fişa de evidenţă întocmită de inculpat unde la poziţia 53 este evidenţiat autoturismul condus de numitul D., evidenţa intrări/ieşiri a numitului D. din Ucraina din 1 ianuarie 2009 (vol. 12 ds. u.p.), planificarea de serviciu în tura din noaptea 11/12 ianuarie 2009.

În drept, fapta inculpatului N., controlor vamal în cadrul Biroului Vamal Siret care, la data de 11/12 ianuarie 2009 a primit de la inculpata G., după ce aceasta a introdus în România, cantitatea de 1.500 pachete de ţigări, suma de 100 lei pentru a-şi încălca atribuţiile de serviciu şi a nu lua măsuri de confiscare şi de la inculpata I., prin intermediul lui D., suma de 300 lei pentru a-şi încălca atribuţiile de serviciu şi a nu lua măsuri de confiscare a cantităţii de 3.300 pachete ţigări, se circumscrie elementului material al laturii obiective a infracţiunii prev. de art. 254 alin. (1) C. pen. din 1969, raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, conţinutul constitutiv al acesteia fiind întrunit atât sub aspectul laturii obiective cât şi a celei subiective.

Prin comiterea actelor materiale ale infracţiunilor scop s-a dovedit că inculpatul a sprijinit grupul infracţional pentru introducerea în ţară de cantităţi de ţigări peste plafonul vamal, indicându-le membrilor acestuia momentele oportune de intrare în România şi pentru a evita supracontroalele, probele indicate în cele ce preced dovedind că a urmărit să nu fie depistat modul său de lucru în Vama Siret, îndeosebi cel manifestat faţă de persoanele mai sus nominalizate (G., I., H.), fiind motivat de primirea unor sume de bani dar având şi sprijinul şefului de tură, inculpatul A., a poliţiştilor de frontieră de serviciu pe aceiaşi tură, între care şi S.S.. Contribuţia efectivă, în mod repetat şi intenţionată, în modalităţile descrise în derularea activităţii grupului infracţional condus şi coordonat de inculpatul A. se circumscrie conţinutului constitutiv al infracţiunii mijloc prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, atât sub aspectul laturii obiective cât şi a celei subiective.

La urmărirea penală, inculpatul a susţinut că le cunoaşte pe numitele G. şi H., care făceau parte din grupul „fetelor de la Botoşani”, pe V. şi B., dar că a efectuat controale la maşinile în care se aflau aceştia mai ales că a avut cunoştinţă la un moment dat că soţii Olariu au fost daţi în consemn la frontieră, aşa încât le făcea control amănunţit şi niciodată nu a depistat ţigări peste plafonul vamal. A precizat că un traficant de ţigări nu putea introduce în România mărfuri peste plafonul vamal decât dacă exista o înţelegere între poliţistul de frontieră şi lucrătorul vamal de pe artera de intrare în ţară. Mai mult, după ce autovehiculul ieşea din vamă cu ţigări, exista posibilitatea să fie oprit pe traseu, ceea ce presupunea ca respectivul să aibă asigurat şi traseul postvamal, fie de către lucrătorii de frontieră sau de persoane apropiate acestora.

În legătură cu telefoanele primite de la G., H. şi B., a arătat că este posibil să fi fost sunat de acestea în timp ce era de serviciu pe artera de intrare în ţară şi să fi purtat discuţii în legătură cu situaţia din Punct sau de pe traseu, însă în condiţiile în care nu cunoştea intenţia acestora de a introduce în ţară ţigări în cantităţi mai mari decât cele admise.

Prezentându-i-se convorbirile telefonice purtate cu A. şi G. din datele de 01 ianuarie 2009 şi 14 ianuarie 2009, a arătat că este posibil ca una dintre voci să-i aparţină.

În instanţă, inculpatul a arătat că nu se consideră vinovat de comiterea vreunei fapte, că şi-a îndeplinit atribuţiile de serviciu în bune condiţii şi că nu o cunoaşte decât pe inculpata C., cu care a vorbit o dată la telefon, acceptându-i invitaţia de a merge la o cafea, însă în fapt nu a făcut acest lucru.

A mai arătat că uneori inculpatul A. îl ruga să permită soţiei şi mamei lui să treacă mai repede prin vamă dar nu şi să le faciliteze trecerea cu produse accizabile, mai ales ţigări. În legătură cu convorbirile telefonice ce i-au fost prezentate la parchet a arătat că îşi menţine explicaţiile date la urmărirea penală. A susţinut de asemenea că inculpatul S.S. nu i-a cerut niciodată să faciliteze cuiva să treacă cu ţigări prin vamă, că a efectuat control vamal la maşinile aparţinând persoanelor nominalizate în actul de sesizare astfel cum rezultă din fişele sale de evidenţă, însă nu s-a întâmplat niciodată ca o maşină vămuită de el să fie găsită ulterior pe traseu cu ţigări sau cel puţin el nu are cunoştinţă de aşa ceva.

Apărările inculpatului sunt contrazise de probele administrate în cauză şi expuse în cele ce preced, probe de natură a convinge instanţa asupra vinovăţiei sale în săvârşirea faptelor pentru care a fost trimis în judecată şi care, prin conţinutul lor concret, se circumscriu elementului material al laturii obiective a infracţiunilor pentru care a fost trimis în judecată, comise cu intenţie directă,în încadrările juridice date prin actul de sesizare potrivit dispoziţiilor legale în vigoare la data comiterii acestora.

III. Acuzaţiile formulate faţă de inculpatul O., inspector vamal în cadrul Biroului Vamal Siret, constau în săvârşirea infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor publice dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial prev. de art. 13²din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 248 C. pen. din 1969, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 (trei acte materiale), iniţierea sau constituirea ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui grup infracţional, în vederea săvârşirii de infracţiuni, prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 (trei acte materiale) folosirea în orice mod de informaţii ce nu sunt destinate publicităţii ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informaţii prev. de art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000 (un act material) şi luare de mită, prev. de art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. din 1969 rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 (un act material).

1. În legătură cu prima infracţiune se reţine că în calitate de inspector vamal în cadrul Biroului Vamal Siret şi-a încălcat atribuţiile de serviciu permiţând la datele de 09 ianuarie 2009, 10 ianuarie 2009 şi 18/19 ianuarie 2009 membrilor grupului infracţional, respectiv inculpatelor G. şi H. să introducă în România cantitatea de 5.000 pachete de ţigări de provenienţă ucraineană sau achiziţionate de la P., nerespectând Regulamentul vamal şi Ordinele interne ale Biroului Vamal Siret, cauzând un prejudiciu bugetului de stat în cuantum de 31.018,58 lei şi asigurând inculpatelor posibilitatea comercializării cantităţii de 5.000 pachete ţigarete în România, contrar dispoziţiilor legale.

Analizând probele administrate în cauză, instanţa reţine ca fiind dovedite cele trei acte materiale ale infracţiunii mai sus menţionate cu următoarele mijloace de probă:

- actul material din data de 09 ianuarie 2009, constă în ajutorul dat de inculpat numitei H. pentru a introduce în ţară o cantitate de ţigări peste plafonul vamal, fără achitarea taxelor vamale şi fiscale. Astfel, inculpatele G. şi H. discută la telefon la ora 10:39:09 (filele 421-422 vol. 21 ds. u.p.), H. afirmând că a vorbit cu vameşul O., care a asigurat-o că va fi „acolo unde trebuie” şi că „vremea este relativ bună”.

Cu autoturismele, inculpatele au intrat în Ucraina la ora 12.44.46, respectiv 12.59.56, după ce au discutat la telefon între ele, precum şi cu U., despre câte ţigări să declare vameşilor ucraineni la întoarcerea în România (conv. de la 12.27.48, 12.54.12 şi 13.17.39). În tot acest timp membrele grupului infracţional, între care şi cele două inculpate au ţinut legătura telefonic între ele, discutând despre activităţile ce le desfăşoară vameşii ucraineni, câte ţigări să le declare acestora, cu câte cartuşe le permit aceştia să iasă din Ucraina şi câte grivne le-au dat organelor de control (conv. de la 13.37.04, 13.51.03, 13.52.02, 13.54.48, 13.56.46, 14 iunie 11, 15.19.22, 15.21.52, 15.22.31, 15.25.13).

G. a fost controlată la intrarea în ţară în Vama Siret de lucrătorul vamal inculpat D.D., la ora 16.30, iar autoturismul inculpatei H., de inculpat la ora 17:22., conform fişei de evidenţă semnată de acesta, fapt ce poate fi interpretat ca o confirmare a susţinerilor inculpatei H. potrivit cărora a discutat cu el înainte de a pleca în Ucraina.

Că inculpata H. avea în maşină o cantitate de ţigări peste plafonul vamal deşi inculpatul trebuia să procedeze la confiscarea ţigărilor ce depăşea cantitatea de 40 de ţigarete rezultă din faptul că cele două inculpate, după ce au intrat în ţară, au rămas în parcarea adiacentă vămii, neputând să ducă ţigările la locul de descărcare întrucât între orele 18:00-19:00, pe drumul E85, a fost instituit un punct de control format din poliţişti de frontieră de la Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră Rădăuţi şi Serviciul Poliției de Frontieră Siret, aspect ce rezultă din convorbirea dintre G. şi M. de la orele 18:43:48, căruia G. îi cere să o ajute cu informaţii despre echipa de control (filele 491-492 vol. 21 ds. u.p.).

Din convorbirile telefonice de a doua zi, purtate de H. cu G. (ora 10 septembrie 29) şi dintre G. şi N.N. (ora 13.38.09) rezultă că inculpata cumpărase în seara precedentă, înainte de a fi controlată de inculpat, ţigări de la Shop (magazinul P. din Vama Siret), aceasta cerându-i inculpatei G., să-l sune pe H.H.H., să-i ceară să verifice dacă, la ultimul transport nu au ajuns la acesta 8 cartuşe, întrucât nu-i „ies”, existând posibilitatea să fi fost o greşeală când s-au numărat şi încărcat la Shop.

Din analiza fişelor de evidenţă completate de vameşii de serviciu în data de 9 ianuarie 2009 (filele 163-171, vol.15 ds. u.p.) rezultă că maşina inculpatei figurează o singură dată ca intrând în ţară din Ucraina, respectiv la ora 17 .22 când a fost controlată de vameşul O. (fişa de evidenţă, fila 169, vol.15 ds. u.p.)Aşadar s-a dovedit cu probele administrate ajutorul dat de inculpat cu ocazia trecerii prin vamă a inculpatei H. însă, nu rezultă din probele propuse de parchet, constând, îndeosebi, în convorbirile telefonice mai sus menţionate, numărul de pachete ţigări, aşa încât se va reţine aferent acestui act material al infracţiunii o cantitate nedeterminată de ţigări.

- actul material din data de 10 ianuarie 2009, descris la filele 61-64 rechizitoriu, constă în ajutorul dat de vameş inculpatelor G. şi H., pentru a introduce în ţară ţigări peste plafonul vamal. Astfel, la ora 17.40.36, inculpata G. stabileşte cu H. să se deplaseze în Ucraina „o dată, ca ieri” şi pe urmă să facă o dată Shop-ul, precizând că nu-i trebuie mai mult ca ieri, că „ar fi minunat aşa ca ieri”.

De asemenea cele două discută despre un funcţionar de serviciu pe tură „acela care îl ştim noi cu V”, cu care G. spune că trebuie să ai curaj cu dânsul şi să-i laşi „ce-i de lăsat” (conv. de la 19.18.38), convenind să mai aştepte la ucraineni pentru că „am la rupere” (conv. de la 19.25.52).

Inculpatele au ieşit din Ucraina la orele 20 aprilie 27, respectiv la 20 iunie 40, stabilind să declare organelor vamale că au în autoturismele trei baxuri de ţigări.

La intrarea în ţară autoturismele acestora au fost verificate de inculpat, fiind înregistrate în fişa sa de evidenţă cu nr. 149, la ora 20.20 şi 20.35.

În discuţiile telefonice purtate de G. cu H. şi cu U., acestea discută despre împrejurările în care au trecut prin Vama Siret, prima dintre ele spunând cum de această dată a fost ajutată de „O.”, exprimându-şi regretul că nu i-au dat nimic lui B.B.B.B., şeful de grupă din Punctul de Trecerea Frontierei Siret.

Din convorbirea purtată în dimineaţa zilei următoare la ora 11 august 59 G. îi spune martorului H.H.H. că i-a adus „doar” trei baxuri cu ţigări (1.500 pachete de ţigări), motivându-i că nu a putut mai mult pentru că în Vama Siret era şi vameşul E.E.E., iar la ucraineni era „jale”.

Rezultă aşadar din convorbirile menţionate că inculpatul a permis numitei G. să introducă prin vamă cantitatea de 1.500 pachete ţigări, însă nu rezultă şi cantitatea transportată de H., care, de altfel, nici nu a fost trimisă în judecată pentru complicitate la acest act material al infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice săvârşit de inculpat. Şi în cazul acestui act material relativ la inculpata H. se va reţine o cantitate nedeterminată de ţigări.

Mijloacele de probă relevante care susţin situaţia de fapt reţinută sunt: fişa de evidenţă nr. 149 din 10.01 2009, completată de inculpat, procesele verbale de transcriere a convorbirilor telefonice dintre inculpatele G. şi H. de la ora 20:20:29 (filele 133-134 vol. 22 ds. u.p.), dintre inculpata G. şi numita U. de la orele 20:58:40 (filele 143-148 vol. 22 ds. u.p.), dintre inculpata G. şi martorul H.H.H. din data de 11 ianuarie 2009, ora 11:08:59 (filele 158 vol. 22 ds. u.p.), şi dintre inculpata G. şi R. din data de 11 ianuarie 2009 ora 12:59:37 (filele 161-163 vol. 22 ds. u.p.).

- actul material din data de 18/19 ianuarie 2009, descris la filele 124-125 rechizitoriu, constă în ajutorul dat inculpatei G. de a trece prin punctul vamal cantitatea de 2000 pachete ţigări, fapt pentru care inculpatul a primit de la aceasta suma de 150 lei, situaţia de fapt prezentată în actul de sesizare fiind relevată îndeosebi de convorbirile telefonice purtate de membrii grupului infracţional din data respectivă, orele 18:11:11 (filele 401-402 vol. 24 ds. u.p.), 20:18:09, 20:26:45 (filele 19, 31 vol. 25 ds. u.p.), dintre G. şi soţul ei, V.V., de la orele 20:30:27, 20:33:50, 23:46:28, 23:52:23 (filele 32, 36, 108, 109 vol. 25 ds. u.p.), dintre inculpat şi G. de la ora 21:07:09, 00:04:56 (filele 41-42, 111 vol. 25 ds. u.p.), dintre G. şi H.H.H. de la ora 21:22:24 (filele 57-58 vol. 25 ds. u.p.), dintre G. şi U. de la ora 23:06:43 (filele 94-100 vol. 25 ds. u.p.), dintre G. şi Z. din 19 ianuarie 2009, ora 11:55:35 (filele 153-155 vol. 25 ds. u.p.) şi dintre G. şi H. din data de 19 ianuarie 2009, ora 12:41:03 (filele 156-157 vol. 25 ds. u.p.).

Astfel, la data de 18/19 ianuarie 2009 (între orele 20.00 - 08.00) înainte de a pleca în Ucraina G., Y.Y.Y., U., Z. şi L. au discutat între ei despre lucrătorii vamali ce sunt de serviciu (conv. de la 20.18.09), despre faptul că trebuie să găsească pe cineva să stea permanent de pază pe traseu (conv. de la 18 noiembrie 11), despre faptul că în Vama Siret „este bine” şi pe artera dreaptă de intrare în ţară este de serviciu „O.” (conv. de la 20.26.45).

G. a fost însoţită în zona Vămii Siret de soţul său V.V., care fusese contactat de o persoană ca să-i cumpere țigări, soţia sa spunând că nu o să ia de la ruşi din shop pentru că e scump, dar că va lua de la x.

După ce a ajuns la ucraineni, G. i-a relatat soţului său că a fost „chemată” de vameşul cu care s-a „împrietenit ieri”, după care îi cere să meargă la podul peste râul Siret ca să vadă dacă nu vin echipe de control, spunându-i apoi lui Z. că în vamă „acum este bine” şi că pe artera dreaptă este de serviciu O..

Conform evidenţelor Autorităţilor de Frontieră Ucrainene şi a Punctului de contact Porubne, G. a intrat din Ucraina în România prima dată la ora 19.39.36 fiind verificată din punct de vedere vamal de către inculpat (poz. 3 din fişa de evidenţă - fila 365, vol. 15 ds. u.p.)

Din discuţiile telefonice de la orele 20.30.27, 20.33.50 şi 21 iunie 16 purtate la telefon cu soţul său V.V. rezultă că inculpata aflase că pe traseul postvamal se efectuau controale de către poliţia rutiera, spunându-i acestuia că speră că se va descurca, V.V. spunându-i să se ducă la H.H.H. să ducă ţigările, la scurt timp avertizând-o că a venit un echipaj cu un Jeep de la Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră Rădăuţi.

La ora 21 iulie 09 G., îl contactează telefonic pe inculpat informându-l în legătură cu prezenţa echipei de control pe traseu.

La ora 21.22.24,G. l-a sunat pe H.H.H. spunându-i că i-a dus 4 baxuri de ţigări şi că mai merge o tură. Aflând că pe traseu a ieşit o echipă de control (conv. de la ora 21.22.38) G. află de la soţul său că el stă la pândă şi îi cere acestuia să meargă la Postul de acces P 1 la „CLA (…)” - ag. O.O.O.O., soţul vânzătoarei de la magazinul Shop din vamă, O.O.O. şi să-i dea 50 lei ca să-l anunţe când pleacă „intervenţia”: (conv. de la ora 21.22.38). V.V. îi spune la ora 22 iunie 01, că i-a dat banii agentul de poliţie din P1 şi în timp ce vorbea cu acesta, a venit ag. I.I., care a zis că-i cunoaşte pe cei de la intervenţie, a stat de vorbă cu aceştia şi că i-au spus că stau până la ora 12.00.

Pentru a se deplasa a doua oară în Ucraina, G. discută cu Z., V.V. şi U., stabilind că soţul acesteia le va informa despre echipele de control, că în vamă vor lucra cu vameşul O., iar pe traseu cu agentul de poliţie I.I.

Totodată G. îi spune lui U. că suma pe care i-o dă lui O. e de 1,5 milioane lei, întrucât ea aduce mai multe ţigări „tu poate pui mai puţintele, eu mă mai obrăznicesc” (conv. de la 23 iunie 43):

La ora 00 aprilie 56 G. i-a comunicat telefonic inculpatului că a plecat echipa de control întrebându-l dacă poate să-l „viziteze”, acesta răspunzându-i „mai vorbim” şi înainte de a pleca spre Ucraina, inculpata se întâlneşte şi cu ag. I.I., ce era cu un autovehicul de serviciu la podul peste râul Siret (conv. de la 00 august 45 şi 01.16.37).

Conform evidenţelor Autorităţilor de Frontieră Ucrainene şi a Punctului de contact Porubne, G. a ieşit din Ucraina, a doua oară la ora 02 iulie 40 şi a fost verificată din punct de vedere vamal la intrarea în ţară tot de către inculpat (poz. 31 din fişa de evidenţă), .După ce a trecut de Vama Siret s-a întâlnit cu agentul de poliţie, inculpatul I.I., căruia i-a spus că nu se mai duce a treia oară pentru că „deja bate la ochi” (conv. de la 02.56.07).

Modalitatea în care G. a fost controlată de vameşul O., este descrisă şi numitelor Z. (conv. din 19 ianuarie 2009 de la ora 11:55.35) şi .H. (conv. din 19 ianuarie 2008 de la ora 12.41.03), respectiv că „a dansat” cu O., că nu are nici o problemă cu el, adăugând că pe viitor nu va mai aştepta în parcarea adiacentă Vămii Siret verificarea traseului şi plecarea echipelor de control, ci la magazinul Shop între vămi.

Mijloacele de probă menţionate dovedesc fără putinţă de tăgadă că inculpatul şi la această dată nu şi-a îndeplinit, în mod corespunzător, atribuţiunile de serviciu şi nu a verificat din punct de vedere vamal autoturismul cu care se deplasa inculpata G. şi în care aceasta transporta cantitatea de 2.000 pachete ţigări (4 baxuri), permiţându-i acesteia să introducă în mod ilegal, peste plafonul prevăzut de dispoziţiile vamale şi fără plata taxelor vamale aferente cantitatea de ţigări menţionată, pentru acest lucru, primind de la G. suma de 150 lei.

Pe lângă convorbirile telefonice la care s-a făcut referire, instanţa are în vedere la stabilirea vinovăţiei inculpatului în comiterea faptelor ilicite menţionate şi următoarele mijloace de probă: planificarea în serviciu a inculpatului din datele de 09 ianuarie 2009 (fila 480, vol. 21 ds. u.p.), 10 ianuarie 2009 (filele 84 şi 164, vol. 22 ds. u.p.) şi 18/19 ianuarie 2009 (fila 20, vol. 25 ds. u.p.), situaţia intrări/ieşiri în/din Ucraina a membrilor grupului infracţional din datele menţionate (fila 130, vol. 25 ds. u.p.), proces-verbal privind convorbirile telefonice şi activităţile desfăşurate de inculpat precum şi a membrilor grupului infracţional sprijiniţi de acesta, fişa postului inculpatului (vol. 2 ds. u.p.), tabel nominal cu telefoanele vameşilor din Punctul de Trecerea Frontierei Siret, desfăşurătorul discuţiilor telefonice dintre G. şi inculpat (fila 315, vol. 8 ds. u.p.), situaţia intrări/ieşiri în/din ţară a inculpatei G. din perioada 20 decembrie 2008 - 21 februarie 2009 (162 tranzitări ale frontierei în 100 zile), situaţia intrări/ieşiri în/din ţară a inculpatei H. din perioada 20 decembrie 2008 - 21 februarie 2009 (92 tranzitări ale frontierei în 100 zile), fişele de evidenţă întocmite de inculpat la datele respective (vol. 15, ds. u.p.).

În drept, fapta inculpatului O. care, în calitate de inspector vamal în cadrul Biroului Vamal Siret, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, şi-a încălcat atribuţiile de serviciu, permiţând la datele de 09 ianuarie 2009, 10 ianuarie 2009, 18/19 ianuarie 2009, membrilor grupului infracţional, respectiv inculpatelor G. şi H. să introducă în România cantitatea de cel puţin 3.500 pachete de ţigări de provenienţă ucraineană sau achiziţionate de la P., dar şi alte cantităţi nedeterminate de ţigări, nerespectând Regulamentul vamal şi Ordinele interne ale Biroului Vamal Siret, cauzând un prejudiciu bugetului de stat constând în contravaloarea taxelor aferente acestora, asigurând membrelor grupului infracţional posibilitatea comercializării cantităţilor de ţigarete în România, contrar dispoziţiilor legale, întruneşte atât sub aspectul laturii obiective cât şi a celei subiective conţinutul constitutiv al infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice dacă funcţionarul a obţinut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial, prev. de art. 13² din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969.

2. În legătură cu săvârşirea infracţiunii de folosirea în orice mod de informaţii ce nu sunt destinate publicităţii ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informaţii prev. de art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000, s-a dovedit în cauză că la data de 06 februarie 2009, fiind planificat în tura de serviciu, orele 8.00-20.00, pe artera de intrare în ţară (fila 458, vol. 26 ds. u.p.), cu ocazia efectuării controlului vamal la maşina numitei G., conform fişei de evidenţă nr. 820/701, poziţia 135 (fila 468, vol. 26 ds. u.p.), inculpatul i-a arătat acesteia un înscris cu darea sa în consemn local, fapt pe care inculpata G. l-a relatat telefonic soţului ei la ora 19:27:24 numiţilor V. şi I.I. la orele 19:33:09, 20:22:56 dar şi numitei Z. la ora 20:28:47 (filele 444,446-447, 452-453, 456-457, vol. 26 ds. u.p.).Din aceste convorbiri, relevate de parchet, nu rezultă că inculpatul a furnizat şi alte informaţii inculpatelor G. şi H., ce nu sunt destinate publicităţii pentru a le ajuta să introducă în ţară ţigări peste plafonul legal, cum se reţine în rechizitoriu cu ocazia descrierii acestei infracţiuni.

Potrivit art. 28, 29 din Legea nr. 86/2006 privind C. vamal al României, personalul vamal, indiferent de funcţia deţinută este obligat să păstreze confidenţialitatea datelor şi a operaţiunilor efectuate precum şi a oricăror documente, date şi informaţii despre care ia cunoştinţa în exercitarea atribuţiilor de serviciu şi care nu sunt, potrivit legii, informaţii de interes public, este obligat să fie loial instituţiei, să aibă o atitudine integră si corectă, acţionând cu competenţă şi fermitate pentru prevenirea, combaterea şi sancţionarea încălcării reglementărilor vamale.

De asemenea, personalul vamal are îndatorirea de a cunoaşte dispoziţiile legale cu privire la datele si informaţiile confidenţiale sau care nu sunt destinate publicităţii.

Prevederile art. 7 lit. c) şi d) din Codul de conduita al funcţionarului public din cadrul Autorităţii Vamale stipulează că funcţionarilor publici din cadrul Autorităţii Vamale le este interzis să dezvăluie informaţii care nu au caracter public, în alte condiţii decât cele prevăzute de legislaţia în vigoare şi de asemenea le este interzis să divulge informaţiile la care au acces în exercitarea funcţiei publice dacă aceasta este de natura să atragă avantaje necuvenite ori să prejudicieze imaginea sau drepturile autorităţii vamale ori ale unor funcţionari publici vamali precum şi persoanelor juridice sau fizice.

Potrivit alin. (3) al aceluiaşi text, obligaţiile enumerate anterior subzistă şi pentru o perioada de 2 ani ulterior încetării raportului de serviciu.

Aceste obligaţii se regăsesc şi în fişa postului inculpatului (filele 291-296 vol. 2 ds. u.p.) semnată de acesta şi de conţinutul căreia, în mod evident, a luat la cunoştinţă, astfel că informarea inculpatei G. privitor la faptul că a fost dată în consemn la frontieră se circumscrie elementului material a laturii obiective al infracţiunii de folosirea în orice mod de informaţii ce nu sunt destinate publicităţii ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informaţii, săvârşită cu intenţie directă, inculpatul dându-şi seama că divulgă o informaţie nedestinată publicităţii, permiţând inculpatei G. accesul la această informaţie în scopul obţinerii de foloase de către aceasta prin securizarea transporturilor de ţigări de provenienţă ucraineană, respectiv evitarea confiscării mărfii pe care aceasta o aducea din ţara vecină cu eludarea taxelor vamale şi fiscale.

4. În legătură cu săvârşirea infracţiunii de luare de mită, prev. de art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen., rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, descrisă în rechizitoriu la filele 125-127, constând în aceea că pe tura de serviciu din 18/19 ianuarie 2009 a primit de la G. suma de 150 lei, pentru a-şi încălca atribuţiile de serviciu şi a-i permite introducerea în ţară a cantităţii de 2.000 pachete de ţigări, fără plata accizelor şi taxelor vamale, relevante sunt convorbirile telefonice dintre G. şi U. de la ora 23:06:43 (filele 94-100, vol. 25 ds. u.p.), dar şi cele enumerate cu ocazia descrierii actului material al infracţiunii de abuz în serviciu împotriva intereselor publice săvârşit de inculpat la aceeaşi dată, probe din care rezultă cu prisosinţă că inculpatul a primit aceşti bani de la inculpata G. la autoturismul căreia nu a efectuat control vamal deşi aceasta introducea în ţară o cantitate de ţigări ce depăşea cu mult plafonul vamal, În drept, fapta inculpatului O., inspector vamal în cadrul Biroului Vamal Siret care, la data de 18/19 ianuarie 2009 a primit de la inculpata G., după ce aceasta a introdus în România, cu autoturismul, cantitatea de 2.000 pachete de ţigări, suma de 150 lei pentru a-şi încălca atribuţiile de serviciu şi a nu lua măsuri de confiscare, se circumscrie elementului material al laturii obiective a infracţiunii prev. de art. 254 alin. (1) C. pen. din 1969, raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, conţinutul constitutiv al acesteia fiind întrunit atât sub aspectul laturii obiective cât şi a celei subiective.

2. Cât priveşte infracţiunea de iniţiere sau constituire ori aderare sau sprijinire sub orice formă a unui grup infracţional, în vederea săvârşirii de infracţiuni, prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., prin comiterea la datele de 09 ianuarie 2009, 10 ianuarie 2009 şi 18/19 ianuarie 2009, a actelor materiale ale infracţiunilor scop, este demonstrată participarea inculpatului şi la săvârşirea acestei infracţiuni, respectiv sprijinirea, în calitate de inspector vamal la Biroul Vamal Siret, a grupului infracţional în vederea introducerii în ţară a unor importante cantităţi de ţigări, fără plata taxelor vamale şi fiscale, indicându-le membrilor acestuia momentele oportune pentru a evita supra-controalele, respectiv momentele când pot intra în România cu ţigări contrar prevederilor legislaţiei vamale, informându-se reciproc despre prezenţa şi plecarea de pe traseul post-vamal a unor echipe de control.

În drept, contribuţia efectivă, în mod repetat şi intenţionată, în modalităţile descrise în derularea activităţii grupului infracţional condus şi coordonat de inculpatul A. se circumscrie conţinutului constitutiv al infracţiunii mijloc prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, atât sub aspectul laturii obiective cât şi a celei subiective.

Inculpatul O. s-a prevalat de dreptul la tăcere la urmărirea penală.

În instanţă, inculpatul nu a dorit să dea declaraţii, cu ocazia dezbaterilor apărătorii săi solicitând achitarea pe temeiul inexistenţei faptelor motivat de lipsa probelor în dovedirea infracţiunilor reţinute în sarcina sa în condiţiile în care persoanele în legătură cu care se pretinde că au introdus în ţară cantităţi de ţigări peste plafonul vamal cu acordul inculpatului nu au fost surprinse pe traseu, că discuţia telefonică dintre inculpat şi H. nu a existat şi că la baza acuzaţiilor aduse inculpatului nu pot fi avute în vedere convorbiri telefonice purtate între alte persoane care discută despre lucrătorii vamali de serviciu în Vama Siret la un moment dat.

S-a mai susţinut că, la datele când se reţine comiterea infracţiunilor de către inculpat, nu exista un ordin de serviciu care să prevadă obligativitatea efectuării controlului amănunţit la bagajele călătorilor, existând un Ordin nr. 2 din 09 ianuarie 2009 al şefului Biroului Vamal Siret căruia inculpatul s-a conformat, completând în fişele de evidenţă numerele de înmatriculare ale mijloacelor de transport pe care le-a controlat.

Contrar susţinerilor apărării, aşa cum s-a motivat în cele ce preced, la dosar există suficiente probe, inclusiv convorbiri telefonice interceptate autorizat, care analizate coroborat, conduc la concluzia instanţei că infracţiunile reţinute în sarcina inculpatului O. există în materialitatea lor, fiind comise cu forma de vinovăţie cerută de lege, cea a intenţiei directe, inculpatul încălcându-şi atribuţiile de serviciu, cunoscând scopul pentru care inculpatele G. şi H. se deplasau în Ucraina, discutând chiar la telefon cu inculpata G. (conv. tel. din data de 18/19 ianuarie 2009 orele 21:07:05 şi 00:04:56, fila 315, vol. 8 ds. u.p.) şi acordându-le sprijin pentru a trece prin vamă, fără a fi supuse controlului vamal, dar asigurându-se că şi ulterior pe traseul postvamal acestea vor ajunge în siguranţă la locul de depozitare a cantităţilor de ţigări, situaţie în care nici el nu ar fi avut probleme, în sensul de a se verifica modul în care şi-a îndeplinit atribuţiile de serviciu cu ocazia trecerii prin vamă a acestor persoane.

Privitor la infracţiunea de luare de mită este de precizat că şi în lipsa unei constatări a infracţiunii în mod direct nu înseamnă că aceasta nu a fost comisă, din ansamblul probator administrat în cauză rezultând că exista o practică în a se da bani agenţilor de poliţie şi lucrătorilor vamali, sumele fiind aproape de fiecare dată aceleaşi, respectiv 100 lei pentru agentul de poliţie şi 150 lei pentru vameş, ceea ce s-a demonstrat şi în cazul inculpatului, care, în schimbul acestei sume, a permis inculpatei G. să introducă în ţară cantitatea de 2.000 pachete de ţigări, fără plata taxelor vamale. Chiar dacă, privitor la inculpat s-au avut în vedere în stabilirea situaţiei de fapt preponderent convorbiri dintre alte persoane şi nu avându-l pe inculpat ca interlocutor, acestea, analizate coroborat şi în contextul în care au avut loc, au fost de natură să convingă instanţa asupra veridicităţii şi relevanţei conţinutului lor.

IV. În sarcina inculpatului D.D. s-a reţinut comiterea a 5 acte materiale de abuz în serviciu contra intereselor publice dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial constând în aceea că la datele de 09 ianuarie 2009 şi 23 februarie 2009, în calitate de inspector vamal la Biroul Vamal Siret şi-a încălcat atribuţiile de serviciu permiţând inculpatelor G. şi H. să introducă în România, fără plata taxelor vamale, cantitatea de 4.500 pachete ţigări de provenienţă ucraineană sau achiziţionate din P., nerespectând Regulamentul vamal şi Ordinele interne ale Biroului Vamal Siret, prin comiterea acestora cauzând un prejudiciu bugetului de stat în cuantum de 24.465 lei şi asigurând inculpatelor posibilitatea de a comercializa în România cantitatea de 4.500 pachete ţigări cu încălcarea dispoziţiilor legale.

S-a mai reţinut în sarcina inculpatului şi o infracţiune de luare de mită constând în aceea că pe tura de serviciu din 09 ianuarie 2009 a primit de la inculpata G. suma de 100 lei, pentru a-şi încălca atribuţiile de serviciu şi a-i permite să introducă în ţară cantitatea de 2.000 pachete de ţigări, fără plata accizelor şi a taxelor vamale şi nu a dispus confiscarea acestora.

Analizând situaţia de fapt reţinută de Parchet la datele de 09 ianuarie 2009 şi 23 februarie 2009 (filele 53, 56 şi 57 din rechizitoriu) raportat la probele relevate în dovedirea acesteia, instanţa de fond constată că se confirmă două acte materiale ale primei infracţiuni, comise de inculpat la data de 09 ianuarie 2009, când acesta permite introducerea în ţară de către numita G. la ora 16:30, a 500 pachete de ţigări, şi la ora 18:15 a cantităţii de 1500 pachete de ţigări precum şi săvârşirea infracţiunii de luare de mită din aceeaşi dată constând în primirea de la aceiaşi inculpată a sumei de 1 milion lei vechi pentru a-i permite trecerea prin vamă cu respectiva cantitate de ţigări de provenienţă ucraineană.

Relevante în reţinerea acestei situaţii de fapt sunt procesele-verbale de transcriere a convorbirilor telefonice dintre cele două inculpate precum şi cele purtate de ele cu numita U. în intervalul orar 12:27:48 şi 15:25:13 (filele 428-455 vol. 21 ds. u.p.) în care discută despre câte ţigări să declare vameşilor ucraineni la întoarcerea în România şi câte grivne să le dea, convorbirile telefonice dintre inculpata G. şi martorul H.H.H. de la ora 16:36:21 şi 16:52:15 (filele 464-465, 471-472 vol. 21 ds. u.p.) în care aceasta îi comunică martorului că a riscat la ucraineni şi urmează să-i aducă ţigările pe care le are la ea, convorbirea dintre G. şi soţul său V.V. de la ora 16:57:38 (fila 479 vol. 21 ds. u.p.) în care îi cere acestuia să o ajute la descărcat şi căruia îi spune că urmează să se întoarcă la magazinul P. împreună cu H.H.H., cum a intrat în România pe artera dreaptă din Vama Siret şi că i-a dat vameşului 1 milion iar agentului A.A.A.A. (de la paşapoarte) 50 lei.

La aceste mijloace de probă se adaugă: situaţia intrărilor/ieşirilor în/din Ucraina a inculpatei G. (filele 305-309 vol. 12 ds. u.p.), fişa de evidenţă din 09 ianuarie 2009 semnată de inculpat (file 165 vol. 15 ds. u.p.), procesul verbal privind convorbirile telefonice şi activităţile desfăşurate de inculpat precum şi a membrilor grupului infracţional sprijiniţi de acesta (filele 326-337 vol. 2.ds. u.p.), planificarea din tura de serviciu din data de 09 ianuarie 2009 a inculpatului (fila 238 vol. 15 ds. u.p.), fişa postului inculpatului (filele 323-325 vol. 2 ds. u.p.), planificarea în serviciu a poliţiştilor vamali pe tura de serviciu din data de 09 ianuarie 2009 (fila 157 vol. 15 ds. u.p.), situaţia intrărilor/ieşirilor în/din ţară a membrilor grupului infracţional din 09 ianuarie 2009 (fila 158 vol. 15 ds. u.p.).

Privitor la fapta din data de 23 februarie 2009 constând în presupusul ajutor dat numitelor G. şi H. pentru a introduce în România, fără plata taxelor vamale, cantitatea de 1.000 pachete ţigări de provenienţă ucraineană sau achiziţionate din P., nu există probe certe care să releve participarea inculpatului la comiterea acestui act ilicit, făcându-se referire în rechizitoriu cu ocazia expunerii activităţilor infracţionale din data de 23 februarie 2009 (fila 176) la convorbirile telefonice dintre martorul N.N. şi G. şi la împrejurarea că la data de 24 februarie 2009 martorul N.N. vinde martorei G.G.G.G.G., 1.000 pachete ţigări de provenienţă ucraineană astfel cum rezultă din procesul verbal de confiscare. Din conţinutul convorbirilor telefonice la care Parchetul face trimitere, redate în procesele verbale de transcriere (filele 420-425, vol. 28 ds. u.p.) rezultă că inculpatele G. şi H. s-au deplasat la garajul martorului N.N. în data respectivă, la o oră neprecizată, cel mai probabil pentru a-i duce o cantitate de ţigări faţă de expresiile folosite în discuţie „ţ-am rezolvat”, „vină la garaj să-ţi dau” iar din procesul verbal de contravenţie rezultă că a doua zi numitului J.J.J. i-au fost confiscate 1000 pachete ţigări de provenienţă Republica Moldova (fila 435, vol. 28 ds. u.p.).

De asemenea din fişa de evidenţă a inculpatului rezultă că a verificat maşina inculpatei G., în tura de serviciu din 22/23 februarie 2009 la orele 22.40 (fila 341 vol.16 ds. u.p.), nu şi cea a inculpatei H.

Aceste probe oferă indicii în sensul existenţei unei presupuse fapte ilicite însă din coroborarea lor nu se poate concluziona cu certitudine că ţigările, de provenienţă Republica Moldova şi nu ucrainene, vândute de martorul N.N. a doua zi în oraşul Suceava soţilor Rusan, au fost introduse în seara precedentă în ţară cu sprijinul inculpatului vameş D.D., astfel că, în lipsa altor probe certe şi concludente care să releve participarea inculpatului la comiterea acestui act material instanţa nu le va da valenţa conferită de organul de urmărire penală. Cât priveşte diferenţa de 1500 pachete de ţigări nu s-a putut stabili cine a introdus-o în ţară şi în ce constă implicarea inculpatului în presupusul act ilicit. În consecinţă, celelalte acte materiale ale infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice nu vor fi avute în vedere la stabilirea vinovăţiei acestui inculpat, astfel că nici prejudiciul cauzat statului nu va fi reţinut în cuantumul indicat de parchet, fiind cel aferent cantităţii de 2.000 pachete de ţigări şi nu celei de 4.500 pachete de ţigări.

Inculpatul D.D. s-a prevalat de dreptul la tăcere la urmărirea penală, în instanţă arătând că nu se consideră vinovat, nu a efectuat control la maşina inculpatei H. în datele de 09 ianuarie 2009 şi 23 februarie 2009 cât timp nu există nicio menţiune în acest sens în fişele sale de evidenţă şi în sarcina inculpatei H. nu se reţine cauzarea unui prejudiciu statului cu ocazia comiterii faptei din data de 23 februarie 2009. A mai susţinut că nu era posibil ca inculpata G. să intre în ţară cu o cantitate de 1500 pachete ţigări cumpărate de la P. pentru că, după achiziţionarea acestora, trebuia neapărat să iasă în Ucraina şi nu există vreun bon fiscal emis pe numele acesteia de la magazinul P. care să ateste că a cumpărat ţigări în data respectivă.

Dacă afirmaţiile inculpatului potrivit cărora nu există dovezi că a efectuat controale la maşina condusă de inculpata H. sunt întemeiate, privitor la afirmaţia conform căreia nu exista posibilitatea unei persoane care a achiziţionat ţigări de la magazinul P. din Vama Siret să nu intre în Ucraina cu aceste ţigări, se constată că prin declaraţiile martorilor audiaţi în cauză, funcţionari care au lucrat sau lucrează în Vama Siret, s-a dovedit că acest lucru era posibil întrucât între cele două vămi se afla o zonă neutră unde se putea staţiona şi de unde, cu permisiunea vameşilor şi poliţiştilor de frontieră români, aceste persoane se puteau întoarce în ţară în mod evident cu acele cantităţi de ţigări asupra lor. Nici faptul că acuzarea sa se întemeiază, în principal, pe discuţiile telefonice purtate de alte persoane, nefiind interlocutor în vreuna dintre ele, nu înseamnă că aceste mijloace de probă ar trebui ignorate, cât timp, potrivit dispoziţiilor procesual penale nu există o ordine de preferinţă a probelor, acestea se numără printre cele recunoscute de lege ca mijloace de probă, urmând ca instanţa în procesul complex de interpretare a acestora, prin coroborare cu celelalte administrate în cauză să dea sau nu valenţa cuvenită acestora.

În consecinţă, acest inculpat urmează să răspundă pentru săvârşirea a două acte materiale ale infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial prev. de art. 13²din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 248 C. pen. din 1969, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 şi pentru o infracţiune de luare de mită, prev. de art. 254 C. pen. din 1969, rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, activitatea sa infracţională fiind circumscrisă elementului material al laturii obiective a fiecăreia dintre acestea, sub aspectul laturii subiective forma de vinovăţie cu care a acţionat fiind cea a intenţiei directe.

V. În sarcina inculpatului E.E. s-a reţinut comiterea a două acte materiale ale infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice dacă funcţionarul a obţinut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial, prev. de art. 13²din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969, constând în aceea că la datele din 17 ianuarie 2009 şi 02 martie 2009, în calitate de inspector vamal, a permis inculpatelor G. şi H. să introducă în România cantitatea de 2000, respectiv 970 pachete de ţigări, provenienţă ucraineană sau achiziţionate de la P., nerespectând regulamentul vamal şi ordinele interne ale biroului vamal, cauzând un prejudiciu bugetului de stat în cuantum de 17.058,20 lei şi asigurând inculpatelor posibilitatea comercializării respectivei cantităţi de ţigări, fapte descrise la filele 113 şi 180-183 din rechizitoriu.

S-a mai reţinut în sarcina acestuia săvârşirea infracţiunii de luare de mită, prev. de art. 254 C. pen. rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, constând în aceea că la data de 17 ianuarie 2009, în timp ce se afla la serviciu, a primit de la inculpata G. suma de 150 lei pentru a-i permite să introducă în ţară 2000 pachete de ţigări, fără plata taxelor vamale şi fără a dispune confiscarea acestora, faptă descrisă la fila 115 din rechizitoriu.

Din probele administrate în cauză, respectiv procesele verbale privind convorbirile telefonice şi activităţile desfăşurate de inculpat precum şi de membrii grupului infracţional şi procesele verbale de transcriere a convorbirilor telefonice interceptate autorizat din datele de 17 ianuarie 2009, 18 ianuarie 2009 şi 02 martie 2009 dintre inculpata G. şi numiţii Z., V.V., N.N., I.I., Y.Y.Y. şi H. (vol. 2, 24, 29 ds. u.p.), fişele de evidenţă din 17 ianuarie 2009 şi din 2 martie 2009 (vol. 15, 17 ds u.p.) planificarea pe turele de serviciu a vameşilor la datele respective (vol.17, 24 ds. u.p.), fişa postului inculpatului (filele 378-383 vol. 2 u.p.), evidenţele autorităţilor de frontieră ucrainene privind ieşirile şi intrările în şi din Ucraina a inculpatei G., procesul verbal încheiat la data de 3.03 2009 cu ocazia efectuării unei supravegheri operative la data de 2 martie 2009, între orele16.00-19.00 faţă de numita G., imaginile camerelor de luat vederi amplasate în Vama Siret, instanţa reţine următoarele:

La data de 17 ianuarie 2009 inculpata G. s-a deplasat în Ucraina, între orele 14:56:37 - 15:52:23, cu autoturismul, dată la care au mers în Ucraina şi numitele Y., Y.Y.Y. şi Z.

Intrând pentru prima dată în ţară în acea zi, inculpata G. a fost controlată de vameşul E.E., care consemnează în fişa de evidenţă din tura respectivă evident în mod intenţionat eronat ora 14.15 ca fiind cea a controlului( fişa de evidenţă nr. 820/259 - fila 332, vol. 15 ds u.p.), cât timp inculpata a intrat în ţară începând cu ora 15.52.23 acelaşi vameş efectuând control şi la maşina cu care s-a deplasat numita Y.Y.Y., conform evidenţei din aceeaşi fişă.

În timp ce se afla încă în Ucraina, inculpata G. i-a comunicat telefonic martorului N.N. că nu a găsit ţigări de care vroia el dar că îi aduce o tură „din alea tari” cu preţul de 21.500 şi că ulterior nu-i va mai aduce ţigări pentru că se va supăra pe ea altă persoană ce achiziţiona de la ea ţigări, aspecte ce rezultă din convorbirea telefonică de la ora 15:32:33 ( filele 156-157, vol. 24 ds. u.p.).

După ce inculpatul a dat liber de vamă autoturismului, inculpata G. a ieşit din Vama Siret, timp în care a discutat cu inculpatul I.I. în legătură cu prezenţa unor echipe de control în vamă.

La ora 16:14:35, martorul N.N. îi cere inculpatei să ducă ţigările la domiciliul cumnatei sale U.U.U.U., indicându-i locaţia acesteia( filele 173-174, vol. 24 ds. u.p.).

În convorbirea telefonică de la ora 16:30:43, (filele 178-179, vol. 24 ds. u.p.) inculpata G. îi spune soţului ei, V.V., că „am terminat tortul, gata, cu 4 cireşe întrânsul, că a venit la Ghiţă, care a sunat-o, şi se duce repede înapoi”, „că el mi-o dat şi mai mult numai să vin la dânsul”.

Pentru a putea intra cu ţigările în ţară, în număr de 4 baxuri (4 baxuri=200 cartuşe= 2000 pachete) faţă de expresia folosită de inculpată în discuţia telefonică „tort cu 4 cireşe întrânsul” şi având în vedere cantităţile pe care, de obicei, traficanţii de ţigări le aduceau la un drum în Ucraina atunci când erau siguri că beneficiază de ajutorul funcţionarilor din Vamă şi pentru a realiza un profit care să justifice deplasarea chiar şi în condiţiile în care ar fi dat sume de bani vameşilor şi poliţiştilor de frontieră, inculpata G. i-a dat vameşului E.E. suma de 150 lei, în schimbul căreia acesta nu a efectuat control la autoturism şi pe cale de consecinţă, nu a dispus confiscarea ţigărilor, aspect confirmat în cadrul discuţiei telefonice pe care a purtat-o a doua zi, la ora 08:57:42, cu inculpata H., discuţie redată la fila 115 rechizitoriu, inculpata făcând afirmaţia „vor bani (…) da, ieri i-am dat 1,5 lui Mircea, ştii?”. filele 337-339, vol. 24 ds. u.p.).

La data de 02 martie 2009, inculpatele G. şi H. s-au deplasat în Ucraina, după ce în prealabil s-au interesat ce vameşi sunt de serviciu (convorbirile de la orele 10 iulie 40,11.43.08, 12.34.25, 17.42.12,- filele 24-33, 51-55 vol. 29 ds u. p.) ) de unde s-au întors pe artera de intrare unde inculpatul E.E. era de serviciu. Autoturismele cu care s-au deplasat, au fost controlate de vameşul E.E., la ora 19.37.00 și la ora 18.05, conform menţiunilor din fişa de evidenţă nr. 820/1196 din aceiaşi dată (fila 47, vol. 17 ds. u.p.).

Din înregistrările camerelor de luat vederi din vamă coroborate cu situaţia intrărilor şi ieşirilor celor două inculpate din Ucraina, şi fişele de evidenţă a vameşului E.E. şi a vameşului J.J.J.J.J. rezultă că inculpata G. a intrat în ţară în data respectivă cu autoturismul la orele 17.57.30, 19 octombrie 06 şi 20.46.39, maşina sa fiind controlată de vameşul E.E. o dată, la ora 19.37 şi de vameşul J.J.J.J.J. la ora 20.45. iar inculpata H. a intrat în ţară la orele 17.56.52, 18.59.36, fiind înregistrată doar o dată în fişa de evidenţă a vameşului E.E., la ora 18 mai.

După intrarea în ţară, cele două se deplasează cu maşinile în satul Pădureni în apropierea or. Siret, traseul fiindu-le asigurat de numitul N.N. şi descarcă mai mulţi saci de culoare neagră la două locaţii diferite, identificate de lucrători de poliţie ce au efectuat supravegheri operative în data de 2 martie 2019, între orele 16-19 conform procesului verbal din 3 martie 2019 (filele 66-67 vol. 17 ds u.p.) ca fiind locuinţa părinţilor martorului H.H.H. şi a numitei U.U.U.U., cumnata martorului N.N.

După ce au descărcat sacii cele două se întorc în vamă, G. ieşind de două ori din ţară iar inculpata H. o dată, revenind în ţară la orele 18.59.36,, conform evidenţelor din vama ucraineană însă maşina sa nu mai figurează în fişele de evidenţă a lucrătorilor vamali de pe arterele de intrare în ţară.

Din discuţiile telefonice dintre inculpata H. şi G. şi dintre H. şi o persoană neidentificată, de la orele 20.13.46 şi 20.16.16 ( filele 102-104, 105-106, vol. 29 d. u.p.), rezultă că inculpatei H. i-a fost confiscată doar o parte din cantitatea de ţigări, respectiv 34 cartuşe ţigări, aceasta afirmând la întrebările „ţi le-a luat pe toate” „nu, 34” şi „nu mi-a luat tot, mai am” în dosarul de urmărire penală identificându-se un proces verbal de contravenţie (vol. 29 u-p. fila 67) din care rezultă că la data de 2 martie 2009, orele 19.50 numitei H. i se confiscă 340 pachete ţigări.

În împrejurările descrise este evident că la controlul efectuat în seara de 2 martie 2009 inculpata H. avea în maşină pe lângă cele 34 cartuşe şi cantitatea de 970 pachete ţigări ridicată a doua zi de la domiciliul lui D.D.D.D.D.D. din Pădureni (unde inculpata H. a descărcat ţigările în seara precedentă) de către martorul E.E.E.E.E.E., în vederea comercializării şi confiscată prin procesul verbal din 4 martie 2009. la orele 13.00 ( fila 177, vol. 29 ds. u.p.) Este de precizat, în acest context că ţigările nu erau stocate pentru o perioadă lungă de timp ci erau imediat valorificate pentru a nu fi depistate la locurile de depozitare cu ocazia unor eventuale controale ale organelor abilitate, în situaţia deconspirării activităţii infracţionale.

Inculpatul, pe parcursul urmăririi penale nu a dat declaraţie, în instanţă susţinând că nu se consideră vinovat de comiterea faptelor, precizând că la datele de 17 ianuarie 2009 şi 2 martie 2009 a fost de serviciu pe tura de intrare călători din Ucraina în România şi nu a identificat pe vreuna dintre persoanele despre care se reţine în rechizitoriu că le-ar fi favorizat trecerea cu ţigări, el având obligaţia de a nota într-o fişă de evidenţă numărul maşinii verificate nu şi numele persoanelor. La datele respective nu a fost informat de către poliţia de frontieră despre riscul comiterii unei contravenţii sau infracţiuni, comunicare care în astfel de cazuri este obligatorie, aşa încât a efectuat control în mod normal şi a acordat liber de vamă întrucât nu au existat suspiciuni. A mai arătat că o cantitate de 2970 pachete ocupă un volum chiar mai mare decât al unui portbagaj şi ar fi fost imposibil de ascuns într-o maşină. Nu a recunoscut că a primit bani de la numita G. în data de 17 ianuarie 2009 precizând că nu a discutat niciodată telefonic cu aceasta şi nici cu inculpata H. pe care, poate din vedere, le cunoaşte.

Susţinerile inculpatului sunt contrazise de probele administrate, analizate în cele ce preced, instanţa apreciind că s-a dovedit în cauză comiterea de către inculpat a faptelor ce i se impută prin actul de sesizare activitatea sa infracţională fiind circumscrisă elementului material al laturii obiective a fiecăreia dintre cele două infracţiuni pentru care a fost trimis în judecată, forma de vinovăţie fiind cea a intenţiei directe calificată prin scop.

VI. În sarcina inculpatului K., s-a reţinut comiterea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial prev. de art. 13²din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 248 C. pen. din 1969, constând în aceea că, în calitate de controlor vamal la Biroul Vamal Siret şi-a încălcat atribuţiile de serviciu permiţându-i numitei G. să introducă în România, pe tura de serviciu 20/21 martie 2009, cantitatea de 1.480 pachete de ţigări, fără plata accizelor şi taxelor vamale, cauzând un prejudiciu bugetului de stat în valoare de 7.035.,63 lei, asigurându-i acesteia posibilitatea de a comercializa în România această cantitate de ţigări, contrar dispoziţiilor legale.

Fapta este descrisă în rechizitoriu la filele 202-207(vol. 1 ds. u.p.), iar ca mijloace de probă sunt indicate: fişa de evidenţă completată de inculpat, imaginile camerelor de luat vederi amplasate în Vama Siret din tura de noapte 20/21 februarie 2009 pe artera de intrare în România, procesele-verbale de contravenţie încheiate la data de 21 martie 2009,prin care s-a confiscat cantitatea de 1.480 pachete ţigări (filele 424-429, vol. 5 ds. u.p. ), precum şi convorbirile telefonice purtate între G. şi A. la orele 02:43:44, 03:00:48, 03:35:30, dintre K.K.K.K. şi V.V., la orele 03:24:26, 03:31:28, 03:39:21, 03:45:09, 03:58:59 şi între G. şi H., la orele 05:08:51, 05:37:09, 05:53:51( vol.31 dos. u.p.).

Audiat la urmărirea penală, inculpatul nu a recunoscut comiterea faptei, susţinând că a efectuat un control temeinic la maşina numitei G. şi că nu a avut cunoştinţă de faptul că, după ce autoturismul a ieşit din vamă, a fost oprit de poliţiştii de frontieră din cadrul Inspectoratului Județean al Poliției de Frontieră Suceava care au dispus confiscarea a 1.480 pachete de ţigări găsite în respectivul autoturism. A mai arătat că este posibil ca ţigările să fi fost ascunse în locaşuri special amenajate din autoturism şi astfel el să nu observe şi să fi fost indus în eroare. A mai arătat că nu a făcut control amănunţit la a doua intrare în ţară dar crede că un ordin în acest sens nu era în vigoare.

În instanţă, inculpatul şi-a menţinut poziţia procesuală, reiterând susţinerile din declaraţia dată la urmărirea penală, arătând că se consideră nevinovat, că faptul găsirii în maşina pe care a controlat-o, după un anumit timp, a unei cantităţi de ţigări nu înseamnă că la momentul când el a efectuat controlul vamal, acestea se aflau în autoturismul verificat.

Pe parcursul cercetării judecătoreşti, la solicitarea inculpatului, s-a vizionat în şedinţă publică înregistrarea cu imaginile surprinse de camerele de luat vederi de pe artera de intrare în ţară, pe tura de serviciu a inculpatului, care surprind momentul în care acesta a efectuat controlul vamal la autoturism la ora 03:21:22.

Analizând probele administrate în cauză, instanţa de fond reţine că în seara de 20 martie 2009 între orele 20.35-21:15 inculpata G. s-a deplasat prima dată în Ucraina fiind controlată la intrarea în ţară de inculpatul K. la ora 21:27 (fişa de evidenţă). A doua oară inculpata s-a deplasat în Ucraina la ora 22:48:15, iar înainte de a se întoarce în ţară l-a sunat pe inculpatul A. la ora 02:43:44, întrebându-l dacă „nu-i este dor de dânsa”.La ora 03:00:48, inculpatul A. o apelează la telefon pe inculpată, spunându-i să vină la „camera a doua aicea”. După 7 minute, respectiv la ora 03:07:23, G. intră în România pentru a doua oară şi cu toate că pe artera de intrare erau 2 lucrători vamali, unul verificând singura maşină care se afla pe arteră, K.K.K.K., care o însoţea pe inculpata G., a intrat în ghereta vameşilor de unde a ieşit inculpatul K. care s-a îndreptat spre autoturismul. Autoturismul a staţionat pentru control 5 minute şi 6 secunde, inculpatul verificând interiorul portbagajului, deschizând portierele stânga faţă spate, după care acordă liber de vamă, conform fişei de evidenţă.

După ce a ieşit din vamă, inculpata G., observând o echipă de control cu girofarurile aprinse, staţionată în dreptul Staţiei Peco Severin, a intrat cu autoturismul în parcarea Vămii Siret şi l-a contactat telefonic pe inculpatul A. la ora 03:16:56 căruia îi spune „e ceva la Seve”(Peco Severin). Inculpatul A. s-a deplasat la Staţia Peco Severin, din apropierea vămii constatând că nu era nimeni acolo, fapt pe care i-l comunică inculpatei G., care îi cere să vină către ea în parcarea vămii, pentru că îi este frică, acesta răspunzându-i să stea acolo că va ajunge şi el.

Aşadar, s-a dovedit în cauză că, la scurt timp (8 minute) după ce maşina în care se afla inculpata G. a fost controlată de inculpatul K., în interiorul acesteia s-a găsit o însemnată cantitate de ţigări de provenienţă ucraineană, fiind greu de crezut că inculpatul nu o putea depista, în realitate acel control suficient de riguros al maşinii fiind unul de formă, inculpatul ştiind că activitatea sa este înregistrată de camerele de luat vederi din vamă, prin aceasta în mod evident urmărind să nu poată fi acuzat de neefectuarea controlului vamal în conformitate cu dispoziţiile legale în eventualitatea în care inculpata ar fi fost depistată cu ţigări în maşină. Nu este lipsit de relevanţă nici faptul că deşi, la momentul intrării maşinii în vamă erau pe artera de circulaţie doi vameşi care ar fi putut controla maşina, astfel cum s-a putut observa din imaginile camerelor de luat vederi din vamă, după ce numita K.K.K.K. intră în ghereta vameşilor, iese inculpatul care merge direct la maşina celor două, fapt din care se poate deduce că între inculpat şi aceste persoane a existat o înţelegere în sensul ca el să controleze autoturismul în discuţie. În plus inculpatul verificase acelaşi mijloc de transport şi cu câteva ore înainte, aspect consemnat în fişa de evidenţă, fapt ce relevă că nu era străin de preocupările inculpatei pe linia traficului de ţigări, că o cunoştea pe inculpată, în agenda telefonică a acesteia fiind înregistrat numele său.

Referitor la obligativitatea unui control amănunţit al bagajelor cu ocazia tranzitării frontierei de mai multe ori în aceiaşi zi, instanţa reţine că la data comiterii faptei de către inculpat, dispoziţiile art. 46-49 din Regulamentul Comisiei Europene nr. 918/1983 din 28 martie 2008.potrivit cărora. „în cazul persoanelor care se constată că au trecut frontiera de mai multe ori în cursul unei zile, nu li se va permite introducerea în tară, a doua oară, decât a unui (1) pachet de ţigări (20 ţigarete)” erau în vigoare şi aduse la cunoştinţa funcţionarilor vămii cu ocazia emiterii Ordinelor de serviciu de către şeful Biroului vamal ulterior adoptării (filele 94-135 vol. 8 dos.. u.p.) prin noul act normativ, Regulamentul CEE nr. 274/2008 şi prin Ordinul Ministerului Economiei și Finanțelor nr. 3424/2008 din 20 noiembrie 2008, cu aplicabilitate de la 1 decembrie 2008 modificându-se doar limitele cantitative pentru produsele accizabile introduse in ţară, prevăzându-se în mod expres cantitatea scutită de taxe la import, respectiv 40 de ţigarete.

Pe de altă parte, inculpatul avea obligaţia ca în orice moment să manifeste diligenta necesară pentru îndeplinirea în bune condiţii a sarcinilor de serviciu stabilite prin fişa postului, nefiind lipsit de relevanţă şi faptul că în luna ianuarie maşina inculpatei fusese dată în consemn, fapt adus la cunoştinţa tuturor angajaţilor (poliţişti şi vameşi). Referitor la nelegalitatea probei constând în înregistrarea video care surprinde momentul controlului vamal efectuat de inculpat în data critică la autoturismul condus de inculpata G., apărare formulată cu ocazia dezbaterilor judiciare, se constată că inculpatul nu a invocat acest aspect pe parcursul judecăţii, dimpotrivă s-a recunoscut în acele imagini confirmând veridicitatea lor, aşa încât nu există temeiuri pentru a se considera că proba este nelegală şi pe cale de consecinţă de a fi înlăturată.

În aceste condiţii, instanţa apreciază că prezumţia de nevinovăţie de care se bucură inculpatul a fost răsturnată, din coroborarea probelor administrate rezultând vinovăţia acestuia în comiterea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial prev. de art. 13²din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 248 C. pen. din 1969, dispoziţii în vigoare la data comiterii faptei.

VII. Inculpatul S. a fost trimis în judecată pentru săvârşirea, în concurs real, a infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor publice dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial prev. de art. 13² din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 248 C. pen. din 1969, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969, folosirea în orice mod de informaţii ce nu sunt destinate publicităţii ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informaţii prev. de art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 şi iniţierea sau constituirea ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui grup infracţional, în vederea săvârşirii de infracţiuni, prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003.

Analizând probele administrate în dovedirea activităţii sale infracţionale, instanţa de fond reţine aceiaşi situaţie de fapt cu cea descrisă în actul de sesizare. Astfel, referitor la prima infracţiune, se confirmă în totalitate cele 4 acte materiale reţinute în sarcina acestuia, după cum urmează:

- achiziţionarea de către inculpat a 9 baxuri de ţigări (4.500 pachete de provenienţa ucraineană) introduse în ţară fără plata taxelor vamale şi vândute la data de 6 decembrie 2008 în localitatea sa de domiciliu, mun. Arad, relevante fiind convorbirile telefonice cu un interlocutor din data de 06 decembrie 2008 de la orele 14.52.50 şi 16.43.17 (filele 196-199, vol.20 ds. u.p.).

- achiziţionarea de către inculpat a 300 pachete de ţigări de la magazinul P. din Vama Siret şi introducerea acestora în ţară, prin intermediul martorului M.M.M., fără plata taxelor vamale la data de 04 decembrie 2008 este confirmată de convorbirea telefonică. a inculpatului cu martorul M.M.M. din 4 decembrie 2008 orele 22.47.21 şi din data de 5 decembrie 2008 orele 10.17.56 (fila 124, 132 vol. 20 ds u.p.), conv. tel. cu martora O.O.O. vânzătoare la magazinul P. din 5 decembrie 2008 orele 10.19.53 (fila 134, vol.20 ds. u.p.), fişa de evidenţă din care rezultă că autoturismul cu care s-a deplasat în Ucraina martorul M.M.M. a fost controlat la intrarea în ţară de către inculpat( fila 126, vol. 20 ds. u.p.), situaţia intrărilor/ieşirilor din ţară a lui M.M.M. (fila 125 vol. 20 ds u p. ), planificarea în serviciu a inculpatului în data de 4/5 decembrie 2008, (fila 112, vol. 20 ds. u.p.)

- achiziţionarea de către inculpat a 200 pachete ţigări prin intermediul martorului M.M.M. care le-a introdus în ţară la data de 06/07 martie 2009 fără plata taxelor vamale este confirmată de convorbirile telefonice ale inculpatului cu martorul M.M.M. de la orele 23:07:12, 23:26:09 (filele 430-432, vol. 29 dos. u.p.).

- permiterea introducerii în ţară de către H. a 1250 pachete ţigări fără plata taxelor vamale la data de 18/19 februarie 2009 (nu 18/19 ianuarie 2009, cum din eroare s-a trecut în dispozitivul rechizitoriului), această faptă fiind descrisă în actul de sesizare atunci când s-a făcut referire la activitatea infracţională a inculpaţilor din 18/19 februarie 2009, la fila 170 rechizitoriu este relevată de imaginile camerelor de luat vederi amplasate în Vama Siret din tura de noapte 18/19 februarie 2009 din care reiese că autoturismul inculpatei H. nu este supus controlului vamal, fişa de evidenţă întocmită de inculpatul S. în care consemnează controlul maşinii inculpatei H. la orele 22:50 deşi aceasta în intervalul orar 20:22-01:00 se afla în Ucraina, convorbirile telefonice dintre inculpatele H. şi G. de la orele 01 aprilie 13, 02:09.02 din care rezultă că la trecerea prin vamă G. a avut în maşină 2 baxuri şi jumătate de ţigări, planificarea inculpatului din tura de serviciu din data respectivă.

Sunt dovedite, de asemenea, cu probele existente la dosarul cauzei şi actele materiale ale infracţiunii de folosirea în orice mod de informaţii ce nu sunt destinate publicităţii ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informaţii prev. de art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969, comise cu intenţie directă, inculpatul având obligaţia să cunoască, în calitatea sa de funcţionar public că îi este interzis să divulge informaţii cu caracter secret de serviciu privind componenţa turelor de serviciu, echipele de control aflate pe traseu la fel şi informaţiile pe care le-a primit în virtutea calităţii sale de lucrător vamal în legătură cu darea în consemn local la poliţia de frontieră a unor autovehicule între care şi cel al inculpatei G.. Potrivit art. 28, 29 din Legea nr. 86/2006 privind C. vamal al României, personalul vamal, indiferent de funcţia deţinută este obligat să păstreze confidenţialitatea datelor şi a operaţiunilor efectuate precum şi a oricăror documente, date şi informaţii despre care ia cunoştinţa în exercitarea atribuţiilor de serviciu şi care nu sunt, potrivit legii, informaţii de interes public, este obligat să fie loial instituţiei, să aibă o atitudine integră si corectă, acţionând cu competenţă şi fermitate pentru prevenirea, combaterea şi sancţionarea încălcării reglementărilor vamale.

De asemenea, personalul vamal are îndatorirea de a cunoaşte dispoziţiile legale cu privire la datele si informaţiile confidenţiale sau care nu sunt destinate publicităţii.

Potrivit alin. (3) al aceluiaşi text, obligaţiile enumerate anterior subzistă şi pentru o perioada de 2 ani ulterior încetării raportului de serviciu.

Aceste obligaţii se regăsesc şi în fişa postului inculpatului (vol. 4 ds. u.p.) semnată de acesta şi de conţinutul căreia, în mod evident, a luat la cunoştinţă, astfel că informarea inculpatei G. privitor la faptul că a fost dată în consemn la frontieră, comunicarea membrilor grupului infracţional de date privind echipele de control pentru a nu li se confisca ţigările introduse ilegal în ţară, se circumscrie elementului material al laturii obiective al infracţiunii de folosirea în orice mod de informaţii ce nu sunt destinate publicităţii ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informaţii, săvârşită cu intenţie directă, inculpatul dându-şi seama că divulgă informaţii nedestinate publicităţii, permiţând persoanelor neautorizate accesul la aceste informaţii.

Astfel, în tura de serviciu din 15 decembrie 2008, le comunică inculpatelor B. şi I. - conv. tel. de la ora 12:45:46 cu B. şi conv. tel. de la 19:08:37 cu I. (vol. 20 ds. u.p.), date referitoare la prezenţa pe traseu a unor echipe de control de la Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră Suceava. În tura de serviciu din data de 24/25 decembrie 2008 comunică inculpatelor I. - conv. tel. de la orele 20:40:19 şi 20:49:21 (vol. 21 ds u.p.), inculpatei G. - conv. tel. orele 21:01:20, 21:35:18, inculpatei H. - conv. tel. de la orele 21:20:35 şi 21:36:03 (vol. 20 şi 21 ds. u.p.) când şi dacă pot pleca în Ucraina, când să intre în ţară şi pe care arteră din vamă. În data de 02 februarie 2009 i-a comunicat inculpatei G. că autoturismul ei şi încă 7 autovehicule au fost date în consemn local la poliţia de frontieră pentru a fi avute în atenţie la controlul vamal în momentul intrării în România relevante fiind convorbirea telefonică dintre H. şi G. de la ora 10:11:58 (vol. 26 ds. u.p.); SMS-ul inculpatului către G. de la ora 12:13:44, procesul-verbal de supraveghere din care rezultă că inculpatul şi G. se întâlnesc în Restaurantul Naţional din mun. Rădăuţi unde discută la aceeaşi masă între orele 14:15:00 - 16:10:00, conv. tel. dintre G. şi U. şi dintre Z. şi I. de la orele 16:12.:11, 16:24:54, 17:17:56 (vol. 26 ds. u.p.).

Cât priveşte infracţiunea mijloc, prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, comiterea de către inculpat a actelor materiale ale infracţiunilor descrise în cele ce preced, demonstrează apartenenţa inculpatului la grupul infracţional organizat, el colaborând cu ceilalţi membri ai grupului, sprijinindu-i şi coordonând activitatea de introducere în ţară de ţigări pe turele în care era planificat de serviciu pe artera de intrare în ţară călători, pentru evitarea controalelor pe traseul postvamal şi confiscarea cantităţilor ce depăşeau plafonul prevăzut de lege, menţinând permanent legătura cu membrii grupului, încurajând continuarea desfăşurării activităţii ilicite. Prin urmare, şi infracţiunea mijloc urmează a fi reţinută în sarcina inculpatului, situaţia de fapt descrisă în actul de sesizare cu privire la acest inculpat vizând activităţile întreprinse la datele de 29 noiembrie 2008, 04/05 decembrie 2008, 15 decembrie 2008, 16/17 decembrie 2008, 23 decembrie 2008, 24 decembrie 2008 şi 18/19 februarie 2009,confirmându-se în totalitate, procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice purtate de acest inculpat sau în legătură cu acesta coroborându-se, între altele cu planificările în turele de serviciu cu evidenţa intrărilor/ieşirilor în/din ţară a inculpatelor H., I. şi G. la datele când se reţine comiterea faptelor de către inculpat, adresele Inspectoratului de Poliție al Județului Suceava cu evidenţa echipele de control care au acţionat pe traseul postvamal (vol. 12 ds. u.p.).

La urmărirea penală inculpatul s-a prevalat de dreptul la tăcere, în instanţă arătând că nu recunoaşte învinuirile ce i se aduc întrucât în cele 6 luni de zile în care a fost urmărit şi interceptat nu s-a găsit nicio maşină cu ţigări de contrabandă la ieşirea din vamă sau pe traseu care să fi fost controlată de el. A recunoscut că a cumpărat ţigări de la magazinele P., 30-40 cartuşe, dar pentru consum propriu, ţigări pe care nu le-a achiziţionat personal ci a rugat-o pe vânzătoarea de la P. să facă cum ştie ea numai să-i parvină acele ţigări, ulterior achitând ţigările gestionarei. A mai arătat că acea cantitate de ţigări a fost ridicată de la magazin de numitul M.M.M. pe care l-a rugat să i le aducă în vamă. A învederat că i se reţine o faptă în tura din 18/19 ianuarie 2009, deşi el s-a aflat în concediu de odihnă în perioada 1-25 ianuarie 2009. A mai arătat că le cunoaşte pe inculpatele G. şi I. pe care le-a avertizat le telefon să nu intre în ţară cu cantităţi mari de mărfuri întrucât sunt echipe de control pe drum, însă consideră că nu a divulgat în acest mod secrete de serviciu, singurul mod în care a ajutat persoanele cu care a purtat convorbirile telefonice transcrise şi aflate la dosar constând în efectuarea unui control cu prioritate pentru a nu sta la rând şi în nici un caz să treacă cu cantităţi de ţigări peste plafonul permis de lege. (filele 367-369, vol. III ds. inst.).

Apărările sale nu pot fi primite, întrucât, referitor la fapta din 18/19 ianuarie 2009, în realitate a fost comisă în tura de serviciu din data de 18/19 februarie 2009 fiind vorba de o eroare materială strecurată în dispozitivul rechizitoriului, iar raportat la atribuţii de serviciu relevate de fişa postului şi dispoziţiile legale care reglementează activitatea lucrătorilor vamali, fapta inculpatului constând în comunicarea de date referitoare la prezenţa pe traseu a unor echipe de control inculpatelor B., I. şi G., solicitându-le astfel să aştepte în Ucraina plecarea acestor echipe, respectiv să amâne deplasarea spre locul de depozitare a ţigărilor în scopul păstrării bunurilor aduse în România precum şi aducerea la cunoştinţa inculpatei G. a faptului că autoturismul acesteia şi încă 7 autovehicule au fost date în consemn local de poliţia de frontieră, constituie infracţiunea de folosire în orice mod de informaţii ce nu sunt destinate publicităţii ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informaţii, fiind întrunite elementele constitutive ale acesteia atât sub aspectul laturii obiective cât şi a celei subiective.

În legătură cu actul material din data de 6 decembrie 2008, instanţa reţine, contrar susţinerilor apărării că deţinerea şi comercializarea unor importante cantităţi de ţigări cu timbru ucrainean de către un lucrător vamal care nu justifică în nici un mod provenienţa acestora, nu prezintă nici un fel de înscrisuri din care să rezulte cum a intrat în posesia lor şi dacă au fost supuse controlului vamal constituie o încălcare a atribuţiilor de serviciu printre acestea regăsindu-se în fişa postului inculpatului şi obligaţia de a depista şi sancţiona orice încălcare a dispoziţiilor vamale şi fiscale privind produsele accizabile. Cu siguranţă ţigările valorificate de inculpat au fost achiziţionate de la magazinul P. aşa cum a procedat inculpatul şi în data de 4 decembrie 2008 probele administrate în dovedirea acestui act material relevând maniera în care proceda inculpatul, ţigările de provenienţă ucraineană, de această dată în număr de 300 pachete fiind introduse în ţară prin intermediul martorului M.M.M. căruia vameşul i-a cerut să le pună apoi în maşina sa situată în parcarea vămii.

În consecinţă, faptele sale, se circumscriu atât sub aspectul laturii obiective cât şi a celei subiective sferei de cuprindere a infracţiunilor pentru care a fost trimis în judecată, în încadrarea juridică în vigoare la data săvârşirii acestora.

VIII. În sarcina inculpatei J., s-a reţinut că în calitate de inspector vamal la Biroul Vamal Siret şi-a încălcat atribuţiile de serviciu permiţându-i inculpatei G. să introducă în România, pe tura de serviciu din 15 februarie 2009 cantitatea de 2000 pachete de ţigări, cu sustragerea de la plata taxelor vamale, asigurându-i posibilitatea comercializării acestei cantităţi de ţigarete şi producând un prejudiciu bugetului de stat în cuantum de 12.407,44 lei.

Cu ocazia descrierii faptei, în conţinutul rechizitoriului (fila 156-157) se reţine că inculpata G., venind din Ucraina, a intrat în ţară, cu autoturismul, la data de 15.02 2009, prima dată, la ora 11.28.31, fiind controlată de vameşul S.S.S.S. la ora 11.40 (fişa de evidenţă poz. 29-fila 226, vol. 16 ds. u.p.), după care s-a întors pe artera de ieşire din România, fiind menţionată ca ieşită din ţară de vameşul A.A.A.A.A. la ora 12.06-fişa de evidenţă nr. 891 poz. 131 (fila 225, vol. 16. ds. u.p.). În realitate aceasta nu a intrat în Ucraina ci s-a oprit la magazinul P. de unde a cumpărat 4 baxuri de ţigări şi a revenit pe artera de intrare în ţară fiind controlată de lucrătorul vamal J. la ora 12.10, conform fişei de evidenţă nr. 820/885, primind liber de vamă. După ce a părăsit Vama Siret, având cele patru baxuri de ţigări în maşină, inculpata G. a bliţat mai multe autoturisme încercând să le avertizeze despre prezenţa unei echipe de control în vamă, din greşeală atenţionând în acest mod şi autoturismul condus de comisarul de poliţie M.M. cu care a purtat la scurt timp o discuţie telefonică, respectiv la ora 12 martie 40, cerându-i ofiţerului să se întâlnească, acesta acceptând şi stabilind ca întâlnirea să aibă loc în centrul oraşului Siret. La orele 12 mai 31, G. îl apelează telefonic pe inculpatul L. căruia îi cere bani, având nevoie întrucât se întâlneşte cu cineva.

În susţinerea acuzaţiei aduse inculpatei J., Parchetul invocă semnătura acesteia de pe fisa de evidenţă (fila 224, vol. 16 ds. u.p.), imaginile surprinse de camerele de luat vederi amplasate în vama Siret din data de 15 februarie 2009 din care ar reieşi că la ora 11.31.12 autoturismul staţionează pe artera de intrare în ţară pentru controlul documentelor de călătorie efectuat de poliţistul de frontieră şi pentru controlul vamal efectuat de vameş 1 min şi 15 sec., fiind deschise pentru controlul vamal doar portierele maşinii nu şi portbagajul acesteia şi convorbirea dintre inculpata G. şi soţul acesteia V.V. căruia îi comunică faptul că la ultima tură a adus din Ucraina patru baxuri de ţigări şi că i-a dat comisarului M.M. 50 euro. (conv. de la ora 12.40.21).

Audiată atât în faza urmăririi penale, cât şi în instanţă, inculpata şi-a recunoscut semnătura de pe fişa de evidenţă din 15 februarie 2009 susţinând că, cel mai probabil a efectuat un control prin sondaj al autoturismului cu care s-a deplasat inculpata G. întrucât nu a cunoscut faptul că la ora 11.40 autoturismul în discuţie fusese controlat de colegul de tură aflat pe aceiaşi arteră de intrare în ţară, vameşul S.S.S.S. A arătat că nu se consideră vinovată de comiterea infracţiunii pentru care a fost trimisă în judecată, solicitând achitarea pe temeiul inexistenţei faptei sau a lipsei probelor că fapta a fost comisă.

Analizând probele administrate în cauză privitor la această inculpată, menţionate în cele ce preced, instanţa de fond reţine că la data de 15.02 2009, la orele 11.28.31 autoturismul a intrat pentru prima dată în ţară dinspre Ucraina, fiind controlat la ora 11.40 de către un lucrător vamal de sex masculin, identificat de organul de urmărire penală ca fiind vameşul S.S.S.S., fapt constatat şi în urma vizionării în instanţă, în şedinţa publică din data de 2 octombrie 2014, a înregistrărilor surprinse de camerele de luat vederi din Vama Siret la data de 15 februarie 2009 în intervalul de timp 11.31- 12.10, imagini redate şi în fotografiile aflate în volumul 10 ds. u. p, la filele 92- 95. Nu a fost identificată nici o înregistrare cu controlul vamal efectuat de inculpata J. în intervalul orar 12. 00-12 octombrie.

La orele 12.10, inculpata G. nu se mai afla în Vama Siret, aspect dedus din faptul că la ora. 12 martie 40 poartă o discuţie telefonică cu comisarul de poliţie M.M. în timp ce se deplasa spre oraşul Siret, cei doi stabilind să se întâlnească la scurt timp. În aceste condiţii este inexplicabilă, atât menţiunea numărului maşinii susnumitei în fişa de evidenţă a inculpatei J. la ora 12 octombrie dar şi menţiunea din fişa de evidenţă nr 891 a vameşului A.A.A.A.A. unde la poziţia 131 sunt trecute două numere de maşini,ca fiind ieşite din ţară la aceeaşi oră 12.06.

De asemenea la dosar nu există dovezi că inculpata se cunoştea cu G., nu a purtat convorbiri telefonice cu aceasta, numărul său de telefon nu s-a regăsit în agenda acesteia din urmă. Totodată, din vizionarea, în şedinţa publică din data de 2 octombrie 2014 a imaginilor captate de camerele de supraveghere din apropierea magazinului P. situat pe artera de ieşire din ţară s-a putut constata că în intervalul de timp în care în rechizitoriu se pretinde că s-au achiziţionat 2000 pachete ţigări de către G., aceasta nu a intrat sau ieşit din magazin iar din situaţia bonurilor fiscale emise la data critică de magazinul în discuţie (fila 176 vol. 8 ds. u p. ) nu rezultă că a achiziţionat ţigări sau alte bunuri în data respectivă. Deşi inculpata nu a contestat semnătura de pe fişa de evidenţă nr. 820/885 din data de 15 februarie 2009, acest fapt nu este de natură a se considera că acuzaţiile ce i-au fost aduse sunt fondate. Organele de urmărire penală nu au efectuat cercetări privitor la împrejurările în care inculpata a făcut menţiunea de la ora 12.10 în fişa sa de evidenţă, în condiţiile în care, aşa cum rezultă din mijloacele de probă amintite, la acel moment al zilei numita G. nu se mai afla pe artera de intrare în ţară din vamă. Explicaţia dată de parchet cu privire la neconcordanţa dintre ora menţionată în fişa de evidenţă şi ora la care s-au purtat convorbirile telefonice menţionate în cele ce preced, redată în procesul verbal încheiat la data de 22 noiembrie 2011 (fila 139 vol. 4 ds u.p.),în sensul că vameşii nu erau riguroşi la înregistrarea orei finalizării controlului vamal nu poate fi primită în lipsa oricărei alte probe care să ateste în ce modalitate şi-a încălcat inculpata atribuţiile de serviciu, cele indicate de parchet în sprijinul acuzaţiei aduse inculpatei referindu-se la un alt lucrător vamal.

Potrivit art. 99 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul beneficiază de prezumţia de nevinovăţie, nefiind obligat să îşi dovedească nevinovăţia, având dreptul de a nu contribui la propria acuzare.

Alin. (2) al art. 4 din acelaşi act normativ stipulează că după administrarea întregului probatoriu, orice îndoială în formarea convingerilor organelor judiciare se interpretează în favoarea inculpatului. Acelaşi principiu este consacrat şi de alin. (2) al art. 103, care prevede că se dispune condamnarea inculpatului „atunci când instanţa are convingerea că acuzaţia a fost dovedită dincolo de orice îndoială rezonabilă”.

Relaţionând aspectele teoretice anterior evidenţiate la prezenta cauză, prin prisma probatoriului administrat, nu se poate reţine implicarea inculpatei în activitatea infracţională circumscrisă elementului material al laturii obiective a infracţiunii imputate, pentru ca răspunderea sa penală să poată fi atrasă.

Aşa fiind, în conformitate cu prevederile art. 396 alin. (1) şi (5) C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., se va dispune achitarea inculpatei pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial, prev. de art. 13² din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 248 C. pen. din 1969.

IX. În sarcina inculpatului F.F., s-a reţinut că, în calitate de inspector vamal la Biroul Vamal Siret şi-a încălcat atribuţiile de serviciu permiţându-i inculpatei. G. să introducă în România, pe tura de serviciu 15/16 februarie 2009, cantitatea de 1.250 pachete de ţigări asigurându-i acesteia posibilitatea comercializării acestei cantităţi de ţigarete, producând în acelaşi timp un prejudiciu bugetului de stat în cuantum de 7.754,65 lei.

Detaliind situaţia de fapt, se arată în rechizitoriu la filele 166-167 că inculpata G. a fost controlată la intrarea în ţară, a doua oară pe aceiaşi tură, la data de 15/16 februarie 2009, la ora 22 decembrie 45 de către inculpat durata controlului fiind de 1 min. şi 17 sec., fiind deschis doar portbagajul maşinii fără a se scoate sau verifica vreun bagaj, deşi trebuia să efectueze control vamal amănunţit fiind la a doua intrare în ţară şi la a cincea în 24 ore iar din discuţia telefonică purtată de G. cu inculpata A.A., a doua zi la ora 9.15.00 rezultă că în maşina inculpatei se aflau, la data controlului efectuat de inculpat două baxuri şi jumătate, respectiv 1250 pachete ţigări, faţă de expresia folosită de aceasta în discuţia telefonică menţionată, aceea de ”doi virgulă cinci”.Inculpatul F.F. nu a dorit să dea declaraţii nici la urmărirea penală, şi nici în instanţă, prevalându-se de dreptul la tăcere.

Analizând probele administrate în cauză privitor la acest inculpat, respectiv evidenţa intrărilor şi ieşirilor în/din Ucraina din data de 15/16 februarie 2009 a numitei G. comunicată de autorităţile vamale ucrainene(fila 307, vol. 12 ds. u.p.), planificările în serviciu în Vama Siret din tura de noapte 15/16 februarie 2009 (filele 250-251, vol. 16 ds. u.p.) procesul verbal de redare în rezumat a convorbirilor telefonice ale inculpatului sau despre acesta (filele 158-162, vol. 4 ds. u.p.) fişa de evidenţă (fila 253, vol. 16 ds. u.p.) şi fişa postului inculpatului (filele 155-162 vol. 4 ds. u.p.), instanţa de fond reţine ca fiind dovedit faptul că la data critică inculpatul F.F. şi-a încălcat atribuţiile de serviciu astfel cum acestea erau stabilite prin fişa postului, reglementările vamale şi ordinele de serviciu permiţând numitei G. să introducă în ţară produse accizabile peste plafonul legal.

Astfel, rezultă din probele menţionate că inculpatul o cunoştea pe inculpată, care făcea frecvent deplasări în ţara vecină, autoturismul cu care se deplasa figurând şi în zilele anterioare pe fişele de evidenţă întocmite de acesta (filele 6, 7, 176 vol. 16 ds. u.p.) cu doar circa o oră înainte maşina inculpatei pe aceiaşi arteră de intrare în ţară fusese controlată de colegul său de tură, vameşul E.E., conform menţiunii din fişa de evidenţă (fila 252, vol. 16. ds. u.p.), aceasta fiind la a cincea intrare în ţară în acea zi, astfel că un control de circa 1 minut şi fără deschiderea tuturor portierelor maşinii astfel cum presupune un control, chiar şi prin sondaj, deşi se impunea unul amănunţit inculpata nefiind la prima trecere prin vamă în ziua respectivă, duce la concluzia că acea verificare a fost una de formă, fără nici o preocupare de a descoperi eventuale practici ilegale privind introducerea de mărfuri supuse taxelor vamale, efectuată doar pentru că existau pe artera de intrare în ţară camere de luat vederi. Cu certitudine numitei G. i s-a permis de către inculpat, în modalitatea arătată, să introducă la data şi ora respectivă ţigări de provenienţă ucraineană şi într-o cantitate ce depăşea cu mult plafonul vamal având în vedere discuţiile telefonice purtate de aceasta, imediat după intrarea în ţară cu inculpata A.A. la orele 22 martie 10, 22 mai 01, 22 august 27 şi cu inculpatul I.I. la orele 22,38.54, 22.40.29 (filele 147-151, vol. 28 ds. u.p.) şi prin care urmărea să afle dacă pe drum sunt controale, discuţii care nu ar fi avut loc dacă în maşină nu ar fi avut produse sustrase de la controlul vamal. Este de observat că ora la care inculpatul a consemnat în fişa de evidenţă efectuarea controlului este ulterioară celei la care inculpata a discutat cu inculpata A.A., despre echipele de control de pe traseu, demonstrându-se şi cu această ocazie practica inculpaţilor vameşi în acest sens, aceea de a menţiona în fişe o altă oră decât cea a controlului, respectiv după ce se asigurau că nu a fost depistată cantitatea de ţigări în maşinile traficanţilor. Cât priveşte cantitatea de ţigări introdusă în ţară cu sprijinul inculpatului instanţa reţine, din interpretarea expresiei „doi virgulă cinci” că este vorba de două baxuri şi jumătate (1.250 pachete de ţigări) având în vedere limbajul codificat folosit de traficanţii de ţigări, cifrele folosite în discuţiile telefonice pentru a exprima cantitatea de ţigări indicând numărul baxurilor şi nu al pachetelor, fiind de neconceput ca inculpata G. să fi introdus în ţară „doi virgulă cinci”pachete de ţigări sau 2,5 cartuşe de ţigări relevantă în acest sens fiind convorbirea telefonică din data de 14 martie 2009, ora 15.40.16 inculpata G. afirmând, în discuţia purtată cu inculpatul L. că a adus din Ucraina, 10 cartuşe „ca să-i iasă drumul” (filele 177-178, vol. 30 ds. u.p.).

Fapta inculpatului F.F., inspector vamal la Biroul Vamal Siret care la data de15/16 februarie 2009 şi-a încălcat atribuţiile de serviciu permiţându-i inculpatei. G. să introducă în România, pe tura sa de serviciu cantitatea de 1.250 pachete de ţigări asigurându-i posibilitatea comercializării acestei cantităţi de ţigarete, producând în acelaşi timp un prejudiciu bugetului de stat în cuantum de 7.754,65 lei se circumscrie elementului material al laturii obiective a infracţiunii pentru care a fost trimis în judecată sub aspectul laturii subiective infracţiunea fiind comisă cu intenţie directă ce rezultă din materialitatea faptei,

X. În sarcina inculpatului G.G. s-a reţinut comiterea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial constând în aceea că în calitate de inspector vamal la Biroul Vamal Siret şi-a încălcat atribuţiile de serviciu permiţându-i inculpatei G. să introducă în România, pe tura de serviciu din 13 februarie 2009 cantitatea de 500 pachete de ţigări asigurându-i posibilitatea comercializării acestei cantităţi de ţigarete şi producând în acelaşi timp un prejudiciu bugetului de stat în valoare de 2.706,56 lei.

Inculpatul nu a recunoscut comiterea faptei nici cu ocazia declaraţiilor date la urmărirea penală, nici în instanţă când a arătat că a efectuat control la maşina inculpatei G. în data respectivă, făcând menţiuni în fişa sa, că în acea perioadă era valabil un ordin prin care se reducea cantitatea de ţigări permisă a fi trecută prin vamă de la 20 pachete la 2 pachete, în situaţia în care persoanele treceau de mai multe ori pe zi prin punctul vamal. Faptul că au fost găsite ţigări în maşina acesteia în timp ce se deplasa pe drumul public, mult după ieşirea din vamă, nu înseamnă că acele ţigări erau în autovehicul în momentul în care el a efectuat controlul, că nu-şi mai aminteşte dacă pe tura sa din acea zi G. să mai fi trecut prin vamă şi el să fi efectuat control la maşina acesteia. Nu o cunoaşte pe numita G., nu a discutat niciodată la telefon cu aceasta şi este posibil ca, după ce a trecut de vamă, aceasta să fi luat ţigările de la o altă persoană cu care s-ar fi întâlnit ulterior.

Fapta este descrisă la filele 151-155 din rechizitoriu şi este dovedită cu, planificarea în serviciu din 13 februarie 2009 a vameşilor pe sensul de intrare în ţară şi planul de acţiune al turei de serviciu (filele 204-206, vol. 16 ds. u.p.), fişa de evidenţă din 13 februarie 2009 semnată de inculpat (fila 189, vol. 16 ds. u.p.), evidenţa autorităţilor vamale ucrainene din care rezultă că inculpata G. a intrat în ţară la orele 15.22.46, procesul verbal privind convorbirile telefonice şi activităţile desfăşurate de inculpat sau despre acesta (vol. 4, filele 174-180), procesul verbal de transcriere a acestor convorbiri, îndeosebi cele purtate de inculpaţii G. şi L. (ora 15.39.23 ), G. şi V.V. orele 15.59.09, G. şi T.T. orele 16 ianuarie 49,16 iunie 45, dintre G. şi N.N. de la orele 16 martie 29, 16 august 35, 16 octombrie 56 şi din dimineaţa zilei următoare, 14 februarie 2009, orele 8.51.21, dintre G. şi U. ora 16 noiembrie 48 (filele 350-364, vol.27 ds. u.p., filele18-19, vol.28 ds. u.p.), procesul verbal de contravenţie încheiat de către organele de poliţie în data de 13 februarie 2009, pe numele inculpatei G. căreia i se confiscă un număr de 100 pachete ţigări (10 cartuşe) ce au fost predate pe bază de dovadă Poliţiei mun. Rădăuţi, camera de corpuri delicte, (filele 244-247, vol. 5 ds. u.p.) fişa postului inculpatului (filele 181-187, vol. 4 ds. u.p.).

Rezultă din analiza şi interpretarea coroborată a probelor menţionate că, la data de 13 februarie 2009 inculpatul a efectuat un control prin sondaj al autoturismului condus de inculpata G. acordându-i liber de vamă la ora 15.25, deşi aceasta avea în maşină 500 pachete de ţigări (50 cartuşe), fiind depistată la scurt timp, pe strada din oraşul Siret, transportând această cantitate de ţigări, ocazie cu care i-au fost confiscate doar 10 cartuşe de ţigări de provenienţă ucraineană, din convorbirea telefonică purtată de G. cu numitul L. rezultând că agentul constatator nu a efectuat un control amănunţit al autovehiculului, confiscând cantitatea de ţigări pe care ea a declarat-o ”băiatul îi de treabă, mă cunoaşte, nu m-o mai controlat, o mers pe cât am spus eu”.

Sub aspectul laturii obiective fapta constă în lezarea relaţiilor sociale care asigură buna desfăşurare a relaţiilor de serviciu prin îndeplinirea defectuoasă a sarcinilor de serviciu iar în ce priveşte forma de vinovăţie aceasta este intenţia directă potrivit art. 19 alin1 lit. a) C. pen. având în vedere probatoriul administrat în cauză în raport de care se poate concluziona cu certitudine că inculpatul nu şi-a îndeplinit corespunzător atribuţiile de serviciu înscrise în fişa postului permiţând introducerea în ţară a unei cantităţi mari de ţigări,mult peste plafonul admis, de 40 ţigarete creându-se statului un prejudiciu constând în contravaloarea taxelor vamale şi fiscale aferente.

A susţinut inculpatul, prin apărător, cu ocazia dezbaterilor judiciare, că parchetul nu a identificat atribuţiile de serviciu pretins a fi încălcate cu ocazia efectuării controlului vamal în discuţie, cât timp pentru data de 13 februarie 2009 nu exista nici o reglementare legală care să îi stabilească ca atribuţie de serviciu controlul amănunţit asupra autoturismului, că discuţia dintre G. şi N.N. a avut loc la data de 14 ianuarie 2009 şi nu 14 februarie 2009, iar cea dintre G. şi numita Z. nu a fost identificată în materialul probator, nefiind redată nici în rechizitoriu.

Apărările invocate nu pot fi primite întrucât potrivit fişei postului şi atribuţiilor conferite prin dispoziţiile art. 28 şi 29 din Legea nr. 86/2006 privind C. vamal al României, lucrătorul vamal are obligaţia, indiferent de funcţia deţinută să acţioneze cu competenţă şi fermitate pentru prevenirea combaterea şi sancţionarea încălcărilor reglementărilor vamale, să efectueze controlul vamal, să aplice tariful vamal de impunere, să stabilească cuantumul taxelor vamale, să constate şi să sancţioneze orice încălcare a legislaţiei fiscale şi vamale potrivit competenţei în domeniul produselor accizabile.

Or, chiar şi în lipsa unui ordin de serviciu expres de efectuare a unor controale amănunţite, nedepistarea unei cantităţi însemnate de ţigări în autoturismul condus de inculpată, în condiţiile în care cea permisă a fi introdusă în ţară cu scutire de la plata taxelor vamale era de 2 pachete de ţigări, descoperită la scurt timp de către organele de poliţie (la circa 15 minute, procesul verbal de contravenţie fiind încheiat la ora 15:40) conduce la concluzia că s-a efectuat un control vamal de formă asupra autoturismului în discuţie, relevantă în stabilirea intenţiei inculpatului în comiterea faptei fiind discuţia telefonică purtată de G. cu numita Z., redată în procesul verbal de transcriere aflat în volumul 28 ds. u.p., filele 20-23, în care G. îi relatează acesteia cum a fost controlată de vameşul D.D. căruia i-a declarat câte ţigări are în maşină şi care s-a speriat când l-a văzut pe comisarul P.P. în apropierea arterei de intrare în ţară. Cât priveşte discuţia telefonică dintre G. şi N.N. aceasta a avut loc la data de 14 februarie 2009, ora 8.51.21 (filele 18-19, vol. 28 ds. u.p.), din eroare la fila 155 din rechizitoriu consemnându-se că ar fi avut loc în data de 14 ianuarie 2009.

Aşadar, fapta inculpatului D.D. care, în data de 13 februarie 2009 a permis inculpatei G. să introducă în ţară cantitatea de 500 pachete de ţigări de provenienţă ucraineană producând statului un prejudiciu constând în neplata taxelor vamale şi fiscale aferente acestei cantităţi de ţigări, întruneşte atât sub aspectul laturii obiective cât şi a celei subiective elementele constitutive ale infracţiunii pentru care a fost trimis în judecată, în încadrarea juridică dată de dispoziţiile legale în vigoare la data comiterii.

XI. Inculpatul H.H. a fost trimis în judecată pentru comiterea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice, dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial, prev. de art. 13² din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 248 C. pen. din 1969, constând în aceea că, pe tura de serviciu din 26 ianuarie 2009, în calitate de inspector vamal în cadrul Biroului Vamal Siret, şi-a încălcat atribuţiile de serviciu permiţându-i numitei C. să introducă în România, cantitatea de 200 pachete de ţigări fără a dispune măsurile prevăzute de dispoziţiile vamale în vigoare, cauzând un prejudiciu bugetului de stat în cuantum de 1.240,74 lei şi asigurând susnumitei posibilitatea comercializării acestei cantităţi de ţigări introdusă în ţară contrar dispoziţiilor legale.

Fapta este descrisă la filele 136-137 din rechizitoriu, instanţa de fond reţinând aceeaşi situaţie de fapt cu cea prezentată în actul de sesizare, conform căreia la data de 26 ianuarie 2009, pe tura de serviciu a inculpatului A., vameşul H.H. a înregistrat maşina, în care se aflau mama şi soţia ofiţerului, în fişa sa de evidenţă, la orele 15:05, după ce anterior inculpatul A. l-a atenţionat pe agentul de poliţie de serviciu T.T.T.T. că trebuie să apară mama sa cu o Dacia albastră şi să comunice acest fapt şi vameşilor aflaţi pe aceiaşi arteră de circulaţie. Cele două mai efectuează un drum în Ucraina, la întoarcerea în ţară fiind controlate de vameşa J. (fişa de evidenţă), după care merg pentru a treia oară în Ucraina, inculpatul A. comunicându-le acestora, la ora 17:58:59, prezenţa şefului vămii în Punctul de Trecerea Frontierei Siret, îndemnându-le să vină pe artera din dreapta de intrare în ţară (convorbirea de la ora 18:36:16). Rudele poliţistului au trecut pe la Shop-ul din vama ucraineană, de unde au luat „20 kg de la stână”, A. cerându-le să mai cumpere „vreo 10-15” şi să intre în ţară întrucât pe traseu nu erau echipe de control (convorbirea de la ora 19:08:24). Maşina a fost trecută în fişa de evidenţă a vameşului H.H., nr. 820/453, la ora 19:15, cu menţiunea „prin sondaj” deşi din imaginile camerelor de luat vederi reiese că maşina trece prin punctul de frontieră prima şi a treia oară în acea zi fără a fi controlată, cu certitudine datorită intervenţiei şefului de tură A. la poliţiştii de frontieră de serviciu pe care i-a apelat telefonic (convorbirile de la orele 15:06:55 şi 17:10:15 dintre inculpatul A. şi agentul de poliţie T.T.T.T.).

La ieşirea din vamă maşina celor două este oprită de un echipaj de la Direcţia Regională Vamală Iaşi, motiv pentru care C. îl apelează telefonic pe soţul ei, inculpatul A., acesta recomandându-i să spună echipei de control cine este. La rândul ei, C. le transmite celor de la Direcția Regională Vamală Iaşi că în maşină „este mama lui A. care este şef de tură în punct” (convorbirea de la ora 19:14:11). La scurt timp, C. a apelat-o telefonic pe inculpata I., cerându-i să treacă pe la dânsa ca să-i dea „136 de saci”, aceasta promiţându-i că va veni într-o jumătate de oră (convorbirea de la ora 20:24:10).

Din conţinutul convorbirilor telefonice menţionate, coroborate cu fişele de evidenţă întocmite de inculpat şi adresa Direcția Regională Pentru Accize Și Operațiuni Vamale Iaşi, din care rezultă că la data de 26 ianuarie 2009, între orele 12:00 - 01:00, o echipă de control a executat o acţiune în zona Vămii Siret, instanţa reţine că, la această dată, inculpata C. a introdus în ţară, fără plata taxelor vamale, cu acceptul inculpatului H.H., cel puţin 200 pachete ţigări (20 cartuşe), achiziţionate de la Shop-ul din Ucraina, faţă de expresia folosită de aceasta în discuţia telefonică purtată cu soţul său, inculpatul A. că a luat ”20 kg de brânză”, dar şi alte cantităţi de ţigări (poliţistul cerându-i tot atunci să mai ia „vreo 10-15”) cu ocazia celor 3 drumuri efectuate în Ucraina, la sfârşitul zilei invitând la ea acasă pe inculpata I. pentru a-i preda, în vederea valorificării, cantitatea de 1648 pachete ţigări, vândută a doua zi martorului X.X. şi confiscată de la acesta de către organele de poliţie.

Inculpatul s-a prevalat de dreptul la tăcere la urmărirea penală, în instanţă declarând că este nevinovat, că a efectuat un control în tura din 26 ianuarie 2009 la maşina inculpatei C. timp de 5 minute, având în vedere ora înregistrării maşinii şi cea a ieşirii din vamă, dar nu crede că avea ţigări pentru că le-ar fi observat. Afirmă că nu există convorbiri telefonice şi nici vreun proces-verbal de confiscare a acelei cantităţi de ţigări, că nu a cunoscut-o fizic pe inculpata C. până în instanţă, că la data efectuării controlului, Ordinele nr. 74 şi 78/2008 care îl obligau să facă un control amănunţit al fiecărei maşini care trecea prin vamă expiraseră la data de 30 decembrie 2008.

Apărările inculpatului sunt infirmate însă de mijloacele de probă enumerate şi analizate în cele ce preced, care fac dovada faptului că a menţionat în fişele sale de evidenţă autoturismul în discuţie însă, cunoscând că aparţine familiei şefului de tură, în realitate nu a efectuat nici un control al acestuia, nici cu ocazia primei deplasări dar nici cu ocazia celei de a treia a numitei C. prin punctul vamal, astfel cum s-a relevat în cele de mai sus. În urma vizionării în instanţă a înregistrărilor de pe camerele de luat vederi din vamă din data respectivă nu s-a identificat momentul în care inculpatul a efectuat, aşa cum susţine un control de 5 minute la maşina inculpatei, dimpotrivă s-a putut observa că trec mai multe maşini fără ca vreuna să fie supusă controlului vamal

Apărarea inculpatului potrivit căreia nu exista un ordin de serviciu care să îl oblige, la data respectivă, să efectueze control amănunţit la bagajele inculpatei nu poate fi primită, cât timp dispoziţiile comunitare inserate în art. 46-49 din Regulamentul CEE nr. 918/1983 din 28 martie 2008 privitoare la interdicţia de introducere în ţară la a doua trecere şi următoarele prin Punctul de frontieră, în aceiaşi zi, a mai mult de 1 pachet de ţigări fără plata taxelor vamale, erau în vigoare, fiind aduse la cunoştinţa vameşilor cu ocazia emiterii ordinelor anterioare, fiind evident că o asemenea constatare (că persoana aflată în această situaţie are asupra sa mai mult de un pachet de ţigări) nu putea fi făcută decât în urma unui control temeinic şi amănunţit al bagajelor.

Faptul că în maşina inculpatei se aflau cel puţin 20 cartuşe de ţigări, rezultă fără îndoială din convorbirile telefonice purtate de C. cu soţul său, inculpatul A. care era de serviciu în vamă şi pe turele căruia se deplasa, de obicei, inculpata în Ucraina, fiind în mod evident că de la Shop nu se putea achiziţiona brânză, dar şi din împrejurarea că aceasta, după ce a ieşit din vamă l-a apelat din nou pe soţul său cerându-i ajutorul deoarece fusese oprită în trafic de o echipă de control de la Direcţia Vamală Iaşi. Or, dacă nu ar fi avut în maşină o cantitate de ţigări nesupusă vămuirii această discuţie, având conţinutul relevat anterior,cu siguranţă nu ar fi avut loc.

În aceste condiţii, instanţa de fond reţine că s-a făcut dovada încălcării de către inculpat a atribuţiilor de serviciu prin aceea că a permis inculpatei C. să introducă, fără plata taxelor vamale şi fiscale cantitatea de cel puţin 200 pachete de ţigări, cauzând statului un prejudiciu constând în neplata taxelor vamale şi fiscale aferente şi asigurându-i posibilitatea valorificării acestora fapta sa întrunind, atât sub aspectul laturii obiective cât şi a celei subiective elementele constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial prev. de art. 13²din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 248 C. pen. din 1969.

XII. Activitatea infracţională a inculpatului I.I., trimis în judecată pentru comiterea în concurs real a unei infracţiuni de abuz în serviciu contra intereselor publice dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial şi a 6 acte materiale ale infracţiunii de folosirea în orice mod de informaţii ce nu sunt destinate publicităţii ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informaţii, este descrisă la filele 112, 129, 130, 142, 164-167, 191-192, 198 din rechizitoriu şi este dovedită pe deplin cu mijloacele de probă la care instanţa se va referi în continuare.

Astfel, din fişa postului inculpatului (filele 286-291, vol. 4 ds. u.p.), angajamentul de confidenţialitate privind protecţia datelor şi informaţiilor clasificate (fila 285, vol. 4.ds. u.p.), planul de acţiune al turei de serviciu pentru data de 15/16 februarie 2009 (filele 261-262,vol. 16 ds. u.p.), situaţia intrărilor/ieşirilor inculpatei G. din data de 15/16 februarie 2009 (fila 251, vol.16 ds. u.p.), situaţia intrări/ieşiri din ţară a numitei G. în perioada 20 decembrie 2008 - 21 martie 2009 (162 de tranzitări ale frontierei în 100 de zile), tabelul nominal cu telefoanele poliţiştilor de frontieră (filele 280-286, vol. 8 dos.u.p.), desfăşurătorul discuţiilor telefonice dintre inculpat şi G. (filele 308-309, vol.8 ds. u.p.), convorbirile telefonice purtate de inculpat cu G. în data de 15 februarie 2009, orele 20:51:43 şi 21:43:39, 21.47.15; 22:38:54, 22.40.29 (filele 141-142, 150-151, vol. 28 ds. u.p.), când acesta i-a oferit date privind locaţia şi echipele de control aflate în zona Vămii Siret, convorbirile telefonice dintre G. şi inculpata A.A. din data de 16 februarie 2009, orele 09:15:00 (filele 152-153, vol. 28 ds. u.p.) rezultă că inculpatul a ajutat-o pe G. să introducă în ţară cantitatea de 1250 pachete de ţigări,controlul bagajelor acesteia fiind efectuat de inculpatul vameş F.F., având totodată grijă să nu îi fie confiscată de către echipe de control de pe traseu, deşi potrivit atribuţiilor de serviciu, avea obligaţia să ia toate măsurile necesare pentru a preveni şi stopa orice faptă de natură penală sau contravenţională, dispunând măsurile complementare conform legii.

Fapta se circumscrie elementului material al laturii obiective a infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice şi a fost comisă cu forma de vinovăţie cerută de lege, cea a intenţiei directe, din descrierea situaţiei de fapt rezultând că inculpatul a cunoscut scopul pentru care inculpata G. se deplasa în Ucraina şi motivul pentru care aceasta avea nevoie de informaţiile pe care el i le furniza, respectiv evitarea eventualelor echipe de control care ar fi putut să dispună confiscarea mărfii (ţigări), introdusă ilegal în ţară, fără plata taxelor vamale. De altfel, tuturor poliţiştilor de frontieră şi vameşilor din Vama Siret li s-a transmis, la sfârşitul lunii ianuarie 2009 de către Compartimentul Infracţionalităţii Transfrontaliere din cadrul Sectorului Poliţiei de Frontieră Siret măsura luării în consemn local la intrarea în ţară a autoturismelor cu care membrii grupului infracţional, printre care şi cel al numitei G.. se deplasau, în Ucraina

Cât priveşte actele materiale ale infracţiunii prev. de art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000, relevante în dovedirea acestora sunt, pe lângă probele mai sus menţionate, următoarele convorbiri telefonice purtate de inculpat:

- actul material din 17 ianuarie 2009, descris la fila 112 rechizitoriu - conv. tel. de la orele 10.04, 15.35, 15.56, 16.01, 17.22, 17.35, 17.51, 19.47 (filele 72-73, 158, 167, 168-169, 200, 207-208, 213-213 bis, 279-280, vol. 24 ds. u.p.).

- actul material din 21 ianuarie 2009, descris la filele 129-130 rechizitoriu - conv. tel. de la orele 17.13, 17.14,17,20,17.36, 17.51 (filele 188, 191, 197-198, 208 şi 210, vol. .25 ds. u.p.).

- actul material din 06 februarie 2009, descris la fila 142 rechizitoriu - conv. tel. de la orele 19.31 şi 20.22 (filele 445, 452-453, vol. 26 ds. u.p.).

- actul material din 15/16 februarie 2009, descris la fila 164 rechizitoriu - convorbirile telefonice şi SMS-urile de la orele 20:51:43, 21:43:39, 21:47:15, 22:38:54 (filele 128, 141, 142 şi 150, vol. 28 dos. u.p.).

- actul material din 07/08 martie 2009, descris la filele 191-192 rechizitoriu - conv. tel şi sms - urile de la orele 19.55:57, 20:20:07, 20.55.41, 23.45.25, 23.54.20, 00 iunie 00, 00.53.27, 01 februarie 05 (filele 469-470, 474-475, 481-482, 502, 505-506, 513, 541-542, 543-544, vol. 29. ds. u.p.).

- actul material din 15 martie 2009, descris la fila 198 rechizitoriu - conv. tel. şi sms-urile de la orele 20.27.32, 22 martie 27 (filele 304-306, 316-317, vol. 30.ds. u.p.).

Din conţinutul convorbirilor telefonice, a mesajelor menţionate rezultă că inculpatul o atenţiona pe inculpata G. în legătură cu planificarea în posturi a lucrătorilor vamali, faptul că din anumite echipe de control făcea parte cms. M.M., aspecte legate de darea în consemn local a autoturismului, despre echipele de control din Vama Siret sau de pe traseu ale Inspectoratului Județean al Poliției de Frontieră Rădăuţi, Poliţia or. Siret, Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Iaşi, Poliţia Rutieră, prezenţa acestora în zonă la datele respective fiind confirmată de adresa Poliţiei or. Siret din 23 noiembrie 2011, în care sunt evidenţiate echipele de control de la Poliţia Rutieră şi Ordine Publică ce au acţionat pe traseu în perioada 01 decembrie 2008 - 23 martie 2009 (vol. 12 ds. u.p.), adresa Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră Suceava din 08 septembrie 2011 şi registrul cu dispoziţii date de comanda Serviciul Poliției de Frontieră Siret privind autoturismele date în atenţie la frontieră, adresa din 02 noiembrie 2010 a Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Iaşi privind planificarea echipelor de control în zona de Frontieră a Biroului Vamal Siret (filele 82-93 vol. 8 dos.u.p).

Privitor la această infracţiune instanţa reţine că în perioada decembrie 2008 - martie 2009, inculpatul I.I. era posesor al autorizaţiei de acces la informaţii clasificate secrete de serviciu, semnând angajamentul de confidenţialitate la data de 27 septembrie 2007 (fila 285, vol. 4 ds. u.p.).

Informaţiile secrete de serviciu sunt acele informaţii a căror divulgare este de natură să determine prejudicii unei persoane juridice de drept public sau privat.

Faţă de prevederile legale mai sus arătate, inculpatul avea obligaţia profesională de a nu divulga informaţiile „secrete de serviciu” persoanei neautorizate, respectiv numitei G., or prin modalitatea în care a acţionat s-a dovedit, fără putinţă de tăgadă, că a încălcat această obligaţie, scopul urmărit fiind acela de a obţine pentru sine sau pentru aceasta de foloase necuvenite urmare a comercializării cantităţilor de ţigări introduse în ţară fără plata taxelor vamale şi fiscale.

În drept, fapta inculpatului care la datele mai sus menţionate, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în calitate de agent de poliţie de frontieră în cadrul Serviciului Poliției de Frontieră Siret şi posesor al autorizaţiei de acces la informaţii clasificate - „secret de serviciu” şi a angajamentului de confidenţialitate din 27 septembrie 2007, în scopul obţinerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase, prin încălcarea atribuţiunilor de serviciu referitoare la executarea de activităţi pentru prevenirea şi combaterea infracţionalităţii transfrontaliere, a comunicat numitei G., informaţii clasificate „secret de serviciu” privind echipele de control din zona Punctul de Trecerea Frontierei Siret, prezenţa sa în Punctul de Trecerea Frontierei Siret şi în vecinătatea acestuia, prezenţa unor ofiţeri cu atribuţii de control, precum şi date despre darea în consemn local a autoturismului susnumitei (date şi informaţii ce sunt înscrise în documente înregistrate cu „secret de serviciu”), întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de folosirea în orice mod de informaţii ce nu sunt destinate publicităţii ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informaţii prev. de art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969.

Din declaraţia olografă dată în calitate de făptuitor pe parcursul urmăririi penale rezultă că inculpatul o cunoştea pe G., s-a întâlnit de mai multe ori cu aceasta inclusiv în Vama Siret şi au purtat frecvent discuţii telefonice. Inculpatul a precizat cu acea ocazie că în calitatea sa de agent de poliţie executa serviciul ca şofer cu mijlocul de transport al turei de serviciu, însoţindu-l în misiune pe şeful de tură.

În instanţă inculpatul a susţinut că nu a acordat niciun fel de ajutor şi nici nu i-a comunicat secrete de serviciu numitei G. pe care o cunoaşte de mai mult timp şi cu care a discutat la telefon însă probleme personale şi nu legate de serviciul său. A precizat că în tura de serviciu din 15/16 februarie 2009 nu a avut acces în punctul vamal, efectuând serviciul în perimetrul de acces al Poliţiei de frontieră care nu include drumul european pe care s-a deplasat susnumita după ce a intrat în ţară că nu avea atribuţii în sensul de a lua măsuri împotriva persoanelor care tranzitau vama având cantităţi de ţigări peste plafonul vamal (filele 339-340, vol. III ds. inst.). De asemenea, în instanţă a oscilat în a-şi recunoaşte vocea din convorbirile telefonice purtate cu G., audiate în şedinţa publică. În apărare a solicitat audierea martorului Stoica Lucian.

Poziţia de nerecunoaştere a faptelor de către inculpat vine în totală contradicţie cu probatoriul administrat şi la care s-a făcut referire în cele ce preced, cererea acestuia de efectuare a unei expertize care să stabilească cui aparţin vocile din înregistrările audio a convorbirilor telefonice, în mod evident fiind făcută doar cu scopul tergiversării soluţionării cauzei, în condiţiile în care s-a dovedit că numerele de telefon de la care s-au purtat convorbirile respective aparţin celor doi, înregistrările au fost interceptate autorizat, G. şi-a recunoscut vocea cu ocazia ascultării convorbirilor în instanţă, nu s-a contestat conţinutul convorbirilor şi ale proceselor verbale de transcriere a acestora şi instanţa a putut percepe în mod nemijlocit că timbrul vocii este asemănător cu cel al inculpatului.

Pe de altă parte, atribuţiile de serviciu ale inculpatului, în calitatea sa de agent poliţie frontieră nu se limitau doar la supravegherea accesului într-un sector anume al instituţiei la care era angajat sau de a conduce autoturismul cu care se deplasa şeful de tură ci toate atribuţiile înscrise în fişa postului, care sunt aceleaşi cu ale celorlalţi poliţişti de frontieră, inclusiv a celor inculpaţi în cauză, neavând relevanţă faptul că la datele la care se reţine comiterea faptelor nu a efectuat personal controlul documentelor pe arterele de intrare sau ieşire din ţară, ceea ce interesează, sub aspectul încălcării atribuţiilor de serviciu de către inculpat, este faptul cunoaşterii că G. introdusese în ţară o cantitate de ţigări în mod nelegal, fapt evident cât timp aceasta îi cerea sprijinul pentru evitarea întâlnirii cu eventuale echipe de control de pe traseul postvamal. În aceste condiţii, declaraţia martorului Stoica Lucian (filele 51-52 vol. III inst.) prin care s-a încercat a se dovedi că inculpatul nu putea comite fapta din tura de serviciu 15/16 februarie 2009 deoarece se afla la 3 km de punctul de trecere a frontierei, nu prezintă relevanţă sub aspectul stabilirii vinovăţiei inculpatului. Fiind planificat la punctul de acces sector Siret în data respectivă şi având, ca atribuţie de serviciu supravegherea accesului în sectorul Poliţiei de frontieră Siret acesta a avut posibilitatea de a lua la cunoştinţă de locaţia şi echipele de control aflate în zona Vămii Siret, date comunicate şi inculpatei telefonic deşi avea obligaţia să ia măsuri în legătură cu transportul ilegal de ţigări şi respectării angajamentului de confidenţialitate pe care l-a semnat şi de al cărui conţinut a luat la cunoştinţă. Aşa fiind, instanţa de fond reţine că faptele inculpatului I.I. se circumscriu atât sub aspectul laturii obiective cât şi a celei subiective sferei de cuprindere a infracţiunilor pentru care a fost trimis în judecată, în încadrarea juridică prevăzută de dispoziţiile legale în vigoare la data comiterii acestora.

XIII. Inculpatul L.L., agent de poliţie de frontieră în cadrul Serviciul Poliției de Frontieră Siret, a fost trimis în judecată pentru comiterea, în concurs real, a infracţiunilor de :

Privitor la prima infracţiune, descrisă la filele 191, 192 din actul de sesizare, instanţa reţine ca fiind dovedit faptul că, la data de 07/08 martie 2009 în calitatea sa de agent poliţie de frontieră în cadrul Serviciul Poliției de Frontieră Siret, posesor al autorizaţiei de acces la informaţii clasificate „secret de serviciu” din 27 noiembrie 2006, inculpatul i-a comunicat telefonic, dar şi personal, numitei G. date cu caracter de secret de serviciu, respectiv situaţia operativă din Vamă pe tura respectivă cerându-i iniţial în timp ce aceasta se afla în Ucraina, să mai aştepte întrucât pe traseul postvamal sunt echipe de control din cadrul Detaşamentului de Sprijin Operativ al Inspectoratului Județean al Poliției de Frontieră Rădăuţi, apoi întâlnindu-se cu aceasta, informaţiile primite de la inculpat fiind apoi comunicate de inculpata G. celorlalte membre ale grupului infracţional, relevante în dovedirea acestei activităţi infracţionale fiind discuţiile telefonice purtate de inculpat cu G. la orele 21:24:11, 21:26:54, 20:43:47 şi 01:15:14, 03 februarie 14, 3 martie .39, SMS-ul primit de la acesta la ora 21.24.11 (filele 490, 476-477, 491-492, 562-563, 594 vol. 29 dos.u.p.), convorbirile telefonice ale membrilor grupului infracţional în diverse combinaţii, din data de 7/8 03 2009 (filele 322-327, vol. 9 ds. u.p.) probe ce se coroborează, între altele, cu planificarea în serviciu a inculpatului din tura de 07/08 martie 2009, (fila 478 vol. 29, ds. u.p.), adresa Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră Rădăuţi din care rezultă planificarea echipelor de control în zona Vămii Siret între orele 18:00 - 20:00 şi 20:30-04:15 (vol. 12 ds. u.p.), adresa Poliţiei or. Siret din care rezultă planificarea echipelor de control în zona Vămii Siret între orele 19:00 - 24:00 (filele 547-548, vol. 29 ds. u.p.), desfăşurătorul discuţiilor telefonice dintre G. şi inculpat(fila 310, vol. 8 ds. u.p.), angajamentul de confidenţialitate, fişa postului (filele 311-312, 313-320, vol. 4 ds. u.p.)

În ce priveşte cea de-a doua infracţiune, descrisă la filele 133, 152-153 din rechizitoriu instanţa reţine că la data 22 ianuarie 2009 inculpatul, de serviciu pe tura din 22/23 ianuarie 2009, orele 20-08.30.conform planului de acţiune al turei din data respectivă (fila 365, vol. 25 ds. u.p.) şi-a încălcat atribuţiile de serviciu solicitând lucrătorului vamal O., prin intermediul inculpatei G., dar şi personal, conform propriilor susţineri, să permită susnumitei să intre în ţară cu 2.000 pachete de ţigări. Inculpatul a sunat-o pe G. îndrumând-o să meargă „pe dreapta”, asigurând-o că îl va suna pe vameş „acela mai cărunt” şi ea să meargă la acesta şi să-i spună că îl aşteaptă la o cafea în restaurant şi că nu sunt probleme, deşi potrivit fişei postului avea obligaţia să se sesizeze cu privire la activitatea ilicită a inculpatei şi să ia măsuri pentru confiscarea ţigărilor Ulterior, comunică inculpatei G. dezamăgirea sa că vameşul l-a refuzat transmiţându-i acesteia că echipa de control a plecat şi o aşteaptă la o cafea, aspecte ce rezultă din convorbirile telefonice de la orele 21:37:18, 21:37:47, 21:40:43, 22:00:03-filele 369-371, 374, vol. 25 ds. u.p.).

De asemenea, la data de 13 februarie 2009 inculpatul nu a luat măsuri de confiscare a cantităţii de 500 pachete ţigări de provenienţă ucraineană introdusă în ţară de inculpata G., mai mult a intervenit pe lângă un poliţist din cadrul Poliţiei Rutiere Siret pentru a nu i se confisca inculpatei ţigările, fapt ce rezultă din convorbirile telefonice dintre inculpat şi G. de la orele 16:38:17 şi dintre G. şi inculpatul L. de la orele 15:45:59 filele 374,356, vol. 27 ds. u.p.).

Potrivit fişei postului şi disp. art. 14 alin. (3) din O.U.G. nr. 105/2001, poliţistul de frontieră, în situaţia în care deţine informaţii sau este solicitat de organul vamal, i-a măsuri necesare pentru a preveni eludarea prevederilor actelor normative ce reglementează trecerea frontierei de stat, fiind obligat să se sesizeze şi din oficiu asupra încălcărilor acestor prevederi legale de către participanţii la traficul de frontieră şi personalul prevăzut la art. 12 alin. (1) (art. 12 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001 prevede că „în punctele de trecere a frontierei îşi desfăşoară activitatea personalul tuturor autorităţilor publice care au, potrivit legii, competenţe pe linia controlului la trecerea frontierei de stat”).

În perioada decembrie 2008 - martie 2009 inculpatul L.L. era posesor al autorizaţiei de acces la informaţii clasificate secrete de serviciu, semnând angajamentul de confidenţialitate la data de 3 martie 2008 (fila 311, vol. 4 ds. u.p.).

Informaţiile secrete de serviciu sunt acele informaţii a căror divulgare este de natură să determine prejudicii unei persoane juridice de drept public sau privat. Potrivit anexei nr. 2 la Ordinul Ministerului de Interne din 17 februarie 2003, în lista cu informaţii secrete de serviciu în Ministerul de Interne, la Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră sunt cuprinse datele şi situaţiile privind instituirea consemnelor pentru persoane şi bunuri, dispozitivele de control, planurile de acţiune (în care sunt planificaţi în posturi poliţiştii de frontieră).

Faţă de prevederile legale mai sus arătate, inculpatul L.L. avea obligaţia profesională de a lua toate măsurile necesare pentru a preveni eludarea prevederilor actelor normative ce reglementează trecerea frontierei de stat, de a nu divulga informaţiile „secrete de serviciu” membrilor grupului infracţional, or prin modalitatea în care a acţionat s-a dovedit că a acţionat cu încălcarea acestor obligaţii, faptele ilicite existând în materialitatea lor, rezultând fără dubii din probele menţionate în cele ce preced.

Activitatea infracţională a inculpatului, astfel cum a fost descrisă se circumscrie conţinutului constitutiv al infracţiunilor pentru care a fost trimis în judecată, în încadrarea juridică dată potrivit dispoziţiilor legale în vigoare la data comiterii acestora, fiind întrunite elementele constitutive ale acestora atât sub aspectul laturii obiective cât şi a celei subiective.

Inculpatul nu a dorit să dea declaraţii pe parcursul procesului, prevalându-se de dreptul la tăcere.

XIV. În ce priveşte pe inculpatul O.O., agent de poliţie de frontieră în Punctul de Trecerea Frontierei Siret, este dovedită cu probatoriul administrat în cauză, săvârşirea a 4 acte materiale ale infracţiunii de folosire în orice mod de informaţii ce nu sunt destinate publicităţii ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informaţii, prev. de art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969, din cele 5 reţinute în sarcina sa prin actul de sesizare.

Relativ la actul material din data de 14 ianuarie 2009 nu s-a dovedit că inculpatul i-a comunicat telefonic numitei G. date cu caracter secret de serviciu referitoare la sosirea/plecarea în/din vamă a comisarului de poliţie P.P., convorbirile telefonice din data respectivă indicate de parchet ca mijloace de probă în dovedirea acestuia (filele 198, 240-242 şi 262, vol. 23 ds. u.p.), fiind discuţii purtate de inculpat cu şeful său, inculpatul A., nefiind probat faptul că inculpatul a avut cunoştinţă despre motivul pentru care A. îi cerea informaţii legate de prezenţa comisarului de poliţie P.P. în zona Vămii Siret sau că aceste informaţii au fost comunicate membrilor grupului infracţional. În acest context şi cum alte probe în susţinerea acestei acuzaţii nu au fost identificate, actul material din data de 14 ianuarie 2009 nu va fi reţinut în sarcina inculpatului.

Relativ la actul material din data de 07 februarie 2009 descris la filele 143, 144 rechizitoriu, s-a dovedit că inculpatul, în timp ce G. se afla la magazinul Shop din vamă, i-a comunicat acesteia că insp. pr. R.R. a ieşit din sectorul Poliţiei de Frontieră Siret şi pleacă spre Vamă, îndemnând-o să se grăbească, relevantă în susţinerea acestei acuzaţii fiind convorbirea telefonică de la ora 17:54:34 dintre inculpată şi G. (fila 52, vol. 27 ds. u.p.).

Actul material, din data de 11 februarie 2009, descris la fila 149 rechizitoriu, constă în informarea telefonică a inculpatei G. în legătură cu plecarea din Punctul De Trecerea Frontierei Siret a unei echipe de control de la Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră Suceava şi este confirmat de convorbirile telefonice de la orele 18:43:20, 18:50:24, 19:24:27 (filele 279-280, 283, vol. 27 ds. u.p.).

Actul material din data de 15 martie 2009, descris la fila 194 rechizitoriu, este dovedit cu convorbirea telefonică de la orele 12:29:29, purtată de inculpat cu G., căreia îi transmite prezenţa pe traseul postvamal a unei echipe de la I.J.P.F. Suceava, aceasta cerându-i să o anunţe despre evoluţia situaţiei controlului (filele 212-213, vol. 30 ds. u.p.).

Ultimul act material, din data de 16/17 martie 2009, descris la fila 200 rechizitoriu, constă în aceea că inculpatul i-a transmis numitei G. că pe traseul postvamal se află echipe de control din cadrul Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Iaşi, fapt ce a determinat-o pe aceasta să rămână în parcarea vămii şi convenind cu inculpatul să-i comunice când poate pleca, lucru pe care acesta mai târziu l-a făcut, relevante fiind convorbirile telefonice de la orele 21:03:28, 22:25:24 (filele 67-68, 101-102, vol. 31 ds. u.p.).

Pe lângă convorbirile telefonice mai sus menţionate, infracţiunea reţinută în sarcina inculpatului este dovedită şi cu următoarele mijloace de probă: situaţia intrărilor/ieşirilor în/din Ucraina a inculpatei G. din perioada menţionată conform evidenţelor autorităţilor vamale ucrainene şi a Punctului de contact Porubnoe (fila 293-305, vol. 12 ds. u.p.), fişa postului inculpatului (filele 352-356, vol. 4 ds. u.p.), angajamentul de confidenţialitate privind protecţia datelor şi informaţiilor clasificate (fila 351, vol. 4.ds. u.p.), planificarea în serviciu a inculpatului în datele respective (filele 248-250, vol. 15 ds. u.p., fila 94 vol. 16 ds. u.p., filele 195, 225 vol. 17 ds. u.p.), evidenţa din registrul de acces în Punctul de Trecerea Frontierei Siret, planul de acţiune al turelor de serviciu din datele respective (vol. 15, 16 şi 17 ds. u p.), tabelul nominal cu telefoanele poliţiştilor de frontieră (filele 280-286, vol. 8 dos.u.p.), desfăşurătorul discuţiilor telefonice dintre inculpat şi G. (filele 311, vol. 8 ds. u.p.), adresele Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Iaşi şi Inspectoratul Județean al Poliției Suceava cu echipele de control ce au acţionat pe traseu în perioada vizată (vol. 12 ds. u.p.).

Fapta inculpatului care, la datele menţionate, în calitatea sa de agent de poliţie de frontieră în cadrul Serviciul Poliției de Frontieră Siret, posesor al autorizaţiei de acces la informaţii clasificare „secret de serviciu” şi a angajamentului de confidenţialitate privind protecţia datelor şi informaţiilor clasificate i-a comunicat telefonic inculpatei G. date cu caracter de secret de serviciu în scopul obţinerii de foloase necuvenite de către aceasta, urmare a comercializării ţigărilor traficate prin punctul vamal, se circumscrie conţinutului constitutiv al infracţiunii prev. de art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000, în forma continuată prev. de art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969, atât sub aspectul laturii obiective cât şi a celei subiective.

Audiat la urmărirea penală, inculpatul O.O. a susţinut că în perioada când se reclamă comiterea faptelor a avut o relaţie mai apropiată cu numita G., că a discutat de mai multe ori cu ea la telefon şi fiindu-i prezentate convorbirile telefonice purtate cu aceasta dar şi cu inculpatul A. şi-a recunoscut vocea din aceste convorbiri, cu excepţia uneia dintre convorbirile din data de 11 februarie 2009. A mai arătat inculpatul că din discuţiile purtate cu G. a înţeles că aceasta aducea de la ucraineni maxim 5-6 cartuşe de ţigări, dar nu a lucrat niciodată pe artera de intrare în ţară pentru a se convinge de acest lucru. Cunoscând de la inculpată că nu încalcă legea şi nu aduce ţigări în România peste plafonul vamal, atunci când aceasta îl suna, întrebându-l despre existenţa unor echipe de control pe traseu sau în vamă, i-a comunicat datele solicitate de ea. Privitor la convorbirile cu inculpatul A. din data de 14 ianuarie 2009, a susţinut că i-a comunicat datele cerute de acesta, necunoscând intenţiile pentru care şeful de tură s-a interesat despre locaţia în care se afla şeful vămii. Cât priveşte expresiile folosite în discuţiile telefonice purtate, a declarat că nu îşi mai aminteşte la ce s-a referit şi ce semnificaţie au acestea. În instanţă nu a dorit să dea declaraţii.

Apărările inculpatului nu pot fi reţinute întrucât, conform atribuţiilor de serviciu şi a angajamentului de confidenţialitate din data de 03 februarie 2008, în calitatea sa de agent de poliţie de frontieră, avea obligaţia de a cunoaşte şi respecta legislaţia privind informaţiile clasificate, de a nu divulga informaţii în legătură cu situaţia operativă din vamă, planificarea în serviciu a poliţiştilor de frontieră şi vameşilor, echipele de control care operau în zona de frontieră, acestea fiind incluse în categoria secrete de serviciu, conform anexei nr. 2 la Ordinul Ministerului de Interne nr. 389/17 februarie 2003.

Inculpatul O.O. avea obligaţia profesională de a nu divulga informaţiile „secrete de serviciu” membrilor grupului infracţional, ori prin modalitatea în care a acţionat s-a dovedit că a încălcat aceste obligaţii, infracţiunea prev. de art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000 existând în materialitatea ei, rezultând fără dubii din probele menţionate în cele ce preced.

XV. În sarcina inculpatului S.S. s-a reţinut comiterea unei infracţiuni de complicitate la abuz în serviciu contra intereselor publice prev. de art. 26 C. pen. din 1969 rap. la art. 13² din Legea nr. 78/2000 şi la art. 248 C. pen. din 1969, constând în aceea că în tura de serviciu din data de 11/12 ianuarie 2009, din dispoziţia inculpatului A., în calitatea sa de agent de poliţie de frontieră, l-a sprijinit pe numitul D. să introducă în ţară, pentru inculpata I., 1800 pachete de ţigări în ţară cu sustragerea de la plata accizelor şi taxelor vamale şi nu s-a sesizat cu privire la fapta comisă de acesta, neluând măsurile prevăzute de dispoziţiile legale în asemenea cazuri.

Inculpatul a mai fost trimis în judecată pentru infracţiunea de instigare la abuz în serviciu contra intereselor publice prev. de art. 25 C. pen. din 1969 rap. la art. 13² din Legea nr. 78/2000 şi la art. 248 C. pen. din 1969, constând în aceea că i-a solicitat lucrătorului vamal inculpat N. să-i permită lui D. să introducă cele 1800 pachete ţigări dar şi pentru 2 acte materiale ale infracţiunii de luare de mită prev. de art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. din 1969 rap. la art. 7 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969, constând în aceea că a primit de la G., pentru a-i permite ei şi inculpatei H., să introducă în ţară ţigări peste plafonul vamal, suma de 50 lei la data de 11/12 ianuarie 2009 şi 100 lei la data de 15 martie 2009.

Referitor la prima infracţiune instanţa reţine ca fiind dovedit faptul că, pe tura de serviciu din data de 11/12 ianuarie 2009, la solicitarea şefului de tură, A., inculpatul „i-a lucrat paşaportul„ numitului D., care introducea în ţară pentru inculpata I., cantitatea de 1500 pachete de ţigări (din eroare în dispozitivul rechizitoriului fiind trecută cantitatea de 1800 pachete), permiţându-i să introducă cantitatea respectivă de ţigări în ţară, neluând măsurile prevăzute de dispoziţiile legale vamale.

Relevante în reţinerea acestei situaţii de fapt sunt convorbirile telefonice purtate de A. la ora 00 octombrie 28 şi 00:23:45 cu inculpatul, şi la ora 00:21:46 cu vameşul de serviciu F. cărora le comunică datele autoturismului cu care venea D. în România o mașină, care urma să-i aducă „un bagaj” cerându-i agentului de poliţie ”iei tu paşapoartele”, discuţii din care se poate constata că inculpatul urma să-şi asume controlul documentelor iar vameşul controlul mărfii, evident în modul sugerat de către şeful de tură . Discuţiile purtate relevă fără dubii înţelegerea dintre cei trei cu privire la transportul de ţigări pe care îl efectua numitul D. la solicitarea numitei I., constând în 3 baxuri cu ţigări cumpărate de la magazinul P. situat pe teritoriul Ucrainei, înainte de intrarea în vama Porubne aspect ce rezultă din discuţiile telefonice dintre I. şi D. de la orele 00 februarie 27, 00 septembrie 09.00.21.48, 00:23:48 (filele 355, 356, 357, vol. 22 ds. u.p.).

Pe aceiaşi tură de serviciu s-a deplasat în Ucraina şi inculpata G. împreună cu inculpata H., care, conform evidenţelor autorităţilor vamale ucrainene au intrat/ieşit din Ucraina de patru ori. Din convorbirea telefonică purtată de G. cu martorul H.H.H. de la orele 19.31.13 (fila187, vol. 22 ds. u.p.) persoană prin intermediul căreia se valorificau ţigările în ţară, rezultă că la trecerea prin vamă de la orele 18.40.52 G. avea în maşină 6 baxuri de ţigări, aceasta relatându-i telefonic inculpatei H., după ce a trecut prin vamă, că a fost controlată superficial de vameşul N., că i-a declarat 150 cartuşe de ţigări (3 baxuri) şi i-a dat 100 lei iar 50 lei poliţistului de frontieră, identificat ca fiind „S.S.” în discuţia telefonică purtată ulterior, la orele 21.24.23 de inculpata G. cu H. pe care o sfătuieşte să îi dea şi ea „cinci”, confirmând că şi ea i-a dat această sumă - „lui „T” unu dar lui U.U.U. cinci”( convorbirile telefonice dintre G. şi H. de la orele 19:16:13, 21.18.51 şi 21:24:23 (filele 186, 224, 229 vol. 22 ds. u.p.). Din conţinutul acestor convorbiri telefonice rezultă că inculpatul S.S. pentru a nu lua măsurile legale, permiţându-i numitei G. să introducă în ţară ţigări peste plafonul legal, a primit de la aceasta o sumă de bani, cifra 5 exprimând suma de 50 lei (cinci sute mii lei vechi) având în vedere limbajul eliptic, codificat folosit de traficanţii de ţigări trimişi în judecată în prezenta cauză, uzitat în majoritatea convorbirilor telefonice ce se constituie în principale mijloace de probă în acest dosar dar şi faptul că, potrivit obiceiului grupului, această sumă se dădea lucrătorilor de poliţie, vameşii primind 150 lei (un milion şi jumătate lei vechi) iar şeful de grupă, insp. pr. A. 100 lei (un milion lei vechi), sume care puteau varia uşor dacă inculpaţii introduceau cantităţi mari de ţigări din Ucraina.

Pe lângă probele constând în convorbiri telefonice faptele inculpatului, mai sus descrise sunt dovedite şi cu următoarele mijloace de probă: planificarea inculpatului pe tura de serviciu din data de 11/12 ianuarie 2009 ( fila 222, vol. 22 ds. u.p.), evidenţa intrări/ieşiri a celor două inculpate din Ucraina (filele193-194, 207-209, vol. 22 dos.u.p.), rezumatul convorbirilor telefonice cu/despre martorul D. (filele 391-393 vol.7 ds. u.p.), evidenţa autorităţilor ucrainene şi a Punctului de contact Porubne privind intrarea/ieşirea numitului D. în/din Ucraina, angajamentul de confidenţialitate (fila 380 vol. 4 u.p.) procesul verbal privind convorbirile telefonice şi activităţile desfăşurate de inculpat precum şi ale membrilor grupului infracţional (filele 81-387, vol. 4 ds. u.p.), declaraţia de recunoaştere a faptelor de către inculpata I..( fila 251 vol.1 ds. inst.).

Cât priveşte cel de-al doilea act material al infracţiunii de luare de mită imputat inculpatului, din conţinutul convorbirilor telefonice dintre G. şi H. de la orele 17:17:28, dintre G. şi U. de la orele 17:44:43 (filele 273-274, vol. 30 ds. u.p.), coroborat cu evidenţa intrări /ieşiri în/din Ucraina ale inculpatelor G. şi H. (vol. 17 ds. u.p.), planificarea inculpatului S.S. în tura din 15 martie 2009 (fila 197, vol. 17 ds. u.p.).se poate concluziona că şi la data de 15 martie 2009, inculpatul a primit de la G. o sumă de bani, un milion de lei vechi - 50 de lei din partea ei şi 50 de lei din partea inculpatei H., pentru ca acesta să nu sesizeze lucrătorii vamali să efectueze un control amănunţit asupra autoturismelor cu care ea şi H. se deplasau sau să nu sesizeze efectuarea de controale după ieşirea din vamă a celor două pe traseul postvamal.

Şi cu ocazia acestor convorbiri telefonice inculpata G. foloseşte un limbaj codificat, prescurtat, la întrebarea inculpatei H. dacă a dat vameşului bani, răspunzându-i „ da i-am dat 1, i-am spus de la tine şi de la mine”, iar numitei U. îi răspunde „i-am dat” atunci când aceasta o întreabă dacă i-a dat bani lui „S.S. ăsta”, cele două remarcând cu ocazia discuţiilor purtate că poliţiştii vor tot mai mulţi bani şi că trebuie să dea bani în mai multe locuri.

Cât priveşte infracţiunea de instigare la abuz în serviciu contra intereselor publice, instanţa nu a identificat la dosar probe certe din care să rezulte că la data de 11/12 ianuarie 2009, inculpatul i-a solicitat vameşului F. să-i permită lui D. introducerea în ţară a cantităţii de 1.500 pachete de ţigări, fără plata taxelor vamale, singura probă indicată de parchet în susţinerea acestei acuzaţii fiind convorbirea telefonică de la orele 00.23.45 dintre inculpat şi A. care nu conţine suficiente informaţii pentru a se putea concluziona în sensul vinovăţiei inculpatului în comiterea acestei infracţiuni. În consecinţă nu va fi reţinută în sarcina inculpatului, urmând a se dispune achitarea sa pe temeiul prev. de art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.

Inculpatul s-a prevalat de dreptul la tăcere pe parcursul urmăririi penale, în instanţă susţinând că nu este vinovat de comiterea infracţiunilor reţinute prin actul de sesizare, precizând că, în calitate de şef de grupă în tura din 11/12 ianuarie 2009 nu avea dreptul să verifice paşapoartele călătorilor, neavând ştampilă, cu excepţia situaţiilor în care ar fi fost sesizat de lucrătorii de poliţie de serviciu iar la ora convorbirii telefonice purtată de el cu A., 00.23.45 controlul vamal la maşina condusă de D. fusese deja efectuat de vameşul N., la ora 00.15 conform fişei de evidenţă semnată de acesta, vameş cu care nu a avut nici o discuţie în seara respectivă. A mai arătat că nu a primit bani cu titlu de mită de la inculpata G. pe care a cunoscut-o abia la proces, în sala de şedinţă.

Apărările inculpatului sunt contrazise, sub aspectul infracţiunilor pentru care s-a reţinut vinovăţia în comiterea lor, de probele enumerate în cele ce preced, din interpretarea cărora rezultă, dincolo de orice îndoială, împrejurările şi modalitatea în care a acţionat la datele respective în calitatea sa de agent de poliţie de frontieră în cadrul Punctul de Trecerea Frontierei Siret şi în raport de care nu prezintă relevanţă faptul că, în calitate de şef de grupă în tura din 11/12 ianuarie 2009, nu avea dreptul să verifice paşapoartele călătorilor, neavând ştampilă, iar în ce priveşte împrejurarea că a discutat cu inculpatul A. după ce D. fusese controlat de vameş, apărarea nu subzistă, întrucât dacă ora la care s-a purtat convorbirea telefonică este una certă, nu acelaşi lucru se poate reţine şi cu privire la menţiunile din fişele de evidenţă completate de vameşi, în cele mai multe cazuri acestea nefiind în concordanţă cu ora reală la care maşinile treceau prin vamă, relevându-se în cauză şi cu ocazia analizei activităţilor ilicite ale altor inculpaţi practica lucrătorilor vamali de a trece în fişe aceste ore cu aproximaţie şi după ce se asigurau că maşinile nu au avut „probleme” după ieşirea din vamă.

Activitatea infracţională a inculpatului, astfel cum a fost relevată de probatoriul administrat şi analizat în cele ce preced, se circumscrie atât sub aspectul laturii obiective cât şi a celei subiective, conţinutului constitutiv al infracţiunilor de complicitate la abuz în serviciu contra intereselor publice prev. de art. 26 C. pen. din 1969 rap. la art. 13² din Legea nr. 78/2000 şi la art. 248 C. pen. din 1969 şi luare de mită prev. de art. 254 alin. (1), (2) C. pen. din 1969 rap. la art. 7 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969, cea de a doua infracţiune fiind săvârşită în formă continuată.

XVI. În sarcina inculpatului T.T., s-a reţinut comiterea infracţiunii de folosire în orice mod de informaţii ce nu sunt destinate publicităţii ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informaţii prev. de art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000, constând în aceea că, în calitate de ofiţer de poliţie de frontieră în cadrul Serviciul Poliției de Frontieră Siret, posesor al autorizaţiei de acces la informaţii clasificate „secret de serviciu” şi a angajamentului de confidenţialitate din 11 decembrie 2008, i-a comunicat telefonic la data de 13 februarie 2009 inculpatei G. date cu caracter de secret de serviciu, referitoare la prezenţa în Vama Siret a unor echipaje de control de la Direcţia Regionala pentru accize şi Operaţiuni Vamale Iaşi, apoi după ce aceasta a revenit din Ucraina având în autoturism 50 cartuşe de ţigări a informat-o că pe traseu nu sunt echipe de control, asigurându-i deplasarea pentru a nu-i fi confiscate şi diferenţa de ţigări de către echipaje de la Inspectoratul Poliției a Județului Suceava, Poliţia Siret şi Formaţiunea Rutieră care au acţionat între orele 09.00-13.00; 15.00-18.00.

Fapta este descrisă în rechizitoriu la filele 151-156, fiind redate convorbirile telefonice relevante sub aspect probator purtate între inculpat şi G., precum şi de aceasta din urmă cu numiţii L. şi U.. Din conţinutul acestora rezultă că, la data critică, inculpatul a fost apelat de G. care i-a adus la cunoştinţă că doreşte să se deplaseze în Ucraina, inculpatul comunicându-i că a fost în Punctul de Trecerea Frontierei Siret şi sunt o grămadă de vameşi de la Direcția Regională Vamală Iaşi care fac verificări non-stop pe toate turele (conv. de la ora 13.59.55). După ce inculpata revine în ţară, având în autoturism o cantitate de 50 cartuşe de ţigări, îl roagă pe inculpat să verifice dacă nu sunt echipe de control pe traseul postvamal (până la intersecţia cu localitatea Mihăileni), acesta spunându-i să-l anunţe când iese din vamă. (conv. de la ora 14.26.36):

La ora 15.26.33, G., discută la telefon cu inculpatul acesta spunându-i că este la serviciu şi că pe traseu este bine, nu sunt echipe de control

În timp ce se deplasa spre locul de depozitare a ţigărilor, G. a fost oprită de un echipaj al Poliţiei Siret, iar poliţistul, fără să mai verifice autoturismului, i-a confiscat 10 cartuşe de ţigări şi i-a dat o amendă de 500 lei aspect ce rezultă din discuţia telefonică purtată de inculpată cu L. la ora 15.39.23.

După ce i-au fost confiscate o parte din ţigări, inculpata a avut impresia că autoturismul (în care se mai aflau 40 cartuşe de ţigări) a fost urmărit de un echipaj al Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră Rădăuţi, motiv pentru care a parcat autoturismul lângă blocul în care locuieşte inculpatul din localitatea Siret contactând-o la telefon pe U. căreia îi relatează cum încearcă să nu fie depistată de un echipaj de poliţie pentru a nu-i fi confiscate ţigările pe care le avea în autoturism. Îi mai spune acesteia că a oprit maşina lângă blocul unde stă „domnul’ LIVIU” (conv. tel. de la 15.59.09 şi 16.00.20).

G. apelează la ajutorul inculpatului care îi promite că va face o tură să verifice terenul (conv. de la 16 iunie 45).

La ora 16 noiembrie 48, G. discută la telefon cu U. căreia îi relatează cum a ajutat-o inculpatul pentru a nu fi depistată de echipajul de poliţie, afirmând” (…) şi o venit el, ştii, şi s-o uitat şi m-o scos el”.

Din adresa din 23 noiembrie 2011 a Poliţiei or. Siret (filele 258-262, vol. 12 ds u.p.), rezultă că echipele de control de la poliţia rutieră şi de la ordine publică ce executau misiuni pe linia prevenirii traficului cu produse accizabile au acţionat în intervalele orare 9-13 şi 15-18, cu prioritate pe drumul european E 85.

Infracţiunea prevăzută de art. 12 lit. b) din Legea 87/2000 constă în fapta de folosire în orice mod de informaţii ce nu sunt destinate publicităţii ori permiterea unei persoane neautorizate la aceste informaţii în scopul obţinerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite. În perioada decembrie 2008 - martie 2009 inculpatul era posesor al autorizaţiei de acces la informaţii clasificate secrete de serviciu şi a angajamentului de confidenţialitate din 11 decembrie 2007 (fila 412-413, vol. 4 ds. u.p.).

Faţă de prevederile legale mai sus arătate inculpatul avea obligaţia profesională de a nu divulga informaţiile „secrete de serviciu” inculpatei, or prin modalitatea în care a acţionat s-a dovedit că a încălcat această obligaţie, scopul pentru care a acţionat în modalitatea descrisă fiind acela de a asigura inculpatei un folos material din comercializarea ţigărilor pe care le-a introdus în ţară cu încălcarea dispoziţiilor vamale.

Fapta comisă de inculpat este dovedită cu procesele verbale de transcriere a convorbirilor telefonice menţionate (filele 340, 341, 349, 350, 363, 366 370-371 vol. 27 ds. u.p.), procesul verbal de contravenţie din care rezultă că inculpatei G. i-a fost confiscată cantitatea de 100 pachete ţigări, adresa Inspectoratului de Poliție al Județului Suceava - Poliţia oraş Siret, din 23 noiembrie 2011 (filele 258-262, vol.12 ds u.p.), autorizaţia de acces la informaţii clasificate secrete de serviciu, angajamentului de confidenţialitate din 11 decembrie 2007 (fila 412-413, vol. 4 ds. u.p.).fişa postului inculpatului( fila 411 vol. 4 ds. u.p.)

Inculpatul T.T. a recunoscut la urmărirea penală că avea cunoştinţă de faptul că, la data când se reţine comiterea faptei, inculpata avea în maşină ţigări aduse din ţara vecină, că aceasta se deplasa frecvent în Ucraina de unde aducea ţigări, că în vamă dădea sume de bani vameşilor şi poliţiştilor pentru a-i permite să aducă cantităţi mai mari de ţigări pe care ulterior le comercializa, că avea o relaţie apropiată cu aceasta. Inculpatul a dat detalii amănunţite în legătură cu modul în care proceda inculpata, precizând că aceasta l-a rugat să o ajute pentru a trece prin vamă, că discuta foarte des la telefon, aceasta relatându-i problemele pe care le avea în vamă, că evita să se deplaseze în zona vămii că au fost cazuri de coincidenţe când era chemat în interes de serviciu în punctul vamal, momente în care se întâmpla ca şi G. să treacă prin punct în ţara vecină.

Audiat fiind în instanţă, inculpatul a revenit, în parte, de la cele susţinute la urmărirea penală, afirmând că „s-a încrezut în anchetatori”, recunoscând că a purtat discuţiile telefonice cu inculpata al căror conţinut nu îl contestă precizând că, de fapt, i-a transmis informaţii care nu îşi aveau corespondent în realitatea obiectivă, aspect care poate fi dedus din aceea că la data critică nu s-au deplasat în zona vămii echipe de control ale Direcţiei Vamale Iaşi, că informaţiile nu îi fuseseră încredinţate în virtutea exercitării atribuţiilor de serviciu.

Apărările inculpatului nu pot fi primite întrucât, chiar dacă la data şi orele respective nu se aflau echipe de control constituite din vameşi de la Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Iaşi în punctul de frontieră Siret, s-au efectuat controale de către alte echipe formate din poliţişti de la circulaţie şi de la ordine publică din cadrul Inspectoratului de Poliție a Județului Suceava aşa cum rezultă din adresa mai sus menţionată, care, de asemenea puteau lua măsuri de confiscare a ţigărilor transportate de inculpata G. Pe de altă parte conform dispozitivului rechizitoriului inculpatul nu a fost trimis în judecată doar pentru că a informat-o pe inculpată cu privire la prezenta în vamă a unor echipe de control de la Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Iaşi ci şi pentru că i-a comunicat informaţii cu caracter de secret de serviciu privitor la faptul că în zonă nu sunt echipe de control şi privitor la celelalte echipe de control, formate din poliţişti, ce au desfăşurat activităţi în zonă la data respectivă. Cât priveşte susţinerea conform căreia nu s-a făcut dovada că informaţiile transmise inculpatei i-au fost încredinţate în virtutea exercitării atribuţiilor de serviciu, instanţa constată că, prin semnarea angajamentului de confidenţialitate şi raportat la atribuţiile sale de serviciu în mod evident inculpatul avea interdicţia de a transmite unei persoane neautorizate astfel de informaţii legate intrinsec de specificul activităţii sale de serviciu şi de care avea cunoştinţă, sau putea lua cunoştinţă tocmai în virtutea funcţiei îndeplinite, aceea de ofiţer de poliţie de frontieră în cadrul Serviciul Poliției de Frontieră Siret.

În consecinţă, activitatea inculpatului, astfel cum a fost descrisă se circumscrie elementului material al laturii obiective a infracţiunii pentru care a fost trimis în judecată, fiind întrunite elementele constitutive ale acesteia atât sub aspectul laturii obiective cât şi a celei subiective.

XVII. Privitor la inculpatul U.U., controlor vamal în cadrul Direcţiei Regionale Vamale Iaşi, trimis în judecată pentru 2 acte materiale ale infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial şi o infracţiune de luare de mită, instanţa reţine ca fiind dovedit doar actul material al infracţiunii prev. de art. 13² din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 248 C. pen. din 1969, din data de 17 ianuarie 2009.

Astfel, la data de 17 ianuarie 2009, inculpatul a avut de îndeplinit misiuni pe linie de serviciu şi pe raza judeţului Suceava (punctul Vamal Vicovu de Sus - potrivit propriilor susţineri). Deşi a cunoscut prin intermediul discuţiilor telefonice avute cu inculpata G. că aceasta staţiona în parcarea vămii Siret aşteptând eliberarea traseului post vamal pentru a se putea deplasa cu autoturismul în care avea o cantitate apreciabilă de ţigări ce o introdusese în ţară prin punctul vamal, nu a luat măsurile impuse de fişa postului în astfel de cazuri, dimpotrivă a sprijinit-o pe aceasta interesându-se dacă a avut probleme pe traseu şi dacă a ajuns cu bine la destinaţie, inculpata confirmând aceste aspecte cu expresia „mulţumesc că aveţi grijă de mine”.

Situaţia de fapt reţinută, este relevată îndeosebi de convorbirile telefonice dintre inculpat şi G. de la orele 19:59:11, 20:25:28 ( filele 286-287, 310-311 vol.24 ds. u.p.) din care rezultă prezenţa inculpatului în zona Vămii Siret, acesta recomandându-i să meargă încet”cu frână de motor”, cei doi stabilind să se întâlnească a doua zi la ora 10, apoi inculpatul o apelează pentru a o întreba dacă a avut probleme pe traseul post vamal, convorbirile telefonice dintre inculpata G. şi numiţii Z., U., I.I., V.V., L., Y.Y.Y., H. din data de 17 ianuarie 2009 de la orele 17 mai 06, 17.18 noiembrie 17.19.04, 17.22.27, 17.35.05, 17.52.38, 19 iulie 22, 19.14.34, 19.26.06, 19.31.38, 19.34.4, 20.28.12 (vol. 24 ds. u.p.) din care rezultă că G. a adus ţigări din Ucraina pentru N.N. şi din cauza unor echipe de control de la Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră Rădăuţi şi Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Iaşi a fost nevoită să staţioneze în parcarea vămii fiind informată în permanenţă şi de ceilalţi membri ai grupului infracţional în legătură cu situaţia din zonă.

Pe lângă aceste convorbiri telefonice instanţa de fond mai are în vedere la stabilirea situaţiei de fapt şi alte mijloace de probă, respectiv evidenţa intrări/ieşiri în/din Ucraina a inculpatei G. din data de 17 ianuarie 2009 (filele 318, vol.15 ds u.p.), fişele de evidenţă (filele 330, 332, vol. 15 ds. u.p.) fişa postului semnată de inculpat (filele 255-259, vol. 4 ds. u.p.), aspecte din declaraţiile inculpatului (filele 249-254, vol.4 ds u.p. şi filele 341-342, vol. III inst.).

Potrivit fişei postului, inculpatul U.U. avea ca atribuţii de serviciu culegerea, prelucrarea şi utilizarea informaţiilor specifice, identificarea persoanelor suspecte de încălcarea reglementărilor vamale şi fiscale privind accizele, să constate şi să sancţioneze nerespectarea reglementărilor în domeniul vamal şi fiscal privind accizele, reţinerea în vederea confiscării a bunurilor care fac obiectul încălcării legislaţiei vamale şi fiscale, să sesizeze organele de cercetare penală competente când sunt constatate elementele constitutive ale unei infracţiuni.

În aceste condiţii apărările inculpatului, care nu a contestat conţinutul şi vocea sa din convorbirile telefonice purtate cu G., potrivit cărora a discutat la telefon cu aceasta însă nu cu scopul de a o ajuta să încalce legea în zona de frontieră, nu pot fi primite.

Aşadar, fapta inculpatului U.U., care în calitate de inspector vamal în cadrul Direcţiei Regionale Vamale Iaşi, la data de 17 ianuarie 2009, cu intenţie şi-a încălcat atribuţiile de serviciu, protejând-o şi sprijinind-o pe inculpata G. pentru a nu-i fi confiscate 2.000 pachete de ţigări aduse din Ucraina sau achiziţionate de la P. în timp ce aştepta în parcarea vămii aferente Biroului vamal Siret, plecarea echipei de control de la Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Iaşi, a răspuns solicitării de a o ajuta, neluând măsuri de confiscare a produselor accizabile cauzând statului un prejudiciu constând în cuantumul accizelor şi a taxelor vamale aferente acestei cantităţi de ţigări întruneşte, atât sub aspectul laturii obiective cât şi a celei subiective, elementele constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial prev. de art. 13²din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 248 C. pen. din 1969, dispoziţii legale în vigoare la data comiterii acesteia.

Privitor la faptele ilicite pretins a fi comise de inculpat la data de 09 ianuarie 2009, instanţa constată că au fost reţinute exclusiv în baza convorbirile telefonice dintre martora O.O.O. şi inculpata G., din aceiaşi zi, de la orele 18:09:55 şi 18:13:32 probe insuficiente pentru a se concluziona în sensul existenţei vinovăţiei inculpatului în comiterea acestora în lipsa unor dovezi certe că martora O.O.O. a discutat telefonic şi cu inculpatul U.U., martora negând acest lucru cu ocazia audierii sale atât pe parcursul urmăririi penale cât şi în instanţă, susţinând că nu îl cunoaşte pe inculpat (filele 384-387, vol. 6 ds. u.p. şi filele 329-331, vol. III inst). Totodată nu s-a dovedit cu nici un mijloc de probă că inculpatul s-a întâlnit personal cu G. în data respectivă ocazie cu care ar fi primit de la aceasta o sumă de bani cu titlu de mită. Simpla afirmaţie din rechizitoriu de la fila 57 potrivit căreia „G. s-a întâlnit ulterior cu inculpatul U.U., care încălcându-şi atribuţiile de serviciu, a sprijinit-o pe aceasta în activitatea infracţională din zona Vămii Siret, fiind stimulat material pentru aceasta”, fără referire la vreun mijloc de probă nu poate constitui temei al tragerii la răspundere penală a inculpatului pentru fapta de luare de mită presupus a fi comisă la data de 09 ianuarie 2009.

În consecinţă, nefiind dată forma continuată a infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial se vor înlătura dispoziţiile art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 privitor la această infracţiune şi se va dispune achitarea inculpatului pe temeiul prev. de art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. pentru infracţiunea de luare de mită neexistând probe certe care să releve participarea sa la comiterea acestei infracţiuni.

XVIII. Inculpata G. a fost trimisă în judecată pentru comiterea, în concurs real, a următoarelor infracţiuni:

1. complicitate la abuz în serviciu contra intereselor publice dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial, prev. de art. 26 C. pen. din 1969 rap. la art. 13² din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 248 C. pen. din 1969, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969.

2. dare de mită. prev. de art. 255 C. pen. din 1969 rap. la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969.

3. iniţierea sau constituirea ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui grup infracţional, în vederea săvârşirii de infracţiuni, prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003.

Analizând activitatea infracţională reţinută în sarcina acesteia prin actul de sesizare raportat la probatoriul administrat, instanţa constată că este dovedită parţial, urmând a fi excluse din ansamblul ilicit actele materiale ale infracţiunii de complicitate la abuz în serviciu contra intereselor publice din datele de: 15 februarie 2009, când se pretinde că a introdus în ţară, fără plata taxelor vamale, 2000 pachete ţigări cu ajutorul vameşei inculpate J. şi 23 februarie 2009, când se reclamă introducerea ilegală în ţară a 1.000 pachete ţigări, împreună cu inculpata H., cu sprijinul vameşului inculpat D.D. precum şi a actului material al infracţiunii de dare de mită din 17 ianuarie 2009, dată la care se reţine de către acuzare că i-a dat inspectorului vamal, inculpatul U.U. suma de 500 lei.

Privitor la primul act material, nu va fi reţinut în ansamblul ilicit cât timp presupusul autor al infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice, în persoana inculpatei J., nu a fost găsit vinovat de comiterea infracţiunii, nefiind identificate probe în susţinerea acuzaţiei aduse acesteia, aşa încât nici inculpata G. nu poate răspunde penal pentru comiterea de acte de complicitate la această infracţiune.

În ce priveşte fapta din 23 februarie 2009, când se pretinde că împreună cu inculpata H., a introdus ilegal în ţară 1.000 pachete ţigări, cu ajutorul vameşului inculpat D.D., nu va fi reţinută în sarcina inculpatei nefiind identificate la dosar probe certe care să confirme comiterea acesteia, argumentele fiind aceleaşi cu cele expuse cu ocazia analizării infracţiunii de abuz în serviciu imputată prin actul de sesizare inculpatului D.D., mai exact a actului material din aceiaşi dată, ce a fost înlăturat din ansamblul ilicit.

Cu privire la actul material al infracţiunii de dare de mită pretins a fi comis la data de 17 ianuarie 2009, la care se face referire tangenţial la fila 117 din rechizitoriu şi care îl vizează pe inculpatul U.U., nefiind identificate probe certe în sprijinul acestei acuzaţii, nu va fi reţinut în sarcina inculpatei, cu atât mai mult cu cât inculpatul Ciubotariu Ioan nici nu a fost trimis în judecată pentru infracţiunea corelativă de luare de mită de la această dată.

Cât priveşte celelalte acte materiale ale infracţiunii scop de introducere în ţară a unor cantităţi însemnate de ţigări, fără plata taxelor vamale, în complicitate cu inculpaţii lucrători vamali sau poliţişti de frontieră, instanţa reţine aceiaşi situaţie de fapt cu cea descrisă în actul de sesizare, conform căreia:

La data de 09 ianuarie 2009, inculpata a introdus în ţară cu ajutorul inculpatului vameş D.D. 2.000 pachete ţigări, în două rânduri, 500 pachete ţigări la ora 16:30 şi 1.500 pachete de ţigări la ora 18:15, relevante în reţinerea acestei situaţii de fapt fiind procesele-verbale de transcriere a convorbirilor telefonice dintre inculpată şi H. precum şi cele purtate de amândouă cu numita U. în intervalul orar 12:27:48 şi 15:25:13 (filele 428-455 vol. 21 ds. u.p.) în care discută despre câte ţigări să declare vameşilor ucraineni la întoarcerea în România şi câte grivne să le dea, convorbirile telefonice pe care le-a purtat cu martorul H.H.H. la orele 16:36:21 şi 16:52:15 (fila 464-465, 471-472 vol. 21 ds. u.p.) în care îi comunică martorului că a riscat la ucraineni şi urmează să-i aducă ţigările pe care le are la ea, convorbirea cu soţul său V.V. de la ora 16:57:38 (fila 479 vol. 21 ds. u.p.) în care îi cere acestuia să o ajute la descărcat şi căruia îi spune că urmează să se întoarcă la magazinul P. împreună cu H.H.H., cum a intrat în România pe artera dreaptă din Vama Siret şi că i-a dat vameşului 1 milion, iar agentului A.A.A.A. (de la paşapoarte) 50 lei. La aceste mijloace de probă se adaugă: situaţia intrărilor/ieşirilor în/din Ucraina a inculpatei (filele 305-309 vol. 12 ds. u.p.), fişa de evidenţă ianuarie 2009 semnată de inculpatul D.D. (fila 165 vol. 15 ds. u.p.), planificarea din tura de serviciu din data de 09 ianuarie 2009 a inculpatului (fila 168 vol. 15 ds. u.p.), situaţia intrărilor/ieşirilor în/din ţară a membrilor grupului infracţional din 09 ianuarie 2009 (fila 158 vol. 15 ds. u.p.).

La data de 10 ianuarie 2009, inculpata a introdus în ţară cu ajutorul inculpatului vameş O. 1500 pachete ţigări. Rezultă din probele administrate în cauză că, la data respectivă la ora 17.40.36, inculpata G. stabileşte cu H. să se deplaseze în Ucraina „o dată, ca ieri” şi pe urmă să facă o dată Shop-ul, precizând că nu-i trebuie mai mult ca ieri, că „ar fi minunat aşa ca ieri”.

Inculpatele au ieşit din Ucraina la orele 20 aprilie 27, respectiv la 20 iunie 40, stabilind să declare organelor vamale că au în autoturismele trei baxuri de ţigări.

La intrarea în ţară autoturismele acestora au fost verificate de vameşul inculpat O., fiind înregistrate în fişa sa de evidenţă, la ora 20.20 şi 20.35.

În discuţiile telefonice purtate de inculpate cu U., acestea discută despre împrejurările în care au trecut prin Vama Siret, prima dintre ele spunând cum de această dată a fost ajutată de „Coro”, exprimându-şi regretul că nu i-au dat nimic şefului de grupă din Punctul De Trecerea Frontierei Siret (agentul B.B.B.B.).

Din convorbirea purtată în dimineaţa zilei următoare la ora 11 august 59, inculpata îi spune martorului H.H.H. că i-a adus „doar” trei baxuri cu ţigări (1.500 pachete de ţigări), motivându-i că nu a putut mai mult pentru că în Vama Siret era şi vameşul E.E.E., iar la ucraineni era „jale”.

Din convorbirile menţionate, redate integral în actul de sesizare, rezultă cu prisosinţă că inculpata a introdus în ţară în complicitate cu vameşul O. cantitatea de 1.500 pachete ţigări.

Mijloacele de probă relevante care susţin situaţia de fapt reţinută sunt: fişa de evidenţă nr. 149 din 10.01 2009, completată de inculpatul O., procesele verbale de transcriere a convorbirilor telefonice dintre inculpată şi H. de la ora 20:20:29 (filele 133-134 vol. 22 ds. u.p.), dintre inculpată şi numita U. de la orele 20:58:40 (filele 143-148 vol. 22 ds. u.p.), dintre inculpată şi martorul H.H.H. din data de 11 ianuarie 2009, ora 11:08:59 (filele 158 vol. 22 ds. u.p.), şi dintre inculpată şi R. din data de 11 ianuarie 2009 ora 12:59:37 (filele 161-163 vol. 22 ds. u.p.).

La data de 18/19 ianuarie 2009, inculpata G. trece prin punctul vamal cantitatea de 2000 pachete ţigări, fapt pentru care i-a dat vameşului care a efectuat controlul maşinii, O. suma de 150 lei, situaţia de fapt prezentată în actul de sesizare fiind relevată îndeosebi de convorbirile telefonice purtate de membrii grupului infracţional din data respectivă, orele 18:11:11 (filele 401-402 vol. 24 ds. u.p.), 20:18:09, 20:26:45 (filele 19, 31 vol. 25 ds. u.p.), dintre inculpată şi soţul ei, V.V., de la orele 20:30:27, 20:33:50, 23:46:28, 23:52:23 (filele 32, 36, 108, 109 vol. 25 ds. u.p.), dintre inculpată şi vameşul O. de la ora 21:07:09, 00:04:56 (filele 41-42, 111 vol. 25 ds. u.p.), dintre inculpată şi H.H.H. de la ora 21:22:24 (filele 57-58 vol. 25 ds. u.p.), dintre inculpată şi U. de la ora 23:06:43 (filele 94-100 vol. 25 ds. u.p.), dintre inculpată şi Z. din 19 ianuarie 2009, ora 11:55:35 (filele 153-155 vol. 25 ds. u.p.) şi dintre inculpată şi H. din data de 19 ianuarie 2009, ora 12:41:03 (filele 156-157 vol. 25 ds. u.p.).

Astfel, data de 18/19 ianuarie 2009 (între orele 20.00 - 08.00) înainte de a pleca în Ucraina G., Y.Y.Y., U., Z. şi L. au discutat între ei despre lucrătorii vamali ce sunt de serviciu (conv. de la 20.18.09), despre faptul că trebuie să găsească pe cineva să stea permanent de pază pe traseu (conv. de la 18 noiembrie 11), despre faptul că în Vama Siret „este bine” şi pe artera dreaptă de intrare în ţară este de serviciu „O.” (conv. de la 20.26.45).

G. a fost însoţită în zona Vămii Siret de soţul său V.V., care fusese contactat de o persoană ca să-i cumpere țigări, inculpata spunând că nu o să ia de la ruşi din shop pentru că e scump, dar că va lua de la x.

După ce a ajuns la ucraineni, inculpata i-a relatat soţului său că a fost „chemată” de vameşul cu care s-a „împrietenit ieri”, după care îi cere să meargă la podul peste râul Siret ca să vadă dacă nu vin echipe de control, spunându-i apoi lui Z. că în vamă „acum este bine” şi că pe artera dreaptă este de serviciu O..

Conform evidenţelor Autorităţilor de Frontieră Ucrainene şi a Punctului de contact Porubne, inculpata a intrat din Ucraina în România prima dată la ora 19.39.36 fiind verificată din punct de vedere vamal de către vameşul O. la ora (poz. 3 din fişa de evidenţă - fila 365, vol.15 ds. u.p.).

Prin intermediul discuţiilor telefonice de la orele 20.30.27, 20.33.50 şi 21 iunie 16 purtate la telefon cu soţul său V.V., inculpata îi comunică faptul că pe traseul postvamal se efectuau controale de către poliţia rutieră însă speră că se va descurca, V.V. spunându-i să se ducă la H.H.H. să ducă ţigările, la scurt timp avertizând-o că a venit un echipaj cu un Jeep de la Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră Rădăuţi.

La ora 21 iulie 09 inculpata îl contactează telefonic pe vameşul O. informându-l în legătură cu prezenţa echipei de control pe traseu.

La ora 21.22.24, inculpata l-a sunat pe H.H.H. spunându-i că i-a dus 4 baxuri de ţigări şi că mai merge o tură.

Întrucât pe traseu ieşise o echipă de control (conv. de la ora 21.22.38) inculpata află de la soţul său că el stă la pândă, cerându-i acestuia să meargă la Postul de acces P 1 la „x (…)” - ag. O.O.O.O., soţul martorei O.O.O. şi să-i dea 50 lei ca să-l anunţe când pleacă „intervenţia”: (conv. de la ora 21.22.38).

Pentru a se deplasa a doua oară în Ucraina inculpata discută cu Z., V.V. şi U., stabilind că soţul acesteia le va informa despre echipele de control, că în vamă vor lucra cu vameşul .O., iar pe traseu cu ag. I.I..

La ora 00 aprilie 56 inculpata comunicată telefonic vameşului că a plecat echipa de control întrebându-l dacă poate să-l „viziteze”, acesta răspunzându-i „mai vorbim” şi înainte de a pleca spre Ucraina, inculpata se întâlneşte şi cu ag. I.I., ce era cu un autovehicul de serviciu la podul peste râul Siret (conv. de la 00 august 45 şi 01.16.37).

Conform evidenţelor Autorităţilor de Frontieră Ucrainene şi a Punctului de contact Porubne, inculpata a ieşit din Ucraina, a doua oară la ora 02 iulie 40 şi a fost verificată din punct de vedere vamal la intrarea în ţară de acelaşi vameş (poz. 31 din fişa de evidenţă), .După ce a trecut de Vama Siret s-a întâlnit cu agentul de poliţie, inculpatul I.I., căruia i-a spus că nu se mai duce a treia oară pentru că „deja bate la ochi” (conv. de la 02.56.07).

Modalitatea în care a fost controlată de vameşul O., este descrisă şi numitelor Z. (conv. din 19 ianuarie 2009 de la ora 11:55.35) şi H. (conv. din 19 ianuarie 2008 de la ora 12.41.03), respectiv că „a dansat” cu O., că nu are nici o problemă cu el, adăugând că pe viitor nu va mai aştepta în parcarea adiacentă Vămii Siret verificarea traseului şi plecarea echipelor de control, ci la magazinul Shop între vămi.

Mijloacele de probă menţionate dovedesc fără putinţă de tăgadă că inculpata în complicitate cu inculpatul O. a introdus la data menţionată cantitatea de 1.500 pachete ţigări (3 baxuri), peste plafonul prevăzut de dispoziţiile vamale şi fără plata taxelor vamale aferente cantitatea de ţigări menţionată, pentru acest lucru, dând vameşului suma de 150 lei.

Pe lângă convorbirile telefonice la care s-a făcut referire, instanţa de fond are în vedere la stabilirea situaţiei de fapt şi următoarele mijloace de probă: planificarea în serviciu a vameşului O. din datele de 10 ianuarie 2009 (fila 480, vol. 21 ds. u.p.), 18/19 2009 (filele 84 şi 164, vol. 22 ds. u.p.) şi 18/19 ianuarie 2009 (fila 20, vol. 25 ds. u.p.), situaţia intrări/ieşiri în/din Ucraina a membrilor grupului infracţional din datele menţionate (filele 130, vol. 25 ds. u.p.), proces-verbal privind convorbirile telefonice şi activităţile desfăşurate de inculpată precum şi a membrilor grupului infracţional sprijiniţi de acesta, fişa postului inculpatului (vol. 2 ds. u.p.), tabel nominal cu telefoanele vameşilor din Punctul de Trecerea Frontierei Siret, situaţia intrări/ieşiri în/din ţară a inculpatei G. din perioada 20 decembrie 2008 - 21 februarie 2009 (162 tranzitări ale frontierei în 100 zile).

La data de 11/12 ianuarie 2009, inculpata introduce în ţară împreună cu H. 6 baxuri de ţigări, câte 1500 pachete de ţigări fiecare, în complicitate cu vameşul F. faptă dovedită, între altele, cu: convorbirile telefonice purtate cu numitul H.H.H. de la orele 18:46:10 şi 19:31:13, fişa de evidenţă nr. 169 întocmită de inculpatul vameş N. în care la poziţiile 6 şi 7 şi 22, 23 sunt trecute autoturismele cu care cele 2 inculpate au tranzitat frontiera de stat, convorbirile telefonice dintre inculpată şi H. de la orele 19:08:23, 19:16:13, 19:40:21, 20:06:35, 21:24:23 (vol. 22 dos. u.p.), convorbirea telefonică dintre inculpată şi vameş F. de la ora 21:11:34, evidenţa intrări/ieşiri a inculpatelor G. şi H. în Ucraina (vol. 12 dos. u.p.), planificarea în serviciu a vameşului N. în tura din 11/12 ianuarie 2009.

Rezultă din probele enumerate că, la data de 11 ianuarie 2009, inculpata, după ce a discutat cu martora Z. despre faptul că va pleca în Ucraina pe tura de noapte când vor fi de serviciu inculpaţii A. şi N., decide ca împreună cu H. să înceapă deplasarea pe tura de zi, în jurul orei 20, când se schimbă turele, având în vedere şi faptul că de serviciu, pe tura de zi, la poliţia de frontieră, era şi agentul de poliţie inculpat I.I., cu care a discutat la telefon pentru a-şi coordona acţiunile. Cele două inculpate s-au deplasat în Ucraina spre sfârşitul turei de serviciu din 11 ianuarie 2009 (la orele 18 mai 32 şi 18.52.08), pentru a se putea întoarce în România pe tura de noapte din 11/12 ianuarie 2009, când inculpatul şi ofiţerul A. erau de serviciu.

În noaptea respectivă inculpata şi H., conform evidenţelor de la Punctul de contact Porubnoe, au intrat/ieşit în/din Ucraina de patru ori, putând fi identificate doar cantităţile de ţigări introduse în ţară la prima deplasare, când au intrat în România la 18.40.52, respectiv la 19.21.29.

Întrucât aflase că pe traseu şi-a făcut apariţia o echipă de control de la Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră Rădăuţi, inculpata i-a cerut lui H.H.H. să vină înaintea sa, pentru că este „intervenţia” pe drum şi doreşte să-i asigure intrarea în parcarea adiacentă Vămii Siret.

Apoi, la ora 19.31.13, îi comunică acestuia că trece pe la dânsul şi să-i pregătească banii pentru 6 baxuri de ţigări.

Cele două inculpate au fost controlate la intrarea în ţară de inculpatul N., care a menţionat în fişa de evidenţă 169, la poz. 6 şi 7 autoturismele cu au tranzitat frontiera de stat fără a efectua verificările vamale în mod corespunzător. Pentru a nu lua măsuri de confiscare a ţigărilor pe care le transporta cu autoturismul, inculpata i-a dat vameşului F. suma de 100 lei, la fel procedând şi cu inculpatul A. .După ce a intrat în ţară inculpata i-a spus numitei H. că a trecut de vama ucraineană şi a dat autorităţilor vamale ucrainene sume de bani stabilind să mai facă o deplasare (conv. tel. de la ora 19 august 23).

După ce au intrat în România, la ora 19.40.21, inculpata s-a consultat cu H. în legătură cu preţul unui bax de ţigări cartonate de provenienţă ucraineană, spunând că îi va duce ţigările lui H.H.H., programând o nouă deplasare în ţara vecină după schimbarea turei.

În timp ce se afla în Vama Siret, pentru a ajunge în ţara vecină, inculpata i-a comunicat inculpatei H. că a vorbit cu vameşul inculpat N. şi cu insp. pr. inculpat A. (conv. de la 20 iunie 35):

Activităţile desfăşurate în vamă de inculpată faptul că este de serviciu „moş H.” şi este tura lui „T”, îi sunt apoi comunicate numitei U., la ora 21.20.33. Totodată H. povesteşte cum a fost şi ea controlată de vameşul N., îşi exprimă dorinţa de a mai merge o dată şi de a-i pune „un pic mai mult numai să fie mulţumit”.

La data de 14 ianuarie 2009, inculpata introduce în ţară cu sprijinul aceluiaşi vameş cantitatea de 1.500 pachete ţigări, faptă descrisă la filele 92-95 din rechizitoriu şi dovedită cu evidenţa intrări/ieşiri din Ucraina a inculpatei, conv. tel. cu inculpatul N. de la orele 16:10:02, 17:02:03, 18:57:04, conv. tel. cu L. 16:12:50, conv. tel. cu A. de la 18:28:42 - imaginile surprinse de camera de luat vederi din Vama Siret din 14 ianuarie 2009 ora 16:34:34, fişa de evidenţă nr. 206 întocmită de inculpatul N., conv. tel. dintre inculpată şi numita U. de la 18:52:46 din data de 15 ianuarie 2009 (fila 396-402 vol. 23 ds. u.p.). Din aceste probe rezultă că inculpata s-a deplasat de mai multe ori în Ucraina în data respectivă, la trecerea prin vamă de la orele 16:34:34 autoturismul condus de aceasta nefiind controlat de vreun vameş întrucât nu a staţionat, ora de ieşire, conform camerelor de luat vederi amplasate în Vama Siret, fiind 16:34:35. Cu toate acestea, în fişa de evidenţă a inculpatului (fila 260, vol. 15 ds. u.p.), la poziţia 45, figurează înregistrat autoturismul cu numărul de mai sus, din convorbirea telefonică purtată de inculpată cu U. la ora 18:52:46 rezultând că aceasta a tranzitat Vama Siret având în maşină 1.500 pachete de ţigări (150 cartuşe). Împrejurarea este confirmată şi prin aceea că inculpatul N. o apelează pe G. la ora 18:57:04, aceasta confirmându-i că a trecut deja şi este bine.

La data de 17 ianuarie 2009, inculpata introduce în ţară 2000 pachete ţigări cu sprijinul inculpatului E.E. (faptă descrisă la fila 113 rechizitoriu).

Din probele administrate în cauză, respectiv procesele verbale privind convorbirile telefonice şi activităţile desfăşurate de inculpatul E.E. precum şi de membrii grupului infracţional şi procesele verbale de transcriere a convorbirilor telefonice interceptate autorizat a membrilor grupului infracţional din data de 17 ianuarie 2009 (vol. 2, 24, 29 ds. u.p.), fişele de evidenţă din 17 ianuarie 2009 (vol. 17 ds u.p.) planificarea pe turele de serviciu a vameşilor la datele respective (vol. 17, 24 ds. u.p.), fişa postului inculpatului (filele 378-383 vol. 2 u.p.), evidenţele autorităţilor de frontieră ucrainene privind ieşirile şi intrările în şi din Ucraina a inculpatei, imaginile camerelor de luat vederi amplasate în Vama Siret, instanţa reţine că la data respectivă inculpata G. s-a deplasat în Ucraina, între orele 14:56:37 - 15:52:23, cu autoturismul, dată la care au mers în Ucraina şi numitele Y., Y.Y.Y. şi Z.

Intrând pentru prima dată în ţară în acea zi, a fost controlată de vameşul E.E., care consemnează în fişa de evidenţă din tura respectivă evident în mod intenţionat eronat ora 14.15 ca fiind cea a controlului (fişa de evidenţă - fila 332, vol. 15 ds u.p.), cât timp inculpata a intrat în ţară începând cu ora 15.52.23. În timp ce se afla încă în Ucraina, inculpata i-a comunicat telefonic martorului N.N. că nu a găsit ţigări de care vroia el dar că îi aduce o tură „din alea tari” cu preţul de 21.500 şi că ulterior nu-i va mai aduce ţigări pentru că se va supăra pe ea altă persoană ce achiziţiona de la ea ţigări, aspecte ce rezultă din convorbirea telefonică de la ora 15:32:33 (filele 156-157, vol. 24 ds. u.p.)

După ce inculpatul E.E. a dat liber de vamă autoturismului BT-04-CXI, inculpata a ieşit din Vama Siret, timp în care a discutat cu inculpatul I.I. în legătură cu prezenţa unor echipe de control în vamă.

La ora 16:14:35, martorul N.N. îi cere inculpatei să ducă ţigările la domiciliul cumnatei sale U.U.U.U., indicându-i locaţia acesteia (filele 173-174, vol. 24 ds. u.p.).

În convorbirea telefonică de la ora 16:30:43,(filele 178-179, vol. 24 ds. u.p.) inculpata îi spune soţului ei, V.V., că „am terminat tortul, gata, cu 4 cireşe întrânsul, că a venit la Ghiţă, care a sunat-o, şi se duce repede înapoi”, „că el mi-o dat şi mai mult numai să vin la dânsul”.

Pentru a putea intra cu ţigările în ţară, în număr de 2.000 de pachete (200 cartuşe) faţă de expresia folosită de inculpată în discuţia telefonică „tort cu 4 cireşe întrânsul”, inculpata i-a dat vameşului E.E. suma de 150 lei, în schimbul căreia acesta nu a efectuat control la autoturism şi pe cale de consecinţă, nu a dispus confiscarea ţigărilor, aspect confirmat în cadrul discuţiei telefonice pe care a purtat-o la data de 18 ianuarie 2009 ora 08:57:42 cu inculpata H., discuţie redată la fila 115 rechizitoriu, inculpata făcând afirmaţia „vor bani (…) .da, ieri i-am dat 1,5 lui E.E., ştii?” (filele 337-339, vol. 24 ds. u.p.).

- la data de 13 februarie 2009, inculpata, în complicitate cu vameşul G.G. introduce în ţară 500 pachete ţigări, fără plata taxelor vamale şi fiscale. Fapta este descrisă la filele 151-155 din rechizitoriu şi este dovedită cu: planificarea în serviciu din 13 februarie 2009 a vameşilor pe sensul de intrare în ţară şi planul de acţiune al turei de serviciu (filele 204-206 vol.16 ds. u.p.), fişa de evidenţă din 13 februarie 2009 semnată de vameş (fila 189 vol. 16 ds. u.p.), evidenţa autorităţilor vamale ucrainene din care rezultă că inculpata a intrat în ţară la orele 15.22.46, procesul verbal de transcriere a convorbirilor telefonice purtate de inculpată cu: L. (ora 15.39.23) cu soţul V.V. orele 15.59.09, cu T.T. orele 16 ianuarie 49, 16 iunie 45, cu N.N. de la orele 16 martie 29, 16 august 35, 16 octombrie 56 şi din dimineaţa zilei următoare, 14 februarie 2009, orele 8.51.21, cu U. ora 16 noiembrie 48 (filele 350-364 vol.27 ds. u.p., filele18-19, vol. 28 ds. u.p.), procesul verbal de contravenţie încheiat de către organele de poliţie în data de 13 februarie 2009, pe numele inculpatei G. căreia i se confiscă un număr de 100 pachete ţigări (10 cartuşe) ce au fost predate pe bază de dovadă Poliţiei mun. Rădăuţi, camera de corpuri delicte, (filele 244-247 vol. 5 ds. u.p.), fişa postului inculpatului (filele 181-187 vol. 4 ds. u.p.).

Rezultă din analiza şi interpretarea coroborată a probelor menţionate că, la data de 13 februarie 2009 inculpata a introdus prin Punctul Vamal Siret cu ajutorul vameşului G.G. care i-a dat liber de vamă la ora 15.25, deşi aceasta avea în maşină 500 pachete de ţigări (50 cartuşe), fiind depistată la scurt timp, pe strada din oraşul Siret, transportând această cantitate de ţigări, ocazie cu care i-au fost confiscate doar 10 cartuşe de ţigări de provenienţă ucraineană, din convorbirea telefonică purtată de cu numitul L. rezultând că agentul constatator nu a efectual un control amănunţit al autovehiculului, confiscând cantitatea de ţigări pe care ea a declarat-o ”băiatul îi de treabă, mă cunoaşte, nu m-o mai controlat, o mers pe cât am spus eu”.

La data de 15/16 februarie 2009 - inculpata introduce în ţară în complicitate cu inculpatul vameş F.F. cantitatea de 1250 pachete ţigări.

Din probele propuse în dovedirea acestui act material, respectiv evidenţa intrărilor şi ieşirilor în/din Ucraina din data de 15/16 februarie 2009 a inculpatei comunicată de autorităţile vamale ucrainene (fila 307, vol. 12 ds. u.p.), planificările în serviciu în Vama Siret din tura de noapte 15/16 februarie 2009 (filele 250-251, vol.16 ds. u.p.) procesul verbal de redare în rezumat a convorbirilor telefonice ale inculpatului F.F. sau despre acesta (filele 158-162, vol. 4 ds. u.p.) fişa de evidenţă nr. 820/90 (fila 253, vol. 16 ds. u.p.) şi fişa postului inculpatului (filele 155-162 vol. 4 ds. u.p.), instanţa reţine că la data critică inculpata a introdus în ţară produse accizabile peste plafonul legal.

Astfel, rezultă din probele menţionate că inculpata, care se deplasa frecvent în ţara vecină, se cunoştea cu vameşul, autoturismul cu care se deplasa figurând şi în zilele anterioare pe fişele de evidenţă întocmite de acesta (filele 6, 7, 176 vol. 16 ds. u.p.) astfel că un control de circa 1 minut şi fără deschiderea tuturor portierelor maşinii astfel cum presupune un control, chiar şi prin sondaj, deşi se impunea unul amănunţit inculpata nefiind la prima trecere prin vamă în ziua respectivă, duce la concluzia că acea verificare a fost una de formă, fără nici o preocupare de a descoperi eventuale practici ilegale privind introducerea de mărfuri supuse taxelor vamale, efectuată doar pentru că existau pe artera de intrare în ţară camere de luat vederi. Cu certitudine la data şi ora respectivă inculpata a introdus în mod ilegal în ţară ţigări de provenienţă ucraineană şi într-o cantitate ce depăşea cu mult plafonul vamal având în vedere discuţiile telefonice purtate de aceasta după intrarea în ţară cu inculpata A.A. la orele 22 martie 10, 22 mai 01, 22 august 27 şi cu inculpatul I.I. la orele 22,38.54, 22.40.29 (filele 147-151, vol. 28 ds. u.p.) şi prin care urmărea să afle dacă pe drum sunt controale, discuţii care nu ar fi avut loc dacă în maşină nu ar fi avut produse sustrase de la controlul vamal. Este de observat că ora la care inculpatul a consemnat în fişa de evidenţă efectuarea controlului este ulterioară celei la care inculpata a discutat cu inculpata A.A., despre echipele de control de pe traseu, demonstrându-se şi cu această ocazie practica inculpaţilor vameşi în acest sens, aceea de a menţiona în fişe o altă oră decât cea a controlului, respectiv după ce se asigurau că nu a fost depistată cantitatea de ţigări în maşinile traficanţilor. Cât priveşte cantitatea de ţigări introdusă în ţară cu sprijinul inculpatului instanţa reţine, din interpretarea expresiei „doi virgulă cinci” că este vorba de două baxuri şi jumătate (1.250 pachete de ţigări) având în vedere limbajul codificat folosit de traficanţii de ţigări, cifrele folosite în discuţiile telefonice pentru a exprima cantitatea de ţigări indicând numărul baxurilor şi nu al pachetelor sau cartuşelor, fiind de neconceput ca inculpata G. să fi introdus în ţară „doi virgulă cinci”pachete de ţigări sau 2,5 cartuşe de ţigări relevantă în acest sens fiind convorbirea telefonică din data de 14 martie 2009, ora 15.40.16 cu inculpatul L. în cadrul căreia afirmă că a adus din Ucraina, 10 cartuşe „ca să-i iasă drumul” (filele 177-178, vol.30 ds. u.p.).

La data de 21 martie 2009, inculpata introduce în ţară cu sprijinul inculpatului K., 1.480 pachete ţigări, probele administrate în cauză, relevând că în seara de 20 martie 2009 între orele 20.35-21:15 inculpata s-a deplasat prima dată în Ucraina fiind controlată la intrarea în ţară de inculpatul K. la ora 21:27 (fişa de evidenţă). A doua oară s-a deplasat în Ucraina la ora 22:48:15, iar înainte de a se întoarce în ţară l-a sunat pe inculpatul A. care îi spune să vină la „camera a doua aicea”. După 7 minute, respectiv la ora 03:07:23, inculpata intră în România pentru a doua oară şi cu toate că pe artera de intrare erau 2 lucrători vamali, unul verificând singura maşină care se afla pe arteră, K.K.K.K., care o însoţea pe inculpată, a intrat în ghereta vameşilor de unde a ieşit inculpatul K. care s-a îndreptat spre autoturismul. Autoturismul a staţionat pentru control 5 minute şi 6 secunde, inculpatul verificând interiorul portbagajului, deschizând portierele stânga faţă spate, după care acordă liber de vamă, conform fişei de evidenţă.

După ce a ieşit din vamă, inculpata G., observând o echipă de control cu girofarurile aprinse, staţionată în dreptul Staţiei Peco Severin, a intrat cu autoturismul în parcarea Vămii Siret şi l-a contactat telefonic pe inculpatul A. la ora 03:16:56 căruia îi spune „e ceva la Seve”(Peco Severin). Inculpatul A. s-a deplasat la Staţia Peco Severin, din apropierea vămii constatând că nu era nimeni acolo, fapt pe care i-l comunică inculpatei care îi cere să vină către ea în parcarea vămii, pentru că îi este frică, acesta răspunzându-i să stea acolo că va ajunge şi el.

Între timp, K.K.K.K. discută la telefon cu numitul V.V., unchiul său şi soţul inculpatei, căruia îi spune că este în barul aferent parcării vămii cu o echipă de control şi nu ştie unde este G., care a lăsat-o cu două sacoşe de ţigări în bar, unde au venit şi „mascaţii”.V.V. îi cere să declare că a cumpărat ţigările pentru el din România de la un rus cu o motocicletă, apoi află că celor două le sunt confiscate ţigările (convorbirile de la orele 03:24:26, 03:31:28, 03:39:21, 03:45:09, 03:58:59- filele 281-292, vol. 31 ds. u.p.).

Aşadar, s-a dovedit în cauză că, la scurt timp (8 minute) după ce maşina în care se afla inculpata a fost controlată de inculpatul K., în interiorul acesteia s-a găsit o însemnată cantitate de ţigări de provenienţă ucraineană, relevant în dovedirea faptului că inculpata avea în maşină ţigări într-o cantitate ce depăşea plafonul vamal fiind împrejurarea că nici faptul că deşi, la momentul intrării maşinii în vamă erau pe artera de circulaţie doi vameşi care ar fi putut controla maşina, astfel cum s-a putut observa din imaginile camerelor de luat vederi din vamă, după ce numita K.K.K.K. intră în ghereta vameşilor, iese inculpatul care merge direct la maşina celor două, fapt din care se poate deduce că între inculpat şi aceste persoane a existat o înţelegere în sensul ca el să controleze autoturismul în discuţie. În plus inculpatul verificase acelaşi mijloc de transport şi cu câteva ore înainte, aspect consemnat în fişa de evidenţă, fapt ce relevă că nu era străin de preocupările inculpatei pe linia traficului de ţigări, că o cunoştea pe inculpată, în agenda telefonică a acesteia fiind înregistrat numele său.

În drept, faptele inculpatei care, în perioada ianuarie - martie 2009, a introdus în ţară prin Vama Siret cu ajutorul inculpaţilor menţionaţi, dar şi cu acceptul şi sprijinul inculpatului A. şi a inculpatului I.I. cantităţile de ţigări arătate, respectiv 13.730 pachete de ţigări, cauzând un prejudiciu bugetului de stat constând în contravaloarea taxelor vamale şi fiscale aferentei, întruneşte atât sub aspectul laturii obiective cât şi a celei subiective elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la abuz în serviciu în forma continuată prev. de art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969, dispoziţii legale în vigoare la data comiterii faptelor. Cât priveşte celelalte 7 acte materiale ale infracţiunii de dare de mită, respectiv:

- din data de 09 ianuarie 2009 vizând pe inculpatul D.D. căruia inculpata i-a dat suma de 100 lei (un milion lei vechi) pentru a-i permite să introducă în ţară, fără plata taxelor vamale cantitatea de 2000 pachete ţigări;

- din data de 11/12 ianuarie 2009 vizând pe inculpatul F. căruia i-a dat suma de 100 lei (un milion lei vechi) pentru a-i permite să introducă în ţară cantitatea de 1.500 pachete ţigări, fără plata taxelor vamale;

- din data de 11/12 ianuarie 2009 vizând pe inculpatul S.S. pentru suma de 50 lei (cinci sute mii lei vechi) pentru a nu dispune confiscarea cantităţii de1.500 pachete ţigări;

- din data de 11/12 ianuarie 2009 vizând pe inculpatul A. pentru suma de 100 lei (un milion lei vechi) pentru a nu dispune confiscarea cantităţii de 1.500 pachete ţigări;

- din data de 17 ianuarie 2009, când i-a dat inculpatului E.E. 150 lei pentru a nu dispune confiscarea cantităţii de 2000 pachete ţigări;

- din data de 18/19 ianuarie 2009, când i-a dat inculpatului O. 150 lei pentru a nu dispune confiscarea cantităţii de 2000 pachete ţigări;

- din 15 martie 2009, când i-a dat inculpatului S.S. 100 lei pentru ca acesta să nu sesizeze lucrătorii vamali pentru a efectua un control amănunţit asupra autoturismelor cu care inculpata şi H. s-au deplasat sau să nu sesizeze echipele de control de pe traseul post vamal în vederea confiscării unei cantităţi nedeterminată de ţigări introduse în ţară cu eludarea taxelor vamale şi fiscale.

Instanţa de fond reţine aceiaşi situaţie de fapt cu cea descrisă în actul de sesizare, împrejurările şi modalitatea comiterii acestora precum şi probele care dovedesc situaţia de fapt fiind relevate cu ocazia analizei elementelor constitutive ale infracţiunilor corelative de luare de mită reţinute ca fiind săvârşite de fiecare dintre vameşii şi poliţiştii de frontieră, inculpaţii mai sus menţionaţi, argumentele prezentate şi care au stat la baza stabilirii vinovăţiei acestora fiind valabile şi în cazul inculpatei.

În drept, fapta inculpatei G. care, în perioada ianuarie-martie 2009, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a oferit diferite sume de bani lucrătorilor vamali D.D., F., E.E., O. şi poliţiştilor de frontieră A. şi S.S. pentru a-i permite să introducă în ţară cantităţile de ţigări mai sus arătate şi a nu lua măsuri de confiscare a acestora, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de dare de mită prev. de art. art. 255 C. pen. din 1969 rap. la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969.

Participarea inculpatei la activităţile ilicite prezentate, în relaţie cu ceilalţi inculpaţi menţionaţi relevă, fără putinţă de tăgadă, apartenenţa sa la grupul infracţional în care inculpatul A. a avut rolul de lider, iar inculpaţii poliţişti de frontieră şi vameşi implicaţi în aceste activităţi au fost cei care au aderat şi sprijinit activitatea grupului, alături şi de alte persoane, apropiate inculpatei şi care patrulau pe traseul postvamal pentru a se evita confiscarea ţigărilor de provenienţă ucraineană.

Aşadar activitatea sa infracţională se circumscrie şi ariei de cuprindere a infracţiunii mijloc prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2000, elementele constitutive ale acesteia fiind întrunite atât sub aspectul laturii obiective cât şi a celei subiective.

La urmărirea penală inculpata G. s-a prevalat de dreptul la tăcere, în instanţă susţinând că nu se face vinovată de comiterea niciuneia dintre infracţiunile reţinute în sarcina sa. A afirmat că a mers de mai multe ori în Ucraina, chiar şi de 2, 3 ori pe zi, cu maşina proprietate personală, de unde aducea ţigări, cel mult 15 cartuşe, care, de cele mai multe ori, erau reţinute în vamă. O singură dată a reuşit să treacă 8 cartuşe de ţigări care i-au fost confiscate pe traseu întrucât, cu ocazia controlului în vamă, în bagaje nu au fost depistate acele ţigări deoarece le împărţea în mai multe locuri din maşină. A mai arătat că îi cunoaşte pe o parte dintre poliţiştii de frontieră şi lucrătorii vamali ale căror numere de telefon le avea în agenda telefonică, fiindu-i comunicate de la persoane care treceau prin vamă. A recunoscut că a purtat convorbiri telefonice cu S., I.I., A., O.O., cărora le făcea mici servicii, spre exemplu inculpatului Cuzencu i-a adus pastile din Ucraina, dar că nu a dat niciodată acestora bani pentru a tranzita vama. A recunoscut că a purtat numeroase convorbiri telefonice cu diferite persoane care se deplasau, de asemenea, des în Ucraina în scopul de a afla dacă este aglomerat sau nu în cele două vămi. Referitor la cifrele pe care le folosea în convorbirile purtate cu diferite persoane şi care au fost interpretate de parchet ca fiind exprimarea unor sume de bani sau cantităţi de ţigări, a arătat că făcea astfel de afirmaţii în special către soţul ei pentru a face economii personale şi a justifica faţă de acesta banii cheltuiţi. În legătură cu posibilitatea de a achiziţiona ţigări de la magazinele P. şi a le introduce în ţară a susţinut că a cumpărat ţigări de la aceste magazine, în limita a 10 cartuşe, şi când intra în Ucraina cu aceste ţigări le ascundea bine în maşină pentru a nu-i fi confiscate de vameşii ucraineni, ţigări pe care le vindea în acea ţară sau le dădea cadou la cunoştinţele din Ucraina. (filele 358-362 vol. III ds. inst.).

Susţinerile inculpatei sunt contrazise de probele administrate în cauză şi care relevă dincolo de orice îndoială că, prin ampla activitate ilicită desfăşurată, în complicitate cu funcţionarii publici din vamă care şi-au încălcat atribuţiile de serviciu fiind deseori stimulaţi de aceasta, dar şi cu ajutorul celorlalţi membri ai grupului infracţional a introdus în ţară cantităţi mari de ţigări, prejudiciind statul cu sume importante de bani constând în plata taxelor vamale şi fiscale aferente.

XIX. În sarcina inculpatei H. s-a reţinut comiterea, în concurs real, a infracţiunilor de:

2. dare de mită. prev. de art. 255 C. pen. din 1969 rap. la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. din 1969.

3. iniţierea sau constituirea ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui grup infracţional, în vederea săvârşirii de infracţiuni, prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003.

Primul act material al infracţiunii scop ce i se impută inculpatei constă în introducerea în ţară la data de 09 ianuarie 2009 a 3.000 pachete de ţigări cu sprijinul lucrătorului vamal O. Cu ocazia convorbirii telefonice purtată cu G. la ora 10:39:09 (filele 421-422, vol. 21 ds. u.p.), inculpata îi comunică faptul că a discutat cu vameşul O., care a asigurat-o că va fi „acolo unde trebuie” şi că „vremea este relativ bună”. Inculpatele au intrat în Ucraina la ora 12.44.46, respectiv 12.59.56, cu autoturismele după ce au discutat la telefon între ele, precum şi cu U., despre câte ţigări să declare vameşilor ucraineni la întoarcerea în România (conv. de la 12.27.48, 12.54.12 şi 13.17.39). În tot acest timp G., H., Y., Y.Y.Y. şi Z. au ţinut legătura telefonic între ele, discutând despre activităţile ce le desfăşoară vameşii ucraineni, câte ţigări să le declare acestora, cu câte cartuşe le permit aceştia să iasă din Ucraina şi câte grivne le-au dat organelor de control (conv. de la 13.37.04, 13.51.03, 13.52.02, 13.54.48, 13.56.46, 14 iunie 11, 15.19.22, 15.21.52, 15.22.31, 15.25.13).

G. a fost controlată la intrarea în ţară în Vama Siret de lucrătorul vamal inculpat D.D., la ora 16.30, iar autoturismul inculpatei de vameşul O. la ora 17:22., conform fişei de evidenţă semnată de acesta, fapt care confirmă că susţinerile sale conform cărora a discutat cu vameşul înainte de a pleca în Ucraina au avut loc. Că inculpata a avut în maşină, în momentul controlului efectuat de vameş o cantitate de ţigări peste plafonul vamal deşi trebuia să procedeze la confiscarea ţigărilor ce depăşea cantitatea de 40 de ţigarete rezultă din faptul că cele două inculpate, după ce au intrat în ţară, au rămas în parcarea adiacentă vămii, neputând să ducă ţigările la locul de descărcare întrucât între orele 18:00-19:00, pe drumul E85, a fost instituit un punct de control format din poliţişti de frontieră de la Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră Rădăuţi şi Serviciul Poliției de Frontieră Siret, aspect ce rezultă din convorbirea dintre G. şi M. de la orele 18:43:48, căruia G. îi cere să o ajute cu informaţii despre echipa de control (filele 491-492 vol. 21 ds. u.p.).

Din convorbirile telefonice de a doua zi, purtate de inculpată cu G. (ora 10 septembrie 29) şi dintre G. şi N.N. (ora 13.38.09) rezultă că inculpata cumpărase în ziua precedentă, înainte de a fi controlată de vameşul O., ţigări de la Shop (magazinul P. din Vama Siret), cerându-i inculpatei G., să-l sune pe H.H.H., să-i ceară să verifice dacă, la ultimul transport nu au ajuns la acesta 8 cartuşe, întrucât nu-i „ies”, existând posibilitatea să fi fost o greşeală când s-au numărat şi încărcat la Shop.

Aşadar, cât priveşte cantitatea de ţigări introdusă în ţară de inculpată la această dată cu ajutorul inculpatului vameş menţionat, nu rezultă din probele propuse de parchet, numărul de 3000 pachete, aşa încât se va reţine aferent acestui act material al infracţiunii de complicitate la abuz în serviciu contra intereselor publice o cantitate nedeterminată de ţigări.

Actul material din data de 11/12 ianuarie 2009, descris la filele 66-72 din rechizitoriu, constă în aceea că inculpata a introdus în ţară prin punctul vamal cantitatea de 1500 pachete ţigări de provenienţă ucraineană, cu ajutorul inculpatului vameş N., fără plata taxelor vamale şi fiscale, relevante în dovedirea acestei situaţii de fapt fiind: convorbirile telefonice dintre G. şi numitul H.H.H. de la orele 18:46:10 şi 19:31:13, fişa de evidenţă nr. 169 întocmită de vameş în care la poziţiile 6 şi 7 şi 22, 23 sunt trecute autoturismele cu care cele 2 inculpate au tranzitat frontiera de stat, convorbirile telefonice dintre inculpate de la orele 19:08:23, 19:16:13, 19:40:21, 20:06:35, 21:24:23 (vol. 22 dos. u.p.), convorbirea telefonică dintre G. şi vameşul N. de la ora 21:11:34, evidenţa intrări/ieşiri inculpatei în Ucraina (vol. 12 dos. u.p.), planificarea în serviciu a vameşului F. în tura din 11/12 ianuarie 2009. Rezultă din probele enumerate că la data de 11 ianuarie 2009 inculpata s-a deplasat cu G. în Ucraina pentru a se putea întoarce în România pe tura de noapte din 11/12 ianuarie 2009, când inculpatul vameş F. şi ofiţerul inculpat A. erau de serviciu.

În noaptea respectivă, împreună cu G., conform evidenţelor de la Punctul de contact Porubne, a intrat/ieşit în/din Ucraina de patru ori, putând fi identificate doar cantităţile de ţigări introduse în ţară la prima deplasare, când au intrat în România la 18.40.52, respectiv la 19.21.29.

Întrucât G. a fost informată, la ora 18.46.10, că pe traseu şi-a făcut apariţia o echipă de control de la Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră Rădăuţi, i-a cerut lui H.H.H. să vină înaintea sa, pentru că este „intervenţia” pe drum şi doreşte să-i asigure intrarea în parcarea adiacentă Vămii Siret.

Apoi, la ora 19.31.13, G. a revenit şi i-a spus acestuia că trece pe la dânsul şi să-i pregătească banii pentru 6 baxuri de ţigări.

Cele două inculpate au fost controlate la intrarea în ţară de vameşul F., care a menţionat în fişa de evidenţă 169, la poz. 6 şi 7 autoturismele, ce au tranzitat frontiera de stat dar nu a efectuat verificările vamale în mod corespunzător şi chiar dacă acestea transportau cantităţi mari de ţigări, care puteau cu uşurinţă fi depistate, cu toate că i-au declarat că deţin cantităţi mult mai mari decât prevăd reglementările vamale, nu a întocmit acte de constatare a contravenţiilor şi de confiscare a produselor accizabile. Pentru a-şi încălca atribuţiunile de serviciu şi a nu dispune efectuarea unui control amănunţit precum şi confiscarea cantităţii de 1.500 pachete ţigări pe care le transporta cu autoturismul, inculpata G. a dat lucrătorului F. suma de 100 lei iar inculpatului A. i-a dat aceeaşi sumă de 100 lei, în aceleaşi împrejurări, pentru ca şi acesta să-şi încalce atribuţiunile de serviciu şi să nu solicite efectuarea unui control amănunţit asupra autoturismului inculpatei, fie în incinta Biroului Vamal Siret, fie ulterior pe artera de comunicaţie pe care urma să se deplaseze.

După ce a intrat în ţară, G. i-a spus inculpatei că a trecut de vama ucraineană şi a dat autorităţilor vamale ucrainene sume de bani stabilind să mai facă o deplasare (convorbirea de la ora 19 august 23 cu G.).

Tot inculpata G., la ora 19.16.13 i-a spus inculpatei că în Vama Siret a fost controlată superficial de vameşul inculpat F. „aşa-n mare, nu a tras, nu nimic”, i-a declarat că are 150 cartuşe de ţigări (trei baxuri de ţigări), şi i-a dat 100 lei, iar 50 lei i-a dat poliţistului de frontieră

După ce au intrat în România, la ora 19.40.21, G. s-a consultat cu inculpata în legătură cu preţul unui bax de ţigări cartonate de provenienţă ucraineană, spunând că îi va duce ţigările lui H.H.H., programând o nouă deplasare în ţara vecină după schimbarea turei.

În timp ce se afla în Vama Siret, pentru a ajunge în ţara vecină, inculpata G. i-a comunicat că a vorbit cu vameşul inculpat N. şi cu insp. pr., inculpat A. (conv. de la 20 iunie 35):

Atât inculpata cât şi G. au fost controlate de vameşul N., care a menţionat în fişa sa de evidenţă nr. 169, la poz. 22 şi 23 autoturismele cu care cele două au intrat în România. Pentru că i-a permis intrarea în ţară cu ţigări G. i-a data vameşului suma de 150 lei (conv. de la 21.18.51):

Activităţile desfăşurate în vamă de inculpata G.,, faptul că este de serviciu „moş Colea” şi este tura lui „T”, îi sunt apoi comunicate numitei U., la ora 21.20.33. Totodată inculpata povesteşte cum a fost şi ea controlată de vameşul N., îşi exprimă dorinţa de a mai merge o dată şi de a-i pune „un pic mai mult numai să fie mulţumit”.

Al treilea act material, din data de 14 ianuarie 2009, descris la filele 97-105 din rechizitoriu, constă în introducerea în ţară de către inculpată, cu sprijinul aceluiaşi vameş dar şi a poliţistului de frontieră A., a cantităţii de 1496 pachete de ţigări, fără respectarea dispoziţiilor legislaţiei vamale, relevante fiind următoarele mijloace de probă: convorbirile telefonice purtate cu G. de la orele 19:14:00 şi din 15 ianuarie 2009, orele 09:03:48, 09:13:32, 12:09:06, 19:08:15, 19:39:43, conv. tel. cu inculpatul A. în intervalul 19:39:30, 20:05:24, şi din data de 15 ianuarie 2009, orele 23:15:24 şi 23:55:48, fişa de evidenţă nr. 206 întocmită de vameş, evidenţa intrări/ieşiri din Ucraina a inculpatei, imaginile camerelor de luat vederi din Vama Siret din data de 14 ianuarie 2009, convorbirile telefonice dintre inculpaţii G. şi L. din 15 ianuarie 2009, orele 12:29:28, 14:37:55, 17:43:51 (vol. 23 ds. u.p.), convorbirile telefonice dintre inculpată şi L. din data de 15 ianuarie 2009 orele 21:31:22, 22:32:24, 22:52:24, procesul verbal de contravenţie nr. 29060/15 ianuarie 2009, convorbirea telefonică dintre inculpaţii N. şi A. din data de 16 ianuarie 2009 ora 08:10:31 (filele 20-22, vol. 24 ds. u.p.). Aceste mijloace de probă relevă că în tura de serviciu din 14 ianuarie 2009 inculpata H. a intrat cu autoturismul în Punctul de Trecerea Frontierei Siret, la ora 18:42:31, fără a staţiona, fără a fi controlată de vreun vameş şi fără să fie prezentate documentele de călătorie poliţiştilor de frontieră, dar cu toate acestea autoturismul fiind menţionat în fişa de evidenţă a inculpatului F., la poziţia 63. La ieşirea din vamă, autoturismul s-a defectat, inculpata lăsându-l în parcarea adiacentă punctului de trecere a frontierei, hotărând să-l lase acolo până găseşte o platformă pentru a-l tracta, fapt comunicat şi inculpatului A., acesta informând-o despre o echipă de control de la Direcția Regională a Vămilor Iaşi aflată în zonă. Fiind surprinsă de apariţia echipei de control, inculpata a încuiat portierele maşinii şi a părăsit zona, aceasta fiind păzită toată noaptea în parcarea vămii de echipa de control de la Direcţia Poliţiei de Frontieră Rădăuţi, a doua zi fiind depistate în autoturismul inculpatei 1.496 pachete de ţigări, încheindu-se un proces-verbal de contravenţie pe numele soţului inculpatei, G.G.G., ţigările fiind confiscate. Din discuţiile telefonice purtate de inculpată cu G., rezultă că aceasta din urmă o sfătuieşte să declare poliţiştilor că a cumpărat ţigările din parcare, pentru că „aceştia nu au cum să demonstreze” că ea le-a adus din Ucraina. Din discuţiile telefonice purtate la orele 12:29:28, 14:37:55 şi 17:43:51 de inculpata G. cu inculpatul L. rezultă că autoturismul în care a fost depistată cantitatea de ţigări menţionată a fost controlat de vameşul F., dar că H. va declara echipei de control că a cumpărat ţigările din România pentru a nu face probleme vameşului.

De asemenea, L. transmite inculpatei G., pentru H., recomandarea să meargă la un avocat şi să spună că maşina a împrumutat-o la altcineva, ulterior acest inculpat sfătuind-o, la fel ca şi alţi poliţişti la care L. a apelat şi în prezenţa cărora a vorbit cu inculpata, să arunce o parte din ţigări din autoturism, să declare că diferenţa a cumpărat-o din România pentru că nu se poate face nimic întrucât maşina fusese păzită din ordinul Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră Rădăuţi.

După ce echipa de control a încheiat actele de constatare, H. discută telefonic cu inculpatul A. care se declară mulţumit că autoturismul nu a fost întors în vamă pentru extinderea cercetărilor, inculpata spunându-i acestuia că putea să i se confişte mai multe ţigări întrucât la această tură voia să aducă mai multe. A doua zi, la ora 08 octombrie 31, inculpatul N. îl apelează pe A., interesându-se despre cum s-a finalizat evenimentul, A. spunându-i că ţigările au fost confiscate de la soţul inculpatei, pentru ca aceasta să nu apară în acte, în condiţiile în care soţul inculpatei nu trecuse frontiera în zilele anterioare, informaţii care l-au liniştit pe vameş.

Referitor la actul material din data de 18/19 februarie 2009, descris la fila 170 din rechizitoriu, s-a dovedit cu probatoriul administrat, relevat şi cu ocazia descrierii activităţii infracţionale a inculpatului S. din această dată, că inculpata a introdus în ţară 1250 pachete ţigări fără plata taxelor vamale, din imaginile camerelor de luat vederi amplasate în Vama Siret din tura de noapte 18/19 februarie 2009 reieşind că autoturismul inculpatei H. nu este supus controlului vamal, deşi în fişa de evidenţă întocmită de vameşul S. se consemnează controlul maşinii la orele 22:50, ori aceasta în intervalul orar 20:22-01:00 se afla în Ucraina.

Referitor la actul material din data de 23 februarie 2009, instanţa de fond nu a identificat existenţa unor probe certe şi concludente care să demonstreze că inculpata ar fi introdus în ţară, împreună cu inculpata G. şi cu ajutorul inculpatului vameş D.D., cantitatea de 1.000 pachete ţigări de provenienţă ucraineană, făcându-se referire în rechizitoriu cu ocazia expunerii activităţilor infracţionale din data de 23 februarie 2009 (fila 176) la convorbirile telefonice dintre martorul N.N. şi G. şi la împrejurarea că la data de 24 februarie 2009 martorul N.N. vinde martorei G.G.G.G.G., 1.000 pachete ţigări de provenienţă ucraineană, confiscate în aceiaşi zi. Din conţinutul convorbirilor telefonice la care procurorul face trimitere, redate în procesele verbale de transcriere (filele 420-425, vol. 28 ds. u.p.) rezultă că inculpata s-a deplasat împreună cu G. la garajul martorului N.N. în data respectivă, la o oră neprecizată, cel mai probabil pentru a-i duce o cantitate de ţigări faţă de expresiile folosite în discuţie „ţ-am rezolvat”, „vină la garaj să-ţi dau” iar din procesul verbal de contravenţie rezultă că a doua zi numitului J.J.J. i-au fost confiscate 1000 pachete ţigări de provenienţă Republica Moldova (fila 435, vol.28 ds. u.p.).

Ultimul act material al infracţiunii scop ce i se impută inculpatei din data de 02 martie 2009, priveşte pe inculpatul vameş E.E., care i-a permis inculpatei, care s-a deplasat la data respectivă împreună cu G. în Ucraina, după ce în prealabil cele două s-au interesat ce vameşi sunt de serviciu (convorbirile de la orele 10 iulie 40,11.43.08, 12.34.25, 17.42.12,- filele 24-33, 51-55, vol. 29 ds. u. p.) să introducă în ţară cantitatea de cel puţin 970 pachete ţigări, fără plata taxelor vamale şi fiscale.

Autoturismul în care se afla inculpata, a fost controlat de vameşul E.E., la ora 18:05, conform menţiunilor din fişa de evidenţă nr. 820/1196 din aceiaşi dată (fila 47, vol. 17 ds. u.p.).

După intrarea în ţară, inculpata împreună cu G. se deplasează cu maşinile în satul Pădureni în apropierea or. Siret, traseul fiindu-le asigurat de numitul N.N. şi descarcă mai mulţi saci de culoare neagră la două locaţii diferite, identificate de lucrători de poliţie ce au efectuat supravegheri operative în data de 2 martie 2019, între orele 16-19 conform procesului verbal din 3 martie 2019 (filele 66-67 vol. 17 ds u. p.) ca fiind locuinţa părinţilor martorului H.H.H. şi a numitei U.U.U.U., cumnata martorului N.N.

După ce au descărcat acei saci cele două se întorc în vamă, G. ieşind de două ori din ţară iar inculpata o dată, revenind în ţară la orele 18.59.36, conform evidenţelor din vama ucraineană însă maşina sa nu mai figurează în fişele de evidenţă a lucrătorilor vamali de pe arterele de intrare în ţară.

Din discuţiile telefonice dintre inculpată, G. şi o persoană neidentificată, din data de 02 martie 2009, orele 20.13.46 şi 20.16.16, rezultă că inculpatei i-a fost confiscată doar o parte din cantitatea de ţigări, respectiv 34 cartuşe ţigări, aceasta afirmând la întrebările „ţi le-a luat pe toate” „nu, 34” şi „nu mi-a luat tot, mai am” în dosarul de urmărire penală identificându-se un proces verbal de contravenţie (vol. 29 u-p. fila 67) din care rezultă că la data de 2 martie 2009, orele 19.50 inculpatei i se confiscă cantitatea de 340 pachete ţigări, în dispozitivul actului de sesizare nefăcându-se referire şi la această cantitate de ţigări.

În împrejurările descrise este evident că la controlul efectuat în seara de 2 martie 2009 inculpata avea în maşină pe lângă cele 34 cartuşe şi cantitatea de 970 pachete ţigări ridicată a doua zi de la domiciliul lui D.D.D.D.D.D. din Pădureni (unde inculpata a descărcat ţigările în seara precedentă) de către martorul E.E.E.E.E.E., în vederea comercializării şi confiscată prin procesul verbal din 4 martie 2009. la orele 13.00.

Relevante în susţinerea situaţiei de fapt sunt următoarele mijloace de probă: înregistrările camerelor de luat vederi din vamă coroborate cu situaţia intrărilor şi ieşirilor celor două inculpate din Ucraina, fişa de evidenţă a vameşului E.E., discuţiile telefonice dintre inculpată, G. şi o persoană neidentificată, de la orele 20.13.46 şi 20.16.16 (filele 102-104, 105-106, vol. 29 ds. u.p.), declaraţia martorului E.E.E.E.E.E. şi procesul-verbal de contravenţie. din 4 martie 2009 (fila 177, vol. 29 ds. u.p.), evidenţa intrări/ieşiri a inculpatelor în/din Ucraina a autorităţilor vamale ucrainene şi a Punctului de contact Porubnoe (fila 310, vol. 12 ds. u.p.).

Faţă de cele reţinute, instanţa constată că infracţiunea de complicitate la abuz în serviciu contra intereselor publice dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial prev. de art. 26 C. pen. din 1969 rap. la art. 13² din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 248 C. pen. din 1969, săvârşită în forma continuată prev. de art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969, a fost comisă de inculpată cu forma de vinovăţie cerută de lege pentru existenţa ei ca infracţiune

Privitor la infracţiunea de dare de mită prev. de art. 255 C. pen. rap. la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., în dispozitivul rechizitoriului se arată că „în perioada ianuarie-martie 2009 a dat sume de bani unor poliţişti de frontieră din Postul Poliției de Frontieră Siret pentru a-i permite să introducă în România diverse cantităţi de ţigări peste plafonul vamal şi pentru a nu dispune confiscarea acestor mărfuri”.

Se poate constata astfel că această infracţiune nu este descrisă în concret, nu se arată ce sume de bani a dat inculpata, la ce dată şi căror funcţionari publici din Sectorul de Poliţie de Frontieră Siret şi Punctul Vamal Siret, motiv pentru care această infracţiune nu se va reţine în sarcina inculpatei, urmând a se proceda la achitarea sa în temeiul disp. art. 396 alin. (1) şi (5) C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.

Sub aspectul săvârşirii infracţiunii mijloc de iniţiere sau constituire ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui grup infracţional, în vederea săvârşirii de infracţiuni, prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, prin participarea sa la comiterea actelor materiale ale infracţiunii scop în relaţie cu ceilalţi membri ai grupului infracţional, coinculpaţii A., N., S., G., O., L., M., rezultă cu evidenţă apartenenţa inculpatei la acest grup, elementele constitutive ale infracţiunii mijloc fiind întrunite şi în cazul acestei inculpate atât sub aspectul laturii obiective cât şi a celei subiective.

Inculpata H. s-a prevalat de dreptul la tăcere la urmărirea penală (filele 112-115 vol. 3 ds. u.p.) în instanţă (filele 414-416 vol. IV) arătând că se consideră nevinovată, că nu există probe privitor la introducerea în ţară la data de 09 ianuarie 2009, în două rânduri, a câte 1.500 pachete de ţigări, dată la care apare în fişa vameşului O. o singură dată iar în fişa vameşului D.D. nu apare deloc şi din convorbirile telefonice nu rezultă comiterea faptei.

Privitor la fapta din 11/12 ianuarie 2009 s-a tras concluzia că a introdus 1500 pachete de ţigări doar din faptul că face referire la cifra „3” în convorbirea purtată la acea dată cu G.

La data de 14 ianuarie 2009 i-a fost confiscată o cantitate de ţigări din maşina personală aflată în parcarea din apropierea vămii însă acestea fuseseră cumpărate de soţul ei din aceeaşi parcare de la nişte cetăţeni ucraineni.

Nici fapta din 18/19 februarie 2009, când a fost controlată în vamă de inculpatul S., nu a fost dovedită, neavând relevanţă că în discuţia telefonică invocată de parchet a folosit expresia „doi virgulă cinci” şi nu ar fi putut trece în două secunde prin vamă fără a fi controlată de nimeni, în realitate staţionând în vamă 5 minute, aşa cum rezultă din înregistrarea video din data respectivă. A mai susţinut că nu-l cunoaşte pe martorul H.H.H., dar că-i cunoştea pe toţi vameşii şi poliţiştii, că avea în agenda telefonică numerele de telefon ale acestora şi îşi aminteşte că a purtat o discuţie cu inculpatul O., dar nu şi conţinutul acesteia, care nu i-a facilitat introducerea în ţară de ţigări peste limita legală şi nici că i-a spus inculpatei G. să-i dea bani acestui inculpat pentru a o lăsa să treacă prin vamă cu ţigări.

Nu a comis fapta din 23 februarie 2009, când se pretinde că a dus 1.000 pachete de ţigări în Ucraina, în tabelul întocmit pentru evidenţa prejudiciului pe fiecare inculpat nefiind trecută această cantitate de ţigări pe numele său.

Referitor la fapta din 02 martie 2009, arată că nu se putea deplasa în localitatea Pădureni, aflată la 10 km de vamă, de 2 ori într-un interval de 14 minute.

Dacă susţinerile privitoare la infracţiunea de dare de mită şi cele referitoare la actul material al infracţiunii de complicitate la abuz în serviciu contra intereselor publice din data de 23 februarie 2009 subzistă, avându-se în vedere motivele pentru care s-a dispus achitarea acesteia şi înlăturarea actului material aferent datei menţionate, celelalte apărări nu pot fi primite, neavând suport în materialul probator existent la dosarul cauzei şi la care s-a făcut referire punctual cu ocazia analizei fiecărui act material în parte, dovedindu-se că inculpata, ca de altfel şi ceilalţi membri ai grupului infracţional, au apelat pe parcursul desfăşurării activităţii infracţionale la un limbaj codificat, folosind îndeosebi cifre, atunci când făceau referire la cantităţile de ţigări traficate prin punctul vamal sau la sume de bani date cu titlu de mită funcţionarilor publici care aveau ca atribuţie de serviciu controlul documentelor şi al bagajelor.

În ce priveşte fapta din 02 martie 2009, instanţa reţine că nu are relevanţă durata scursă între două deplasări ale inculpatei în localitatea Pădureni, unde, de regulă, se deplasa pentru depozitarea cantităţilor de ţigări traficate, întrucât se putea transporta şi cu ocazia efectuării doar a unuia din cele două drumuri presupus a fi efectuate cantitatea de ţigări ce a făcut obiectul actului material din data respectivă.

XX. În ce priveşte faptele reţinute în sarcina inculpatei I., s-a constatat aceasta a fost condamnată în dosarul disjuns, prin sentinţa penală nr. 34 din 2 aprilie 2013 a Curţii de Apel Suceava, modificată şi rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 26 din 20 februarie 2014 a Înaltei Curții de Casație și Justiție, secţia penală, la pedeapsa rezultantă de 1 an şi 8 luni închisoare cu suspendarea executării, dispunându-se totodată confiscarea de la aceasta a sumei de 2.025,6 lei reprezentând valoarea în vamă a cantităţii de 3300 pachete ţigări introduse în ţară, valorificate şi neconfiscate, instanţa urmând să se pronunţe în ce o priveşte, doar asupra laturii civile.

XXI. Inculpata C. a fost trimisă în judecată pentru comiterea în concurs real a infracţiunilor de complicitate la abuz în serviciu contra intereselor publice dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 13²din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 248 C. pen. din 1969, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 (trei acte materiale) şi iniţierea sau constituirea ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui grup infracţional, în vederea săvârşirii de infracţiuni, prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003.

În ce priveşte infracţiunea scop, primul act material, descris la filele 83-84 din rechizitoriu, constă în introducerea în ţară la data de 11/12 ianuarie 2009, cu sprijinul soţului său, inculpatul A. şi a vameşului inculpat N., care erau de serviciu în Vama Siret în data respectivă, a cantităţii de 200 pachete ţigări (20 cartuşe) de provenienţă ucraineană, aspect ce rezultă din transcrierile convorbirilor telefonice interceptate autorizat purtate cu soţul său la orele 22:35:18 şi 22:45:16 (filele 287-288, 293-294, vol. 22 ds. u.p.), acesta indicându-i să intre pe artera unde era de serviciu N.” (vameşul N.), care înregistrează în fişa de evidenţă (fila 210, vol. 15 ds. u.p.) autoturismul inculpatei ca fiind controlat la ora 22:45. Că, în realitate, vameşul nu a verificat, decât formal, autoturismul inculpatei, acţionând în înţelegere cu inculpatul A., rezultă din convorbirea telefonică dintre cei doi de la orele 22:48:05 (fila 296, vol. 22 ds. u.p.), A. atenţionându-l pe vameş despre prezenţa unei echipe de control în zonă, cerându-i să se grăbească şi spunându-i că vor mai veni la el, în scurt timp şi alte persoane, respectiv inculpata B. cu soţul ei, V. precum şi D.D.D.D.

Celelalte două acte materiale sunt descrise la filele 135-137 din rechizitoriu, din mijloacele de probă administrate rezultând că la data de 26 ianuarie 2009, cu sprijinul inculpatul A. şi a vameşului inculpat H.H., inculpata C. a introdus în România 200 pachete ţigări cu încălcarea dispoziţiilor vamale. În realitate, la această dată, inculpata a mai introdus în ţară ţigări, deplasându-se de patru ori în Ucraina, împreună cu X., mama soţului său, cu autoturismul, conform evidenţelor autorităţilor vamale ucrainene, a fişelor de evidenţă a vameşilor H.H. şi J., un număr de 1.648 pachete fiind ridicate de la domiciliul său a doua zi şi predate spre valorificare inculpatei I., cantitate de ţigări care a fost confiscată de către organele de poliţie de la martorul X.X., persoana care a cumpărat ţigările de la I.

Activitatea infracţională a inculpatei de la această dată este relevată şi de următoarele mijloace de probă: situaţia intrărilor/ieşirilor în/din Ucraina a membrilor grupului infracţional din data de 26 ianuarie 2009 (fila 15, vol. 16 ds. u.p.) situaţia intrărilor/ieşirilor din ţară a inculpatei în perioada 23 decembrie 2008 - 23 martie 2009 (50 de tranzitări ale frontierei) - filele 313-314 vol. 12, ds. u.p.; anexa nr. 5 privind pe inculpată, cu imagini din perioada vizată (vol. 11 ds. u.p.); planificarea de serviciu din 26 ianuarie 2009 a poliţiştilor de frontieră şi a vameşilor (vol. 16 ds. u.p.), fişele de evidenţă (filele 16-18, vol.16 ds. u.p.), desfăşurătorul discuţiilor telefonice avute de A. (filele 335-339, vol. 8 ds u.p.) adresa punctului de contact Porubne privind evidenţa intrărilor/ieşirilor din Ucraina a inculpatei (filele 293-305, vol. 12 ds. u.p.), adresa Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Iaşi din 2 noiembrie 20011 cuprinzând planificarea echipelor de control în zona de frontieră a Biroului vamal Siret, (filele 82-93 vol. 8, ds. u.p.) convorbirile telefonice din data de 26 ianuarie 2009 dintre soţii A. și C. - orele 14.44.28, 14,44.42,14:51:32, 14:51:42, 17:58:59, 18:36:16, 18:48:04, 19:08:24, 19:14:11 (filele 87-89, 127, 135, 139, 141, 167 vol. 26, ds. u.p.), convorbirile telefonice dintre A. şi agentul de poliţie T.T.T.T. - orele 15:06:55, 17:10:15 (filele 93-94, 111-112, vol. 26 dos.u.p.), convorbirea telefonică dintre inculpata C. şi I. (ora 20:24:10 filele 195-196, vol. 26 ds. u.p.); convorbirile telefonice dintre A. şi I. din data de 27 ianuarie 2009 - orele 20:19:52 şi 21:36:19 (filele 223-224, 233-234, vol. 26 ds. u.p.); imaginile camerelor de luat vederi amplasate în Vama Siret din data de 26 ianuarie 2009 (vol. 10 ds. u.p.); convorbirile telefonice din data de 27 ianuarie 2009 dintre inculpată şi I. - orele 20:59:17 (filele 229-230, vol. 26 ds. u.p.) şi dintre I. şi martorul X.X. - orele 22:05:25, 23:44:58 (vol. 26 ds. u.p.); procesul verbal de supraveghere a activităţilor desfăşurate de numita I., din 27 ianuarie 2009 (filele 235-238, vol. 26 ds. u.p.); procesul-verbal de confiscare a 1.648 pachete ţigări de la X.X. (vol. 5 ds. u.p.), declaraţiile martorului X.X. (vol. 7 ds. u.p.)). declaraţiile martorilor I.I.I.I., Ganea Alexandru, F.F.F.F.F.F., declaraţiile coinculpatei I. condamnată definitiv pentru introducerea în ţară, împreună, la aceiaşi dată a cantităţii de 1.648 pachete de ţigări (fila 251 vol. 1 ds. inst).

Sub aspectul infracţiunii mijloc, prin participarea sa la comiterea actelor materiale ale infracţiunii scop, în relaţie cu ceilalţi inculpaţi nominalizaţi, aspect ce relevă că avea cunoştinţă despre activitatea lor ilicită, prelungită în timp, se poate reţine fără îndoială că inculpata a conştientizat apartenenţa la grupul infracţional condus de soţul său în virtutea funcţiei deţinute şi constituit în vederea comiterii de infracţiuni, grup care a presupus o durată în timp, consensul neechivoc de a acţiona împreună pentru îndeplinirea scopului urmărit, acela de a aduce în ţară, în vederea valorificării şi obţinerii unui profit substanţial a diferite cantităţi de ţigări fără respectarea regimului vamal.

Apartenenţa inculpatei la grupul infracţional organizat, al cărui lider coordonator era soţul său inculpatul A. rezultă şi din activitatea infracţională desfăşurată la data de 18 ianuarie 2009 (faptă descrisă la filele 123-124 rechizitoriu), când, pe tura de serviciu a soţului ei, inculpatul A., se deplasează de două ori în Ucraina, de unde discută la telefon cu acesta (orele 14:19:03, 14:30:33, 14:49:02, 17:33:32, 18:21:44 - filele 368 - 369, 373, 391, 403, vol. 24 ds. u.p.) primind indicaţia de a cumpăra ţigări de la magazinul shop şi de a se întoarce în ţară „pe la ghereta 2”, şi atrăgându-i-se atenţia că este control de la D.R.V. (Direcţia Regională Vamală Iaşi)-„ vezi că-i şi Iaşi-ul pe drum”. Totodată inculpatul A. transmite agenţilor de poliţie de serviciu M.M.M.M. şi I.I.I.I. că vine mama sa cu o mașină albastră (conv. tel. orele 14:46:42, 14:47:18, 14:51:11 filele 370, 372, 375 - vol. 24 ds. u.p.).

Convorbirile telefonice la care s-a făcut trimitere, interceptate autorizat şi transcrise în procesele verbale aflate în dosarele de urmărire penală menţionate se coroborează, între altele, cu planificarea în serviciu a vameşilor şi poliţiştilor de frontieră pe turele de serviciu din datele de 11/12 ianuarie 2009 şi 18 ianuarie 2009 (filele 188, 338 vol. 15 ds u.p.), planul de acţiune al turelor de serviciu din datele respective (filele 190-191,351-352, vol. 15 ds. u.p.) fişa de evidenţă (fila 344, vol. 15 ds. u.p.), evidenţa intrărilor/ieşirilor în/din Ucraina a inculpatei C. (fila 194,339 vol. 15 ds. u.p.). declaraţiile martorilor I.I.I.I., Ganea Alexandru, F.F.F.F.F.F.

Activitatea infracţională a inculpatei, astfel cum a fost descrisă, se circumscrie, în drept, atât sferei de cuprindere a infracţiunii prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 cât şi a celei prev. de art. 26 C. pen. din 1969 rap. la art. 13² din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 248 C. pen. din 1969, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 comisă în formă continuată (3 acte materiale), elementele lor constitutive fiind întrunite atât sub aspectul laturii obiective cât şi a celei subiective.

La urmărirea penală inculpata s-a prevalat de dreptul la tăcere, în instanţă declarând că este nevinovată, motivând frecvenţa deplasărilor în Ucraina în perioada vizată cu necesitatea de a transporta în ţară alimente şi cereale pentru hrana animalelor de la ferma pe care o deţine, însă probele la care s-a făcut referire în cele ce preced, prin conţinutul lor, conduc fără dubii la concluzia că în realitate inculpata nu a adus din Ucraina aşa cum afirmă în timpul convorbirilor telefonice purtate cu soţul său, inculpatul A., „litri de lapte”, „brânză” sau „pielicele”, produse care în mod evident nu se găsesc într-un magazin shop din vamă, loc de unde aceasta achiziţiona cu preponderenţă ţigări, limbajul folosit fiind unul codificat tocmai pentru ascunderea naturii mărfii.

De altfel, dacă, aşa cum susţine inculpata, care nu a contestat că a purtat respectivele convorbiri telefonice, ar fi transportat produse nesupuse taxelor vamale, nu ar fi avut nevoie de sprijinul soţului ei, deplasările în Ucraina având loc îndeosebi pe turele de serviciu ale acestuia, cu care discuta foarte des pentru trecerea în siguranţă prin vamă în sensul de a nu fi controlată dar şi pentru a nu fi depistată de echipe de control pe traseul parcurs după ieşirea din vamă şi nici să discute cu inculpata I. care o ajuta să valorifice ţigările introduse în ţară. Inculpata recunoaşte convorbirile telefonice purtate cu inculpata I., arătând că deşi aceasta din urmă a susţinut că i-a adus ţigări din Ucraina, în realitate era vorba despre cantităţi de zahăr, nu a cumpărat niciodată ţigări de la magazinele P., nu a făcut parte din nici un grup infracţional şi crede că inculpata I. a încercat să o compromită referindu-se la poşeta acesteia găsită la domiciliul ei, cu ocazia percheziţiei făcută de organele de urmărire penală, dar şi pentru că o invidia pentru că are familie, o afacere şi doi copii, susţineri care sunt contrazise de materialul probator existent la dosarul cauzei şi care conving asupra vinovăţiei sale în comiterea infracţiunilor pentru care a fost trimisă în judecată.

XXII. Privitor la inculpata B., instanţa de fond reţine aceiaşi situaţie de fapt cu cea descrisă în actul de sesizare, apreciind că probele administrate pe parcursul ambelor faze procesuale, analizate coroborat fac pe deplin dovada vinovăţiei acesteia în comiterea infracţiunilor pentru care a fost trimisă în judecată, de complicitate la abuz în serviciu contra intereselor publice dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial prev. de art. 26 C. pen. din 1969 rap. la art. 13²din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 248 C. pen. din 1969 (un act material) şi iniţierea sau constituirea ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui grup infracţional, în vederea săvârşirii de infracţiuni, prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, în forma sprijinirii.

Privitor la prima infracţiune, se reţine în sarcina inculpatei că, la data de 11/12 ianuarie 2009 a introdus în România prin Vama Siret cantitatea de 3.000 pachete de ţigări, ce aparţineau inculpatului N., cu acceptul şi sprijinul inculpatului A., cauzând un prejudiciu bugetului de stat, constând în neplata accizelor şi a taxelor vamale în cuantum de 18.611,16 lei, creându-i totodată inculpatului N. un avantajul patrimonial în cuantum de 15.000 lei.

Fapta, descrisă în rechizitoriu la filele 84-86, este dovedită cu: procesele verbale de transcriere a convorbirilor telefonice purtate cu inculpatul A. (filele 226-227, 374, vol. 22 ds. u.p.), cu inculpata I. (filele 281, 54, 379, 407, 471-481 vol. 22 ds. u.p.) convorbirile telefonice dintre inculpaţii A. şi F. (filele 296, 355, vol. 22 ds. u.p.). fişa de evidenţă din 11/12 ianuarie-2009 întocmită de vameşul F., (fila 283, vol. 22 ds. u.p.), planificarea în serviciu a inculpatului F. în data de 11/12 ianuarie 2009 (fila 284.vol. 22. ds. u.p.), planul de acţiune al turei de serviciu pentru data de 11/12 ianuarie 2009 (fila 257 vol. 22 ds. u.p.) evidenţa intrărilor şi ieşirilor ieşiri din ţară ale inculpatei (filele 317-319, vol. 12 ds. u p.). Rezultă din probele menţionate, îndeosebi convorbirile telefonice interceptate autorizat că, după ce inculpata află de la I. că de serviciu este vameşul F. (Moş Colea), îl apelează pe inculpatul A. întrebându-l dacă poate să vină „să bea o cafea” acesta răspunzând afirmativ. În discuţia avută cu inculpata I., inculpata B. îi comunică faptul că la ucraineni li se dă să completeze declaraţii iar dacă declară mai mult de 5 nu este bine. Totodată îi cere să-i asigure traseul în zona vulcanizării, spunându-i că se bazează pe ea ca să poată intra măcar până la Peco. În jurul orelor 22:00 inculpata B. este apelată de I., căreia îi spune că vameşul F. a rugat-o să-i treacă 6 cutii cu ţigări din Ucraina în România şi este încărcată cu acestea dar pentru care ea nu câştigă „nici cât negru sub unghie”. Totodată spune că nu-i poate da nimic lui A. (inculpatul A.) din buzunarul ei pentru că cele 6 cutii sunt ale vameşului, că a profitat de acest aranjament şi şi-a pus şi ea „2 de ţigări” deasupra, ca să câştige şi ea ceva. Îi cere inculpatei I. să o sune dacă este ceva pe traseu aceasta zicându-i că este „intervenţia”. Inculpata B. şi soţul ei V. intră în ţară la ora 22:50, maşina fiind controlată de vameşul F. conform fişei de evidenţă. La scurt timp inculpata o apelează pe I. căreia îi spune că poate intra în ţară pentru că echipa de control a plecat de pe traseu, după care, în discuţia telefonică avută cu inculpatul Cuzencu, de la telefonul numitei I. insistă să se întâlnească cu acesta la Staţia Petrom.

Cât priveşte infracţiunea mijloc, participarea inculpatei la actul material al infracţiunii scop, descrisă în cele ce preced, demonstrează sprijinul acordat membrilor grupului infracţional organizat, colaborarea cu aceştia în scopul introducerii în ţară de cantităţi de ţigări peste plafonul vamal şi pentru evitarea controalelor pe traseul postvamal pentru a nu fi confiscate. Legătura permanentă a inculpatei cu membrii grupului infracţional, condus şi coordonat de inculpatul A., sprijinul acordat acestora, rezultă cu prisosinţă şi din următoarele activităţi ilicite desfăşurate de aceasta, după cum urmează:

La data de 05 decembrie 2008 inculpata, aflată în Ucraina discută la telefon, la ora 18 aprilie 02 cu inculpatul A., spunându-i că vrea să intre în ţară, acesta din urmă comunicându-i că poate veni întrucât nu sunt probleme pe traseu, atenţionându-l pe agentul de poliţie S.S.S., de serviciu pe artera de intrare în ţară, că inculpata, care se deplasa împreună cu V., urmează să treacă prin punctul vamal. Ulterior aflând de existenţa unor echipe de control şi de prezenţa în perimetrul vămii a comisarului M.M., informaţii primite de la inculpatul L., inculpatul A. se asigură prin intermediul subordonatului său ca inculpata să treacă prin vamă fără a fi supusă controlului vamal aspecte ce rezultă, între altele, din procesele verbale de redare a convorbirile telefonice purtate între persoanele nominalizate (filele 160, 162, 166,168, 170-176 vol. 20 ds. u.p.), planificarea în serviciu a poliţiştilor de frontieră şi a lucrătorilor vamali pe tura de serviciu din data de 5 decembrie 2008 (vol. 15 ds. u.p.), evidenţa intrărilor şi ieşirilor din ţară ale inculpatei (filele 317-319, vol. 12 ds. u p.)

La data de 15 decembrie 2008, pe tura de serviciu a vameşului S. şi insp. pr. A., inculpata îl întreabă la telefon pe vameşul S. dacă poate să vină „la o cafeluţă”, acesta răspunzându-i că nu ştie „ce o fi azi”, inculpata adăugând „poate după ora 16”, când o să apară şi „A.” ca să „bea cafeaua cu el”. Apoi, îl întreabă pe vameş dacă „poate să treacă mai îndată”, stabilind să vină mai târziu pentru că venise o echipă de control „cu o maşină mică”. Autoturismul a fost controlat de vameşul S. conform fişei de evidenţă iar după ce vameşul a ieşit din tura de serviciu, a apelat-o pe inculpată pentru a se întâlni. La rândul să inculpata îl apelează pe vameş stabilind să se întâlnească la ieşirea din oraşul Siret dar şi pe poliţistul de frontieră A., pe care îl întreabă dacă este prin zonă sau se vor întâlni a doua zi, acesta răspunzându-i”azi şi îndată”, cerându-i să vină să se întâlnească cu el la sector. Situaţia de fapt descrisă este dovedită, între altele cu procesele verbale de redare a convorbirile telefonice purtate între persoanele nominalizate (filele 248-285, 312, 313, 314 vol. 20 ds. u.p.), planificarea în serviciu a poliţiştilor de frontieră şi a lucrătorilor vamali pe tura de serviciu din data de 15 decembrie 2008 (fila 52 vol. 15 ds. u.p.), evidenţa intrărilor şi ieşirilor din ţară ale inculpatei (filele 317-319, vol. 12 ds. u p.).

La data de 16/17 decembrie 2008, inculpata, aflată în Ucraina este sunată de inculpatul A. care îi cere „să pornească motoarele” şi să vină în vamă, aceasta răspunzându-i „Hai bun, pa”. Totodată soţul inculpatei care o însoţea pe aceasta în Ucraina îl apelează pe A. pe care îl întreabă dacă se pot vedea, acesta spunându-i că se pot întâlni după ce mănâncă „S.” (vameşul S.). Inculpata şi soţul său au intrat în România la ora 23:08:59, fiind controlată de vameşul S., conform fişei de evidenţă 9401, iar după ce intră în ţară soţul ei îl apelează pe A. pe care îl întreabă dacă este Ok, poliţistul confirmând, aspecte dovedite, între altele cu procesele verbale de redare a convorbirile telefonice purtate între persoanele nominalizate (filele 368, 394, 462 vol. 20 ds. u.p.), planificarea în serviciu a poliţiştilor de frontieră şi a lucrătorilor vamali pe tura de serviciu din data de 16/17 decembrie 2008 (fila 67 vol. 15 ds. u.p.), evidenţa intrărilor şi ieşirilor din ţară ale inculpatei (filele 317-319, vol. 12 ds. u p.), fişa de evidenţă din data de 16/17 decembrie 2008 a lui S. (fila 68 vol. 15 ds. u.p.).

La data de 11/12 ianuarie 2009, inculpata o apelează pe I. de la care află că de serviciu este vameşul F., aceasta din urmă întrebând-o dacă a vorbit cu „destră” (poliţistul A.) pentru că ea nu a discutat deloc cu el azi dar aseară i-a spus că „Să văd. Inculpata îl apelează pe poliţist întrebându-l dacă poate să vină „să bea o cafea” poliţistul răspunzând afirmativ. În discuţia avută cu inculpata I., inculpata îi comunică faptul că la ucraineni li se dă să completeze declaraţii iar dacă declară mai mult de 5 este „nasol”. Totodată îi cere să-i asigure traseul în zona vulcanizării, spunându-i că se bazează pe ea ca să poată intra măcar până la Peco. În jurul orelor 22:00 inculpata este apelată de I., căreia îi spune că vameşul F. a rugat-o să-i treacă 6 cutii cu ţigări din Ucraina în România şi este încărcată cu acestea dar pentru care ea nu câştigă „nici cât negru sub unghie”. Totodată spune că nu-i poate da nimic lui A. din buzunarul ei pentru că cele 6 cutii sunt ale vameşului, că a profitat de acest aranjament şi şi-a pus şi ea „2 de ţigări” deasupra, ca să câştige şi ea ceva. Îi cere inculpatei I. să o sune dacă este ceva pe traseu aceasta zicându-i că este „intervenţia”. Inculpata şi soţul ei intră în ţară la ora 22:50, maşina fiind controlată de vameşul F. conform fişei de evidenţă. La scurt timp inculpata o apelează pe I. căreia îi spune că poate intra în ţară pentru că echipa de control a plecat de pe traseu, că ea este la vulcanizare împreună cu „cineva”, concomitent cu discuţiile dintre cele două vameşul F. discutând şi el la telefon cu poliţistul A. în legătură cu trecerea inculpatei I. prin vamă, în discuţiile ulterioare spunându-i că drumul este liber şi aflând de la aceasta că este la Shop împreună cu poliţistul A., pe care I. i-l dă la telefon inculpatei, care insistă să se întâlnească cu acesta la Staţia Petrom.

Împrejurările de fapt descrise sunt dovedite cu procesele verbale de redare a convorbirile telefonice purtate între persoanele nominalizate (filele 199, 205, 226-227, 237-238, 241, 281-282, 301, 303, 313, 314, 323, 355, 407-408 vol. 22 ds. u.p.), planificarea în serviciu a poliţiştilor de frontieră şi a lucrătorilor vamali pe tura de serviciu din data de 11/12 ianuarie 2009 (fila 67 vol. 15 ds. u.p.), evidenţa intrărilor şi ieşirilor din ţară ale inculpatei (filele 317-319, vol.12 ds. u p.), fişa de evidenţă din data de 11/12 ianuarie 2009 a vameşului F. (fila 362 vol. 15 ds. u.p.).

La data de 14 ianuarie 2009, în tura de serviciu a inculpaţilor A. şi F., inculpata discută cu I., stabilind să plece în Ucraina după ce vor discuta cu inculpatul A., aflând că de serviciu este K., H.H. şi „F.” (vameşii K., H.H. şi F.), inculpata întrebându-o pe I. pe care îl alege, aceasta răspunzând că a vorbit cu K. şi cu ceilalţi vameşi care i-au spus să aştepte să plece şefii din vamă. La ora 18:37 soţul inculpatei este apelat de I., căreia acesta îi spune că „Sunt la Shop şi că nu are roşu”, că nu poate dă ia măcar o plasă de la Shop din cauza agentului F.F.F.F. şi-i cere inculpatei I. să reclame acest fapt ofiţerului A. Inculpata îl apelează mai târziu pe poliţistul A. căruia îi cere să vorbească „Cu un prieten ca să o vadă”, poliţistul spunându-i să se ducă „să-şi facă treaba acolo”. Autoturismul soţilor Olariu a fost controlat pe artera de intrare în România de către vameşul F. conform fişei de evidenţă nr. 206, fiind înştiinţaţi telefonic de I. în jurul orelor 20:00 că „Este Rădăuţiul şi Iaşiul pe drum”. Faptele reţinute sunt relevate de procesele verbale de redare a convorbirile telefonice purtate între persoanele nominalizate (filele 128-132, 224-225, 252-253, 298-300, 307-310, 316-317, 318-319 vol. 23 ds. u.p.), planificarea în serviciu a poliţiştilor de frontieră şi a lucrătorilor vamali pe tura de serviciu din data de 14 ianuarie 2009 (fila 248-250 vol. 15 ds. u.p.), evidenţa intrărilor şi ieşirilor din ţară ale inculpatei (filele 317-319, vol. 12 ds. u p.), situaţia intrări/ieşi din ţară a membrilor grupului infracţional din data de 14 ianuarie 2009 (fila 282 vol. 15 ds. u.p.), fişa de evidenţă din data de 14 ianuarie 2009 a vameşului F. (fila 260 vol. 15 ds. u.p.).

La data de 07 martie 2009, pe tura de serviciu condusă de inculpatul A., inculpata şi soţul ei s-au deplasat în Ucraina de 4 ori, la a treia intrare în ţară fiind întorşi în Ucraina de vameşul K., întrucât marfa depăşea plafonul vamal, dar au revenit în România la orele 17:20, după ce inculpata îl informează pe ofiţerul A. că Dan a întors-o în Ucraina, poliţistul răspunzându-i că-l va suna pe agentul de poliţie L.L.L.L.L., ceea ce a şi făcut, rugându-l să aibă grijă de „verişoarele alea ale sale” şi dându-şi seama că vameşul se teme să acorde liber de vamă îi confirmă că el este la pod, că echipa de control de la Inspectoratul de Poliție Județean a plecat spre Vicovu, apoi o sună pe inculpată căreia îi cere să meargă din nou la vameş pentru a-i da liber de vamă şi să-i spună că au plecat echipele de control de la Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră Rădăuţi. Autoturismul cu care s-a deplasat inculpata în Ucraina a fost controlat la intrarea în ţară de vameşul B.B., fiindu-i acordat liber de vamă, după care inculpata îl sună pe A., stabilind să se întâlnească în faţa blocului ei.

Situaţia de fapt este dovedită, între altele cu procesele verbale de redare a convorbirile telefonice purtate între persoanele nominalizate (filele 443, 444-445, 451-452, 457-458, 461-466, 488-489 vol. 23 ds. u.p.), planificarea în serviciu a poliţiştilor de frontieră şi a lucrătorilor vamali pe tura de serviciu din data de 07 martie 2009 (fila 434 vol.29 ds. u.p.), evidenţa intrărilor şi ieşirilor din ţară ale inculpatei (filele 317-319, vol. 12 ds. u p.), adresa I.J.P.F. din 26 octombrie 2010 privind misiunile din perioada 01 decembrie 2008- 24 martie 2009 (fila 450 vol. 29 ds. u.p.).

La data de 08/09 martie 2009, pe tura de noapte, inculpatei îi este facilitată trecerea prin Vama Siret de inculpatul A. care îl anunţă pe agentul de poliţie de serviciu în vamă că vine o verişoară de-a sa cu un Renault roşu, dar şi naşul său, cerându-i să vorbească cu un vameş de pe artera de intrare şi dându-i indicaţii inculpatei să meargă „la discotecă” pentru că „muzica e mişto” şi apoi că trebuie să aştepte pe partea dreaptă, aspecte ce rezultă din procesele verbale de redare a convorbirile telefonice purtate între persoanele nominalizate (filele 633-634, 640-648 vol. 23 ds. u.p.), planificarea în serviciu a poliţiştilor de frontieră şi a lucrătorilor vamali pe tura de serviciu din data de 08/09 martie 2009 (vol. 29 ds. u.p.), evidenţa intrărilor şi ieşirilor din ţară ale inculpatei (filele 317-319, vol. 12 dos.. u.p.).

Activitatea infracţională a inculpatei s-a derulat în perioada decembrie 2008-martie 2009 şi nu februarie-martie 2009 cum se arată în dispozitivul actului de sesizare, menţiune pe care instanţa o va aprecia ca fiind o eroare materială cât timp în acelaşi dispozitiv se enumeră cu ocazia descrierii, în sinteză, a infracţiunii, acte săvârşite în acest din urmă interval de timp.

Modalitatea de comitere a faptelor de către inculpată, în relaţie cu ceilalţi inculpaţi nominalizaţi, denotă, fără putinţă de tăgadă că aceasta şi-a dat seama că sprijină membrii grupul infracţional pentru realizarea scopului în care acesta a fost constituit, acela de obţinere în scurt timp şi în mod facil de venituri importante, prin eludarea taxelor vamale şi fiscale aferente cantităţilor de ţigări trecute ilegal prin vamă, cu ajutorul inculpaţilor vameşi şi poliţişti de frontieră dar şi a celorlalţi inculpaţi, între care L. M. care supravegheau transporturile de ţigări pentru ca acestea să ajungă în siguranţă la locurile de depozitare.

Atât la urmărirea penală, cât şi în instanţă inculpata s-a prevalat de dreptul la tăcere.

Cu ocazia dezbaterilor apărătorul inculpatei a susţinut că în dovedirea activităţii infracţionale a acesteia parchetul reţine o singură convorbire telefonică, nerelevantă, iar în ce priveşte infracţiunea de complicitate la abuz în serviciu contra intereselor persoanelor nu rezultă cui i-a fost complice inculpata, iar cantitatea de 3000 pachete de ţigări ce se pretinde că a fost dusă pentru F. nu este identificată nici la domiciliul inculpatului şi nici pe vreo piaţă de desfacere, aşa încât acuzaţiile nu-şi au corespondent în realitatea obiectivă, deci nu există.

Contrar susţinerilor apărării, probele enunţate în cele ce preced dovedesc cu prisosinţă că inculpata, în perioada vizată, complice la comiterea de către inculpaţii N. şi A. a infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice, a introdus în ţară 3.000 pachete de ţigări fără a fi achitate taxele vamale şi fiscale. Chiar dacă această cantitate nu a fost găsită şi confiscată, nu înseamnă că fapta nu s-a comis, respectiv că prejudiciul nu s-a produs, instanţa urmând a dispune confiscarea valorii în vamă a acestei cantităţi însă de la beneficiarul transportului de ţigări, valoare ce rezultă din adresa părţii civile, cu excepţia taxelor vamale şi fiscale, pentru motivele ce se vor arăta cu ocazia analizei laturii civile a cauzei.

XXIII. În sarcina inculpatei A.A. s-a reţinut comiterea infracţiunii de iniţierea sau constituirea ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui grup infracţional, în vederea săvârşirii de infracţiuni, prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, constând în aceea că în perioada februarie 2009-martie 2009 a sprijinit un grup în vederea comiterii infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor publice şi folosire în orice mod de informaţii ce nu sunt destinate publicităţii, desfăşurând activităţi în Vama Siret şi zona de competenţă a poliţiei de frontieră, având ca obiect principal introducerea ilegală de ţigări în România, cu sprijinul şi concursul inculpatului A., a inculpaţilor G., H., I., M. şi L., a unor lucrători vamali şi poliţişti de frontieră ce le permiteau să introducă ţigări în ţară sau ce-şi desfăşurau activitatea pe traseul post-vamal (ag. I.I., ag. O.O., ag. L.L.) aceştia din urmă încălcându-şi atribuţiile de serviciu, asigurând traseul post-vamal, furnizându-le totodată informaţii cu caracter de secret de serviciu (15/16 februarie 2009, 02 martie 2009, 07 martie 2009 şi 10 martie 2009).

Pe lângă cantităţile de ţigări introduse în ţară de membrii grupului cu sprijinul şi încălcarea atribuţiilor de serviciu a inculpaţilor A., N., s.a., aşa cum au fost detaliate pentru fiecare în parte, inculpata, prin sprijinirea sub orice formă a unui grup, în vederea săvârşirii de infracţiuni, a ajutat la comercializarea mărfurilor introduse ilegal, către diferiţi cumpărători (11.850 pachet de ţigări ce au fost apoi cumpărate de la inculpată de Y.Y., de la care au fost confiscate la 05 martie 2009).

Prin comiterea acestor fapte se reţine că inculpata a ajutat grupul infracţional să se sustragă de la plata către bugetul de stat a accizelor şi taxelor vamale în cuantum de 56.685,06 lei, creându-şi totodată un avantaj patrimonial în sumă de 66.080 lei.

Activitatea infracţională a inculpatei, astfel cum a fost descrisă în actul de sesizare este confirmată de procesele verbale de redare conţinutului convorbirilor telefonice interceptate autorizat purtate cu inculpata G., dar şi cu ceilalţi membri ai grupului infracţional la datele de 15/16 februarie 2009, 02 martie 2009, 07 martie 2009 şi 10 martie 2009 (vol. 28, 29 şi 30 u.p.), desfăşurătorul discuţiilor telefonice dintre inculpată şi G. (felele 300-301 vol. 8 u.p.), coroborate cu situaţia intrărilor/ieşirilor în şi din Ucraina a inculpatelor (filele 1-215 vol. 11 u.p.), declaraţiile martorului G.G.G.G.G.G., proces verbal de recunoaştere din fotografii a inculpatei din 15 noiembrie 2010, proces verbal de traseu şi identificare a inculpatei (vol. 7 ds. u.p.), procesul verbal de confiscare a cantităţii de 11.850 pachete de ţigări de la martorul G.G.G.G.G.G., planşa foto cu autoturismul încărcat cu ţigări şi planşa foto cu recunoaşterea din fotografii (filele 102 -112 vol. 17 ds. u.p.), proces verbal de citire a SMS-urilor din memoria telefonului ridicat de la inculpată( vol. 8 ds. u.p.), planificarea în serviciu a lucrătorilor vamali şi a poliţiştilor de frontieră din datele de 15/16 februarie 2009, 02 martie 2009, 07 martie 2009 şi 10 martie 2009 (vol. 16 şi 17 ds. u.p.), copiile paşapoartelor emise pe numele inculpatei, în număr de 10 din care 8 au fost anulate întrucât erau completate cu ştampile de trafic.

În baza probatoriului expus, instanţa de fond reţine, privitor la această inculpată, aceiaşi situaţie de fapt cu cea descrisă în actul de sesizare, conform căreia:

La data de 15/16 februarie 2009, la ora 21:42:38, G. a apelat-o pe inculpată, pe care o roagă să stea la Staţia Peco,din vecinătatea Vămii Siret şi să urmărească echipele de control din zonă, iar la ora 21:54:53, inculpata este apelată de G. de la care află că e pe drum lângă Petrom,unde nu sunt probleme,precizându-i că îi va plăti acesteia pentru „deranj”. La 22:07:27, G. este apelată de inculpată, de la care află că pe traseu este „x” şi Direcţia Regională Vamală Iaşi. A doua zi, la ora 09:15, G. o apelează pe inculpată căreia îi mulţumeşte că i-a fost de folos aseară, că ea a fost întrebată de unul din echipa de control de la Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Iaşi câte ţigări are, acesta mirându-se că sunt multe, când G. i-a răspuns că are 2,5. Cele două au convenit că trebuie să se ajute în continuare la treburi din acestea, pentru că „toţi sunt în aceeaşi oală”.

În data de 02 martie 2009, inculpata împreună cu inculpatele G. şi H. hotărăsc să meargă din nou în Ucraina după ce s-au interesat ce vameşi sunt de serviciu şi dacă comisarul P.P. se află în punctul vamal la ora 12:34:25, G. o apelează pe inculpată, stabilind să se anunţe când vor pleca spre vamă, spunând că a aflat că învinuita Y. a fost la ucraineni şi a intrat în ţară spre dimineaţă iar la ora 12:50:22 inculpata este apelată din nou de G. cu care discută ce vameşi sunt de serviciu în Vama Siret.

La data de 05 martie 2009, inculpata a vândut martorului L.L.L. cantitatea de 11.850 pachet de ţigări de provenienţă ucraineană, depistată în autoturismul cu care acesta se deplasa pe drumul european 85 dinspre or. Siret spre mun. Suceava, de un echipaj de poliţie, din declaraţia acestui martor (filele 195-202, vol. 7 ds. u.p.) rezultând că a achiziţionat ţigările cu timbru de Ucraina de la inculpată, lucru pe care l-a mai făcut şi în alte dăţi, martorul recunoscând-o în planşa foto ce i-a fost prezentată cu ocazia audierii sale la urmărirea penală, în prezenţa martorului asistent H.H.H.H.H.H. şi indicând în teren locaţia de unde a achiziţionat ţigările .

În data de 07 martie 2009, la ora 20:05:50, inculpata comunică telefonic cu numita G., de la care află că a fost oprită în vamă de poliţistul A.A.A. dar a fost ajutată de poliţistul de frontieră A., care „m-o scos” şi „mi-o zis ca să mă pornesc iar”. Cele două discută despre confiscarea unor ţigări la data de 05 martie 2009, G. spunându-i să aibă grijă cum lucrează cu „x” (poliţistul care o protejează pe A.A.) pentru că toţi sunt cu ochii pe el şi sunt împotriva lui, respectiv A.A.A. şi R.R. G. mai adaugă că pe „dânsul” nu-l doare capul şi chiar dacă „îi dai banul”, A.A.„poate pica”. La ora 22:24:12, inculpata o apelează pe G., cu care discută despre echipa de control de la Rădăuţi care o să plece după ora 24, urmând să mai ţină legătura.

În data de 10 martie 2009, numitele G., H., Z, U., Y.Y.Y., A.A., şi O.O.O.O.O. stabilesc să meargă seara în Ucraina, după discuţiile purtate la telefon (orele 13.15.44, 13.16.12,14-01.07 şi 17.21.26 filele 32-34, 36-37, 64-65, vol. 30 ds. u.p.)obţinând informaţii despre situaţia din Vama Siret şi despre vameşii care sunt de serviciu, hotărând ca deplasarea să aibă loc după ce se vor limpezi treburile, deoarece”e jale, e şedinţă cu Anea şi tataia, nu te lasă cu nimic” La ora 14:33:41, inculpata o apelează pe G., de la care află că se duce şi ea în vamă, comunicându-i că acolo este comisarul P.P., dar speră că va pleca la ora 04:00. La ora 20:22:35 inculpata o apelează pe G., căreia îi spune că în vamă este comisarul P.P. care a fugărit-o din parcare şi a întors-o înapoi, urmând ca ele să se informeze reciproc când va pleca comisarul P.P. din vamă. La ora 20:53:01, G. o apelează pe inculpată, aflând de la aceasta că toţi sunt pe artera de intrare în ţară, precum şi pe traseu şi „fac ravagii”. Inculpata o apelează pe G. la ora 21:55, spunându-i că „este jale în vamă” şi că a lăsat marfa la ucraineni.(conv. tel. filele 46,77-78, 88, 89,vol. 30 ds. u.p.).

Audiată fiind, atât pe parcursul urmăririi penale, cât şi a cercetării judecătoreşti inculpata nu a recunoscut comiterea infracţiunii, susţinând că s-a deplasat de multe ori în Ucraina, în perioada critică însă pentru a aduce legume pe care le comercializează în piaţa oraşului Siret, nu îl cunoaşte pe martorul Petcu şi nu i-a vândut acestuia niciodată ţigări. Apărările inculpatei nu pot fi primite, cu probatoriul administrat dovedindu-se cu prisosinţă contribuţia inculpatei l-a sprijinirea activităţii grupului infracţional, în modalitatea descrisă, martorul recunoscut-o pe inculpată din planşele foto ce i-au fost prezentate la urmărirea penală, în condiţiile în care aşa cum a declarat nu s-a întâlnit doar o dată cu aceasta, cumpărând în mai multe rânduri de la ea ţigări de provenienţă străină după ce s-au înţeles la telefon cu privire la cantitatea şi preţul mărfii, deplasându-se în acest scop la o locaţie din oraşul Siret, Jud. Suceava.

De altfel, activitatea imputată inculpatei nu vizează doar actul valorificării acestei cantităţi de ţigări, infracţiunea reţinută în sarcina sa fiind una de pericol şi nu de prejudiciu.

Activitatea inculpatei astfel cum a fost descrisă, de sprijinire a grupului infracţional, prin actele de ajutor date celorlalţi membri ai grupului, în scopul introducerii în ţară de ţigări de provenienţă ucraineană peste plafonul legal, în scopul obţinerii de beneficii materiale atât ea cât şi membrii grupului infracţional, prin sustragerea de la plata taxelor către bugetul de stat, şi pentru ca inculpaţii vameşi şi poliţişti să comită infracţiunile reţinute în sarcina lor, cu complicitatea traficanţilor de ţigări, rezultă fără putinţă de tăgadă din probele menţionate se circumscrie sferei de cuprindere a infracţiunii de sprijinire a unui grup infracţional organizat prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, fiind întrunite elementele constitutive ale acesteia atât sub aspectul laturii obiective cât şi a celei subiective.

XXIV şi XXV. Cât priveşte pe inculpaţii L. şi M. aceştia au fost trimişi în judecată fiecare pentru comiterea în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale a mai multor acte materiale ale infracţiunii de complicitate la abuz în serviciu contra intereselor publice dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial, prev. de art. 26 C. pen. din 1969 rap. la art. 13² din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 248 C. pen. din 1969 şi a infracţiunii de sprijinire sub orice formă a unui grup infracţional, în vederea săvârşirii de infracţiuni, prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, infracţiuni săvârşite în concurs real.

Actele materiale ale infracţiunii scop reţinute în sarcina celor doi inculpaţi se confirmă cu probatoriul administrat, după cum urmează:

La data de 05 decembrie 2008 inculpatul A. convine cu inculpatul L. să urmărească autoturismul cu care se deplasa echipa de control şi să-l informeze pe poliţist în legătură cu locaţia acesteia; inculpatul L. îi comunică ofiţerului că o echipă de control coboară spre vamă şi că el o va urmări să vadă încotro se îndreaptă (convorbirile telefonice de la orele 13 iunie 47;16.30.39; 17.24.42;18.15.10; 18.36.24;18.59.51-filele 141-142, 151-152, 157-158, 166-167, 174-175, 185 vol.20 ds. u.p.).

La aceiaşi dată, inc. vameş S. este anunţat la ora 18.16.25 de către inculpatul M. despre faptul că o echipă de control de la Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră Rădăuţi s-a întors în zona vămii, iar la ora 18.38.55 îl înştiinţează că în incinta Sectorului Poliţiei de frontieră Siret a ieşit „ buburuza albastră” şi se îndreaptă spre vamă. Apoi prin SMS-ul de la ora 18.58.15 îl anunţă pe acelaşi vameş că „ au plecat toţi”, iar prin SMS-ul de la ora 19 august 26 că o echipă de control de la Direcţia Regională Vamală Iaşi a venit în zonă (conv. tel de la filele 281, 283-284, 286-287, 290, vol. 20 ds. u.p.)

La data de 16/17 decembrie 2008, inculpatul M. îi cere vameşului S. să-i dea un beep când poate să „ia startul”, vameşul îl cheamă la el şi îi spune să vină pe artera doi (conv. tel. orele 23 iulie 35 şi 01.15.45, vol.20 filele 370, 409-410 ds. u.p.); Inculpaţii M. şi L. verifică traseul post vamal la cererea inc. A. şi urmăresc un autoturism suspect, M. comunicând vameşului S. printr-un sms că a fost o alarmă falsă (conv. tel. şi sms filele 444-456-457, 461, 463-464, 465, vol. 20 ds. u.p.).

La data de 24/25 decembrie 2008, inculpatul M. organizează un dispozitiv de urmărire pe traseu a autoturismelor suspecte şi îi comunică vameşului S. când poate să acorde liber de vamă, informându-l când a venit echipa de control de la Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră Suceava (conv. tel. din intervalul orar 19:17:08-21:58:15 - filele 191-192, 195, 198, 199, 202, 204, 205, 210, 241 vol. 21 ds. u.p.).

La data de 11/12 ianuarie 2009, în tura de noapte, inculpatul L. le informează pe inculpatele G. şi H. despre situaţia de pe traseu (conv. tel. de la orele 21:51:09, 22:54:16, 23:04:49, vol. 22 ds. u.p.).

La data de 09 ianuarie 2009, inculpatul M. o apelează în mai multe rânduri pe inculpata G., căreia îi spune că la ucraineni sunt probleme, că pe traseu este o echipă de control formată din 2 băieţi, lângă podul de intrare în oraşul Siret, care o pot opri, inculpata mulţumindu-i pentru sprijin, acest lucru făcându-l şi soţul inculpatei, comunicându-i totodată că au descărcat marfa. (conv. tel. de la orele 16:54:54, 18:43:48, 19:02:59, 19:04, 19:27:04, vol. 21 ds. u.p.).

La data de 14 ianuarie 2009, inculpatul L. este apelat de inculpata G. care îi cere să o ajute întrucât vameşul F. i-a spus că-i dă drumul doar dacă are pe cineva să o asigure că nu sunt controale pe traseu. Inculpatul, prin discuţiile avute cu susnumita, asigură acesteia traseul spre oraşul Siret, îi spune că prin zonă a fost comisarul şef M.M., apoi că acesta a plecat (conv. tel. dintre cei doi din intervalul orar 16:12.50 - 18:51:48 vol. 23).

La data de 17 ianuarie 2009, inculpatul L. îi transmite telefonic inculpatei G. să vină în ţară că îi cunoaşte pe cei de la poliţia de frontieră care stau pe drum pentru control. După ce G. a tras maşina în parcarea vameşilor inculpatul îi transmite să nu-i fie teamă de echipa de control pentru că nu are voie să facă control în incinta punctului vamal. Îi spune să staţioneze în parcarea vămii că echipa de control nu este plecată de pe traseu, apoi, după ce pleacă din parcare, îl roagă să-l anunţe dacă apare ceva iar acesta îi spune că va afla imediat întrucât soţia sa (care lucrează în Vama Siret) merge la serviciu (conv. tel. dintre cei doi de la orele 19:03.42, 19:49:26, 20:39:40, vol. 24 ds. u.p.).

La data de 18/19 ianuarie 2009, inculpatul L. discută cu inculpata G. şi numitele Y.Y.Y., U. şi Z. despre lucrătorii vamali de serviciu, despre faptul că trebuie să găsească pe cineva să stea permanent de pază pe traseu, că în Vama Siret „Este bine” şi pe artera de intrare în ţară este de serviciu Coro (vameşul O. (conv. tel. de la orele 20:18:09, 18:11:11, 20:26:45 - vol. 25 ds. u.p.).

La data de 22 ianuarie 2009, inculpatul L. o avertizează pe inculpata G. că telefoanele ei şi ale membrilor grupului infracţional sunt ascultate şi discută cu aceasta codificat, el spunându-i că este „în concediu, vânzările sunt slabe” şi fiind întrebat dacă a primit „ceaiuri noi” îi cere numitei G. să se oprească şi să nu mai vorbească la telefon (conv. tel. de la ora 14:45:24 - vol. 25 ds. u.p.).

La data de 02 februarie 2009, inculpatul L. discută cu inculpata G., aflând de la aceasta că a fost dată în consemn de Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră Rădăuţi, şi-i explică unde este Restaurantul Naţional din Rădăuţi, unde aceasta urma să se întâlnească cu cineva (vameşul S.) în legătură cu faptul că a fost dată în consemn la frontieră (conv. tel. de la orele 12:49:10. 13:41:56 - vol. 26 ds. u.p.).

La data de 07 februarie 2009, inculpatul L. este apelat de inculpata G. care-i spune că a parcat lângă blocul comisarului T.T. şi inspectorul R.R. este prin zonă, întrebându-l dacă îl cunoaşte pe acesta din urmă. Inculpatul se deplasează în acel loc pentru a o ajuta, informând-o ulterior, când aceasta s-a deplasat din nou în Ucraina despre echipele de control de pe traseu (conv. tel. din intervalul orar 17:59:33 - 22:00:10 - vol. 27).

La data de 11 februarie 2009, inculpatul L. este apelat de inculpata G. care îi comunică faptul că va pleca la ora 5:00, că este o echipă de control de la Rădăuţi şi-i cere să vină pe traseu şi să ia legătura cu inculpatul A. ca să ştie unde este ea şi să nu mai sune dânsa. Apoi inculpatul, în jurul orelor 20:00, îi transmite că „uncheşul” (şeful vămii) împreună cu nişte civil aşteaptă în vamă „înăuntru, în mijlocul drumului” (conv. tel. de la orele 17:26:06, 17:36:16 - vol. 26 ds. u.p.).

La data de 02.03 2009, inculpatul L. este chemat de inculpatele H. şi G. să verifice traseul postvamal, mergând în urma autoturismului (conv. tel. de la orele 17:59:47, 18:05:59 - vol. 29).

La data de 05 martie 2009, inculpatul L. discută cu inculpata G. despre cum „să ajungă” aceasta la ofiţerul R.R., inculpatul garantând că „îşi dă demisia dacă nu poate să rezolve ceva”. Totodată în limbaj codificat îl atenţionează pe inculpatul S.S. despre faptul că, în urma unei discuţii cu o persoană, a aflat că se apropie controale (conv. tel. de la orele 20:09:05, 21:29:10, 16:46:30 - vol. 29). La aceiaşi dată inculpatul M. îl contactează pe numitul B.B.B. pentru a lua “astea cinci şi să le lase la”acesta negru”(inculpatul L.), întâlnirea fiind amânată pentru că”se tot foiesc ăştia” şi trebuie să verifice” unde se opresc ăştia”. Ţigările depozitate apoi în garajul inculpatului L. au fost vândute numitului B.B.B., de la care au fost confiscate de Garda Financiară Buzău. (conv. telef. de la orele 13.25.56, 16.35.10, 17.47.08, vol.29 ds. u.p.).

La data de 06 martie 2009, inculpatul L. este apelat telefonic de inculpata H. care îi cere să vorbească cu insp. pr. A.A.A. pentru ca acesta să intervină în favoarea ei pe lângă ofiţerul R.R., precizându-i că „dau şi pentru”, inculpatul promiţându-i ajutorul, cei doi stabilind să se întâlnească în seara următoare (conv. tel. de la ora 14:08:24 - filele 305-306, vol. 29 ds. u.p.).

La data de 10 martie 2009, inculpatul L. îi comunică inculpatei G. că insp. pr. A.A.A. refuză să accepte să o protejeze pe inculpata H., dar a încercat să negocieze întrucât aceasta i-a dat liber să dubleze suma pe care să o dea inspectorului principal A.A.A. (conv. tel. de la ora 14:18:59 - filele 43-45, vol. 30 ds. u.p.).

La data de 16 martie 2009, inculpatul L. îi comunică inculpatei G., care intra în acea zi a treia oară în România,că pe traseu este o echipă de control de la „intervenţie”, inculpata spunându-i, în limbaj codificat, că i-ar da câteva cartuşe de ţigări ca să nu aibă prea multe în maşină - „aş arunca două poşete la tine”. Întrucât inculpata, care ieşise din vamă având ţigări de provenienţă ucraineană asupra sa, nu putea intra în parcarea adiacentă vămii, din cauza unei echipe de control aflată la Staţia Peco din apropierea Vămii Siret, inculpatul îi sugerează mai multe variante pentru a scăpa fără să-i fie confiscate ţigările, în cele din urmă comunicându-i să iasă din vamă pentru că el a venit înapoi în parcare iar echipa de control a plecat din zonă (conv. tel. din intervalul orar 20:34:35 - 21:49:11 - vol. 31 ds. u.p.).

Actul material al infracţiunii scop din data de 16/17 martie 2009, nu va fi reţinut în sarcina inculpatului L., nefiind identificată la dosar nici o probă care să susţină acuzaţia adusă acestuia.

Actul material al infracţiunii scop pretins a fi comis de inculpatul M. la data de 4/5 decembrie 2008 nu va fi reţinut în sarcina acestuia, acuzaţia fiind întemeiată doar pe discuţia telefonică dintre inculpata G. şi inculpatul vameş S. de la ora 20.44.49 (filele119-120, vol. 20 ds. u.p.) din conţinutul căreia nu rezultă implicarea efectivă a inculpatului în ansamblul ilicit, inculpata exprimând doar posibilitatea ca, în situaţia în care se va deplasa în Ucraina să apeleze la inculpatul M. pentru a supraveghea traseul post vamal, adăugând că dacă va fi să plece îl va suna din nou pe vameş.

Pe lângă convorbirile telefonice la care s-a făcut referire în cele ce preced, activitatea infracţională a inculpaţilor L. şi M. este dovedită şi cu situaţia intrărilor/ieşirilor în/din ţară a membrilor grupului infracţional planificările în serviciu a vameşilor şi poliţiştilor de frontieră, adresele I.J.P:F. Suceava, Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Iaşi, Poliţiei or. Siret, procesul verbal de citire a SMS şi a memoriei aparatelor telefonice ridicate cu ocazia percheziţiilor de la inculpaţi (vol. 8, 20 ds. u.p.) declaraţiile martorilor, declaraţia de recunoaştere a inculpatei I. (fila 251 vol. 1 ds. inst). Astfel, după cum rezultă din descrierea situaţiei de fapt specifică fiecărui act material în parte, reiese că inculpaţii L. şi M. s-au implicat în activitatea infracţională au menţinut permanent legătura şi au furnizat sprijin participanţilor la actele materiale repetate de abuz în serviciu contra intereselor publice şi complicitate la această infracţiune, încurajând astfel continuarea activităţii ilicite, ajutându-i prin acţiunile lor ca ţigările să fie transportate la locurile de depozitare sau valorificare fără a fi depistate şi confiscate de către eventuale echipe de control de pe traseul post vamal, intervenind chiar pentru a nu le fi confiscate acestora ţigările.

Contribuţia efectivă, în mod repetat şi intenţionată, în modalitatea mai sus descrisă, în derularea activităţii lor infracţionale se subsumează în integralitate elementului material al laturii obiective a infracţiunilor reţinute şi prin urmare prezenta instanţă constată că atât infracţiunea prev. art. 7 din Legea nr. 39/2003 cât şi cea prev. de art. 26 C. pen. din 1969 rap. la art. 13²din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 248 C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969, având în vedere unitatea de rezoluţie infracţională, încadrare juridică corespunzătoare dispoziţiilor legale în vigoare la data comiterii acestora, există şi au fost săvârşite cu forma de vinovăţie cerută de lege.

Faptele inculpaţilor L. şi M., care în perioada decembrie 2008 - martie 2009 (inculpatul L.) şi decembrie 2008-ianuarie 2009, (inculpatul M.) au sprijinit grupul infracţional organizat în vederea comiterii infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor publice şi folosire în orice mod de informaţii ce nu sunt destinate publicităţii, desfăşurând activităţile infracţionale mai sus descrise, în Vama Siret şi zona de competenţă a poliţiei de frontieră având ca obiect principal introducerea ilegală de ţigări în România, întrunesc, atât sub aspectul laturii obiective cât şi a celei subiective, elementele constitutive ale infracţiunii de sprijinire sub orice formă a unui grup infracţional, în vederea săvârşirii de infracţiuni, prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003.

Inculpatul M. s-a prevalat de dreptul la tăcere la urmărirea penală, în instanţă a susţinut că este nevinovat, că nu înţelege în ce ar consta activitatea sa de sprijinire a unui grup infracţional şi care ar fi membrii acestui grup. Nu a vândut ţigări numitului B.B.B., însăşi această persoană declarând că a cumpărat ţigările ce i-au fost confiscate din Suceava. A precizat că îl cunoaşte pe L., pe majoritatea poliţiştilor de frontieră şi lucrători vamali pentru că mulţi dintre ei au domiciliul în acelaşi oraş cu el şi pentru că a făcut câteva drumuri în Ucraina pentru a cumpăra îndeosebi produse alimentare la preţuri mai mici. Cu certitudine nu a purtat nicio convorbire de natură a-l incrimina de comiterea vreunei fapte penale întrucât „ în acea perioadă se ştia că în vamă sunt ascultate telefoanele”.

Inculpatul L. s-a prevalat de dreptul la tăcere la urmărirea penală, în instanţă susţinând că nu poate spune dacă este vinovat sau nu, însă nu a sprijinit pe nimeni să transporte ţigări. Dintre inculpaţi îi cunoaşte pe G. şi A. dar nu-şi mai aminteşte ce a vorbit la telefon cu aceştia, convorbiri pe care le-a ascultat şi la parchet. A recunoscut că inculpatul M. a lăsat la domiciliul său din Pădureni, într-una din zile, nişte pachete, însă nu ştie ce conţineau acestea, fiind ridicate la 2-3 zile, dar nu-şi aminteşte de către cine.

Apărările inculpaţilor sunt contrazise de materialul probator, relevat în cele ce preced, care susţine, fără putinţă de tăgadă, acuzaţiile aduse acestora, în sarcina fiecăruia urmând a se reţine infracţiunile de complicitate la abuz în serviciu contra intereselor publice, în formă continuată şi de sprijinire a unui grup infracţional în vederea săvârşirii de infracţiuni.

În cauză, la reţinerea situaţiei de fapt, în ansamblul ei, se au în vedere şi declaraţiile martorilor din lucrări, parte dintre ei vameşi şi poliţişti de frontieră, care audiaţi în instanţă şi-au menţinut în totalitate declaraţiile date la urmărirea penală relatând în amănunt maniera de lucru în Vama Siret, atribuţiile vameşilor şi poliţiştilor de frontieră, modul în care aceştia trebuiau să-şi exercite atribuţiile de serviciu, faptul că au aplicat sancţiuni contravenţionale atunci când în autoturismele ce se deplasau dinspre vama Siret, depistau cantităţi de ţigări pentru care nu se prezentau documente de provenienţă.

La urmărirea penală, martorul I.I.I.I. a precizat că la începutul anului 2009, G. a fost dată în consemn local la frontieră, motiv pentru care maşina acesteia era supusă controlului amănunţit, că aceasta dar şi alte membre ale „grupului fetelor de la Botoşani” încercau să intre în ţară cu ţigări. A mai precizat că unii lucrători vamali, printre care F., erau predispuşi la a încălca legea şi se temea să lucreze cu ei întrucât fuseseră sancţionaţi în mai multe rânduri, delegaţi în alte vămi sau au fost depistate ţigări pe traseu în maşinile lucrate de aceştia.

Martorul T.T.T.T. a arătat la urmărirea penală că, în calitate de agent de poliţie, având ca şef de tură pe insp. pr. A., îşi aminteşte că la începutul anului 2009, a fost sunat de acesta, spunându-i-se să lucreze paşapoartele mamei şi soţiei sale, că a observat pe bancheta din spate a maşinii 3-4 cartuşe de ţigări şi nu cunoaşte dacă lucrătorul vamal de serviciu a efectuat un control amănunţit sau prin sondaj a maşinii, că este posibil ca el să-i fi comunicat lucrătorului vamal că în mijlocul de transport sunt rudele apropiate ale şefului de tură. În instanţă ambii martori au relatat că le cunoşteau pe inculpatele G., H., B., C. care treceau frecvent prin vamă, că uneori inculpatul A. îi ruga să o ajute pe soţia sa, care de cele mai multe ori se deplasa în maşină cu mama inculpatului, să nu stea la rând.

Martorul A.A.A., care în perioada vizată îndeplinea funcţia de adjunct al sefului Serviciul Poliției de Frontieră Siret declară la urmărirea penală că avea cunoştinţă despre faptul că prin Punctul de Trecerea Frontierei Siret circulau 3-4 autoturisme cu numere de Botoşani, apropiate comisarului de poliţie Fediuc, ce transportau cantităţi importante din Ucraina, aşa-zisul „ grup al fetelor de la Botoşani” fiind coordonat de G. care era în relaţii apropiate, chiar intime cu M.M. şi din care mai făceau parte o persoană H., U., Z. şi alţii. A mai arătat că de la un apropiat al grupului, inculpatul L. dar şi din alte surse a aflat că membrii acelui grup de deplasau destul de des în Ucraina îndeosebi noaptea sau la schimbarea de tură de unde aduceau din Ucraina, cu complicitatea funcţionarilor vămii cantităţi de 50 la 250-300 cartuşe pe tură de fiecare maşină. A mai afirmat că acest lucru era posibil datorită protecţiei acordată grupului de M.M., acordată în schimbul primirii unor sume de bani, la trecerea prin vamă, membrele grupului fiind ajutate şi de inculpaţi, între care S., N., K., F.F., poliţişti de frontieră şi vameşi din prezenta cauză. Martorul a mai declarat că exista posibilitatea ca şi inculpatul A. să fi sprijinit acel grup şi că avea cunoştinţă de procedeul folosit de lucrătorii vamali din Vama Siret de a nu trece în fişele lor de evidenţă autovehiculele cu care intrau în ţară membrele grupului decât după ce primeau confirmarea că nu au avut probleme pe traseu şi au ajuns cu bine la destinaţie.

În instanţă, martorul şi-a menţinut declaraţia dată la urmărirea penală, precizând, între altele şi faptul că erau situaţii în care o persoană, după ce i se permitea accesul în Ucraina, intra în magazinul P., iar de acolo motivând că are probleme acasă, fără a mai intra în Ucraina, se întorcea în România. Într-un astfel de caz poliţistul de frontieră anunţa vameşul care proceda la un control amănunţit al maşinii pentru a nu se introduce produse accizabile. Întoarcerea în ţară în astfel de cazuri se făcea prin zona neutră întrucât pe cele două sensuri este un gard.

Martorul I.I.I.I.I.I. a arătat la urmărirea penală, declaraţie menţinută şi în instanţă că, în calitatea sa de lucrător vamal, efectua controale totale sau amănunţite la autoturisme când primea ordine din partea şefului biroului vamal, când existau suspiciuni că respectivul autoturism transportă mărfuri ce trebuie supuse operaţiunilor de taxare sau accizare sau când anumite persoane sau mijloace de transport erau date în consemn de Poliţia de Frontieră sau de către Vamă. Fiindu-i prezentate imagini ale camerelor de luat vederi amplasate pe artera de intrare în ţară, privind pe G., H. şi C., din care reieşea că autoturismele acestora nu au staţionat pe arteră pentru control şi nici un lucrător vamal nu a efectuat control vamal, a declarat că el nu a făcut niciodată aşa ceva şi nu crede că vreun coleg ar fi procedat în acest mod, mai ales dacă respectivele autoturisme sunt menţionate în fişa de evidenţă iar dacă s-a procedat în acest mod s-a făcut cu intenţie, din interes. A precizat că în perioada 2008-2009 plafonul maximal pentru o persoană era de 1 cartuş de ţigări la prima intrare, iar la următoarele intrări pe aceeaşi tură, în aceeaşi zi, era redus la un pachet de ţigări. A mai arătat martorul că nu este permis unui lucrător vamal să achiziţioneze ţigări de la Shop sau din Ucraina peste plafonul vamal, pe care să le dea unui călător să i le introducă în România fără plata taxelor vamale şi a accizelor aferente mai ales dacă controlul vamal al mijlocului de transport este efectuat chiar de vameş. Este posibil ca o persoană întoarsă în Ucraina, fără să lase ţigările acolo se poate întoarce pe aceiaşi arteră sau pe alta unde să fie vămuită de un alt vameş.

Martorul J.J.J.J.J.J., lucrător vamal în cadrul Punctul de Trecerea Frontierei Siret, audiat la urmărirea penală, a descris modul de lucru al lucrătorilor vamali, arătând că înainte de a intra pe artera intrare/ieşire călători fiecare lucrător vamal primea pe bază de semnătură o fişă de evidenţă înregistrată într-un registru special în care avea obligaţia să consemneze autoturismele controlate, felul controlului, rezultatul şi ora acestuia, încât consideră că nici un autoturism nu putea intra în ţară fără să fie controlat de poliţistul de frontieră sau de lucrătorul vamal iar dacă un mijloc de transport nu era trecut în niciuna din fişele lucrătorilor vamali planificaţi pe artera de intrare călători aceasta se poate explica prin faptul că lucrătorul a uitat să facă înregistrarea sau cu intenţie nu a înregistrat autovehiculul. A mai precizat martorul că vameşului F. i se spunea „Moş F.” şi lui A. şi că în anul 2009, din punct de vedere tehnic, o persoană putea să cumpere ţigări din P. şi să nu mai intre în Ucraina, ci să se reîntoarcă în România. În instanţă a susţinut că o cantitate de cel mult 3 baxuri cu ţigări poate trece neobservată la un control prin sondaj vizual.

Martora K.K.K.K.K.K. a arătat că dacă un autoturism se întorcea în Ucraina pentru a preda marfa, era însoţit de controlorul vamal până la barieră, de la postul de poliţie şi vamă de pe artera de ieşire şi până la poarta de intrare în vama ucraineană fiind o distanţă de 200 metri unde te puteai opri, fiind o zonă gen parcare, fostă ieşire pentru TIR-uri.

Martorul L.L.L.L.L.L., agent de poliţie de frontieră, a relatat la urmărirea penală că îl cunoaşte pe martorul D.D.D.D., fost poliţist de frontieră care se deplasa des în Ucraina şi chiar el atrăsese atenţia colegilor săi de pe arteră să fie atenţi în momentul în care acesta se prezintă la control. Fiindu-i pusă spre audiere discuţia telefonică din data de 03/04 ianuarie 2009, orele 23:36, purtată între doi bărbaţi, a recunoscut vocea lui A., căruia cealaltă persoană îi spune că poliţistul de pe artera de intrare nu-i permite să intre în ţară. Din convorbire rezultă că martorul îl avertizează pe vameşul de serviciu, L.L.L.L.L. „să nu se bage pentru că altfel va avea probleme”, dar A. insistă ca L.L.L.L.L. să-i lucreze paşapoartele şi să-i permită intrarea în ţară. Martorul mai declară că a observat că inculpatul Cuzencu era apropiat agentului de poliţie S.S., căruia acesta din urmă îi spunea „A.” şi „x”, că a auzit din vamă faptul că inculpata I. este prietena lui A.. La începutul anului 2009, se vorbea printre colegi despre o confiscare a 50 de baxuri de ţigări, dar nu ştie dacă i-au aparţinut acestei inculpate. Martorul a recunoscut vocea inculpatului A. şi în convorbirile telefonice din 03/04 ianuarie 2009, orele 04:02 şi 17 ianuarie 2009, ora 13:03, purtate de acesta cu vameşul F. şi respectiv inculpata I., din conţinutul celei din urmă convorbiri rezultând că cei doi interlocutori stabilesc să justifice convorbirile telefonice dintre ei prin faptul că sunt amanţi. A mai arătat martorul că, printre persoanele care se ocupau cu traficul de ţigări în Vama Siret erau şi numitele G. şi H., precizând şi faptul că un număr de 3 baxuri de ţigări nu putea să nu fie observat de către poliţistul şi vameşul care controla maşina decât dacă această cantitate de ţigări era ascunsă în locuri special amenajate în acest sens. A mai arătat că uneori era sunat la telefon de către ofiţerul A. pentru a le ajuta pe mama şi soţia acestuia, care se deplasau destul de frecvent în Ucraina, să nu stea la rând, ofiţerul ţinând să-i comunice că nu introduc în ţară ţigări sau alte mărfuri prohibite astfel că, bazându-se pe spusele acestuia, dirija maşina celor două direct pe artera de intrare pentru ca lucrătorul vamal să efectueze controlul maşinii. În instanţă şi-a menţinut declaraţia de la urmărirea penală arătând că, atunci când maşinile erau date în consemn în vamă, erau supuse obligatoriu controlului amănunţit, că i-au fost prezentate la urmărirea penală convorbiri telefonice în care a recunoscut voci ale colegilor săi, că inculpatele G., B. şi H., călătoreau frecvent în Ucraina. A susţinut, de asemenea, că mama şi soţia inculpatului A. se deplasau în Ucraina şi că atunci când rândul de aşteptare la intrarea în ţară era mare le mai ajuta, în sensul că le permitea să folosească intrarea aferentă corpului diplomatic şi le lucra mai repede documentele, fiind supuse apoi controlului vamal.

Martorul S.S.S. declară la urmărirea penală că, în calitatea sa de agent de poliţie în cadrul Punctul de Trecerea Frontierei Siret, la sfârşitul anului 2008, şi-a desfăşurat activitatea pe tura de serviciu coordonată de inculpatul A., arătând că acesta din urmă, pe timpul efectuării serviciului, îndeosebi seara sau pe turele de noapte, venea în punctul vamal şi pe perioade de cca 15-30 minute, dirija traficul autoturismelor pe sensul de intrare în ţară şi uneori îl suna cerându-i să dirijeze unele dintre maşini pe o altă arteră de trafic sau să le introducă în faţă pentru a intra mai repede în ţară. Deseori A. discuta cu ocupanţii acelor mijloace de transport după ce ieşeau de pe artera de control. Dintre cetăţenii români aflaţi în relaţii apropiate cu inculpatul A., martorul nominalizează pe inculpatele din prezenta cauză dar şi alte persoane pentru care intervenea, spunându-i martorului că sunt cunoştinţele lui. Inculpatele introduceau ţigări în ţară, îndeosebi pe timp de noapte, de fiecare dată când de serviciu era inculpatul A., mai puţin când acesta era în concediu sau avea tură liberă, când traficul scădea dintr-odată. Martorul relatează că era sunat la telefon de inculpat şi i se spunea că trebuie să treacă prin punctul vamal inculpatele I., H., B., că el observa pe timpul controlului documentelor că în mijloacele de transport ale acestor persoane erau cantităţi de ţigări, de obicei fiind controlate vamal superficial sau chiar deloc de S., X.X.X.X. şi uneori de F., ceea ce i-a creat convingerea că se discutase cu aceştia în prealabil. După experienţa sa crede că într-un autoturism întră în jur de 450-500 cartuşe de ţigări. A mai arătat că atunci când pe traseu se aflau echipe de control de la Direcția Regională a Vămilor Iaşi sau Inspectoratul de Poliție al Județului Suceava era sunat de inculpatul A. care-i comunica că nu sunt probleme deoarece sunt băieţi buni şi că persoanele la care a făcut referire anterior şi care introduceau ţigări în România pot să intre fără probleme iar atunci când nu se afla în zona de interes a vămii îi dădea telefon şi-i spunea „vezi că am verişori la coadă”, „este Camelia cu alte persoane mai în spate”, precizându-i totodată să nu-şi facă griji că maşinile acestora nu vor fi întoarse în Punctul de Trecerea Frontierei şi că drumul era „liber” în sensul că pe artera de comunicaţie dintre Punctul de Trecerea Frontierei Siret şi oraşul Siret nu se aflau organe de control. Martorul relatează şi împrejurarea din după amiaza zilei de 23 decembrie 2008 când inculpatul A. a deschis traficului încă o arteră şi a dat dispoziţie să lucreze mijloacele de transport ce vor intra în ţară pe acea arteră, fiind de faţă şi el, că s-au prezentat la control persoane apropiate inculpatului A., respectiv T., B., I., M.M.M.M.M.M., N.N.N.N.N.N. şi vreo 3-4 autoturisme ucrainene care, după părerea sa, transportau ţigări pentru M. şi L. Autoturismele ucrainene şi încă vreo două maşini din ţara vecină au fost dirijate de inculpatul A. pe artera 3 unde nu se afla nici un poliţist, acestea intrând în ţară doar cu acceptul şefului de tură. Cu acea ocazie a văzut personal în maşina inculpatei I. şi într-o maşină ucraineană cantităţi mari de ţigări care erau la vedere, desfăcute din baxuri şi aranjate cartuşele unele peste altele să încapă mai multe, bancheta din spate fiind scoasă, aflând de la alţi călători din trafic că acele maşini au încărcat ţigări de la Shop-ul aparţinând SC P.P.P. SRL. Martorul a precizat că la sfârşitul lunii decembrie i-a cerut comisarului M.M. să-l mute de pe tura insp. pr. A. spunându-i că se întâmplă prea multe lucruri nelegale. De asemenea, a precizat că inculpatul A. era ţinut la curent cu situaţia controalelor din teren de inculpaţii M. şi L. cu care se afla în relaţii apropiate şi că pentru a se proteja în eventualitatea interceptării convorbirilor telefonice anumiţi poliţişti şi lucrători vamali utilizau în acele discuţii un limbaj codificat, respectiv erau chemaţi la „o cafeluţă” sau să aducă „o pizza”. În instanţă, martorul şi-a menţinut declaraţia, afirmând că nu l-a auzit pe A. cerând cuiva din personalul vamal să permită trecerea de mărfuri din Ucraina spre România peste limita prevăzută de lege, dar precizând că „probabil este adevărat că mi s-a atras atenţia de către A. că dacă nu-i respect dispoziţiile, voi lucra în alt punct vamal”. A reiterat susţinerea că inculpatul A., când venea pe arteră, mai scotea maşini care se aflau la rând şi le băga pe alte artere de circulaţie, stătea de vorbă cu călătorii, trăgând concluzia că îi cunoaşte.

Martorul F.F.F.F.F.F., agent de poliţie în Punctul de Trecerea Frontierei Siret în perioada vizată de cercetările din prezenta cauză şi care şi-a desfăşurat activitatea în tura condusă de inculpatul A., a declarat la rândul său că a observat tranzitând punctul vamal o serie de persoane şi mijloace de transport care erau de fiecare dată aceleaşi, făcând referire, între alţii, la inculpatele G., H., I., la mama şi soţia ofiţerului, respectiv X. şi C., persoane despre care majoritatea lucrătorilor ştiau că se ocupă cu introducerea ţigărilor de provenienţă ucraineană în România şi care erau apropiate şefului de tură cu care acesta discuta chiar în incinta punctului vamal înainte de a ieşi din ţară. Martorul relatează că în după amiaza zilei de 23 decembrie 2008, în punctul vamal au venit persoanele sus menţionate şi nişte autoturisme ucrainene, încărcate cu ţigări, după care a venit şi şeful de tură, el dându-şi seama că este înţeles cu acele persoane. I-a spus şefului său că vrea să ia o pauză de masă, inspectorul reproşându-i că „te dai la fund şi nu vrei sa pui botul”. A precizat martorul că majoritatea colegilor săi cunoştea că insp. pr. A. are relaţii apropiate cu aceste persoane ce aveau ca preocupare introducerea de ţigări în ţară, însă nimeni nu avea curajul să ia atitudine deoarece ofiţerul avea relaţii şi niciodată nu a fost mutat, spre deosebire de alţi ofiţeri. Lucrătorul vamal pe arteră era la acea vreme S. şi martorul a observat că, la un moment dat, s-a mai deschis o arteră pentru intrarea în ţară a mijloacelor de transport pe care se afla şeful de tură, A., lucrătorul vamal S. şi în tonetă, S.S.S.. În următoarea tură de serviciu din 24/25 decembrie 2008, martorul a observat, în jurul orelor 21:00, la Shop-ul aparţinând de SC P.P.P. SRL mai multe persoane, între care I., T., care stăteau de vorbă acolo cu inculpatul A., observând în magazin mai mulţi saci cu ţigări pregătiţi pentru a fi luaţi de cele două persoane care erau aşezate pe aceştia. De serviciu la Shop se afla martora O.O.O. A mai arătat martorul că în tura de serviciu din data de 07 februarie 2009 au intrat în ţară 3 autoturisme la interval de cca 40 minute, că i s-a părut imposibil ca acestea să mai fi ieşit încă o dată din ţară, dându-şi seama că s-au deplasat până la Shop-ul aparţinând de SC P.P.P. SRL situat lângă zona neutră pentru a cumpăra şi introduce ţigări în ţară. Când i-a solicitat lucrătorului vamal să efectueze un control amănunţit asupra acestor autoturisme, şoferul uneia dintre ele, respectiv M.M.M.M.M.M., a venit la geamul tonetei spunându-i că este vărul insp. pr. A. şi că a vorbit cu acesta şi totul este aranjat atât pe vamă cât şi pe drum. Imediat această persoană l-a sunat la telefon pe A. cu care a vorbit şi a venit la martor cu telefonul în mână spunându-i să vorbească şi el cu ofiţerul. Nu reţine dacă a avut o convorbire cu şeful de tură deoarece în acelaşi timp lucrătorul vamal F. l-a întrebat „ce-i cu tine, nu ştii ale cui sunt maşinile astea, acesta e vărul lui A., x de-al nostru. Hai revino-ţi şi nu mai fă scandal că de vamă eu răspund”. După discuţia cu lucrătorul vamal, şoferul uneia dintre maşini, T., i-a transmis martorului din partea ins. pr. Cuzencu să-l sune de urgenţă la telefon, lucru pe care l-a făcut, şeful de tură spunându-i „Da, da, dă-i drumul”. Vameşul F. a permis intrarea în ţară a celor 3 autoturisme, martorul renunţând să mai insiste în efectuarea unui control amănunţit, deoarece s-a temut ca şeful de tură să nu i-a măsuri împotriva sa de genul planificarea în serviciu la frontiera verde, neaprobarea de zile libere, controale tendenţioase, întocmirea subiectivă a aprecierii de serviciu. De asemenea, ştiind că ofiţerul se afla în relaţii apropiate cu şefii Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră Suceava şi Direcția Poliției de Frontieră Rădăuţi, nu a raportat cele văzute, alegând să aducă la cunoştinţă organelor de anchetă modul ilegal de lucru al inculpatului A. Audiat în instanţă, martorul a arătat, referitor la declaraţia dată la urmărirea penală, că unele aspecte din aceasta trebuie clarificate, arătând că persoanele nominalizate în acea declaraţie îi erau cunoscute ca participante la trafic dar nu ştia nimic despre ele, că nu-şi aduce aminte dacă aşa s-a întâmplat în data de 23 decembrie 2008, cum a arătat în declaraţia de la urmărirea penală, precizând că nu a văzut clar că ar fi fost maşini cu ţigări iar referitor la cele întâmplate în noaptea de 24/25 decembrie 2008, nu este real că a văzut în Shop persoane având asupra lor saci cu ţigări pentru că nu era logic ca ţigările să fie puse în saci. A mai arătat martorul că nu s-a uitat niciodată în maşinile pe care le lucra, nu-şi aduce aminte de conversaţia cu numitul M.M.M.M.M.M. din acea seară, dar că este posibil să fi avut loc şi să fi vorbit şi cu inculpatul A. de pe telefonul unei persoane care tranzita frontiera. A precizat martorul că „este posibil ca la acea dată să nu mă fi numărat printre afinităţile lui A.”

Martorul O.O.O.O.O.O., agent poliţie de frontieră a declarat la urmărirea penală, declaraţie menţinută şi în instanţă că în tura de serviciu din data de 11/12 ianuarie 2009 agentul de poliţie S.S. i-a spus că nu trebuie să iasă la toate maşinile pentru a le controla, că din partea vămii pe sensul de intrare călători îşi desfăşura activitatea lucrătorul vamal F., despre care ştia că avusese probleme la serviciu pentru că nu îşi executa corect atribuţiile, că într-una din zilele lunii ianuarie când a fost de serviciu cu acesta şi în vamă s-au prezentat două femei din Ucraina, după ce vameşul a discutat cu ele le-a făcut semn să vorbească şi cu el, cele două persoane întrebându-l dacă nu le lasă să intre în ţară cu câte un bax de ţigări, oferindu-i pentru acest lucru 300 lei. Văzând comportamentul lucrătorului vamal şi cele spuse de agentul şef inculpat S.S., în seara de 11/12 ianuarie 2009, a atras atenţia colegei sale P.P.P.P.P.P. să fie atentă cum lucrează maşinile, deoarece pe tura insp. pr. A. sunt maşini care intră în ţară de 2-3 ori, ale căror conducători au ca preocupări introducerea de ţigări în România. Martorul a mai arătat că pe aceiaşi tură lucrătorul vamal N., în înţelegere cu agentul de poliţie Borş au permis intrarea în ţară şi a unui autovehicul condus de un cetăţean ucrainean fără efectuarea controlului vamal, acelaşi vameş controlând şi maşina inculpatului A., care era de serviciu în vamă, în care se aflau mama şi soţia acestuia. Martorul a mai afirmat că a mai văzut acea maşină, deplasându-se în Ucraina pe parcursul anului 2009, îndeosebi pe turele inculpatului A., până în anul 2010 când a auzit că a fost confiscat de autorităţile ucrainene. A mai susţinut martorul că, atunci când venea în vamă, şeful de tură, inculpatul A. îi spunea să nu iasă la maşini să verifice, pentru că acestea sunt atribuţiile lucrătorilor vamali iar dacă are suspiciuni să îl cheme pe ag. de poliţie S.S. sau chiar pe dânsul să rezolve situaţia.

Martora R.R.R.R.R.R., agent poliţie frontieră de serviciu în tura din 11/12 ianuarie 2009 a declarat că şi pe ea inculpatul S.S., în calitatea sa de sef de grupă, a sfătuit-o că nu este nevoie să se uite în maşini, aceasta fiind atribuţia vameşilor, precum şi faptul că în locul său şeful de tură a lucrat câteva autoturisme româneşti, iar inculpatul N. nu a efectuat control vamal la maşina unui ucrainean. Martora confirmă şi împrejurarea că, îndeosebi pe tura de serviciu condusă de inculpatul A. inculpatele G.,C., M. şi alţii, mergeau în Ucraina de mai multe ori pe zi, aflând că aveau ca preocupare introducerea de ţigări în România. Declaraţia a fost menţinută în totalitate în instanţă.

Martorul M.M.M.M., agent de poliţie de frontieră a declarat că fiind de serviciu în tura din 03/04 ianuarie 2009 a auzit că autorităţile ucrainene au confiscat o mașină carosată, posibil pentru că era cu ţigări şi că ar fi fost vorba de o cunoştinţă a lui A.. A mai arătat că în tura din 18 ianuarie 2009 a fost sunat la telefon de către inculpatul A. care i-a spus că urmează să vină pe artera de intrare în ţară mama sa cu autoturismul şi să-i comunice acest lucru vameşului B.B. care a permis intrarea în România a maşinii. Martorul şi-a recunoscut vocea din înregistrarea discuţiei telefonice cu inculpatul A., ce i-a fost prezentată cu ocazia audierii sale la urmărirea penală. Totodată a relatat martorul că inculpatul Cuzencu l-a contactat telefonic şi în tura de serviciu din 8/9 martie 2009, cerându-i să discute cu cineva de pe artera de intrare în ţară, pentru că vine naşul său N.N.N.N.N. cu O mașină gri. În legătură cu „grupul de la Botoşani” a arătat că le cunoştea pe membrele grupului care treceau frecvent în Ucraina dar cu ocazia controalelor efectuate de el nu a depistat cantităţi mari de ţigări.

Martorul Z.Z.Z. agent de poliţie de frontieră, declară la urmărirea penală că în noaptea de 24/25 decembrie 2008, fiind planificat de serviciu pe sensul de intrare călători, pe arteră a apărut un autoturism de culoare albă şi după luarea documentelor de călătorie, întrebând-o pe femeia aflată la volan dacă are ţigări peste plafonul vamal, aceasta a răspuns negativ, şi când i-a spus să stea în maşină să-l aştepte pe vameşul ce va face control, aceasta a început să vorbească la telefon, spunându-i că discută cu şeful de tură, A., întrebându-l pe martor dacă nu vrea să vorbească cu el. Crezând că este o rudă a ofiţerului martorul l-a sunat la telefon, acesta spunându-i „Dă-i paşaportul”, observând că vameşul de serviciu a controlat doar partea din faţă a maşinii. Ulterior a auzit că în cursul lunii ianuarie acelaşi autoturism a fost reţinut în vama ucraineană întrucât în el se afla o cantitate de 50 baxuri de ţigări. Prezentându-i-se spre audiere convorbirea telefonică dintre el şi inculpatul A. din data de 24/25 decembrie 2008, martorul şi-a recunoscut vocea din înregistrare, confirmând că discuţia a avut loc şi este reală.

Martorul P.P., care a ocupat funcţia de şef Punctul de Trecerea Frontierei Siret în perioada decembrie 2008-martie 2009, declară la urmărirea penală că avea cunoştinţă despre faptul că G., H., Z., U., tranzitau frecvent Vama Siret, unele dintre ele fiind date chiar în consemn sau în atenţie întrucât erau suspiciuni că s-ar ocupa cu traficul de ţigări sau alte activităţi ilegale şi prezentându-i-se mai multe convorbiri telefonice purtate de membrii grupului infracţional din perioada care face obiectul cercetărilor în prezenta cauză, a ţinut să precizeze că un poliţist de frontieră nu are voie să comunice unei persoane din afara sistemului date privind prezenţa sau locaţia unei persoane cu atribuţii de control în zona de frontieră, că unele autoturisme care erau întoarse în Ucraina pe motiv că aveau ţigări peste plafonul vamal aşteptau o perioadă în zona neutră dintre frontiere pentru că nu erau primiţi de ucraineni cu respectiva cantitate de ţigări. A mai arătat că, periodic, se făceau şedinţe operative cu comanda Serviciul Poliției de Frontieră Siret, atrăgându-li-se atenţia poliţiştilor de frontieră din subordine să-şi îndeplinească în mod corespunzător atribuţiile de serviciu, să nu le permită călătorilor să introducă ţigări în România peste plafonul vamal, din convorbirile telefonice din data de 10 martie 2009, ce i-au fost prezentate de către organul de urmărire penală, rezultând că inculpatele G. şi O.O.O.O.O. erau la curent cu aceste şedinţe şi cu măsurile dispuse de comanda Secției Poliției de Frontieră Siret. De asemenea, din convorbirile telefonice din 11 martie 2009 rezultă că G. şi H. încercau să evite întâlnirea cu el în Punctul de Trecerea Frontierei Siret fiind revoltate de constatarea martorului că paşapoartele acestora conţin un număr mare de ştampile de trecere a frontierei şi că le urmărea autoturismul. În instanţă şi-a menţinut declaraţia de la urmărirea penală, precizând că nu avea informaţii că G., H. s-ar fi ocupat cu traficul de ţigări şi că o maşină nu se putea întoarce de pe ieşirea din ţară spre Ucraina şi să intre imediat înapoi în ţară, decât după o prealabilă intrare în ţara vecină. De asemenea, a arătat că nu este posibil ca o maşină să intre din Ucraina fără a fi înregistrată în baza de date din calculator.

Martorii S.S.S.S.S.S., T.T.T.T.T.T., U.U.U.U.U.U., V.V.V.V.V.V., R.R.R.R.R., X.X.X.X.X.X., Z.Z.Z.Z.Z.Z., Y.Y.Y.Y.Y.Y., A.A.A.A.A.A.A., B.B.B.B.B.B.B., C.C.C.C.C.C.C., D.D.D.D.D.D.D., E.E.E.E.E.E.E., F.F.F.F.F.F.F., G.G.G.G.G.G.G., poliţişti de frontieră sau angajaţi ai altor structuri de poliţie, care au surprins în trafic maşini ale inculpatelor în care se aflau ţigări de provenienţă ucraineană, ale celor care le-au cumpărat de la acestea sau au depistat abandonate astfel de mărfuri pentru a nu fi prinşi deţinătorii, au confirmat încheierea proceselor verbale de contravenţie pe numele inculpatelor sau ale cumpărătorilor (aflate în copie şi la dosarul cauzei) relevându-se şi prin declaraţiile lor amploarea activităţii infracţionale, perseverenţa de care au dat dovadă inculpaţii de a obţine în mod facil şi într-un timp foarte scurt importante venituri, că uneori vigilenţa membrilor grupului se dovedea a fi ineficace însă nici acest fapt nu îi descuraja să continue activitatea infracţională, profiturile foarte mari obţinute( 5 milioane lei vechi la un bax de ţigări aşa cum afirmă martorul M.M.M.M.M.M.) determinându-i să rişte în continuare chiar în condiţiile în care sufereau şi aceste „pierderi”.

În cauză au fost audiaţi în calitate de martori şi numiţii N.N. şi H.H.H. persoane la care se depozitau ţigările introduse în ţară de membrele grupului infracţional, dar şi pe care aceştia le cumpărau precum şi persoane care au achiziţionat de la aceştia cantităţi de ţigări în vederea recomercializării.

Astfel, martorul H.H.H. declară că inculpata G. îi aducea ţigări din Ucraina, că vorbea la telefon cu ea în acest scop, codificat, cu privire la cantităţile şi preţurile ţigărilor pe care le cumpăra de la aceasta şi pe care la rândul său le vindea în Bazarul din mun. Suceava şi unor potenţiali cumpărători, recunoscându-şi vocea şi confirmând conţinutul convorbirilor telefonice purtate cu inculpata în perioada decembrie 2008 - martie 2009, arătând că ţigările îi erau aduse de inculpată în satul Bălineşti, comuna Grăniceşti, la domiciliul părinţilor săi şi precizând că inculpata nu i-a spus prin ce modalitate şi care dintre lucrătorii vamali şi poliţişti de frontieră o ajută să introducă ţigări în România. A aflat că inculpata îi aducea contra cost ţigări şi martorului N.N., că nu poate preciza ce cantitate de ţigări a cumpărat de la inculpată în perioada vizată.

Martorul N.N. a declarat că le cunoaşte pe inculpatele G. şi H. care se deplasau frecvent în Ucraina, că a discutat cu acestea la telefon despre produsele aduse de ele din ţara vecină, şi fiindu-i prezentate la urmărirea penală convorbiri telefonice din perioada 12 ianuarie 2009 - 11 martie 2009 purtate cu cele două inculpate (dar şi discuţii telefonice dintre ele şi dintre ele şi martorul H.H.H.) şi-a recunoscut vocea în acele discuţii. A mai arătat că este posibil ca inculpatele să fi lăsat o perioadă de timp ţigări la cumnata sa, U.U.U.U.. În instanţă deşi a afirmat că îşi menţine declaraţia de la urmărirea penală, a precizat că nu-şi mai aminteşte dacă la procuror a audiat şi convorbiri purtate între alte persoane şi că nu a cumpărat niciodată de la inculpata G. ţigări de provenienţă străină.

Martorul I.I.I. care domiciliază în Bucureşti, declară la urmărirea penală că a cumpărat de la martorul H.H.H., despre care a aflat în Piaţa Rahova din Bucureşti că vinde ţigări de provenienţă străină, în 4 rânduri în perioada ianuarie - martie 2009, între 12 - 15 baxuri de ţigări, deplasându-se în acest scop cu maşina în loc. Bălineşti, com. Grăniceşti, jud. Suceava, la domiciliul părinţilor martorului, ultima dată în ziua de 05 martie 2009, fiindu-i confiscată de către organele de poliţie cantitatea de 4360 pachete ţigări. Martorul l-a recunoscut din planşele foto ce i-au fost prezentate la urmărirea penală pe H.H.H., a confirmat convorbirile telefonice purtate cu acesta, indicând în teren şi locaţia de unde a ridicat cantitatea de ţigări.

Martorul G.G.G.G.G.G. care domicilia în Ploieşti în anul 2009, declară că a achiziţionat de la inculpata A.A., în mai multe rânduri, ţigări de provenienţă ucraineană, ultima dată în ziua de 05 martie 2009, fiindu-i confiscate de către organele de poliţie 11.850 pachete de ţigări. Martorul a recunoscut-o pe inculpată în fotografiile prezentate la urmărirea penală, precizând că a purtat şi discuţii telefonice cu aceasta despre vânzarea de ţigări, preţul de achiziţie, numărul de telefon al inculpatei fiind 075488009. Totodată a arătat că s-a întâlnit de mai multe ori cu inculpata de la care a cumpărat câte 21 baxuri de ţigări de fiecare dată pe care le-a ridicat de la locuinţa acesteia din or. Siret, astfel că nu există dubii cu privire la identitatea persoanei indicată de acesta în planşele foto, martorul conducând în teren organele de urmărire penală la locaţia unde inculpata depozita ţigările. A mai arătat martorul că inculpata reuşea într-un interval de timp de 5-6 zile să procure ţigările, el cumpărând de fiecare dată câte 21 baxuri.

Martora P.P.P.P.P., care în perioada decembrie 2008 - martie 2009, şi-a desfăşurat activitatea de controlor trafic la Direcţia Regională de Drumuri şi Poduri Iaşi, în tonetele din Vama Siret de pe arterele intrare/ieşire călători ale acestei instituţii declară că o cunoştea pe inculpata G., din discuţiile telefonice purtate cu aceasta, redate în rezumat în vol. 7 ds. u.p. fila 233 rezultând că o informa pe aceasta în legătură cu funcţionarii publici care-şi desfăşurau activitatea în Vama Siret.

Martora J.J.J.J. declară că a fost rugată de inculpata G. să o însoţească în Ucraina, dându-şi seama că aceasta dorea să aducă cantităţi mai mari de produse, inclusiv ţigări (fiind două persoane în maşină), cu ocazia deplasărilor observând că inculpata se cunoştea cu majoritatea vameşilor şi poliţiştilor de frontieră, că a vorbit la telefon şi s-a întâlnit cu poliţistul M.M. căruia i-a dat 500 de lei. A mai declarat martora că ţigările aduse de inculpată din Ucraina erau duse la o persoană cu numele H.H.H. (martorul H.H.H.) sau la un băiat pe nume x, în cartierul Pădureni al oraşului Siret. Martora descrie şi modalitatea în care a trecut cu inculpata G. prin vamă în data de 16 martie 2009 când vameşul de serviciu i-a luat una dintre poşetele pline cu ţigări pentru a nu avea prea multe în maşină la ieşirea din vamă, apoi, după ce au transportat celelalte ţigări acasă la „Ghiţă”, s-au întors în vamă, recuperând geanta cu celelalte pachete cu ţigări.

Martorul G.G.G., soţul inculpatei H., confirmă la urmărirea penală că în data de 15 ianuarie 2009, în maşina sa, parcată în zona Vămii Siret,au fost găsite şi confiscate 1496 pachete de ţigări, arătând că nu-şi mai aminteşte dacă a fost în acea zi în Ucraina.

Martorul V., cu ocazia audierii la urmărirea penală şi-a recunoscut vocea din convorbirile telefonice purtate cu inculpaţii A. şi S., din conţinutul cărora rezultă că îi avertiza pe cei doi în legătură cu controalele inopinate din zona Vămii Siret, la rândul său primind informaţii referitoare la funcţionarii de serviciu în vamă. În instanţă s-a prevalat de dreptul de a nu da declaraţie având în vedere calitatea de soţ al inculpatei B.

Martorii D.D.D.D., N.N.N.N.N. şi T., care s-au deplasat în repetate rânduri în Ucraina prin Vama Siret în perioada ce a făcut obiectul cercetărilor, cu ocazia audierii la urmărirea penală şi fiindu-le prezentate convorbirile telefonice purtate cu inculpatul A. din care rezultă sprijinul acordat de inculpat pentru a trece prin Vama Siret, şi-au recunoscut vocile din înregistrări şi conţinutul convorbirilor, declarând că nu-şi mai aduc aminte ce semnificaţie au avut unele dintre expresiile folosite cu ocazia discuţiilor telefonice.

În instanţă martorul D.D.D.D. revine nemotivat de la cele susţinute la urmărirea penală, martorul N.N.N.N.N. Daniel menţine în totalitate declaraţia cu precizarea că inculpatul A., căruia îi este naş de cununie şi unchiul soţiei l-a ajutat cu ocazia trecerilor prin vamă să nu stea la rând, revenind apoi de la cele declarate fără a-şi motiva poziţia sau a da explicaţii cu privire la condiţiile în care a semnat prima declaraţie.

Martorul K.K.K.K.K. declară că a cumpărat ţigări de la domiciliul părinţilor martorului N.N. din localitatea Grăniceşti în data de 04 martie 2009, fiindu-i confiscată în aceeaşi zi cantitatea de 970 pachete ţigări de provenienţă ucraineană.

Martorul C.C.C.C.C. declară că a fost depistat de organele de poliţie în timp ce transporta ţigări de provenienţă ucraineană ce i-au fost confiscate la datele de 19 februarie 2009 şi 05 martie 2009, însă nu-şi aminteşte dacă înainte de aceasta a fost la domiciliul părinţilor martorului N.N. sau dacă a discutat la telefon cu acesta, deşi urmare activităţilor de supraveghere efectuate de organele de urmărire penală s-a constatat că în data de 05 martie 2009 martorul a încărcat ţigări de la domiciliul părinţilor martorului N.N., astfel că şi susţinerea acestuia din instanţă în sensul că nu-l cunoaşte pe inculpatul N.N. va fi apreciată ca nesinceră, martorul confirmând totuşi că ţigările le-a luat din oraşul Siret.

Martora R. declară că în perioada 2008-2009 s-a deplasat de mai multe ori în Ucraina precizând că le cunoaşte pe inculpatele G. şi H., care se deplasau şi ele în Ucraina, că îl cunoaşte şi pe inculpatul A. căruia i se spune „A.” şi a vorbit cu el la telefon dar nu-şi aminteşte dacă acesta i-a comunicat informaţii despre prezenţa echipelor de control de la Direcția Regională a Vămilor Iaşi, Inspectoratul de Poliție a Județului Rădăuţi, S.P.F. Siret, pe ce arteră să intre în ţară şi la ce funcţionar din vamă să apeleze deşi din convorbirile purtate cu acesta în datele de 05 decembrie 2008, 11 decembrie 2008, 15 decembrie 2008, 16/17 decembrie 2008, 23 decembrie 2008, 24 decembrie 2008, rezultă contrariul.

Martorul U.U.U., inspector vamal la Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Iaşi, confirmă că inculpatul S. l-a sunat în mai multe rânduri în perioada decembrie 2008 - martie 2009, întrebându-l unde se află echipele de control din care martorul făcea parte sau, când nu era planificat în misiuni, care sunt colegii săi ce compun echipele ce execută control în zona Vămii Siret, recunoscându-şi vocea din aceste convorbiri, martorul menţinându-şi declaraţia şi în instanţă.

Martora K.K.K. care a tranzitat în perioada vizată de 83 de ori graniţa prin Vama Siret, conform situaţiei intrări/ieşiri în/din Ucraina, declară că s-a deplasat împreună cu inculpata I. în Ucraina, inclusiv în data de 03/04 ianuarie 2009, când, în maşina lor, a fost găsită de către vameşii ucraineni cantitatea de 21.480 pachete de ţigări (50 baxuri), sugerând că ţigările ar fi fost puse în autoturism de persoane necunoscute, maşina fiind parcată în Ucraina la o staţie Peco de lângă vamă, întrucât era defectă, pentru care s-a întocmit proces-verbal de confiscare, recunoscându-şi vocea de pe înregistrările convorbirilor telefonice purtate cu inculpata I.. A mai declarat că autoturismul cât şi ea personal a avut interdicţie în tranzitarea frontierei, însă s-a deplasat în Ucraina pe orice tură fără să aibă probleme. Martora confirmă că le cunoaşte pe inculpatele trimise în judecată în prezenta cauză, persoane care mergeau des la „ucraineni”.

Martora H.H.H.H.H.H.H. confirmă că soţul său, martorul E., a fost solicitat de inculpata I. să se deplaseze în Ucraina, recunoscându-i vocea din convorbirea telefonică purtată de acesta cu inculpata la data de 12 ianuarie 2009, din care reiese că I. l-a ghidat pe soţul martorei să meargă la Shop, pe ce arteră să vină înapoi în România şi unde anume să se întâlnească.

Martorul E., cu ocazia declaraţiei dată la urmărirea penală neagă prezenţa sa în vama ucraineană în data de 12 ianuarie 2009, apoi revine de la această susţinere, declarând că a fost în Shop-ul ucrainean de unde a cumpărat numai un pachet de ţigări, nu ştie dacă a fost la vreo staţie Peco şi dacă s-a întâlnit cu I.. Nu şi-a recunoscut vocea din convorbirile purtate cu I. în noaptea din 12 ianuarie 2009 orele 01:00 - 03:00 purtate de pe nr. său de telefon. Declaraţia sa va fi înlăturată ca nesinceră, întrucât, pe de o parte, tot el declară că foloseşte telefonul cu acest nr. din anul 2009, nu l-a dat nimănui pentru a-l folosi în locul său iar inculpata I. confirmă că ea l-a trimis pe martor în Ucraina, fapt evidenţiat şi de situaţia intrări/ieşiri în/din Ucraina din data de 12 ianuarie 2009 - adresa din 23 noiembrie 2010 a Punctului de Contact Porubne, Ucraina.

Martora Z. a arătat că a făcut numeroase deplasări în Ucraina, le cunoaşte pe inculpatele din cauză, cu care se întâlnea în Punctul de Trecerea Frontierei Siret sau pe traseu, discutând cu ele în legătură cu situaţia din vamă, lucrătorii vamali care erau de serviciu, despre echipele de control de pe traseu. Fiindu-i prezentate convorbirile telefonice purtate de ea (sau în legătură cu ea) din perioada 15 decembrie 2008 - 18 martie 2009 declară că îşi recunoaşte vocea şi că aceste discuţii au avut loc. În instanţă a arătat că a semnat o declaraţie la urmărirea penală pe care nu a citit-o cuvânt cu cuvânt, ci doar în mare, întrucât era recent operată. A precizat că de câte ori a fost în Ucraina mergea cu alte persoane decât cele inculpate în acest dosar, că şi-a recunoscut vocea în convorbirile telefonice audiate la parchet dar nu-şi mai aminteşte conţinutul acestora. Îl cunoaşte pe inculpatul O., ştie că i se spune „O.”, îl cunoaşte pe inculpatul D.D. căruia i se spune „x” sau „y” însă nici unul dintre aceştia nu a favorizat-o în nici un fel cu ocazia trecerii prin vamă. Având în vedere contradicţiile dintre declaraţiile martorei cu privire la care nu a oferit explicaţii credibile, instanţa urmează a reţine depoziţia dată în cursul urmăririi penale şi care se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză.

Martorul M.M.M.M.M.M. a declarat la urmărire penală că a discutat cu inculpatul I.I. despre care ştia că este poliţist de frontieră, şofer al şefului de tură din Punctul de Trecerea Frontierei Siret despre posibilitatea de a face bani prin introducerea unor cantităţi de ţigări peste limita legală aduse din Ucraina, poliţistul oferindu-se să-l sprijine în acest sens. Astfel, în perioada martie - decembrie 2008, a efectuat 6-7 transporturi de ţigări prin Punctul Vamal Siret, achiziţionând ţigări şi de la magazinele P. de pe teritoriul românesc, caz în care întorcea maşina aproape de poarta ucrainenilor, dar rămânea pe teritoriul României şi pe traseul indicat de inculpat, când ajungea în dreptul vameşilor de serviciu, doar deschidea geamul şi i se făcea semn să treacă. A mai arătat că împărţea cantitatea de ţigări cu inculpatul I.I., care la rândul său o împărţea cu funcţionarii din vamă care-l lăsau să treacă fără a fi controlat, precizând că profitul la un bax de ţigări era de 5 milioane lei vechi. A mai relatat martorul că în perioada ianuarie-martie 2009 a efectuat mai multe transporturi de ţigări prin vamă, obişnuind să dea poliţiştilor de frontieră şi vameşilor câte 50 lei pentru a introduce de fiecare dată câte 30 cartuşe ţigări. În instanţă a arătat că nu-şi mai menţine declaraţia olografă dată în dosar întrucât a fost ameninţat să scrie acele lucruri cu un alt dosar în care era cercetat pentru contrabandă şi în care a fost condamnat la 1 an şi 8 luni închisoare cu executare, în prezent fiind liberat condiţionat. A susţinut că, atunci când a dat declaraţie la urmărirea penală, în birou erau 5 poliţişti şi fiecare îi dicta câte ceva, aceştia ameninţându-l că dacă nu scrie ce îi dictează, îl vor aresta. A precizat că a fost de câteva ori în Ucraina, transportând persoane la Cernăuţi şi înapoi ca taximetrist, achiziţionând de la magazinul P. 1-2 cartuşe ţigări pentru consum propriu, că-l cunoştea pe inculpatul I.I. din vedere dar nu l-a văzut niciodată în vamă.

Martorul I.I.I.I.I.I.I., propus spre audiere de inculpatul A., a declarat că mai mergea cu comisarul M.M. în localul „x” şi de câte ori s-a aflat în compania acestuia nu a fost de faţă şi A. şi nici J.J.J.J.J.J.J., astfel că după părerea sa discuţia la care face referire acesta din urmă este o aberaţie întrucât comisarul nu ar fi vorbit de faţă cu ei astfel de probleme. În prezenţa sa M.M. nu a purtat nicio conversaţie telefonică referitoare la transportul de ţigări prin vamă.

Martorul G.G.G.G. Ioan, propus de acelaşi inculpat a relatat aspecte legate de atribuţiile şefului de grupă, al poliţiştilor din vamă, care erau aleşi dintre cei mai buni lucrători şi cu cea mai mare experienţă, între aceştia numărându-se şi inculpaţii S.S. şi A. A menţionat că şeful de tură putea modifica planul de acţiune, chiar şi în timpul serviciului, însă era obligat să menţioneze acest lucru după ce primea aprobarea şefului de sector. Şefii de tură nu aveau nici ştampilă şi nici parolă de acces la calculatoarele aflate în Punctul de Trecerea Frontierei, că mărfurile achiziţionate de la magazinul P. erau destinate numai persoanelor care ieşeau din ţară, de aceea fiind şi scutite de plata taxelor vamale, şi că datorită unui gard aflat între arterele de intrare şi ieşire călători nu se putea trece de pe un sens pe altul cu un mijloc auto decât dacă se intra pe teritoriul Ucrainei. A mai menţionat că şeful de tură sau ajutorul acestuia puteau face control în trafic în funcţie de informaţiile pe care le primeau şi ordinele primite de la şefi. Întrebat fiind dacă este posibil ca pe artera de intrare în ţară o persoană să intre fără ca poliţistul de frontieră să efectueze control, a răspuns că este posibil dar crede că nimeni nu şi-ar asuma o asemenea răspundere, mai ales că există camere video în punctul vamal şi la ucraineni există o evidenţă foarte strictă a persoanelor şi mijloacelor de transport iar la noi, lucrătorii vamali şi poliţiştii au obligaţia să treacă toate persoanele în registrul de evidenţă.

Martorul J.J.J.J.J.J.J. Vasile declară la urmărirea penală, la datele de 28 octombrie 2010 şi 06 septembrie 2011, că de 10 ani se ocupă cu achiziţionarea de ţigări de provenienţă ucraineană de la persoanele care le aduc din ţara vecină dar că şi el s-a deplasat în Ucraina în acelaşi scop, inclusiv în perioada 2008-2009, ocazie cu care a cunoscut persoanele ce se ocupau cu traficul de ţigări la frontiera româno-ucraineană. Acesta a relatat în amănunt cum inculpatele G., H. şi I. aduceau din Ucraina şi de la magazinele P. între 3-4 baxuri de ţigări la o trecere prin vamă, că erau sprijinite de poliţistul M.M., apoi de inculpatul A., care le asigura traseul, folosind în acest scop pe inculpaţii M. şi L.. A relatat martorul cu ce autoturisme se deplasau inculpatele, că obişnuiau să dea poliţiştilor între 50-100 lei iar vameşilor între 1-10 milioane lei vechi, relatând împrejurările în care în luna ianuarie 2008 inculpatei H. i-au fost confiscate 150 cartuşe de ţigări aduse din Ucraina dar şi discuţiile purtate în legătură cu confiscarea a 50 baxuri de ţigări de către autorităţile vamale ucrainene. În instanţă martorul revine de la cele declarate, poziţie procesuală motivată prin aceea că organele de urmărire penală i-au sugerat ce să declare şi i-au promis aplicarea unei sancţiuni uşoare într-un dosar penal în care este cercetat pentru trafic de ţigări, fapt care nu s-a materializat. Motivele invocate de martor pentru a justifica retractarea declaraţiei dată la urmărirea penală nu sunt de natură a conduce la înlăturarea acestui mijloc de probă în condiţiile în care aspecte din conţinutul acesteia se regăsesc şi în declaraţiile altor martori, instanţa urmând să dea valenţă celor declarate în măsura în care se coroborează cu celelalte probe existente la dosarul cauzei.

Martorele U. şi Y.Y.Y. confirmă că au purtat convorbirile telefonice ce le-au fost prezentate cu ocazia audierii şi la care parchetul face referire cu ocazia expunerii activităţii infracţionale a inculpaţilor din prezenta cauză, martora Y.Y.Y. recunoscându-şi vocea, precizând că ea a folosit telefonul de pe care a purtat convorbirile şi pe care nu l-a dat altor persoane să-l utilizeze iar martora U. precizând că nu şi-a ascultat niciodată vocea înregistrată şi nu-şi dă seama dacă cea din convorbirile telefonice îi aparţine.

Instanţa de fond a menţionat că apărătorii unora dintre inculpaţi au solicitat a fi avute în vedere la stabilirea situaţiei de fapt exclusiv declaraţiile martorilor din lucrări date în faţa instanţei, or majoritatea martorilor, îndeosebi poliţişti de frontieră şi vameşi şi-au menţinut declaraţiile date la urmărirea penală şi chiar dacă nu le-au mai reiterat în detaliu sau au revenit în parte de la acestea, fapt explicabil prin prezenţa inculpaţilor în sala de judecată, acest lucru nu are relevanţă în condiţiile în care primele depoziţii se coroborează cu restul materialului probator ce vizează pe fiecare inculpat, nefiind dovedită, în mod neîndoielnic, o altă situaţie de fapt, cu excepţiile arătate, prin aceste declaraţii sau prin probele propuse în apărare de către inculpaţi. Chiar şi în cazul schimbării, în cursul judecăţii, a declaraţiilor martorilor audiaţi în cursul urmăririi penale, cum este cazul martorilor M.M.M.M.M.M. şi J.J.J.J.J.J.J. această situaţie nu trebuie privită necritic, întrucât prin asemenea îndepărtări de la cele declarate iniţial se divizează în mod artificial procesul penal şi se minimalizează importanţa urmăririi penale.

Arată instanţa de fond că este binecunoscut faptul că, de regulă, declaraţiile care reflectă cel mai exact adevărul, sunt cele date la începutul instrucţiei penale, când persoanele audiate au relatat liber faptele într-un moment cât mai apropiat de cel al săvârşirii acestora, iar pentru a putea produce efecte juridice, revenirea asupra declaraţiilor date anterior în cauză trebuie să fie temeinic motivată şi convingător dovedită.

Instanţa de fond reţine că prevederile art. 63 alin. (2) C. proc. pen. nu stabilesc o ordine de preferinţă a probelor, întrucât nu se face distincţie în ceea ce priveşte valoarea în stabilirea adevărului în raport de faza în care acestea au fost administrate, criteriul determinant în aprecierea probelor constituindu-l forţa acestora de a exprima adevărul, indiferent de momentul procesual căruia aparţine sau de organul care le-a administrat. Principiile oralităţii, nemijlocirii şi contradictorialităţii şedinţei de judecată, prevăzute de C. proc. pen., nu trebuie înţelese ca pe o obligaţie a organelor judiciare de a ţine cont doar de declaraţiile date în condiţii de publicitate şi de contradictorialitate. Se observă din conţinutul declaraţiilor unora dintre martori (poliţişti de frontieră şi chiar vameşi) îndeosebi foşti subalterni ai inculpatului A., dar şi persoane care s-au ocupat cu traficul de ţigări la frontiera româno-ucraineană teama acestora în a declara, cu precădere în instanţă, în prezenţa inculpaţilor, aspecte ale activităţii infracţionale ale acestora de care au luat cunoştinţă în mod nemijlocit, pentru a se pune la adăpost de eventuale repercusiuni, răzbunări de orice natură din partea lor văzând că le sunt deconspirate practicile ilegale, încălcarea constantă şi evidentă a legii fiind de fapt modalitatea în care înţelegeau să îşi îndeplinească sarcinile de serviciu, să exercite funcţiile încredinţate, unii dintre ei, iar ceilalţi să obţină câştiguri imediate importante în mod facil.

Relativ la declaraţiile martorilor propuşi spre audiere de către inculpaţi din susţinerile cărora rezultă că nu aveau cunoştinţă de activităţile ilicite desfăşurate în Punctul de Trecerea Frontierei Siret, informaţiile privind procedura de lucru pe trecerea frontierei de stat ori activităţile desfăşurate de parte dintre inculpaţi, instanţa de fond a apreciat că aceste declaraţii nu relevă aspecte care să conducă la o altă situaţie de fapt decât cea reţinută.

Cât priveşte cererea de restituire a cauzei la procuror, în vederea refacerii urmăririi penale, instanţa de fond a constatat că aceleaşi motive au fost invocate şi analizate prin încheierea din data de 13 septembrie 2012. Întrucât susţinerile au fost înlăturate şi cererea respinsă, ca nefondată, instanţa de fond a precizat că va dispune aceiaşi soluţie şi prin sentinţă, menţinând argumentele expuse în considerentele încheierii menţionate, ce nu au mai fost reluate.

A mai menţionat instanţa de fond că unii dintre inculpaţi au contestat conţinutul convorbirilor telefonice interceptate autorizat, susţinând fie că acestea nu corespund cu procesele-verbale de transcriere, fie că suporturile audio nu sunt originale, ci copii.

Cu privire la aceste apărări, instanţa de fond constată, din audierea nemijlocită a suporturilor audio aflate la dosar, parte dintre acestea fiind ascultate şi în şedinţă publică, în prezenţa inculpaţilor şi a apărătorilor acestora, că nu există diferenţe între transcrierile convorbirilor telefonice şi redarea audio a acestora.

De altfel, reţine instanţa de fond, majoritatea inculpaţilor nu au contestat conţinutul transcrierilor, ci faptul că doar aceste mijloace de probă nu pot constitui temei al reţinerii vinovăţiei lor, în lipsa altor probe care să releve participarea la săvârşirea infracţiunilor pentru care au fost trimişi în judecată, susţineri nefondate întrucât, aşa cum s-a arătat cu ocazia analizei activităţii infracţionale a fiecărui inculpat, există şi alte mijloace de probă, indicate punctual, care, coroborate, îndreptăţesc instanţa de fond să aprecieze cu privire la caracterul relevant al conţinutului acestor convorbiri.

Referitor la susţinerile potrivit cărora suporturile audio pe care sunt înregistrate convorbirile telefonice (CD şi DVD) nu sunt originale, ci copii, în opinia instanţei de fond acestea nu pot fi primite întrucât înregistrările fiind digitale (şi nu analogice) între prima copiere efectuată pe un suport optic şi toate celelalte ulterioare nu există diferenţă de conţinut, înregistrările succesive cu aparatele digitale având aceeaşi calitate şi parametri în timp, fişierele create în mediile de stocare digitală fiind transferate din memoria aparatele pe suporturile optice, calitatea înregistrării fiind aceiaşi, sens în care a apreciat şi Înalta Curte de Casație și Justiție în considerentele Deciziei nr. 39/A/2015 (Dosar nr. x/33/2011).

Aşa fiind, în opinia instanţei de fond, solicitarea inculpaţilor de înlăturare a acestor mijloace de probă pe considerentul lipsei de autenticitate a înregistrărilor, apare ca vădit nefondată.

Instanţa de fond a constatat că inculpaţii trimişi în judecată pentru comiterea infracţiunii prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 au arătat, prin apărători, că activitatea desfăşurată nu se circumscrie celei de grup infracţional organizat, având în vedere condiţiile cerute de lege pentru existenţa unei astfel de structuri. Astfel, nu rezultă din actul de sesizare momentul constituirii grupului, structura ierarhică, regulile după care grupul acţiona, o astfel de grupare presupunând colectarea întregii cantităţi de ţigări la structura centrală a organizaţiei, valorificarea şi împărţirea profitului rezultat, pe membrii grupării, din dispoziţia liderului acesteia.

Or, în opinia instanţei de fond atare susţinere nu poate fi reţinută pentru următoarele motive:

În conformitate cu dispoziţiile art. 2 lit. a) din Legea nr. 39/2003, prin grup infracţional organizat se înţelege grupul structurat format din 3 sau mai multe persoane care există pentru o perioadă şi acţionează în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracţiuni grave pentru a obţine direct sau indirect un beneficiu financiar sau alt beneficiu material.

Rezultă că, pentru a fi în prezenţa unui grup infracţional organizat este necesar a fi îndeplinite cumulativ două condiţii. În primul rând se impune ca grupul să fie format din trei sau mai multe persoane, să funcţioneze o anumită perioadă de timp şi în mod coordonat. Cu privire la modul coordonat de funcţionare, este nevoie ca în cadrul grupului să existe o subordonare ierarhică, prestabilită în sensul că trebuie prevăzut rolul fiecărui membru în parte în comiterea infracţiunii. De asemenea, caracterul coordonat presupune planificare, organizare, control cât şi procurare de mijloace specifice, folosirea de combinaţii. O a doua condiţie esenţială pentru existenţa grupului infracţional organizat este aceea ca el să nu aibă un caracter ocazional, ci să fie constituit pe baza unui studiu prealabil care să aibă în vedere anumite calităţi, însuşiri şi specializări a membrilor acestuia. În fapt, grupul trebuie să prezinte o structură determinată, adică să aibă anumite componente cu sarcini complementare în realizarea activităţii infracţionale, o aşa zisă diviziune a muncii în cadrul unei ierarhii cu roluri prestabilite şi reguli de comportare specifice unei unităţi structurate.

În prezenta cauză, în opinia instanţei de fond sunt îndeplinite ambele condiţii fiind realizate elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, activitatea infracţională desfăşurată de inculpaţi nefiind rezultatul unei înţelegeri întâmplătoare, spontane, fiind temeinic şi în amănunt pregătită, scopul organizării persoanelor implicate fiind de la început cunoscut şi acceptat de către participanţi - poliţişti de frontieră, lucrători vamali şi persoane fizice interesate să introducă în ţară, în mod nelegal, ţigări, deopotrivă.

Inculpaţii A., G., H., C., au constituit grupul infracţional la care ulterior au aderat sau activitatea acestuia a fost sprijinită pe parcursul derulării ei de către inculpaţii S., O., F., B., L. şi M., A.A., I., legăturile dintre membrii grupului şi acţiunile ilicite comise de aceştia, concretizate în organizarea şi efectuarea transporturilor de ţigări din ţara vecină, faptul că cel care în mod constant a coordonat întreaga activitate ilicită a fost inculpatul A., inspector principal de poliţie, ofiţer coordonator de tură în cadrul Inspectoratului Județean al Poliției Suceava, Sectorul Poliţiei de Frontieră Siret, fiind relevate, între altele, de declaraţiile martorilor, conţinutul convorbirilor telefonice interceptate şi înregistrate în baza autorizaţiilor emise de instanţă, filmările autorizate, procesele verbale de supraveghere, procesele verbale de recunoaştere după planşele foto, copiile paşapoartelor, planificările în serviciu a inculpaţilor poliţişti de frontieră şi vameşi, dovezile de intrare/ieşire din ţară a membrilor grupului care aduceau ţigări de provenienţă ucraineană, procesul-verbal cu corelaţii dintre imaginile camerelor de luat vederi de pe artera de intrare în ţară şi convorbirile telefonice ce au avut loc între inculpaţi, anexele cu imagini privind pe membrii grupului infracţional.

Aceste probe atestă modul de organizare şi funcţionare a grupului infracţional care şi-a desfăşurat activitatea ilicită pe tot parcursul perioadei în care se reţine comiterea faptelor în prezenta cauză.

Rolul inculpaţilor poliţişti de frontieră era acela de a permite inculpatelor I., G., H., C., B. dar şi altor persoane, nominalizate în considerentele actului de sesizare însă pentru care nu s-a dispus trimiterea în judecată în prezentul dosar, să introducă în mod ilegal în ţară importante cantităţi de ţigări, încălcându-şi atribuţiile de serviciu, sprijinindu-le prin aceea că le-au comunicat informaţii clasificate „secret de serviciu” privind echipele de control din zona Punctului de Trecerea Frontierei Siret, prezenţa lor în Punctul de Trecerea Frontierei Siret şi în vecinătatea acestuia, prezenţa unor ofiţeri cu atribuţii de control, precum şi date despre darea în consemn local a unora dintre membrii grupului. În plus, în unele cazuri, au intervenit pe lângă lucrători vamali din Vama Siret sau inspectori vamali din cadrul Direcției Regionale pentru Accize și Operațiuni Vamale Iaşi în favoarea membrilor grupului infracţional, au asigurat traseul şi i-au informat pe ceilalţi membri ai grupului despre echipele de control ori au intervenit pentru a nu le fi confiscate ţigările.

Lucrătorii vamali permiteau introducerea ţigărilor în ţară, iar membrii grupului ce patrulau pe traseu, între care şi inculpaţii L. şi M., urmăreau echipele de control şi îi informau pe ceilalţi membri ai grupului.

Aşadar, între persoanele implicate în sfera ilicită a existat o organizare, anterioară comiterii infracţiunilor scop, modalitatea de săvârşire a acesteia fiind stabilită în mod amănunţit, iar poziţia şi rolul fiecăruia, pe parcursul funcţionării concret determinate, colaborarea lor, exercitată cu intenţie, fiind în mod imperativ necesară pentru a se ajunge la rezultatele scontate. Săvârşirea infracţiunii prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 nu a avut un caracter spontan, circumscris unei participaţii penale ci a reprezentat infracţiunea scop ce constituia obiectivul de atins, prin prealabila şi sistematica organizare a celor implicaţi, membrii grupului acţionând în diverse combinaţii în funcţie de împrejurările concrete de la acel moment şi au colaborat, rolul fiecăruia fiind cunoscut de ceilalţi.

Relaţiile de colaborare, exercitate cu intenţie de părţile implicate au condus în final la rezultatele urmărite. Fiecare dintre inculpaţii incluşi în acest ansamblu organizat şi structurat a relaţionat între ei şi cu ceilalţi participanţi la activitatea infracţională, chiar dacă în asocieri diferite, în funcţie de împrejurările de fapt concrete.

Cât priveşte implicarea inculpaţilor în activitatea ilicită ce a făcut obiectul infracţiunilor scop, pe larg redată în cele ce preced, în opinia instanţei de fond aceasta se circumscrie, sub aspect obiectiv şi subiectiv, conţinutului constitutiv al infracţiunilor de corupţie, în modalitatea descrisă pentru fiecare, apărările formulate în susţinerea cererilor de achitare, fie pe temeiul disp. art. 16 alin. (1) lit. a) sau art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. fiind infirmate de evidenţa faptelor infracţionale desfăşurate, dovedite, fără contradicţii de probele cauzei.

Referitor la apărările unora dintre inculpaţi potrivit cărora la data comiterii faptelor nu exista un ordin intern care să impună efectuarea unui control amănunţit al bagajelor, instanţa de fond constată că, în perioada când se reţine săvârşirea infracţiunilor ce fac obiectul cauzei, dispoziţiile art. 46-49 din Regulamentul Comisiei Europene nr. 918/1983 din 28 martie 2008.potrivit cărora. „în cazul persoanelor care se constată că au trecut frontiera de mai multe ori în cursul unei zile, nu li se va permite introducerea în tară, a doua oară, decât a unui (1) pachet de ţigări (20 ţigarete)” erau în vigoare şi aduse la cunoştinţa funcţionarilor vămii cu ocazia emiterii Ordinelor de serviciu de către şeful Biroului vamal ulterior adoptării actului comunitar prin noul act normativ, Regulamentul CEE nr. 274/2008 şi prin Ordinul Ministerului Economiei și Finanțelor nr. 3424/2008 din 20 noiembrie 2008, cu aplicabilitate de la 1 decembrie 2008 modificându-se doar limitele cantitative pentru produsele accizabile introduse în ţară, prevăzându-se în mod expres cantitatea scutită de taxe la import, respectiv 40 de ţigarete.

Prin Ordinul de serviciu nr. 78 din 28 noiembrie 2008 al şefului Biroului vamal Siret s-a prelungit aplicabilitatea ordinului anterior cu 30 de zile (01-30 decembrie 2008) în ceea ce priveşte efectuarea de controale amănunţite şi s-a atras atenţia tuturor lucrătorilor vamali cu privire la respectarea prevederilor noului act normativ respectiv Regulamentul Comisiei Europene nr. 274/2008 şi a Ordinul Ministerului Economiei și Finanțelor nr. 3424/2008 care modifică limitele cantitative pentru produsele accizabile introduse in ţară, ceea ce nu înseamnă că ulterior datei de 1 ianuarie 2009 dispoziţiile art. 46-49 din Regulamentul Comisiei Europene nr. 918/1983 din 28 martie 2008 referitoare la modul de efectuare a controlului în cazul persoanelor care au trecut frontiera de mai multe ori în cursul unei zile, nu mai erau aplicabile în continuare.

Aşadar, în perioada vizată cantitatea de ţigări ce putea fi introdusă în ţară la prima trecere prin vamă, fără plata taxelor vamale și fiscale, era de 40 ţigarete (2 pachete) iar la următoarele tranzitări ale frontierei în aceiaşi zi de 20 ţigarete (1 pachet). În aceste condiţii este evident că un control amănunţit al bagajelor persoanelor care nu erau la prima trecere prin vamă în aceeaşi zi se impunea cu necesitate, în vederea îndeplinirii în mod corespunzător a atribuţiilor de serviciu a lucrătorilor vamali, inculpaţi în prezenta cauză. A mai reţinut instanţa de fond că unii inculpaţi au susţinut că din convorbirile telefonice nu rezultă că au introdus în ţară ţigări şi nici cantităţile reţinute de parchet, sau că au beneficiat material de pe urma activităţilor desfăşurate.

Or, menţionează instanţa de fond, în condiţiile în care membrii grupului infracţional au apelat la un limbaj codificat, cu certitudine cifrele pe care le-au folosit pentru a exprima cantitatea de ţigări traficată, marfă care aducea un profit substanţial în raport cu orice alt produs, indicau numărul baxurilor sau cartuşelor de ţigări şi nu al pachetelor, fiind de neconceput spre exemplu ca inculpata G. să fi introdus în ţară după o deplasare în Ucraina, „doi virgulă cinci”pachete de ţigări (conv. telef. din data de 18/19 februarie 2009, vol. 28 ds. u.p.), relevantă în acest sens fiind şi convorbirea telefonică din data de 14 martie 2009, ora 15.40.16 inculpata G. afirmând, în discuţia purtată cu inculpatul L. că a adus din Ucraina, 10 cartuşe „ca să-i iasă drumul”. La dosar există dovezi că membrii grupului infracţional stabiliseră să folosească cuvinte cu sens schimbat să le treacă pe o foaie şi aceasta să fie trasă la xerox pentru ca fiecare membru să cunoască adevărata lor semnificaţie (discuţia telefonică purtată de G. şi U. din data de 21 ianuarie 2009, orele 21.15.18. Cât priveşte beneficiul material în mod evident prin valorificarea ţigărilor pentru care nu se plăteau niciun fel de taxe vamale, inculpaţii obţineau sume importante, redate în adresa părţii civile, depusă la dosarul de urmărire penală, iar poliţiştii de frontieră şi vameşii erau stimulaţi material primind diverse sume de bani cu titlu de mită sau valorificau cantităţi de ţigări aduse pentru ei (ex. inc. S., A., F.). Este lesne de înţeles că inculpatele care transportau ţigările şi le introduceau în ţară prin punctul vamal nici nu mai încercau să înşele vigilenţa vameşilor şi a poliţiştilor de frontieră, apelând la cointeresarea materială a acestora, direct sau prin intermediul altor inculpaţi din cauză care, la rândul lor, puteau deţine informaţii care să le faciliteze şi după ieşirea din vamă, parcurgerea drumului până la locul depozitării ţigărilor, fără a fi expuse confiscării bunurilor şi sancţionării lor.

Prima instanţă a reţinut şi că apărătorii inculpaţilor trimişi în judecată pentru comiterea infracţiunii de complicitate la abuz în serviciu contra intereselor publice au invocat că aceştia nu pot fi subiecţi ai infracţiunii fiind necesar ca şi complicele să aibă aceiaşi calitate cu a autorului.

În opinia instanţei de fond, această apărare nu poate fi primită întrucât, potrivit teoriei şi practicii judiciare, infracţiunile de serviciu sunt susceptibile de săvârşirea cu participaţie. În cazul infracţiunilor care au ca subiect numai un funcţionar public sau alt funcţionar, este necesar ca făptuitorul care săvârşeşte actele de executare să aibă calitatea specială cerută de lege autorului. Participantul care săvârşeşte acte de executare dar nu are calitatea de funcţionar public sau alt funcţionar răspunde pentru complicitate concomitentă la respectiva infracţiune. Aşadar, instigator sau complice, în cazul infracţiunilor de serviciu sau în legătură cu serviciul poate fi orice persoană, susţinerile apărării în acest sens nefiind fondate.

În ce priveşte susţinerea apărătorului inculpaţilor T.T., I.I., U.U., S., S.S., C. şi A., potrivit căreia judecata a avut loc în lipsa unei părţi nelegal citate fiind lovită de nulitate conform art. 197 alin. (2) C. proc. pen., instanţa de fond a constat că este neîntemeiată. Inculpata I., faţă de care acţiunea penală a fost soluţionată definitiv prin hotărârea pronunţată în Dosarul penal disjuns, nr. x/39/2012 al Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a avut pe tot parcursul procesului termen în cunoştinţă faţă de împrejurarea că, în prezentul dosar a fost continuată judecata, conform menţiunii din încheierea de şedinţă din data de 19 martie 2013 şi chiar dacă dosarul a primit un alt număr, judecata a avut loc la termenul fixat prin acea încheiere sens în care completul nou investit a procedat la preschimbarea termenului stabilit urmare a repartizării aleatorii a cauzei tocmai datorită faptului că toate părţile aveau termen în cunoştinţă şi pentru a nu se mai dispune o nouă citare, ce nu îşi găsea justificare obiectivă. Pe de altă parte, inculpata a fost reprezentată în această cauză de apărător ales, care, deşi nu s-a prezentat la toate termenele de judecată a asigurat apărarea inculpatei la termenul când au avut loc dezbaterile în fond, iar potrivit art. 353 C. proc. pen. înfăţişarea părţii în instanţă prin avocat ales acoperă orice nelegalitate survenită în procedura de citare.

Referitor la cererile de schimbare a încadrărilor juridice ale faptelor, puse în discuţie pe parcursul judecăţii, instanţa de fond constată, raportând situaţia de fapt reţinută la normele de drept incidente la data comiterii acestora, că încadrarea juridică dată lor prin rechizitoriu este corectă atât în ce priveşte infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice dacă funcţionarul a obţinut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial, prev. de art. 13²din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 (art. 248¹) C. pen. din 1969, cât şi cea de complicitate la abuz în serviciu contra intereselor publice dacă funcţionarul a obţinut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial, prev. de art. 26 C. pen. din 1969 rap la art. 13²din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 C. pen. din 1969. Aceasta întrucât, în perioada în care se reţine comiterea infracţiunilor de către inculpaţi, decembrie 2008 - martie 2009, infracţiunea de contrabandă prevăzută de art. 270 alin. (1) rap. la art. 274 din Legea nr. 86/2006 privind C. vamal al României era definită ca fiind fapta de introducere sau scoatere din ţară, prin orice mijloace, a bunurilor sau mărfurilor, prin alte locuri decât cele stabilite pentru control vamal.

Ulterior, prin O.U.G. nr. 33 din 01 aprilie 2009, publicată în M. Of. nr. 226 din 07 aprilie 2009, a fost introdus alin. (2) al art. 270 din Legea nr. 86/2006,cu următorul cuprins:

„Constituie, de asemenea, infracţiune de contrabandă şi se pedepseşte potrivit alin. (1) introducerea în sau scoaterea din ţară prin locurile stabilite pentru controlul vamal, prin sustragere de la controlul vamal, a bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal, dacă valoarea în vamă a bunurilor sau a mărfurilor sustrase este mai mare de 20.000 lei în cazul produselor supuse accizelor şi mai mare de 40.000 lei în cazul celorlalte bunuri sau mărfuri.”

Or, faţă de conţinutul textelor de lege menţionate, în virtutea respectării principiului legalităţii incriminării, instanţa de fond nu a procedat la schimbarea de încadrare juridică pusă în discuţie din oficiu pe parcursul cercetării judecătoreşti, chiar dacă în Dosarul disjuns nr. x/39/2010 s-a conturat o altă opinie, inculpata I. fiind condamnată pentru infracţiunea de contrabandă, prev. de art. 270 alin. (1) rap. la art. 274 din Legea nr. 86/2006 privind C. vamal al României, prin schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de complicitate la abuz în serviciu contra intereselor publice dacă funcţionarul a obţinut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial, prev. de art. 26 C. pen. din 1969 rap la art. 13²din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 C. pen., soluţie necenzurată de către instanţa de control judiciar sub acest aspect în condiţiile în care procurorul a renunţat la susţinerea motivului invocat în calea de atac promovată vizând tocmai această schimbare de încadrare juridică dispusă de instanţa fondului. Date fiind împrejurările şi modalitatea de comitere a faptelor de către inculpaţii trimişi în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la abuz în serviciu contra intereselor publice, relevate în cazul fiecăruia, instanţa de fond apreciază că activitatea infracţională a acestora se circumscrie dispoziţiilor art. 13² din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 248 C. pen. din 1969, în forma de participaţie prev. de art. 26 C. pen. din 1969, conţinutul constitutiv al acestei infracţiuni fiind întrunit atât sub aspectul laturii obiective cât şi a celei subiective.

În ce priveşte schimbarea de încadrare juridică din infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice dacă funcţionarul a obţinut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial, prev. de art. 13²din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248¹ (art. 248) C. pen. din 1969 în infracţiunea de neglijenţă în serviciu, prev. de art. 249 C. pen. din 1969, instanţa de fond a reţinut următoarele:

Potrivit dispoziţiilor vechiului C. pen., infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice constă în fapta funcţionarului care, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, cu ştiinţă, nu îndeplineşte un act ori îl îndeplineşte în mod defectuos şi prin aceasta cauzează o tulburare însemnată bunului mers al unei instituţii de stat ori a unei alte unităţi dintre cele la care se referă art. 145, sau o pagubă patrimoniului acesteia, iar dacă fapta este săvârşită din culpă constituie infracţiunea de neglijenţă în serviciu, sancţionată de legiuitor cu o pedeapsă mai blândă.

Inculpaţii vameşi, în calitatea lor de funcţionari publici aveau ca atribuţii de serviciu, potrivit fişei postului, prevederilor Legii nr. 86/2006 privind C. vamal al României, O.U.G. nr. 10/2004 privind statutul personalului vamal şi Codului de conduită al funcţionarului public din cadrul Autorităţii vamale, a H.G. nr. 707/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a codului vamal precum şi a ordinelor interne date în considerarea Regulamentului CEE nr. 918/283 al Consiliului din 28 martie 1983 şi Regulamentului CEE nr. 274/2008 privind instituirea unui regim comunitar de scutiri de drepturi vamale, să controleze în mijloacele de transport orice locuri unde pot fi ascunse bunuri să confrunte cele declarate de persoanele care tranzitează vama cu bunurile aflate în bagajele însoţite şi colete, să constate şi să sancţioneze orice încălcare a legislaţiei fiscale şi vamale potrivit competenţei în domeniul produselor accizabile.

Aşa cum reiese din fişele posturilor poliţiştilor de frontieră, coroborate cu prevederile O.U.G. nr. 104/2011, privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei de Frontieră Române, poliţiştii de frontieră au îndatorirea de a efectua supravegherea şi controlul la trecerea frontierei de stat a României, de a preveni şi combate migraţia ilegală şi criminalitatea transfrontalieră în zona de competenţă, precum şi orice altă încălcare a regimului juridic al frontierei de stat, realizează controlul documentelor pentru trecerea frontierei de stat în punctele de trecere deschise traficului internaţional, la intrarea şi la ieşirea din zonele libere, în punctele de mic trafic şi treceri simplificate sau în alte locuri, după caz, potrivit legii, constată contravenţiile şi aplică sancţiunile contravenţionale, potrivit legii şi desfăşoară activităţi pentru constatarea faptelor penale şi, prin organele de cercetare penală ale poliţiei judiciare din cadrul Poliţiei de Frontieră Române, efectuează cercetări în legătură cu acestea, conform legii.

În exercitarea atribuţiilor ce îi revin în zona de competenţă, poliţistul de frontieră este învestit cu exerciţiul autorităţii publice şi are dreptul, potrivit art. 27 din O.U.G. nr. 104/2001, să legitimeze şi să stabilească identitatea persoanelor care încalcă dispoziţiile legale privind frontiera de stat ori a căror prezenţă în zona de frontieră este suspectă şi să ia măsurile legale ce se impun, să conducă la sediul poliţiei de frontieră pe cei care prin acţiunile lor periclitează viaţa persoanelor, ordinea publică sau alte valori ale statului de drept, persoanele suspecte de săvârşirea unor fapte ilegale la frontiera de stat, persoanele a căror identitate nu a putut fi stabilită, să efectueze controlul persoanelor şi al bagajelor, precum şi al autovehiculelor, mijloacelor de transport feroviare, navelor sau aeronavelor, atunci când există indicii temeinice că săvârşirea unei infracţiuni la regimul frontierei de stat este iminentă şi că persoana sau bunurile căutate se află în zona controlată.

Art. 14 alin. (3) din O.U.G. nr. 105/2001 privind frontiera de stat a României, prevede expres că poliţistul de frontieră care îşi desfăşoară activitatea în punctul de trecere este obligat să se sesizeze din oficiu asupra încălcării prevederilor legale referitoare la trecerea frontierei de stat şi la controlul trecerii frontierei de stat de către participanţii la traficul de frontieră şi personalul prevăzut la art. 12 alin. (1).

În fişa postului poliţistului de frontieră din cadrul Punctului de Trecerea Frontierei Siret se prevede că în situaţia când se deţin informaţii sau este solicitat de organul vamal, în cooperare, ia măsurile necesare pentru a preveni eludarea prevederilor actelor normative ce reglementează trecerea frontierei de stat; la ieşirea din serviciu, întocmeşte nota de raport cu principalele constatări din timpul serviciului şi participă la activitatea de bilanţ a turei de serviciu; constată faptele de natură penală şi întocmeşte actele premergătoare conform prevederilor C. proc. pen. şi a celorlalte legi în vigoare; constată, sancţionează faptele contravenţionale aflate în competenţa sa şi întocmeşte proces verbal de contravenţie, dispunând măsurile complementare, conform legii, dacă este cazul. Ofiţerul de serviciu (cel de la dispecerat) din cadrul Punctului de Trecerea Frontierei Siret avea, printre altele, obligaţia de a se documenta asupra evenimentelor din punct în vederea redactării şi transmiterii rapoartelor către eşalonul superior în timpul cel mai scurt de la producerea evenimentului. Ofiţerul de serviciu, potrivit fişei postului cunoaşte în permanenţă situaţia răspândirilor, a litigiilor de trafic, precum şi toate problemele pe linie operativă din Punctul de Trecerea Frontierei. Poliţiştii care efectuează controlul mijloacelor de transport au obligaţia de a verifica şi ultimul locaş pretabil de ascundere a persoanelor sau a unor produse sau mărfuri.

Potrivit art. 15 alin. (3) din O.G. nr. 2/2001, ofiţerii şi subofiţerii din cadrul Ministerului de Interne constată contravenţii privind (…) vânzarea, circulaţia şi transportul (…) ţigărilor şi băuturilor alcoolice.

Art. 280 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 prevede că în cazul în care contravenţiile vamale sunt constatate de organele de poliţie sau de alte organe cu atribuţii de control, în alte locuri decât cele prevăzute la alin. (1), acestea au obligaţia de a prezenta de îndată actele constatatoare la autoritatea vamală cea mai apropiată, împreună cu mărfurile care fac obiectul contravenţiei.

Raportând atribuţiile de serviciu ce revin, potrivit legii, celor două categorii de funcţionari publici la activitatea concretă desfăşurată de inculpaţii având aceleaşi funcţii, astfel cum s-a reţinut cu ocazia analizării situaţiei de fapt, instanţa de fond apreciază că aceştia au putut să-şi dea seama că asigură traficanţilor de ţigări, persoane care tranzitau foarte frecvent graniţa româno-ucraineană, date de multe ori şi în consemn, posibilitatea de a trece prin vamă cu o cantitate de astfel de produse peste plafonul admis şi prin aceasta produc atât o tulburare bunului mers al instituţiei ai căror angajaţi erau, constând în atingerea adusă funcţionării ireproşabile, care priveşte desfăşurarea în condiţii normale a activităţii de descoperire a încălcărilor legislaţiei fiscale şi vamale şi totodată creând o pagubă statului, prin neîncasarea taxelor vamale şi fiscale, urmărind producerea lui astfel încât vinovăţia acestora îmbracă forma intenţiei directe.

În consecinţă, nu se justifică această schimbare de încadrare juridică a faptelor, inculpaţii acţionând cu intenţie şi nu din culpă atunci când şi-au încălcat atribuţiile de serviciu.

În final, instanţa de fond a apreciat că prezumţia de nevinovăţie de care se bucură inculpaţii a fost înlăturată, ansamblul probator administrat la urmărirea penală şi cercetarea judecătorească, demonstrând, fără echivoc, vinovăţia acestora, în cauză neimpunându-se nici schimbarea încadrării juridice a faptelor şi nici achitarea pentru vreuna dintre ele, pe temeiul textelor de lege invocate, cu excepţia inculpatei J. şi cu distincţiile arătate cu ocazia analizării activităţii infracţionale a fiecăruia dintre ceilalţi inculpaţi.

În consecinţă, instanţa de fond a dispus sancţionarea penală a inculpaţilor în măsura dovedirii comiterii faptelor pentru care au fost trimişi în judecată, astfel cum s-a reţinut în cazul fiecăruia, după o prealabilă analiză a legii penale mai favorabile având în vedere că de la data comiterii infracţiunilor şi până în prezent au survenit o serie de modificări legislative, concretizate în intrarea în vigoare, la data de 01 februarie 2014, a N.C.P., dar şi a Legii nr. 187/2012 privind punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind C. pen., ducând, în acest mod, la existenţa unei succesiuni de legi în timp.

Având în vedere dispoziţiile art. 5 C. pen., care prevăd că ”În cazul în care de la săvârşirea infracţiunii, până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă”, urmează a se analiza care dintre reglementările normative, anterioare ori prezente, se justifică a fi aplicate. La stabilirea legii mai favorabile se impun a se avea în vedere instituţiile de drept penal substanţial privite comparativ în raport de succesiunea în timp a actelor normative, însă cu evitarea creării unei a treia legi, ceea ce nu este admis.

Ca urmare, având în vedere cele statuate, cu caracter obligatoriu, prin Decizia nr. 265 din 6 mai 2014 a Curţii Constituţionale, publicată în M. Of. nr. 3-72 din 20 mai 2014, prin care s-a constatat că dispoziţiile art. 5 C. pen. sunt constituţionale în măsura in care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea şi aplicarea legii penale mai favorabile, şi realizând o comparare a prevederilor din ambele Coduri şi, respectiv din legile speciale, în raport cu fiecare criteriu de determinare (condiţii de incriminare, de tragere la răspundere penală şi de sancţionare) şi cu privire la fiecare instituţie incidentă în speţa dedusă judecăţii şi, în plus, o evaluare finală a acestora, în vederea alegerii legii penale succesive care este mai blândă, în ansamblul dispoziţiilor sale, instanţa de fond constată că legea penală mai favorabilă este, în cauză cea anterioară, aceasta conducând, în concret, la un rezultat mai avantajos pentru fiecare dintre inculpaţi.

Astfel, o parte dintre inculpaţi au fost trimişi în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de iniţierea sau constituirea ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui grup, în vederea săvârşirii de infracţiuni, prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, pedeapsa prevăzută în legea specială la data săvârşirii faptei fiind închisoarea de la 5 la 20 ani şi interzicerea unor drepturi, infracţiune ce îşi găseşte corespondent în noua reglementare în dispoziţiile art. 367 C. pen. fiind pedepsită cu închisoarea de la 1 la 5 ani şi interzicerea unor drepturi, la alin. (1) sau în cazul alin. (2), cu închisoarea de la 3 la 10 ani şi interzicerea unor drepturi. Parte dintre inculpaţi au mai fost acuzaţi de săvârşirea infracţiunii de dare de mită, prev. de art. 255 alin. (1) C. pen. (1969), rap. la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 pentru care se prevedea pedeapsa închisorii de la 6 luni la 7 ani, în timp ce, în noua reglementare, respectiv art. 290 alin. (1) C. pen. şi art. 6 din Legea nr. 78/2000, limitele pedepsei au fost modificate, fiind cuprinse între 2 şi 7 ani închisoare. În ce priveşte infracţiunea de luare de mită, prev., de art. 254 C. pen.,rap. la art. 7 din Legea nr. 78/2000, în vechea reglementare pedeapsa era de la 3 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi, în actuala reglementare infracţiunea fiind incriminată de dispoziţiile art. 289 alin. (1) C. pen. rap la art. 6 şi 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000 şi pedepsită cu închisoarea de la 4 ani la 13 ani şi 4 luni şi interzicerea dreptului de a ocupa o funcţie publică ori de a exercita profesia sau activitatea în executarea căreia a săvârşit fapta. Infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice dacă funcţionarul a obţinut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial, prevăzută de art. 13²din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 C. pen. în vechea reglementare era pedepsită cu închisoarea de la 3 la 15 ani, iar în cazul formei calificate prev. de art. 13²din Legea nr. 78/2000 raportat la 248¹ C. pen. pedeapsa era de la 5 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi, în actuala reglementare infracţiunea îşi are corespondent în prevederile art. 13²din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 C. pen., pedeapsa fiind de la 3 ani la 9 ani şi 4 luni închisoare. În fine, privitor la infracţiunea de folosirea în orice mod de informaţii ce nu sunt destinate publicităţii ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informaţii prev. de art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000, de la data comiterii faptelor nu au intervenit modificări vizând conţinutul constitutiv al infracţiunii ori limitele de pedeapsă.

Cu titlu general relativ la operaţiunea de stabilire a legii penale mai favorabile, în cazul în care în favoarea unui inculpat au fost reţinute circumstanţe atenuante în conformitate cu reglementarea penală anterioară, iar pedeapsa prevăzută de actualele dispoziţii legale are un minim special mai mic decât în vechea reglementare, se va verifica dacă aceste circumstanţe au corespondent în textele actuale în materie. Ulterior, se va compara cuantumul pedepsei rezultat prin aplicarea regimului sancţionator în acest din urmă caz cu cel rezultat prin aplicarea noilor dispoziţii, considerându-se mai favorabilă reglementarea care în ansamblu conduce la o situaţie mai avantajoasă pentru inculpat şi nu în mod necesar legea mai favorabilă prin prisma pedepsei din norma de incriminare. Aceasta întrucât nu este posibilă alegerea legii mai favorabile sub aspectul pedepsei stabilite prin norma de incriminare şi aplicarea ulterioară la aceasta a efectului circumstanţelor atenuante prevăzute de cealaltă lege. În situaţia în care în favoarea inculpatului nu se reţin circumstanţe atenuante, se va analiza dacă aplicarea lor este justificată prin prisma vreuneia dintre actele normative succesive în materie, ulterior urmând a se proceda conform celor de mai sus. Acelaşi raţionament se va aplica şi în cazul circumstanţelor agravante. Ulterior, sfera analizei va fi extinsă şi la celelalte instituţii de drept penal, inclusiv cele vizând forma continuată a infracţiunii, dar şi modalitatea de executare a pedepsei, urmând ca, în mod unitar, să se aplice legea penală care, în ansamblu, este cea mai favorabilă inculpatului.

Referitor la sancţionarea infracţiunii continuate, se observă că ambele legi penale succesive reglementează, în aceste cazuri, stabilirea pedepsei în limitele prevăzute de lege pentru infracţiunea săvârşită, precum şi posibilitatea aplicării unui spor facultativ, dacă se apreciază că maximul pedepsei este neîndestulător. C. pen. în. vigoare (art. 36) prevede un spor mai redus, până la 3 ani, faţă de 5 ani, cum prevedea legea anterioară în cazul pedepsei închisorii.

În ce priveşte tratamentul penal al pluralităţii de infracţiuni sub forma concursului, spre deosebire de vechea reglementare care prevedea sistemul cumulului juridic cu spor facultativ (art. 34 C. pen. 1969), legea penală actuală instituie cumulul juridic cu spor fix şi obligatoriu (art. 39 C. pen.), legea penală anterioară, iar nu cea în vigoare la data soluţionării prezentei cauze, fiind mai favorabilă inculpaţilor.

Determinarea caracterului „mai favorabil” are în vedere o serie de elemente, cum ar fi: cuantumul sau conţinutul pedepselor, condiţiile de incriminare, cauzele care exclud sau înlătură răspunderea penală, influenţa circumstanţelor atenuante sau agravante, normele privitoare la participare, tentativă, recidivă, concurs, etc. Criteriile de determinare a legii penale mai favorabile au în vedere, aşadar, atât condiţiile de incriminare şi de tragere la răspundere penală, cât şi condiţiile referitoare la pedeapsă. Cu privire la pedeapsă pot exista deosebiri de natură (o lege prevede ca pedeapsă principală amenda, iar alta închisoarea), dar şi deosebiri de grad sau cuantum privitoare la limitele de pedeapsă şi, evident, la modalitatea stabilirii acestora, în mod concret.

Din perspectiva incidenţei circumstanţelor atenuante judiciare, instanţa constată că N.C.P. restrânge sfera şi efectele circumstanţelor atenuante judiciare, în sensul că, prevede, în mod restrictiv, un număr de două circumstanţe, clar indicate, spre deosebire de C. pen. vechi care doar exemplifica anumite împrejurări ce pot constitui circumstanţe atenuante. Cu referire la efectele circumstanţelor atenuante, instanţa reţine că, în prezenţa acestora, nu mai este obligatorie coborârea pedepsei sub minimul special, astfel cum prevedea V.C.P., efectul lor fiind limitat în, la reducerea limitelor legale de pedeapsă cu o treime.

Instanţa de fond a examinat, în continuare, şi stabilirea legii penale mai favorabile sub aspectul modalităţilor de individualizare a pedepsei, concluzionând că, şi sub acest aspect, legea penală mai favorabilă este legea penală anterioară.

În final, consecinţă, procedând la sancţionarea penală a inculpaţilor pentru care, aşa cum s-a arătat în cele ce preced s-a confirmat comiterea infracţiunilor pentru care au fost trimişi în judecată, la individualizarea pedepselor ce se vor aplica, instanţa de fond a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 alin. (1) C. pen. din 1969, respectiv: circumstanţele reale ale comiterii faptelor, natura acestora, importanţa deosebită a valorilor sociale lezate prin comiterea acestora, forma continuată a desfăşurării activităţii infracţionale, modalitatea în care inculpaţii au acţionat împreună cu ceilalţi participanţi şi rolul avut de fiecare în conceperea şi desfăşurarea întregii activităţi infracţionale (acolo unde este cazul), cantitatea foarte mare de ţigări de provenienţă străină introdusă nelegal în România, circumstanţele personale ale inculpaţilor precum şi comportamentul procesual al acestora, fiecare încercând în permanenţă să denatureze adevărul şi să inducă în eroare organele judiciare, prin acreditarea ideii că nu au săvârşit faptele penale de care sunt acuzaţi. Ca măsură de constrângere, pedeapsa are pe lângă scopul său represiv şi o finalitate de exemplaritate, ea concretizând dezaprobarea legală şi judiciară, atât în ceea ce priveşte faptele penale săvârşite, cât şi în ce priveşte comportamentul făptuitorului. Ca atare, cuantumul acesteia şi modalitatea de executare trebuie individualizate în aşa fel încât să conducă la reeducarea inculpatului, iar acesta să se convingă de necesitatea respectării legii penale şi să evite în viitor săvârşirea de fapte penale. Atingerea dublului scop preventiv şi educativ al pedepsei este condiţionată de caracterul adecvat al acesteia, de asigurarea unei reale evaluări între gravitatea faptei, periculozitatea socială a autorului pe de o parte şi durata sancţiunii şi natura sa pe de altă parte. Pedeapsa trebuie să aibă drept consecinţă recuperarea inculpatului şi să stimuleze dorinţa sa ca pe viitor să aibă o conduită conformă normelor legale, dar care să reprezinte în acelaşi timp un mijloc de realizare atât a prevenţiei speciale, cât şi a celei generale.

Instanţa de fond a apreciat că natura infracţiunilor, gradul de pericol social concret al acestora, modalitatea de comitere şi urmarea produsă impun aplicarea unor pedepse cu închisoarea necesare pentru a-şi atinge scopul lor educativ-preventiv.

Relativ la stabilirea cuantumul pedepselor aplicate inculpaţilor, cu excepţia inculpatei J., dată fiind soluţia de achitare ce se impune privitor la aceasta, s-a ţinut seama de contribuţia fiecăruia în ansamblul ilicit, natura şi gravitatea faptelor reţinute în sarcina lor, limitele de pedeapsă prevăzute de textele de lege incriminatoare, consecinţele produse, dar şi circumstanţele care caracterizează persoana fiecăruia, poziţia procesuală nesinceră pe tot parcursul procesului penal.

Privitor la inculpaţii A., F., O., D.D., S., E.E., I.I., L.L., O.O., S.S., T.T., G., prima instanţă a apreciat că nu se justifică reţinerea în favoarea acestora a circumstanţelor atenuante având în vedere numărul infracţiunilor comise, forma continuată a acestora, funcţiile îndeplinite (unde este cazul), poziţia de nerecunoaştere a faptelor, rolul avut în desfăşurarea întregii activităţi infracţionale ce a făcut obiectul cercetărilor în prezenta cauză, numai lipsa antecedentelor penale şi conduita bună în societate a inculpaţilor, singurele date pozitive dintre criteriile de individualizare reţinute de instanţa de fond nejustificând reţinerea circumstanţelor atenuante prev. de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. din 1969, care constituie o facultate şi nu o obligaţie a instanţei în procedura de individualizare a pedepsei.

Instanţa de fond a constatat însă contribuţia mai redusă în ansamblul ilicit a inculpaţilor H., A.A., C., B., L. şi M., K., F.F., G.G., H.H. şi U.U., precum şi lipsa antecedentelor penale, comportările anterioare corespunzătoare, acestea fiind împrejurări ce a fost reţinute în favoarea lor ca circumstanţe atenuante, la stabilirea cuantumului pedepselor urmând a se face aplicarea prevederilor art. 76 alin. (1) lit. b), c) C. pen. din 1969 în funcţie de limitele sancţiunilor prevăzute de textele incriminatoare pentru faptele comise.

Pentru inculpaţii care au comis două sau mai multe infracţiuni concurente, se vor aplica dispoziţiile art. 33, 34 C. pen. din 1969, instanţa de fond apreciind că nu se impune adăugarea unui spor la pedepsele principale rezultante.

Pedepsele ce urmează a fi executate de către fiecare dintre inculpaţii condamnaţi la două sau mai multe sancţiuni, astfel cum rezultă ca urmare a aplicării prevederilor art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen. din 1969, sunt de natură a produce efecte atât asupra conduitei acestora, contribuind la reeducarea lor, cât şi asupra altor persoane care, văzând constrângerea la care sunt supuşi, sunt puse în situaţia de a reflecta asupra propriilor comportări viitoare şi de a se abţine de la săvârşirea de infracţiuni.

În ce priveşte pedepsele complementare şi accesorii, potrivit art. 12 din Legea nr. 187/2012, în cazul unor succesiuni de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, aceste pedepse se aplică potrivit legii care a fost identificată ca lege mai favorabilă în raport cu infracţiunea comisă.

Aşa fiind şi în considerarea prevederilor art. 65 C. pen. din 1969, prin prisma gravităţii infracţiunilor pe care inculpaţii le-au comis, le vor fi aplicate pedepsele complementare a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) C. pen., din 1969, pentru perioade după cum urmează: inculpaţilor A., N., O., S. - 3 ani; inculpaţilor D.D., S.S., E.E., G., H., C., B., L. şi M. - 2 ani, după aplicarea dispoziţiilor art. 35 alin. (3) C. pen., în cazul stabilirii a cel puţin două astfel de pedepse.

Având în vedere că infracţiunile au fost comise de inculpaţii A., F., O., S., E.E., I.I., O.O., S.S., T.T., U.U. şi D.D. în exercitarea funcţiilor avute li se va aplica şi pedeapsa complementară prev. de art. 64 alin. (1) lit. c) C. pen. din 1969 referitoare la interzicerea funcţiei sau profesiei de care s-au folosit în săvârşirea infracţiunilor.

În ceea ce priveşte aplicarea pedepselor accesorii, potrivit dispoziţiilor art. 71 alin. (2) C. pen. din 1969, condamnarea la pedeapsa închisorii atrage de drept interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. din 1969 din momentul în care hotărârea de condamnare a rămas definitivă, şi până la terminarea executării pedepsei, până la graţierea totală sau a restului de pedeapsă, ori până la împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei.

În consecinţă, în baza art. 71 C. pen. din 1969 se va interzice inculpaţilor condamnaţi, cu titlu de pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b), c). pen. din 1969, inculpaţilor care au comis infracţiunile în legătură cu atribuţiile lor de serviciu urmând a li se aplica şi pedeapsa accesorie prev. de art. 64 alin. (1) lit. c) C. pen. din 1969, pe durata executării pedepsei principale.

Cât priveşte individualizarea judiciară a modalităţii de executare a pedepselor aplicate inculpaţilor A., F., O., S., G. şi H. instanţa de fond a apreciat că numai executarea în regim privativ de libertate reflectă gradul concret de pericol social al faptelor, importanţa relaţiilor sociale lezate, scopul pedepselor constând în prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni, respectiv în formarea unei atitudini corecte faţă de muncă, faţă de ordinea de drept şi faţă de regulile de convieţuire socială, neputând fi atinse în privinţa acestora decât prin executare efectivă a pedepselor aplicate. Având în vedere cuantumul sancţiunilor rezultante, aplicarea prevederilor art. 86¹ C. pen. din 1969, respectiv a art. 81 C. pen. din 1969 care reglementează suspendarea sub supraveghere/suspendarea condiţionată nici nu poate fi dispusă, nefiind îndeplinite condiţiile impuse în acest sens de aceste dispoziţii normative.

Cu referire la inculpata H., chiar dacă este îndeplinită cerinţa prev. de art. 86¹ alin. (1) lit. b), alin. (2) C. pen. din 1969 referitoare la lipsa antecedentelor penale şi la cuantumul pedepsei, instanţa de fond a menţionat că nu va face aplicarea dispoziţiilor legale menţionate, având în vederea activitatea sa concretă, care este una de o importanţă substanţială în ansamblul ilicit, apropiată ca întindere de cea a inculpatei G.. Suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei nu ar fi de natură a constitui un avertisment pentru aceasta, pentru ca în viitor să nu mai comită infracţiuni, modalitatea executării în regim privativ de libertate fiind apreciată ca singura în măsură să asigure reeducarea acesteia.

În ceea ce priveşte pe inculpaţii D.D., E.E., I.I., L.L., S.S., C., B., L. şi M., instanţa de fond a constatat îndeplinite condiţiile prev. de art. 86¹ alin. (1) lit. b), c) alin. (2) C. pen. din 1969 şi, apreciind că scopul pedepselor poate fi atins faţă de aceştia şi fără privare de libertate, însă supuşi unei supravegheri stricte a conduitei lor viitoare, pe o durată determinată, în aplicarea prevederilor art. 5 alin. (1) C. pen., a dispus suspendarea sub supraveghere a executării sancţiunilor aplicate. Instanţa de fond a apreciat că pronunţarea hotărârii de condamnare constituie un avertisment pentru aceşti inculpaţi şi, chiar fără executare, că nu vor mai săvârşi infracţiuni, astfel că nu se impune introducerea lor în regim de penitenciar.

În temeiul art. 86² C. pen. din 1969, va stabili în sarcina fiecăruia dintre inculpaţi câte un termen de încercare de 5 (cinci), durate necesare şi suficiente pentru a realiza o deplină îndreptare a atitudinii lor faţă de ordinea de drept.

În temeiul art. 86³ alin. (1) C. pen. din 1969, va obliga pe fiecare dintre inculpaţii D.D., E.E., I.I., L.L., S.S., C., B., L. şi M. ca, pe durata termenului de încercare, să se supună măsurilor de supraveghere şi să respecte următoarele obligaţiile stabilite, conform dispozitivului sentinţei.

În baza art. 71 alin. (5) V.C.P., se va suspenda executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii.

În temeiul art. 359 alin. (1) C. proc. pen., s-a atras atenţia acestor inculpaţi asupra dispoziţiilor art. 86⁴ alin. (1) corob. cu art. 83 C. pen. din 1969, ce se referă la revocarea suspendării sub supraveghere a executării în cazul comiterii, în interiorul termenului de încercare, a unei noi infracţiuni (caz în care cele două pedepse se vor executa cumulate aritmetic), precum şi în cazul nerespectării măsurilor de supraveghere stabilite în sarcina lor (caz în care suspendarea sub supraveghere a executării se revocă, iar pedeapsa se execută în regim de penitenciar).

În ce priveşte pe inculpaţii K., F.F., G.G., H.H., O.O., A.A., T.T. şi U.U., faţă de contribuţia concretă în ansamblul ilicit, cuantumul pedepselor stabilite şi lipsa antecedentelor penale, instanţa de fond a apreciat că modalitatea suspendării condiţionate a executării pedepselor aplicate, în condiţiile îndeplinirii cerinţelor prev. de art. 81 alin. (1) lit. a),b,c C. pen. din 1969, este de natură a produce finalitatea pentru care va fi dispusă, reintegrarea lor socială deplină putând fi şi astfel asigurată.

În conformitate cu disp. art. 82 C. pen. din 1969 a stabilit pentru fiecare inculpat un termen de încercare prin adăugarea la cuantumul pedepsei a unui interval de timp de 2 ani.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. din 1969, a suspendat executarea pedepselor accesorii aplicate acestora pe durata suspendării condiţionate a executării pedepselor principale.

În temeiul art. 359 alin. (1) C. proc. pen., a atras atenţia acestor inculpaţi asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen. din 1969, ce se referă la revocarea suspendării condiţionate a executării în cazul comiterii, în interiorul termenului de încercare, a unei noi infracţiuni, caz în care cele două pedepse se vor executa cumulate aritmetic, în regim privativ de libertate.

Relativ la inculpata J. s-a dispus achitarea în temeiul art. 396 alin. (6) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., neexistând probe certe care să demonstreze, dincolo de orice îndoială, vinovăţia sa în comiterea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial prev. de art. 13² din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 248 C. pen. din 1969.

Cât priveşte latura civilă a cauzei, s-a constatat că, în termenul prev. de art. 15 alin. (2) C. proc. pen., prin adresa 15 martie 2012, depusă la dosar la data de 16 martie 2012 Ministerul Finanţelor Publice Agenția Națională pentru Administrație Fiscală - Autoritatea Naţională a Vămilor prin Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Iaşi, citată ulterior în cauză şi prin Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Iaşi s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 57.136 lei, reprezentând prejudiciul cauzat bugetului de stat, constând în: 5.257 lei taxe vamale, 41.627, 4 lei accize şi 10.612 lei T.V.A., la care se adaugă accesoriile datorate potrivit art. 120 şi urm. C. proc. fisc., care curg de la data săvârşirii faptei şi până la momentul plăţii aferente cantităţii de 11.880 pachete ţigări ridicate cu ocazia percheziţiilor dispuse în cauză.

În susţinerea pretenţiilor, partea civilă a anexat adresa din 11 noiembrie 2011, prin care s-a constituit parte civilă în faza de urmărire penală, cuprinzând modul de calcul al prejudiciului solicitând obligarea unui număr de 7 inculpaţi din cei 26 trimişi în judecată în prezenta cauză, astfel:

- inculpata B., la plata sumei de 20.772,00 lei, reprezentând taxe vamale şi fiscale aferente cantităţii de 4.330 pachete ţigări diferite mărci la care se adaugă accesoriile datorate potrivit art. 120 şi urm. C. proc. fisc., de la data săvârşirii faptei şi până la momentul plăţii (poziţia 1 din anexa la adresa din 25 octombrie 2011 emisă de Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Iaşi fila 45 şi urm. vol. 8 ds. u.p.).

- inculpatul L., la plata sumei de 6.997,00 lei, reprezentând taxe vamale şi fiscale aferente cantităţii de 1.480 pachete ţigări diferite mărci la care se adaugă accesoriile datorate potrivit art. 120 şi urm. C. proc. fisc., de la data săvârşirii faptei şi până la momentul plăţii (poziţia 3 din anexa la adresa din 25 octombrie 2011 emisă de Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Iaşi fila 45 şi urm. vol. 8 ds. u.p.).

- inculpatul S., la plata sumei de 3.243,00 lei, reprezentând taxe vamale şi fiscale aferente cantităţii de 650 pachete ţigări diferite mărci la care se adaugă accesoriile datorate potrivit art. 120 şi urm. C. proc. fisc., de la data săvârşirii faptei şi până la momentul plăţii (poziţia 4 din anexa la adresa din 25 octombrie 2011 emisă de Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Iaşi fila 45 şi urm. vol. 8 ds. up.).

- inculpatul F., la plata sumei de 1.712,00 lei, reprezentând taxe vamale şi fiscale aferente cantităţii de 340 pachete ţigări diferite mărci la care se adaugă accesoriile datorate potrivit art. 120 şi urm. C. proc. fisc., de la data săvârşirii faptei şi până la momentul plăţii (poziţia 5 din anexa la adresa din 25 octombrie 2011 emisă de Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Iaşi fila 45 şi urm. vol. 8 ds. up.).

- inculpatul A., la plata sumei de 588,00 lei, reprezentând taxe vamale şi fiscale aferente cantităţii de 133 pachete ţigări diferite mărci la care se adaugă accesoriile datorate potrivit art. 120 şi urm. C. proc. fisc., de la data săvârşirii faptei şi până la momentul plăţii (poziţia 7 din anexa la adresa din 25 octombrie 2011 emisă de Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Iaşi fila 45 şi urm. vol. 8 ds. up.);

- inculpatul I.I., la plata sumei de 459,00 lei, reprezentând taxe vamale şi fiscale aferente cantităţii de 84 pachete ţigări diferite mărci la care se adaugă accesoriile datorate potrivit art. 120 şi urm. C. proc. fisc., de la data săvârşirii faptei şi până la momentul plăţii (poziţia 8 din anexa la adresa din 25 octombrie 2011 emisă de Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Iaşi fila 45 şi urm. vol. 8 dos. up.);

- inculpata G., la plata sumei de 61,00 lei, reprezentând taxe vamale şi fiscale aferente cantităţii de 13 pachete ţigări diferite mărci la care se adaugă accesoriile datorate potrivit art. 120 şi urm. C. proc. fisc., de la data săvârşirii faptei şi până la momentul plăţii (poziţia 10 din anexa la adresa din 25 octombrie 2011emisă de Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Iaşi fila 45 şi urm. vol. 8 dup.).

Aceste despăgubiri au fost solicitate de la fiecare dintre inculpaţii anterior nominalizaţi în mod individual.

Constituirea de parte civilă vizează şi pe H.H.H., pentru suma de 21.230,00 lei, reprezentând taxe vamale şi fiscale aferente cantităţii de 4.419 pachete ţigări diferite mărci, X.X. pentru suma de 1.882,00 lei, reprezentând taxe vamale şi fiscale aferente cantităţii de 391 pachete ţigări diferite mărci şi N.N. pentru suma de 192,00 lei, reprezentând taxe vamale şi fiscale aferente cantităţii de 40 pachete ţigări diferite mărci, persoane care însă nu au fost trimise în judecată prin rechizitoriul parchetului, neavând calitatea de inculpaţi în cauză.

Cât priveşte cantităţile de ţigări menţionate în cererea de constituire parte civilă, în opinia instanţei de fond este de observat că acestea nu au legătură cu nici una dintre infracţiunile reţinute în sarcina inculpaţilor şi pentru care aceştia au fost trimişi în judecată în prezenta cauză, neexistând legătură de cauzalitate între faptele deduse judecăţii şi prejudiciul pretins a fi produs prin comiterea acestora.

În prima parte a considerentelor sentinţei a fost în mod explicit detaliată participarea fiecăruia dintre inculpaţi la comiterea actelor materiale ale infracţiunilor având ca scop introducerea în ţară a ţigărilor de provenienţă străină, dar şi circuitul parcurs de ţigările introduse nelegal în ţară, ulterior intrării lor pe teritoriul României.

Pentru cantităţile de ţigări confiscate prin procese verbale de contravenţie şi faţă de care s-a reţinut comiterea, de către unii dintre inculpaţi, de infracţiuni în legătură cu acestea, ar fi datorate către stat, taxe vamale, accize şi T.V.A., iar pentru cele care nu au fost confiscate şi valoarea lor în vamă.

Nefiind solicitate de către partea civilă prin cererea de constituire parte civilă adresată instanţei anterior citirii actului de sesizare, deci cu respectarea prevederilor art. 15 alin. (2) din vechiul Cod de procedură penală, în vigoare la data precizării cererii, despăgubiri civile aferente cantităţilor de ţigări faţă de care s-a dovedit în cauză că au fost introduse în ţară de către inculpaţi în mod nelegal, nu se poate dispune obligarea inculpaţilor implicaţi în activitatea ilicită la despăgubiri, chiar dacă s-a dovedit că, procedând astfel, au contribuit la crearea prejudiciului calculat pe parcursul urmăririi penale de partea civilă, neexistând legătură de cauzalitate între fapta imputată şi prejudiciul pretins.

Soluţionarea laturii civile este supusă principiului disponibilităţii, partea civilă având dreptul exclusiv de a decide dacă şi de la care dintre persoanele vinovate de cauzarea unui prejudiciu solicită recuperarea lui, aşa încât urmează a se constata că nu s-au emis pretenţii civile în cauză privitor la faptele pentru care inculpaţii au fost trimişi în judecată.

În aceste condiţii, instanţa de fond a arătat că acţiunea civilă exercitată de Ministerul Finanţelor Publice - Agenția Națională pentru Administrație Finanțelor - prin Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Iaşi, Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Iaşi, astfel cum a fost precizată înainte de începerea cercetării judecătoreşti, prin care s-au solicitat despăgubiri civile în sumă de 57.136 lei, reprezentând prejudiciul calculat conform adresei din 11 noiembrie 2011 constând în taxe vamale, accize şi T.V.A. aferente cantităţii de 11.880 pachete ţigări ridicate de la domiciliile inculpaţilor B., L., S., N., A., I.I. şi G. şi ale numiţilor H.H.H., X.X. şi N.N. cu ocazia percheziţiilor dispuse în cauză, urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.

Întrucât prin Ordonanţa nr. 37/P/2010 din 30 noiembrie 2011 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Suceava, s-a instituit sechestru asigurător asupra bunurilor aparţinând unora dintre inculpaţi în vederea reparării pagubei, se va dispune ridicarea măsurii la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri, având în vedere soluţia dată în latura civilă a cauzei prin prezenta sentinţă.

Cât priveşte măsura de siguranţă a confiscării speciale instanţa de fond a dispus, privitor la cantităţile de ţigări neconfiscate în materialitatea lor şi valorificate de către inculpaţii G., H., C. şi S., personal cât şi prin intermediul numiţilor H.H.H. şi N.N., confiscarea sumelor reprezentând valoarea în vamă a acestora, în conformitate cu dispoziţiile art. 118 alin. (4) C. pen. din 1969.

De asemenea, în temeiul disp. art. 118 lit. e) C. pen. din 1969 raportat la art. 254 alin. (3) C. pen. din 1969 s-a dispus confiscarea de la inculpaţii A., F., O., D.D., E.E. şi S.S. a sumelor primite cu titlu de mită.

Cu privire la cuantumul cheltuielilor judiciare efectuate pe parcursul urmăririi penale şi în legătură cu care acuzarea a solicitat obligarea fiecărui inculpat, instanţa de fond a constatat că, într-adevăr, dat fiind numărul mare al actelor de urmărire penală, precum şi natura unora dintre ele (cu referire la înregistrările convorbirilor telefonice) acestea au presupus un cost ridicat, însă faţă de întinderea activităţii infracţionale reţinute în sarcina fiecăruia dintre inculpaţi, mijloacele de probă care susţin acuzarea, se justifică o diferenţiere a sumelor stabilite motiv pentru care a procedat la o reevaluare a acestor cheltuieli în conformitate cu dispoziţiile art. 274 alin. (2) C. proc. pen. Aceasta şi în considerarea faptului că la dosar nu s-au depus înscrisuri din care să rezulte un cuantum, chiar şi estimativ al cheltuielilor efectuate cu ocazia administrării probatoriului la urmărirea penală, astfel că stabilirea unei sume ridicate, de 25.000 lei în sarcina fiecărui inculpat, nu îşi găseşte o justificare obiectivă.

Cu referire la inculpata J., având în vedere soluţia de achitare dispusă, cheltuielile judiciare avansate de stat în faza urmăririi penale şi judecăţii vor rămâne în sarcina acestuia, în aplicarea prevederilor art. 275 alin. (3) C. proc. pen., iar cu referire la inculpata I., aceasta nu va fi obligată la plata de cheltuieli judiciare către stat în prezentul dosar având în vedere soluţia dată în latura civilă a cauzei precum şi faptul că, în cauza disjunsă, aceasta a fost obligată la plata acestora.

III. Judecarea cauzei în apel şi decizia.

1. aspecte prealabile examinării pe fond a apelurilor:

În anul 2005, a fost adoptat Protocolul Privind Condiţiile şi Aranjamentele Referitoare la Admiterea Republicii Bulgaria şi a României în Uniunea Europeană, având în vedere că Republica Bulgaria şi România devin membre ale Uniunii Europene la 1 ianuarie 2007.

Ulterior, în anul 2006, a fost adoptat Regulamentul (Consiliul Europei) nr. 562/2006 al Parlamentului European şi al Consiliului Uniunii Europene din 15 martie 2006 de instituire a unui Cod comunitar privind regimul de trecere a frontierelor de către persoane (Codul Frontierelor Schengen).

Spațiul Schengen reprezintă o zonă de libertate de mişcare unde controalele la frontierele interne ale statelor semnatare au fost eliminate şi a fost creată o singură frontieră externă unde controalele se desfăşoară conform unui set de reguli clare.

Aderarea la spaţiul Schengen înseamnă aderarea la un spaţiu în care controalele la frontierele interne între statele membre au fost eliminate. Aceasta este diferenţa majoră între statutul de stat Schengen şi cel de stat membru al Uniunii Europene, din punctul de vedere al controalelor la frontierele interne.

Acquis-ul Schengen a fost acceptat în totalitate de România odată cu pregătirile pentru aderarea la Uniunea Europeană şi a depus Declaraţia de pregătire pentru evaluarea Schengen. România a îndeplinit în totalitate obligaţiile asumate. Astfel, toate rapoartele de evaluare Schengen ale României au fost aprobate, succesiv, în cadrul Grupului de lucru Evaluare Schengen de la Bruxelles.

Evaluarea Schengen reprezintă procedura de verificare de către experţii delegaţi de statele membre, Consiliu şi Comisie a stadiului procesului de pregătire pentru implementarea acquis-ului Schengen. Rezultatul pozitiv al evaluării Schengen constituie o cerinţă de bază a adoptării de către Consiliu a deciziei de eliminare a controlului la frontierele interne şi extinderea spaţiului Schengen.

Printre cele mai importante măsuri adoptate de către statele Schengen au fost:

- eliminarea controalelor la frontierele interne şi stabilirea unui set de reguli pentru trecerea frontierelor externe;

- separarea fluxurilor de pasageri in porturi si aeroporturi;

- armonizarea regulilor referitoare la condiţiile de acordare a vizelor;

- stabilirea unor reguli pentru solicitanţii de azil;

- introducerea unor reguli referitoare la supravegherea şi urmărirea transfrontalieră pentru forţele de poliţie din statele Schengen;

- întărirea cooperării judiciare prin intermediul unui sistem rapid de extrădare si implementare a deciziilor judecătoreşti;

- crearea Sistemului Informatic Schengen.

Toate aceste măsuri, împreună cu Acordul Schengen, Convenţia de Implementare a Acordului Schengen, deciziile şi declaraţiile adoptate de către Comitetul Executiv Schengen stabilit în 1990, precum si protocoalele şi acordurile de aderare care au urmat constituie acquis-ul Schengen.

Prin depunerea, la data de 28 iunie 2007 a Declaraţiei de pregătire a României pe cele trei domenii - protecţia datelor personale, cooperare poliţienească şi vize - în cadrul Grupului de lucru Evaluare Schengen, România s-a arătat pregătită să înceapă vizitele de evaluare din a doua jumătate a anului 2008.

Activităţile infracţionale care formează obiectul prezentei cauze penale s-au desfăşurat în perioada noiembrie 2008 - martie 2009 de către poliţiştii din cadrul Sectorului Poliţiei de Frontieră Siret, lucrătorii vamali din cadrul Biroului vamal Siret şi persoanele având ca ocupaţie introducerea ilicită în România de produse accizabile.

Având în vedere că faza urmăririi penale s-a desfăşurat în condiţiile C. proc. pen. anterior, la finalizarea acestei faze a procesului penal a fost îndeplinită cerinţa legală a „prezentării materialului de urmărire penală”, din examinarea „proceselor-verbale de prezentare a materialului de urmărire penală” rezultând următoarele:

- tuturor inculpaţilor, în prezenţa avocaţilor aleşi sau, după caz, din oficiu, le-au fost prezentate faptele şi încadrările juridice ale acestora şi, totodată, le-au fost puse la dispoziţie volumele dosarului de urmărire penală, aceştia - conform opţiunii procesuale personale - arătând că nu înţeleg să mai fie audiaţi şi, de asemenea că nu solicită probe noi în apărare; unii dintre inculpaţi au menţionat, suplimentar, că nu se consideră vinovaţi de săvârşirea infracţiunilor pentru care s-a efectuat urmărirea penală;

- în faza urmăririi penale, conform opţiunii procesuale personale, unii dintre inculpaţi s-au prevalat de „dreptul la tăcere”, nefiind de acord să fie audiaţi, iar alţi inculpaţi au fost de acord să fie audiaţi, declaraţiile lor fiind ample, aspecte menţionate şi în sentinţa atacată.

Faza urmăririi penale, în condiţiile complexităţii deosebite a cauzei penale, s-a desfăşurat pe parcursul a circa 4 ani, această fază fiind finalizată la data de 23 februarie 2012, prin emiterea rechizitoriului.

Judecata în primă instanţă, în aceleaşi condiţii de complexitate, dar mai ales în condiţiile respectării depline a principiilor acestei etape a judecăţii (printre care şi respectarea principiilor contradictorialităţii şi nemijlocirii administrării probelor propuse prin actul de acuzare ori propuse de unii dintre inculpaţi), s-a desfăşurat pe parcursul a circa 3 ani, fiind finalizată la data de 07 septembrie 2015, prin pronunţarea sentinţei penale de către Curtea de Apel Suceava.

În cursul judecăţii în primă instanţă, a fost admisă cererea inculpaţilor care au solicitat obţinerea unor copii ale suporţilor optici, punându-se astfel la dispoziţia apărării pentru examinarea laborioasă a înregistrărilor video şi audio, probe existente la dosarul de urmărire penală (încheierea din 29 mai 2014, încheierea din 26 iunie 2014, încheierea din 16 aprilie 2015, etc.).

De asemenea, instanţa de fond a admis cererea unora dintre inculpaţi de a viziona/audia, în şedinţă publică, a unora dintre înregistrările audio şi video (încheierea din 11 septembrie 2014, încheierea din 2 octombrie 2014).

Aşa cum a menţionat instanţa de fond în sentinţa atacată, în cursul cercetării judecătoreşti, conform opţiunii procesuale personale, unii dintre inculpaţi s-au prevalat de „dreptul la tăcere”, nefiind de acord să fie audiaţi, iar alţi inculpaţi - cu acordul lor - au fost audiaţi, expunând varianta proprie cu privire la faptele pentru care au fost trimişi în judecată.

La diferite termene de judecată, conform conţinutului încheierilor de şedinţă, instanţa de fond a pus în vedere inculpaţilor că, dacă doresc să fie audiaţi, trebuie să se prezinte la sediul instanţei (de exemplu, încheierea din 14 mai 2015).

De asemenea, la diferite termene de judecată, în raport de data formulării şi, respectiv, de prezenţa inculpatului şi apărătorului acestuia, instanţa de fond a pus în discuţie contradictorie administrarea probelor propuse de apărare, dispunând motivat cu privire la admiterea sau respingerea acestora (spre exemplu, încheierea din data de 2 octombrie 2014, încheierea din data de 22 ianuarie 2015, etc.); instanţa de fond a făcut multiple, reale şi efective demersuri procedurale pentru administrarea nemijlocită a probelor testimoniale (emiterea repetată a citaţiilor şi mandatelor de aducere a martorilor, repetarea demersurilor de localizare a unora dintre martori, etc.).

Este de remarcat că instanţa de fond - în încheierile de şedinţă - a motivat laborios, conform cerinţelor legale, toate dispoziţiile de admitere ori de respingere a probelor propuse, a măsurilor luate cu referire la administrarea probelor.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi la data de 14 aprilie 2016, pentru judecarea apelurilor declarate de reprezentantul Ministerului Public şi de către unii dintre inculpaţi, judecarea acestora desfăşurându-se pe parcursul a circa 8 luni; au fost acordate 7 termene de judecată.

Având în vedere jurisprudenţa Curtea Europeană a Drepturilor Omului şi Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu privire la soluţionarea apelului Ministerului Public declarat în defavoarea inculpatului în cazul în care, prin sentinţa atacată, au fost dispuse şi soluţii de achitare, au fost încuviinţată cererea Ministerului Public de readministrare a probelor pe baza cărora a fost dispusă la fond soluţia achitării (încheierea din 04 octombrie 2016), instanţa de apel procedând, ulterior, la readministrarea acestor probe (reaudierea unor martori).

La mai multe termene de judecată, Înalta Curte a solicitat inculpaţilor, şi avocaţilor acestora, să depună la dosar cererile prin care propun administrarea unor probe în etapa apelului, cu respectarea dispoziţiilor legale în materia probaţiunii (încheierea din 31 mai 2016, încheierea din 28 iunie 2016, încheierea din 20 septembrie 2016); prin încheierea motivată din data de 04 octombrie 2016, Înalta Curte a dispus cu privire la admiterea sau respingerea probelor propuse în apel de reprezentantul Ministerului Public şi de către unii dintre inculpaţi (personal sau prin avocaţi).

Având în vedere opţiunea procesuală personală a inculpaţilor, cu acordul lor, instanţa de apel a audiat inculpaţii, aceste audieri fiind completate - cu acordul lor, al acuzării şi al instanţei - cu memorii depuse la dosar în care, aceştia, şi-au expus varianta proprie cu privire la faptele pentru care au fost trimişi în judecată (încheierea din 20 septembrie 2016, încheierea din 04 octombrie 2016, încheierea din 15 noiembrie 2016, încheierea din 29 noiembrie 2016, încheierea din 07 decembrie 2016).

2. apelurile declarate împotriva sentinţei nr. 56 din 7 septembrie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Suceava:

Împotriva sentinţei au declarat apel Ministerul Public şi inculpaţii A., F., O., S., G., D.D., E.E., K., F.F., G.G., H.H., I.I., L.L., O.O., S.S., U.U., H., C., B., L. şi M.; apelul declarat de Ministerul Public a vizat şi situaţia juridică a inculpaţilor J., T.T., I. şi A.A., aceştia din urmă neexercitând calea de atac a apelului.

Motivele scrise de apel ale inculpaţilor au fost, ulterior, dezvoltate şi completate, după caz, prin înscrisuri depuse la dosar cu denumirea „precizări la motivele de apel”, „precizări”, „note de şedinţă”, „note de concluzii”, „concluzii scrise”, precum şi cu „memorii” scrise personal de inculpaţi prin care aceştia şi-au expus varianta proprie cu privire la faptele pentru care au fost trimişi în judecată şi condamnaţi în primă instanţă.

Motivele de apel ale Ministerului Public şi ale inculpaţilor au fost menţionate în ampla încheiere de şedinţă din data de 07 decembrie 2016, în care au fost consemnate dezbaterile şi prin care, totodată, s-a dispus amânarea pronunţării deciziei, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, Înalta Curte apreciind că nu este necesară reluarea acestora în partea expozitivă a deciziei.

Totodată, Înalta Curte - având în vedere, pe de o parte, unicitatea hotărârii atacate, iar pe de altă parte, repetarea unor motive de apel şi de argumente în susţinerea acestora de către apărare (motive comune de apel, susţinute cu argumente identice ori asemănătoare) - a apreciat necesară sistematizarea argumentelor care au justificat soluţiile dispuse în calea de atac a apelului.

Înţelegerea situaţiei de fapt din prezenta cauză penală impune şi menţionarea contextului în care au fost săvârşite faptele care au făcut obiect al trimiterii în judecată şi, respectiv, judecăţii în primă instanţă.

Aşa cum s-a arătat şi anterior, acest context era marcat, pe de o parte, de eforturile statelor membre ale Uniunii Europene pentru securizarea frontierelor exterioare ale acesteia, iar pe de altă parte, de eforturile autorităţilor şi instituţiilor publice din România (stat membru cu frontieră exterioară a Uniunii Europene) pentru respectarea obligaţiilor asumate prin instrumentele de aderare la Uniune, dar şi pentru implementarea şi aplicarea acquis-ul Schengen din perspectiva integrării României în Spaţiul Schengen.

În sinteză, Spaţiul Schengen presupune eliminarea controalelor la frontierele interne şi stabilirea unui set de reguli pentru trecerea frontierelor externe ale Uniunii Europene (înăsprirea controlului la frontierele exterioare al Uniunii Europene). Deşi România nu este membru cu drepturi depline al Spaţiului Schengen, aplică regulile comune în materie de control al frontierelor externe. De asemenea, Spaţiul Schengen mai presupune reguli comune în materie de vize, migraţie, azil, precum şi măsuri referitoare la cooperarea poliţienească, judiciară sau vamală.

Prin Protocolul (anexat Tratatului de la Amsterdam) privind includerea acquis-ului Schengen în cadrul legislativ al Uniunii Europene, reglementările Schengen au devenit parte a dreptului Uniunii Europene. De la 13 octombrie 2006 s-au abrogat art. 2-8 din AIS, fiind înlocuite de art. 4-17 din Codul Frontierelor Schengen care se aplică de la 01 ianuarie 2007 şi în Romania (nu se aplică art. 5 lit. “d)”).

Prevederile direct legate de ridicarea controalelor la frontierele interne (Categoria II, etapa post-aderare la UE) trebuie implementate şi aplicate simultan cu ridicarea controalelor la frontierele interne şi sunt supuse procesului de evaluare Schengen. În acest context, România trebuie să-şi demonstreze capacitatea de a îndeplini cerinţele relevante din acquis-ul Schengen într-o manieră corectă, uniformă şi eficientă, fiind supusă apoi unei decizii unanime a Consiliului Uniunii Europene.

Or, în acest context, faptele pentru care inculpaţii - printre care şi poliţişti de frontieră şi lucrători vamali - au fost trimişi în judecată şi condamnaţi în primă instanţă (situate în perioada 2008-2009, pe o durată semnificativă în timp - care a fost întreruptă/limitată numai prin intervenţia fermă a organelor judiciare - precum şi printr-o participaţie penală complexă, atât ca număr de persoane implicate, cât şi prin modalitatea concretă de concepere şi realizare a activităţilor infracţionale, probele administrate relevând o anumită organizare a săvârşirii faptelor/infracţiunilor care, sugerează aceleaşi probe, ajunseseră să fie asimilate unui „modus vivendi”, adică un mod de existenţă pentru unele persoane fizice, o înţelegere reciprocă între funcţionari publici cu responsabilităţi legate de securitatea frontierelor, pe de o parte, şi persoane fizice, pe de altă parte, o înţelegere reciprocă „benefică” ambelor părţi; nu în ultimul rând, folosirea în discuţii/convorbiri a unor prescurtări,„indicative” ori iniţiale pentru numele persoanelor, respectiv, anumite „expresii” pentru sumele de bani şi cantităţile de ţigări, ca şi folosirea unui limbaj voit echivoc ori „codificat”, toate însă înţelese perfect de către persoanele implicate în aceste activităţi infracţionale - funcţionari publici şi persoane fizice - comunicarea reciprocă a numerelor de telefon şi traficul de convorbiri telefonice şi mesaje SMS, dovedesc, dincolo de orice îndoială rezonabilă, caracterul organizat al activităţii infracţionale, toate acestea - printre altele - fiind elemente specifice grupului infracţional), au fost de natură să afecteze încrederea în capacitatea instituţiilor şi autorităţilor publice române implicate în securizarea frontierei, atât cetăţenilor români, cât şi statelor membre UE, în general, şi statelor din Spaţiul Schengen, în special, mai ales că în perioada respectivă se întocmeau rapoarte de evaluare Schengen, rapoarte care erau supuse aprobării, succesiv, în cadrul Grupului de lucru Evaluare Schengen de la Bruxelles.

Procedând în continuare la examinarea apelurilor declarate, Înalta Curte constată că apelul declarat de Ministerul Public împotriva sentinţei a vizat, printre altele, soluţiile de achitare dispuse de instanţa de fond faţă de inculpaţii J., S.S., U.U. şi H., precum şi soluţia înlăturării formei continuate, prev. de art. 41 alin. (2) C. pen. ant., a infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial prev. de art. 13² din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 248 C. pen. ant., cu aplic. art. 5 C. pen., reţinută în sarcina inc. Ciobotariu loan (pag. 25 a motivelor scrise de apel), criticile cu privire la aceste soluţii fiind expuse la pag. 30-36 ale motivelor scrise de apel.

Cu referire la critica privind soluţia de achitare a inculpatei H. dispusă pentru infracţiunea prev. de art. 255 C. pen. ant. rap. la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, aşa cum se menţionează în cuprinsul deciziei, aceasta este întemeiată deoarece, în sinteză, inculpata nu a fost trimisă în judecată şi pentru această infracţiune, prin rechizitoriu procurorul dispunând o soluţie de scoatere de sub urmărire penală (pag. 345 rechizitoriu).

Aşa cum s-a arătat, având în vedere disp. art. 420 alin. (5) C. proc. pen., precum şi jurisprudenţa Curtea Europeană a Drepturilor Omului în materia soluţionării căilor de atac exercitate de acuzare prin care se solicită o soluţie de condamnare, contrară soluţiei de achitare dispusă de instanţa de fond, Înalta Curte - ca instanţă de apel - a admis cererea procurorului şi a readministrat probele pe baza cărora instanţa de fond a dispus respectivele soluţii de achitare (încheierea de şedinţă din data de 04 octombrie 2016); au fost reaudiaţi martorii M.M., P.P., Z., O.O.O. şi U., cu precizarea că pentru ultimul martor, având în vedere imposibilitatea localizării în vederea asigurării citării şi prezenţei sale la sediul instanţei, cu acordul acuzării şi apărătorilor, s-a făcut aplicarea disp. art. 381 alin. (7) C. proc. pen.

Martorii reaudiaţi şi-au menţinut declaraţiile date în faţa instanţei de fond, astfel că Înalta Curte a constatat, în cursul deliberării, că situaţia de fapt - avută în vedere de instanţa de fond la momentul dispunerii soluţiilor de achitare criticate prin apelul Ministerului Public - nu s-a schimbat; de asemenea, procedând în conformitate cu disp. art. 420 alin. (8) şi 9 C. proc. pen., instanţa de apel a constatat, în raport cu probatoriul administrat în cursul urmăririi penale şi al judecăţii la instanţa de fond, precum şi cu cel readministrat în cursul cercetării judecătoreşti efectuată în etapa apelului, că nu sunt îndeplinite cerinţele disp. art. 396 alin. (2) C. proc. pen. pentru a se dispune o soluţie de condamnare în apel, contrară soluţiei de achitare dispusă de instanţa de fond; de asemenea, s-a constatat că nici critica referitoare la înlăturarea formei continuate a infracţiunii, în cazul inculpatului U.U. nu este întemeiată, argumentele instanţei de fond fiind legale şi temeinice.

În consecinţă, având reţinând că prin administrarea/readministrarea în apel a probelor nu s-a schimbat situaţia de fapt reţinută de instanţa de fond, Înalta Curte - însuşindu-şi argumentele expuse în sentinţa atacată - apreciază că nu se impune desfiinţarea soluţiilor criticate în motivele de apel ale Ministerului Public cu referire la intimaţii-inculpaţi J., S.S. şi U.U., astfel cum acestea sunt menţionate şi motivate în partea expozitivă a sentinţei (pag. 198-200, pag. 210-212, cu precădere pag. 212, şi pag. 214-216), considerând că nu se impune reluarea acestora.

Cu referire la motivele de apel ale Ministerului Public privind pe inculpata H. (cu solicitarea înlăturării dispoziţiei de achitare deoarece aceasta nu a fost trimisă în judecată pentru dare de mită, prin rechizitoriu dispunându-se soluţia scoaterii de sub urmărire penală) şi pe inculpatul T.T. (achitat de instanţa de fond pentru infracţiunea prev. de art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000) apelul procurorului va fi admis pentru argumentele care se vor arăta ulterior.

În consecinţă, procedând la o evaluare proprie a probelor, în aplicarea disp. art. 420 alin. (9) C. proc. pen., Înalta Curte a constatat legalitatea şi temeinicia soluţiilor de achitare, precum şi a soluţiei de înlăturare a disp. art. 41 alin. (2) C. pen. ant., argumentele identificate de instanţa de apel fiind aceleaşi cu cele menţionate în sentinţa atacată şi având corespondent în disp. art. 16 lit. c) din C. proc. pen., adică lipsa probelor că inculpaţii au săvârşit infracţiunea sau actul material al infracţiunii în formă continuată, probe care ar fi convins instanţa, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că fapta există, constituie infracţiune şi a fost săvârşită de inculpat (art. 396 alin. (2) şi art. 103 alin. (2) teza a II-a din C. proc. pen.).

De asemenea, toate motivele de apel ale Ministerului Public şi ale inculpaţilor care vizează individualizarea pedepsei (circumstanţe atenuante, cuantum şi modalităţi de executare) vor fi analizate în finalul părţii expozitive ale prezentei decizii.

În finalul motivelor scrise de apel (pag. 36-39), reprezentantul Ministerului Public a criticat şi unele dintre soluţiile instanţei de fond dispuse pe latura civilă a cauzei, respectiv soluţia de respingere ca inadmisibilă a acţiunii civile exercitată de Ministerul Finanţelor Publice, prin Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Iaşi, Direcţia Generală a Finanţelor Publice Iaşi, prin care s-au solicitat despăgubiri civile în sumă de 57.136 lei, aferente cantităţii de 11.880 pachete ţigări, ridicarea măsurilor asigurătorii dispuse prin Ordonanţa nr. 37/P/2010 din 30 noiembrie 2011 de către Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Suceava, în vederea reparării pagubei produse şi, pe latură penală, potrivit disp. art. 118 lit. e) C. pen. ant. rap. la art. 254 alin. (3) C. pen. ant. şi art. 5 C. pen., neluarea măsurii confiscării speciale de la inculpatul U.U. a sumei de 500 lei primită cu titlu de mită.

Înalta Curte, examinând argumentele instanţei de fond cu referire la aceste aspecte, a constatat că toate criticile din motivele de apel ale Ministerului Public sunt neîntemeiate, soluţiile dispuse fiind legale şi temeinice (argumentele instanţei de fond fiind expuse la pag. 268-269 a sentinţei), acestea fiind bazate pe interpretarea şi aplicarea legală a principiului disponibilităţii acţiunii civile, constatarea consecinţelor juridice ale soluţiilor pe latură penală cu privire la soluţionarea acţiunii civile (ridicarea măsurilor asigurătorii) ori cu privire la aspecte ale soluţionării acţiunii penale (neaplicarea măsurii confiscării speciale).

Apelul declarat de Ministerul Public va fi însă admis pentru următoarele motive:

- prin sentinţa atacată, instanţa de fond a dispus, în temeiul art. 396 alin. (1) şi (5) C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., soluţia de achitare a inculpatei H. pentru săvârşirea infracţiunii de dare de mită prev. de art. 255 C. pen. din 1969, rap. la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. din 1969, art. 5 C. pen. (dispozitiv sentinţă, pct. XIX, ultimul paragraf).

Or, prin dispozitivul rechizitoriului (pag. 345, pct. VII), procurorul a dispus „Scoaterea de sub urmărire penală, în temeiul art. 249 rap. La art. 11 pct. 1 lit. b) şi art. 10 lit. a) C. proc. pen., a inc. H. cu privire la comiterea infracţiunii de dare de mită prev. de art. 255 C. pen. rap. la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., constând în aceea că la data de 18 februarie 2009 ar fi oferit sume de bani agenţilor de poliţie C.C.C. şi D.D.D. pentru ca aceştia să-şi încalce atribuţiile de serviciu, probele administrate în cauză neconfirmând săvârşirea infracţiunilor”.

În consecinţă, este întemeiată critica din apelul Ministerului Public în sensul că, întrucât inculpata nu a fost trimisă în judecată pentru respectiva infracţiune, instanţa de fond nu trebuia să examineze pe fond această faptă şi, pe cale de consecinţă, nu trebuia să dispună o soluţie prin sentinţa pronunţată în cauza penală;

- apelul Ministerului Public a fost declarat şi în defavoarea inculpatului T.T., solicitându-se, în sinteză, „ca instanţa de control judiciar să aplice pedepse fără reţinerea circumstanţelor atenuante şi fără aplicarea disp. art. 81 şi art. 86¹ C. pen. anterior”.

Inculpatul T.T. nu a declarat apel, achiesând deci la soluţia de condamnare a sa pentru infracţiunea prev. de art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000, apelul fiind declarat de Ministerul Public şi cu privire la el, având deci calitatea procesuală de intimat în apelul declarat de procuror. Intimatul-inculpat nu a solicitat continuarea procesului penal, poziţia sa procesuală fiind în sensul de a se constata împlinirea termenului de prescripţie specială a răspunderii penale şi, pe care de consecinţă, pronunţarea unei soluţii de încetare a procesului penal. De altfel, în cererea depusă la dosar pentru termenul din 04 octombrie 2016, intimatul-inculpat T.T. a menţionat expres că „nu am de formulat probe noi în apărare şi nici nu am contestat sentinţa penală nr. 56 din 07 septembrie 2015” solicitând să se constate că „. a intervenit prescripţia răspunderii penale” (fila 416).

În motivele scrise de apel depuse la dosar, apelantul-inculpat O.O. a menţionat, ca unic motiv de apel, intervenirea prescripţiei răspunderii penale pentru infracţiunea prev. de art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000 (fila 400).

În cursul dezbaterilor, reprezentantul Ministerului Public - în continuarea aplicării opiniei juridice potrivit căreia calea de atac a procurorului, chiar declarată în defavoarea acestuia, poate fi examinată şi în favoarea acestuia, în măsura în care se constată un alt motiv de desfiinţare a sentinţei atacate - a solicitat încetarea procesului penal pentru infracţiunea prev. de art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000, în temeiul art. 396 alin. (6) rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., ca urmare a împlinirii termenului de prescripţie a răspunderii penale;

- de asemenea, reprezentantul Ministerului Public, în cursul dezbaterilor, a pus concluzii în sensul încetării procesului penal pentru aceeaşi infracţiune, prev. de art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000, după caz, cu sau fără reţinerea disp. art. 41 alin. (2) C. pen. ant. (referitor la forma continuată a infracţiunii), şi pentru apelanţii-inculpaţi sau apelanţii-intimaţi inculpaţi A., O., S., I.I., L.L. şi O.O.

În cursul cercetării judecătoreşti în apel, Înalta Curte a pus în vedere inculpaţilor să-şi precizeze opţiunea prev. de art. 18 C. proc. pen. („continuarea procesului penal la cererea inculpatului în caz de prescripţie a răspunderii penale”), explicându-le acestora, în prezenţa avocaţilor, consecinţele juridice ale solicitării continuării procesului penal sau, dimpotrivă, ale nesolicitării continuării procesului penal.

Niciunul dintre inculpaţii menţionaţi nu a solicitat continuarea procesului penal pentru infracţiunea prev. de art. 12 lit. b) din legea nr. 78/2000. Cu privire la consecinţele juridice ale nesolicitării de către inculpaţi a continuării procesului penal, Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit art. 18 C. proc. pen., în caz de prescripţie a răspunderii penale, inculpatul poate cere continuarea procesului penal.

De asemenea, conform art. 396 alin. (7) şi 8 C. proc. pen.:

(7) Dacă inculpatul a cerut continuarea procesului penal potrivit art. 18 şi se constată, ca urmare a continuării procesului, că sunt incidente cazurile prevăzute la art. 16 alin. (1) lit. a)- d), instanţa de judecată pronunţă achitarea.

(8) Dacă inculpatul a cerut continuarea procesului penal potrivit art. 18 şi se constată că nu sunt incidente cazurile prevăzute la art. 16 alin. (1) lit. a)-d), instanţa de judecată pronunţă încetarea procesului penal.

Din examinarea acestor dispoziţii legale, rezultă că, prin solicitarea continuării procesului penal, inculpatul urmăreşte ca instanţa, în baza probelor administrate, să constatate, după caz, că faptele nu există în materialitatea lor (art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.), că fapta nu este prevăzută de legea penală ori nu a fost săvârşită cu vinovăţia prevăzută de lege (art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen.), că nu există probe că o persoană a săvârşit infracţiunea (art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.), ori că există o cauză justificativă sau de neimputabilitate (art. 16 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.).

În toate aceste ipoteze, luând act de cererea inculpatului de continuarea procesului penal, instanţa - în urma coroborării probelor administrate - dispune soluţia achitării, iar nu soluţia încetării procesului penal.

Prima instanţă, în urma cercetării judecătoreşti, după administrarea probelor, a constatat că faptele există în materialitatea lor, că sunt prevăzute de lege ca infracţiune şi că au fost săvârşite de inculpaţi cu vinovăţia cerută de lege şi, pe cale de consecinţă, a dispus condamnarea acestora, până la data pronunţării sentinţei nefiind împlinit termenul prescripţiei speciale a răspunderii penale.

În motivele de apel, inculpaţii au criticat, printre altele, şi soluţia de condamnare pentru infracţiunea prev. de art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000, în esenţă, aceştia solicitând achitarea.

Inculpaţii însă, în apel, nu au solicitat continuarea procesului penal pentru infracţiunea prev. de art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000, în cursul dezbaterilor solicitând, cu privire la această infracţiune, soluţia încetării procesului penal ca urmare a împlinirii termenului prescripţiei speciale.

Nesolicitarea continuării procesului penal de către inculpaţi nu mai face posibilă examinarea de către Înalta Curte a temeiniciei soluţiei de condamnare a acestora pentru infracţiunea prev. de art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000 dispusă prin sentinţa atacată de către instanţa de fond.

În consecinţă, examinând numai data sau, după caz, perioada (în cazul formei continuate a infracţiunii, data ultimului act material/ultimei acţiuni) astfel cum acestea sunt menţionate în rechizitoriu şi în sentinţa atacată, Înalta Curte - în acord cu concluziile reprezentantului Ministerului Public - constată că, pentru faptele pentru care aceşti inculpaţi au fost trimişi în judecată şi condamnaţi de instanţa de fond, încadrate juridic în infracţiunea prev. de art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000 (în forma simplă sau în forma continuată, dup caz), s-a împlinit termenul de prescripţie specială a răspunderii penale care, potrivit legii anterioare, ca lege mai favorabilă, este 7 ani şi 6 luni (art. 122 rap. la art. 124 C. pen. ant.).

În aceste condiţii, Înalta Curte - în temeiul art. 396 alin. (6) rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. - va dispune, cu referire la infracţiunea prev. de art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000, după caz, cu sau fără reţinerea disp. art. 41 alin. (2) C. pen. ant. (distinct pentru fiecare inculpat), soluţia încetării procesului penal ca urmare a împlinirii termenului de prescripţie specială a răspunderii penale.

În consecinţă, având în vedere soluţia încetării procesului penal pentru faptele încadrate juridic în infracţiunea prev. de art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000 - soluţie solicitată atât de inculpaţii menţionaţi, cât şi de acuzare - Înalta Curte, ca instanţă de apel, nu va mai examina motivele de apel ale inculpaţilor referitoare de aceste fapte.

Revenind la examinarea apelurilor, cu referire la legea penală mai favorabilă aplicată în cauza penală, în acord cu instanţa de fond, şi Înalta Curte - ca instanţă de apel - constată că legea penală mai favorabilă este legea penală anterioară datei de 01 februarie 2014, apreciind că nu se impune reluarea argumentelor deja expuse în sentinţa atacată, ci numai unele completări care au în vedere şi modul de stabilire a pedepselor, precum şi individualizarea executării acestora de instanţa de apel.

Astfel, în motivele scrise de apel, inculpaţii au solicitat, în subsidiar, reducerea cuantumului pedepselor prin reţinerea circumstanţelor atenuante, precum şi aplicarea unor modalităţi neprivative de executare a pedepselor, toţii apreciind ca lege penală mai favorabilă legea anterioară.

Înalta Curte apreciază, chiar dacă cererea apelanţilor inculpaţi referitoare la individualizarea pedepselor (cuantum şi modalitate de executare) a fost una subsidiară, că aceştia, în final, deşi au făcut-o într-o modalitate subsidiară, şi-au asumat răspunderea pentru faptele care au făcut obiectul judecăţii şi pentru care au fost condamnaţi, atitudine procesuală care nu poate fi ignorată de instanţa de apel în procesul de examinare a proporţionalităţii pedepsei cu gradul de pericol social concret şi cu datele personale ale făptuitorului.

Astfel, aşa cum se va menţiona la secţiunea deciziei referitoare la „individualizarea pedepselor - cuantum şi modalitate de executare”, instanţa de apel a reţinut în favoarea inculpaţilor, în măsura în care instanţa de fond nu reţinuse deja, circumstanţe atenuante care nu se mai regăsesc cu această valenţă juridică în C. pen. actual. De asemenea, efectul de reducere a pedepsei, prevăzut de C. pen. anterior, este mai favorabil, inclusiv cu referire la posibilitatea neaplicării pedepselor complementare a interzicerii unor drepturi.

Argumentele stabilirii ca lege penală mai favorabilă a legii penale anterioare sunt completate de cele legate de regulile privind stabilirea pedepsei ori pedepsei rezultante în cazul infracţiunii continuate, în cazul concursului de infracţiuni şi, mai ales, a condiţiilor de aplicare şi executare a modalităţilor neprivative de libertate a pedepselor.

Instanţa de apel, în cursul deliberării, a examinat aspectul privind stabilirea legii penale mai favorabile distinct, pentru situaţia juridică a fiecărui inculpat, prin observarea Deciziei nr. 265/2014 a Curţii Constituţionale, ajungând la concluzia că pentru toţi inculpaţii, în concret, legea penală anterioară este lege penală mai favorabilă.

Un prim motiv de apel comun pentru inculpaţi a fost cel al incidenţei Deciziei nr. 51/2016 pronunţată de Curtea Constituţională a României.

Potrivit deciziei menţionate, Curtea Constituţională a României a constatat că sintagma „ori de alte organe specializate ale statului” din cuprinsul dispoziţiilor art. 142 alin. (1) C. proc. pen. este neconstituţională.

Motivul de apel comun al inculpaţilor este neîntemeiat deoarece, chiar în decizia la care au făcut trimitere apelanţii-inculpaţi, Curtea Constituţională menţionează expres, de altfel în continuarea jurisprudenţei anterioare, că decizia are caracter erga omnes şi produce efecte pentru viitor, conform art. 147 alin. (4) din Constituţie şi că până la data publicării deciziei, adică pe toată perioada de activitate a unui act normativ, acesta se bucură de prezumţia de constituţionalitate.

Or, în prezenta cauză, pe de o parte, administrarea probelor s-a desfăşurat cu mult timp înainte de anul 2016 (anul publicării deciziei Curţii Constituţionale), respectiv, în perioada 2008-2009, în aceea perioadă activitatea de urmărire penală desfăşurându-se potrivit legii procesual-penale în vigoare la aceea dată (C. proc. pen. anterior), iar pe de altă parte, în materia legii procesual-penale nu se aplică principiul „legii penale mai favorabile”, actele şi măsurile procesuale de urmărire penală şi de judecată fiind dispuse şi efectuate conform legii procesual-penale în vigoare la data respectivă potrivit principiului „tempus regit actum”, adică principiul activităţii legii procesuale, în sensul că un act de încheie potrivit legii în vigoare în momentul întocmirii acestuia şi rămâne valabil chiar după modificarea legii procesual-penale.

De asemenea, în aceeaşi decizie la care apelanţii-inculpaţi au făcut trimitere, însăşi Curtea Constituţională - la parag. 27 - face delimitarea dintre disp. art. 142 alin. (1) din C. proc. pen. actual şi disp. art. 91²din C. proc. pen. ant.

În legătură cu constituţionalitatea prevederilor art. 91¹-91⁵ C. proc. pen. anterior, Curtea Constituţională s-a pronunţat prin mai multe decizii de-a lungul timpului.

În sfârşit, se mai constată, pe de o parte, că apelanţii-inculpaţi au solicitat şi au primit în cursul judecăţii la prima instanţă copii ale suporţilor optici / digitali care conţineau înregistrările video şi audio, iar pe de altă parte, că aceştia - în esenţă - nu au contestat conţinutul acestor înregistrări, existând unele critici izolate, nesemnificative, cu privire la acurateţea unor cuvinte ori expresii transcrise ori afirmând că nu îşi mai aduc respectivele discuţii, aspecte care au justificat încuviinţarea audierii/vizionării în şedinţă publică în etapa judecării cauzei la fond (încheierea din 26 iunie 2014, încheierea din 11 septembrie 2014, încheierea din 2 octombrie 2014, etc.), instanţa de fond luând act că, ulterior, unii dintre inculpaţi chiar au renunţat la vizionarea/audierea înregistrărilor (încheierea din 28 aprilie 2015).

În cursul dezbaterilor, un alt motiv de apel comun al inculpaţilor s-a referit la incidenţa în prezenta cauză penală a Deciziei nr. 405/2016 a Curţii Constituţionale a României.

Prin această decizie, Curtea Constituţională, pe de o parte, a constatat că dispoziţiile art. 246 C. pen. din 1969 şi ale art. 297 alin. (1) C. pen. sunt constituţionale în măsura în care prin sintagma „îndeplineşte în mod defectuos” din cuprinsul acestora se înţelege „îndeplineşte prin încălcarea legii”, iar pe de altă parte, a respins ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de aceiaşi autori în aceleaşi dosare şi constată că dispoziţiile art. 13² din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Înalta Curte, în cursul deliberării, a apreciat că decizia la care au făcut referire apelanţii-inculpaţi nu este incidentă în prezenta cauză penală pentru următoarele motive:

- în acord cu argumentele instanţei de fond, Înalta Curte apreciază că legea penală substanţială mai favorabilă este legea penală anterioară, adică C. pen. anterior şi cele două legi penale (Legea nr. 78/200 şi Legea nr. 39/2003), ambele în forma anterioară anului 2014 (data intrării în vigoare a actualului C. pen.).

Înalta Curte îşi însuşeşte integral argumentele instanţei de fond cu privire la stabilirea legi penale mai favorabile, apreciind că nu se impune reluarea acestora, ci doar unele completări care, chiar dacă anticipează examinarea în apel a individualizării pedepselor (cuantum şi modalitate de executare), pot fi menţionate la această secţiune a deciziei.

Stabilirea legii penale mai favorabile trebuie făcută, pe de o parte, în acord cu decizia nr. 265/2014 a Curţii Constituţionale a României, prin aplicarea integrală, după caz, fie a legii anterioare, fie a noii legi, excluzând combinarea textelor celor două legi, iar pe de altă parte, prin examinarea particularităţilor/datelor concrete ale fiecărei cauze penale.

De exemplu, în subsidiar, apelanţii-inculpaţi au solicitat reţinerea în favoarea lor, ca circumstanţe atenuante, a unor împrejurări care nu se mai regăsesc în C. pen. actual, dar şi aplicarea unor modalităţi neprivative de libertate pentru executarea a pedepselor. De asemenea, aşa cum s-a mai arătat, C. pen. anterior este lege mai favorabilă şi sub aspectul stabilirii: pedepsei principale în cazul concursului de infracţiuni şi formei continuate a infracţiunii (aplicarea sporului de pedeapsă nefiind obligatoriu, ci facultativ), pedepselor complementare (aplicarea acestora nefiind obligatorie în cazul reţinerii unor circumstanţe atenuante), modalităţilor neprivative de executare a pedepsei (sub aspectul obligaţiilor pe durata termenului de încercare); în acest context al examinării comparative a celor două legi penale, deşi în unele situaţii limitele de pedeapsă, comparativ, sunt mai reduse potrivit legii noi, totuşi acest aspect devine nerelevant pentru stabilirea legii penale mai favorabile în măsura în care instanţa stabileşte, în concret, pedepse orientate semnificativ către limita minimă prevăzută de legea penală anterioară ori chiar egale cu aceasta, fiind mai importante celelalte criterii menţionate anterior.

- conform încadrării faptelor pentru care inculpaţii au fost trimişi în judecată, şi condamnaţi în primă instanţă, faptele au fost încadrate juridic în infracţiuni potrivit legii penale anterioare, respectiv, art. 13²din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 248 C. pen. ant., iar nu prin raportare la art. 246 C. pen. din 1969, astfel cum se menţionează în decizia Curţii Constituţionale.

- de altfel, aşa cum se arată în decizia Curţii Constituţionale „Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 246 C. pen. din 1969, ale art. 297 alin. (1) C. pen. şi ale art. 13² din Legea nr. 78/2000” iar Curtea Constituţională a analizat în ce măsură sintagma „îndeplineşte în mod defectuos” respectă standardul de claritate şi predictibilitate.

În final, Curtea Constituţională a statuat prin decizia invocată că neîndeplinirea ori îndeplinirea defectuoasă a unui act trebuie analizată prin raportare la atribuţii de serviciu reglementate prin legislaţia primară (legi şi ordonanţe ale Guvernului).

- chiar dacă se acceptă opinia potrivit căreia noua incriminare a faptelor de abuz în serviciu, indiferent de subiectul pasiv, este cea prev. de art. 297 C. pen. actual, text examinat de Curtea Constituţională în decizia invocată, ceea ce include implicit, pentru identitate de raţiuni juridice, şi referirea la art. 248 C. pen. ant., în prezenta cauză aceasta nu este de natură să aibă ca efect soluţia achitării pe temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. pentru următoarele argumente:

Prin decizia menţionată, Curtea Constituţională a constatat că, în textul care incriminează infracţiunea de abuz în serviciu, termenul „defectuos” nu este definit de cod, ceea ce atrage imprevizibilitatea acestuia. În consecinţă, Curtea Constituţională a statuat că numai comportamentul care constă în „încălcarea legislaţiei primare” - adică a legii emisă de Parlament, dar şi a O.G. şi O.U.G. emise de Guvern - poate avea o consecinţă penală.

Curtea Constituţională a constatat că sintagma „îndeplineşte în mod defectuos” din cuprinsul dispoziţiilor art. 246 C. pen. din 1969 şi ale art. 297 alin. (1) C. pen. nu poate fi interpretată decât în sensul că îndeplinirea atribuţiei de serviciu se realizează „prin încălcarea legii”.

Din examinarea deciziei, în acord cu doctrina juridică, Înalta Curte reţine că aceasta nu este una de constatare a neconstituţionalităţii textului incriminator, ci una „interpretativă”.

De asemenea, această decizie nu este una de „dezincriminare” a faptelor de abuz în serviciu, deoarece principiul este că numai cel care „incriminează” (adică stabileşte că o faptă este infracţiune) poate să „dezincrimineze” (să elimine fapta din categoria infracţiunilor).

În consecinţă, Decizia nr. 405/2016 a Curţii Constituţionale a României nu este una de dezincriminare a faptei prev. de art. 297 C. pen., ci de interpretare pe viitor a textului incriminator pentru fapte de abuz în serviciu.

De asemenea, această decizie de interpretare nu poate fi considerată o lege penală mai favorabilă care să fie aplicată retroactiv.

Fiind o decizie interpretativă, textul incriminator al faptelor de abuz în serviciu este constituţional dacă sintagma contestată se interpretează în sensul menţionat în decizia Curţii Constituţionale.

Or, în prezenta cauză, faptele de abuz în serviciu pentru care inculpaţii au fost trimişi în judecată, şi condamnaţi de instanţa de fond, se referă la încălcări ale „legislaţiei primare” (adică legi, O.G. şi O.U.G.), acestea fiind, cu precădere, menţionate în rechizitoriu şi în sentinţa atacată.

Împrejurarea că atât în rechizitoriu, cât şi în sentinţă se fac trimiteri şi la „legislaţia secundară” nu este de natură a justifica concluzia incidenţei deciziei invocate şi, corespunzător, soluţia achitării în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. (dezincriminarea faptelor/faptele nu sunt prevăzute de lege).

În „legislaţia primară” (legi, O.G., O.U.G.) sunt prevăzute obligaţii/îndatoriri fundamentale, de esenţă pentru unele domenii de activitate a autorităţilor şi instituţiilor publice, care revin funcţionarilor publici ce îşi desfăşoară activitatea în cadrul acestora şi, respectiv, pentru anumite categorii de funcţionari publici. Ar fi imposibil ca prin „legislaţia primară” să se stabilească pentru fiecare funcţionar, pentru fiecare funcţie ori pentru fiecare angajat,obligaţiile de serviciu (aceste funcţii fiind de ordinul sutelor ori miilor, cu particularităţi multiple).

În consecinţă, este firesc ca detalierea/concretizarea obligaţiilor de serviciu fundamentale prevăzute de „legislaţia primară” să se realizeze ulterior, în corelaţie şi în conformitate cu legile, O.G. ori O.U.G. respective, prin „legislaţie secundară” (H.G., ordin al ministrului, norme de aplicare, etc.) sau chiar prin alte acte normative interne (ordine, ordine de serviciu, decizii, norme interne, fişa postului, etc.).

De altfel, este frecvent utilizată în elaborarea legislaţiei metoda prevederii în chiar legea, O.G. ori O.U.G. respectivă, a unui text care prevede expres obligaţia emiterii unui act normativ subsecvent (unei legislaţii secundare) prin care să se detalieze, printre altele, obligaţiile /îndatoririle de serviciu ori profesionale.

Multitudinea şi complexitatea deosebită a aspectelor juridice/legislative/normative impuse autorităţilor şi instituţiilor publice de către autorităţile legiuitoare, printre altele, legate şi de circulaţia persoanelor şi mărfurilor, introducerea în ţară a bunurilor aflate în bagajele personale ale călătorilor (mai ales a bunurilor/mărfurilor etc. scutite de taxe şi accize), atât din perspectiva naţională, cât şi din perspectiva apartenenţei României la Uniunea Europeană, inclusiv sub aspectul acceptării acquis-ul Schengen în perspectiva integrării României în Spaţiul Schengen, fac imposibilă obiectiv integrarea acestora în „legislaţia primară”.

Tocmai din aceste motive, „legislaţia primară” conţine, printre altele, şi obligaţia/îndatorirea de serviciu pentru cele două categorii de funcţionari publici (lucrători vamali şi poliţişti de frontieră) de a cunoaşte şi respecta obligaţiile/îndatoririle de serviciu prevăzute de „legislaţia secundară” care, aşa cum s-a precizat, detaliază/concretizează/explică obligaţiile/sarcinile de serviciu şi profesionale din „legislaţia primară”, mecanism legislativ care contribuie la asigurarea clarităţii şi previzibilităţii normei din „legislaţia primară”.

În lipsa „legislaţiei secundare”, doar prin examinarea normelor din „legislaţia primară”, niciun funcţionar public nu ar fi în măsură să-şi îndeplinească, în concret, atribuţiile-sarcinile-obligaţiile-îndatoririle de serviciu specifice unei anumite funcţii pe care o îndeplineşte.

Aceasta este explicaţia pentru care, pe lângă actele normative specifice „legislaţiei primare”, este necesară şi trimiterea la actele normative aparţinând „legislaţiei secundare”, astfel cum s-a procedat în rechizitoriu şi în sentinţa atacată.

Astfel, în O.U.G. nr. 10/2004 se menţionează următoarele:

Secţiunea a II-a;

Îndatoririle personalului vamal;

Art. 22;

Personalul vamal are obligaţia să cunoască, să respecte şi să aplice întocmai reglementările interne cu caracter general şi special din domeniul vamal, precum şi prevederile incidente în materie vamală din acordurile şi convenţiile internaţionale la care România este parte.

Art. 23;

Personalul vamal din cadrul Autorităţii Naţionale a Vămilor are obligaţia să cunoască conţinutul tuturor reglementărilor cu caracter intern, concretizate în ordine, instrucţiuni, norme, proceduri şi orice alte dispoziţii de care depinde îndeplinirea la timp, în mod eficient şi în condiţii corespunzătoare a îndatoririlor de serviciu.

Art. 24;

Personalul vamal are îndatorirea să cunoască atribuţiile generale şi specifice care îi sunt stabilite prin Regulamentul de organizare şi funcţionare a Autorităţii Naţionale a Vămilor, prin fişa postului şi prin orice alt instrument juridic care modifică sau completează regimul drepturilor şi îndatoririlor profesionale şi să semnaleze intervenţiile operate în structura ori conţinutul funcţiei, susceptibile să îi afecteze capacitatea de îndeplinire a sarcinilor de serviciu.

Art. 26;

Personalul vamal este obligat să îşi îndeplinească atribuţiile de serviciu numai în limitele competenţelor şi responsabilităţilor cu care a fost învestit.

Art. 27;

(1) Personalul vamal este obligat să aplice măsurile adoptate prin acte normative interne, precum şi cele stabilite prin acorduri şi înţelegeri internaţionale destinate prevenirii, constatării şi sancţionării fraudei vamale.

(2) Personalul vamal are îndatorirea să acţioneze permanent pentru restrângerea şi eliminarea practicilor de eludare sau de sustragere de la plata datoriei vamale ori de la controlul vamal.

Art. 28;

Personalul vamal are obligaţia să cunoască dispoziţiile legale referitoare la regimul informaţiilor clasificate şi să le aplice în mod corespunzător documentelor, datelor şi oricăror alte înscrisuri de care ia cunoştinţă în cursul operaţiunilor vamale specifice. De asemenea, personalul vamal are îndatorirea să cunoască dispoziţiile legale cu privire la datele şi informaţiile confidenţiale sau care nu sunt destinate publicităţii.

Art. 29;

În exercitarea atribuţiilor de serviciu, personalul vamal este obligat să adopte un comportament civilizat, o atitudine corectă şi fermă în relaţiile cu persoanele supuse procedurilor vamale şi să contribuie în mod constant la prevenirea, combaterea şi sancţionarea încălcărilor aduse reglementărilor vamale.

În O.U.G. nr. 105/2001 se menţionează următoarele:

Art. 8;

(1) Trecerea frontierei de stat a României de către persoane, mijloace de transport, mărfuri şi alte bunuri se face prin punctele de trecere a frontierei de stat deschise traficului internaţional, denumite în continuare puncte de trecere.

(2) Trecerea frontierei de stat a României se poate face şi prin punctele de mic trafic, în condiţiile stabilite de comun acord prin documente bilaterale încheiate de România cu statele vecine.

(2.1) Prin excepţie de la prevederile alin. (1), trecerea frontierei de stat a României se poate face şi prin alte locuri, numai în situaţiile stabilite prin normele de aplicare a prezentei ordonanţe de urgenţă.

(3) Trecerea frontierei de stat de către persoane se face cu respectarea prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţă.

(4) Trecerea frontierei de stat a mijloacelor de transport, mărfurilor şi altor bunuri se face cu respectarea legilor ce reglementează regimul vamal.

Art. 14;

(1) Şeful punctului de trecere este poliţist de frontieră şi împreună cu şefii tuturor autorităţilor, care au, potrivit legii, competenţe de control la trecerea frontierei de stat pentru mărfuri şi călători, cooperează pentru organizarea activităţii de control.

(2) *** Abrogat;

(3) Poliţistul de frontieră care îşi desfăşoară activitatea în punctul de trecere este obligat să se sesizeze din oficiu asupra încălcării prevederilor legale referitoare la trecerea frontierei de stat şi la controlul trecerii frontierei de stat de către participanţii la traficul de frontieră şi personalul prevăzut la art. 12 alin. (1).

(4) În cazul existenţei unor suspiciuni întemeiate sau al unor informaţii referitoare la încălcarea reglementărilor legale la trecerea frontierei de stat, şeful punctului de trecere poate solicita, în scris ori verbal, cu confirmarea scrisă, în cel mai scurt timp, şefilor celorlalte autorităţi din punctul de trecere, efectuarea unui alt control, mai amănunţit. Autorităţile solicitate au obligaţia efectuării acestui control.

(5) Accesul persoanelor în punctul de trecere, altele decât persoanele aparţinând autorităţilor publice care au, potrivit legii, competenţe de control privind trecerea frontierei de stat, se stabileşte de şeful acestuia.

Secţiunea a II-a;

Efectuarea controlului pentru trecerea frontierei de stat;

Art. 17;

(1) Controlul pentru trecerea frontierei de stat se efectuează în echipă constituită din personalul autorităţilor prevăzute la art. 12 alin. (1), ai cărei membri au atribuţii conform prevederilor legale speciale. Coordonarea echipei de control se face de către poliţistul de frontieră.

(2) În punctele de trecere portuare, din echipa de control face parte şi reprezentantul căpităniei portului. O dată cu echipa de control au acces pe navele de mărfuri şi reprezentanţii agenţiei de navlosire, precum şi alte persoane autorizate, conform legii.

(3) În punctele de trecere aeroportuare echipa de control va fi însoţită de un reprezentant al companiei aeriene reprezentate pe aeroport.

(4) În situaţiile în care controlul nu se poate efectua în echipă constituită potrivit alin. (1), personalul autorităţii care trebuie să îşi desfăşoare activitatea separat de restul echipei îl va informa, la terminarea controlului, pe şeful de tură al poliţiei de frontieră despre rezultatul controlului.

Art. 18;

(1) Controlul paşapoartelor şi al celorlalte documente pentru trecerea frontierei de stat române, eliberate de autorităţile române, precum şi al celor eliberate de autorităţile străine, recunoscute sau acceptate de statul român, potrivit legii, se face de către poliţistul de frontieră.

(2) La controlul de frontieră cetăţenii străini care intră în România trebuie să facă dovada că îndeplinesc condiţiile de intrare şi şedere stabilite de statul român.

(3) În cazurile în care se constată că documentele de călătorie prevăzute la alin. (1) nu întrunesc condiţiile prevăzute de lege pentru a da dreptul titularului acestora să intre ori să iasă în/din ţară sau există suspiciuni cu privire la autenticitatea documentelor, şeful punctului de trecere va dispune clarificarea situaţiei şi luarea măsurilor prevăzute de lege.

(4) Şeful punctului de trecere poate dispune întreruperea călătoriei unei persoane dacă s-a constatat că aceasta nu îndeplineşte cerinţele prevăzute de lege pentru trecerea frontierei de stat române.

Art. 19;

La trecerea frontierei de stat, după efectuarea controlului documentelor privind identitatea persoanelor autoritatea vamală efectuează controlul vamal, potrivit reglementărilor vamale.

Art. 25;

(1) La autoturismele, autobuzele, autocarele, automarfarele şi celelalte mijloace de transport rutiere care intră sau ies din ţară controlul pentru trecerea frontierei se efectuează în punctele de trecere rutiere.

Art. 68;

Încălcarea dispoziţiilor prevăzute în prezenta ordonanţă de urgenţă atrage, după caz, răspunderea penală, civilă, contravenţională sau administrativă a persoanei vinovate.

Art. 80;

Dispoziţiile prezentei ordonanţe de urgenţă se completează cu prevederile acordurilor, convenţiilor şi altor înţelegeri internaţionale în materie, încheiate de România cu terţe state, ratificate potrivit legii.

În O.U.G. nr. 104/2001 se menţionează următoarele:

Art. 1;

Poliţia de Frontieră Română face parte din Ministerul Internelor şi Reformei Administrative şi este instituţia specializată a statului care exercită atribuţiile ce îi revin cu privire la supravegherea şi controlul trecerii frontierei de stat, prevenirea şi combaterea migraţiei ilegale şi a faptelor specifice criminalităţii transfrontaliere săvârşite în zona de competenţă, respectarea regimului juridic al frontierei de stat, paşapoartelor şi străinilor, asigurarea intereselor statului român pe Dunărea interioară, inclusiv braţul Măcin şi canalul Sulina situate în afara zonei de frontieră, în zona contiguă şi în zona economică exclusivă, respectarea ordinii şi liniştii publice în zona de competenţă, în condiţiile legii.

Art. 21;

În zona de competenţă, Poliţia de Frontieră Română are următoarele atribuţii generale:

a) execută supravegherea şi controlul la trecerea frontierei de stat a României, previne şi combate migraţia ilegală şi criminalitatea transfrontalieră în zona de competenţă, precum şi orice altă încălcare a regimului juridic al frontierei de stat;

c) realizează controlul documentelor pentru trecerea frontierei de stat în punctele de trecere deschise traficului internaţional, la intrarea în şi la ieşirea din zonele libere, în punctele de mic trafic şi treceri simplificate sau în alte locuri, după caz, potrivit legii;

g) asigură aplicarea prevederilor tratatelor, acordurilor, convenţiilor şi protocoalelor cu privire la frontiera de stat şi la controlul trecerii frontierei, încheiate de România cu statele vecine, cu alte state, cu organizaţii internaţionale sau regionale;

m) constată contravenţiile şi aplică sancţiunile contravenţionale, potrivit legii;

n) coordonează activităţile personalului celorlalte instituţii sau ale operatorilor economici care, potrivit legii, îşi desfăşoară activitatea în punctul de trecere a frontierei de stat, în legătură cu trecerea frontierei de stat, şi urmăreşte respectarea legii de către întregul personal din punctul de trecere;

În O.G. nr. 2/2001, respectiv în art. 15 alin. (3), menţionează că „(3) Ofiţerii şi subofiţerii din cadrul Ministerului Afacerilor Interne constată contravenţii privind: apărarea ordinii publice; circulaţia pe drumurile publice; regulile generale de comerţ; vânzarea, circulaţia şi transportul produselor alimentare şi nealimentare, ţigărilor şi băuturilor alcoolice; alte domenii de activitate stabilite prin lege sau prin hotărâre a Guvernului.

În sfârşit, în Legea nr. 86/2006, se menţionează următoarele:

Art. 1;

(1) Reglementările vamale cuprind prezentul cod, regulamentul de aplicare a acestuia, precum şi alte acte normative care conţin prevederi referitoare la domeniul vamal.

Art. 2;

(1) Reglementările vamale se aplică în mod uniform pe întreg teritoriul vamal al României, în măsura în care nu există dispoziţii contrare prevăzute în acordurile şi convenţiile internaţionale la care România este parte.

Art. 9;

(1) Autoritatea vamală exercită, în cadrul politicii vamale a statului, atribuţiile conferite prin reglementările vamale pentru realizarea controlului vamal al mărfurilor introduse sau scoase din ţară.

(2) Controlul vamal se efectuează la birourile şi punctele vamale de către personalul autorităţii vamale, sub îndrumarea şi controlul direcţiilor regionale vamale şi ale Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală.

Art. 10;

(1) Autoritatea vamală are dreptul să efectueze controlul vamal al mijloacelor de transport şi al mărfurilor, precum şi al bunurilor şi valorilor aparţinând persoanelor fizice, prezentate la introducerea sau la scoaterea lor din ţară.

(2) În cazul în care se refuză prezentarea, autoritatea vamală are dreptul să efectueze controlul vamal din proprie iniţiativă, fără acordul titularului.

(3) Când există indicii temeinice de fraudă, se poate efectua, cu aprobarea şefului biroului vamal, controlul vamal corporal sumar, cu respectarea normelor de igienă şi în încăperi separate, de către persoane de acelaşi sex cu persoana controlată.

Se consideră că există indicii temeinice de fraudă în situaţiile când agentul vamal:

a) descoperă în timpul controlului indicii cu privire la existenţa unor mărfuri nedeclarate sau ascunse;

b) deţine informaţii despre intenţia persoanei controlate de a săvârşi contravenţii sau infracţiuni vamale;

c) posedă date că persoana controlată a săvârşit contravenţii sau infracţiuni vamale;

d) constată comportamente neobişnuite din partea persoanei controlate.

(4) Controlul vamal corporal sumar nu are caracterul percheziţiei corporale prevăzute în C. proc. pen.

Art. 28;

Personalul vamal, indiferent de funcţia deţinută, este obligat să păstreze confidenţialitatea datelor şi a operaţiunilor efectuate, precum şi a oricăror documente, date şi informaţii despre care ia cunoştinţă în exercitarea atribuţiilor de serviciu şi care nu sunt, potrivit legii, informaţii de interes public.

Art. 29

Personalul vamal este obligat să fie loial instituţiei, să aibă o atitudine corectă şi integră, acţionând cu competenţă şi fermitate pentru prevenirea, combaterea şi sancţionarea încălcării reglementărilor vamale.

Art. 280;

(1) Contravenţiile vamale săvârşite în incintele vamale şi în locurile unde se desfăşoară operaţiuni sub supraveghere vamală se constată şi se sancţionează de persoanele împuternicite de către autoritatea vamală.

(2) În cazul în care contravenţiile vamale sunt constatate de organele de poliţie sau de alte organe cu atribuţii de control, în alte locuri decât cele prevăzute la alin. (1), acestea au obligaţia de a prezenta de îndată actele constatatoare la autoritatea vamală cea mai apropiată, împreună cu mărfurile care fac obiectul contravenţiei.

(3) După verificarea încadrării faptei în reglementările vamale, autoritatea vamală aplică amenda şi dispune, după caz, reţinerea bunurilor, în vederea confiscării.

(4) Sancţiunile contravenţionale pot fi aplicate şi persoanelor juridice.

Or, în prezenta cauză, aşa cum s-a menţionat, inculpaţii - funcţionari publici (poliţişti de frontieră şi lucrători vamali) - au încălcat obligaţii de serviciu sau obligaţii profesionale / îndatoriri de serviciu prevăzute de „legislaţia primară” (O.U.G. nr. 10 din 18 martie 2004 privind Statutul personalului vamal, respectiv, O.U.G. nr. 105 din 27 iunie 2001 privind frontiera de stat a României şi O.U.G. nr. 104 din 27 iunie 2001 privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei de Frontieră Române, Legea nr. 86 din 10 aprilie 2006 privind C. vamal al României, iar prin H.G. nr. 707 din 7 iunie 2006 a fost aprobat Regulamentul de aplicare a Codului vamal al României, O.G. din 12 iulie 2001 privind regimul juridic al contravenţiilor).

De altfel, constată Înalta Curte, la data faptelor pentru care inculpaţii au fost trimişi în judecată respectivele O.U.G. fuseseră deja aprobate prin legi emise de Parlamentul României (O.U.G. nr. 105/2001 a fost aprobată prin Legea nr. 243/2002, iar prin H.G. nr. 445/2002 au fost aprobate Normele metodologice de aplicare a O.U.G. nr. 105/2001 privind frontiera de stat a României; O.U.G. nr. 10/2004 a fost aprobată prin Legea nr. 243/2004, iar O.U.G. nr. 104/2001 a fost aprobată prin Legea nr. 81/2002, O.G. nr. 2/2001 a fost aprobată prin Legea nr. 180/2002).

Înalta Curte a mai constatat că critica unor inculpaţi în sensul că, urmare a intrării în vigoare a N.C.P.P. la data de 01 februarie 2014, era obligatorie parcurgerea noii faze a procesului penal (camera preliminară) este neîntemeiată.

Examinând încheierile instanţei de fond se reţine că această chestiune de drept a fost soluţionată prin încheierea din 22 ianuarie 2015 (pag. 5 a încheierii), constatându-se că nu sunt incidente disp. art. 7 din Legea nr. 255/2013 întrucât, la data intrării în vigoare a noii legi, se începuse cercetarea judecătorească.

De altfel, Înalta Curte apreciază această critică a unora dintre apelanţii-inculpaţi ca având un caracter formal, dispoziţiile procedurale aplicate în cauza penală permiţând exercitarea mai largă a drepturilor procesuale ale părţilor cu referire la invocarea nelegalităţii administrării probelor în cursul urmăririi penale (în sensul că această cerere de constatare a nelegalităţii administrării probelor în cursul urmăririi penale putea fi formulată oricând în cursul judecăţii la instanţa de fond şi de apel, cerere care - în concret - chiar a fost formulată cu referire la pretinsa nelegalitate a probelor constând în înregistrările audio şi video), spre deosebire de procedura camerei preliminare care limita în timp formularea acestei cereri exclusiv în cursul acestei proceduri, nu şi ulterior în cursul judecăţii.

În acest sens, cu referire la probele administrate în cursul procesului penal, Înalta Curte reţine următoarele:

În etapa apelului (încheierea din data de 31 mai 2016), Înalta Curte a solicitat apelanţilor-inculpaţi să depună la dosar cererile de probe apreciate necesar a fi administrate/readministrate (probe noi, respectiv, probe deja administrate la instanţa de fond), cu respectarea condiţiilor prevăzute de lege în materia probaţiunii (utilitatea, relevanţa, pertinenţa, concludenţa şi necesitatea probei - art. 98 şi art. 100 C. proc. pen.), dar şi raportat la etapa judecării cauzei penale, calea de atac a apelului (art. 420 alin. (5) C. proc. pen.).

Astfel, Înalta Curte a acordat două termene de judecată pentru ca apelanţii-inculpaţi, personal şi prin apărători, să depună la dosar motivele de apel, precum şi cererile de probaţiune redactate în condiţiile prevăzute de lege (menţionarea felului probei, a obiectului probaţiunii/teza probatorie, calificarea ca probă nouă sau ca probă readministrată, motivarea necesităţii readministrării probei deja administrată la instanţa de fond, etc. - încheierile din data de 28 iunie 2016 şi din data de 20 septembrie 2016).

Cea mai mare parte a apelanţilor - inculpaţi au menţionat expres că nu solicită administrarea unor probe noi şi nici readministrarea unor probe deja administrate de instanţa de fond, precizând că vor depune la dosar doar probe în circumstanţiere (referitoare la situaţia personală, familială şi la starea de sănătate), astfel cum rezultă din partea introductivă a încheierii din data de 04 octombrie 2016 (pag.4-10).

La termenul din data de 04 octombrie 2016, Înalta Curte a pus în discuţie contradictorie probele noi şi probele propuse a fi readministrate în apel, concluziile acuzării şi apărătorilor, precum şi cele dispuse motivat de instanţa de apel fiind menţionate în încheierea din data de 04 octombrie 2016, dispoziţiile privind probele admise şi respinse având în vedere cerinţele prev. de art. 98, art. 100 şi art. 420 alin. (5) C. proc. pen.

Cu privire la administrarea unor probe noi, respectiv, la readministrarea unor probe deja administrate la instanţa de fond, în cursul cercetării judecătoreşti efectuată în etapa apelului, Înalta Curte a reţinut cerinţele prevăzute, pe de o parte, de cadrul procesual general configurat prin art. 98 şi art. 100 C. proc. pen., iar pe de alt parte, de cadrul procesual special configurat de art. 420 alin. (5), (8) şi (9) C. proc. pen., având în vedere că judecarea cauzei în apel, adică într-o cale de atac ordinară, nu este identică cu judecarea cauzei la instanţa de fond, nu reprezintă o reluare a judecării cauzei în primă instanţă, cum - de altfel - rezultă din examinarea dispoziţiilor art. 420 alin. (5), (8), (9) şi (11) C. proc. pen. În aplicarea disp. art. 420 alin. (5) C. proc. pen. „instanţa de apel poate readministra probele administrate la prima instanţă”, în măsura în care acuzarea sau apărarea justifică temeinic această necesitate a readministrării unor probe deja administrate la instanţa de fond.

Înalta Curte, în cursul deliberării asupra cererilor de administrare a unor probe noi şi, respectiv, de readministrare a unor probe deja administrate la instanţa de fond, a procedat şi la examinarea opţiunii procesuale a inculpaţilor şi apărătorilor acestora în materia administrării probelor, astfel cum rezultă din multiplele termene de judecată acordate de instanţa de fond pe parcursul cercetării judecătoreşti; instanţa de apel a examinat, deopotrivă, şi legalitatea şi temeinicia dispoziţiilor instanţei de fond cu privire la soluţionarea aspectelor legate de formularea cererilor în materia probaţiunii şi de administrare a probelor, constatând că dispoziţiile instanţei de fond cu privire la acestea sunt temeinic motivate.

De asemenea, în apel, la termenele de judecată la care au fost prezenţi, inculpaţii au fost audiaţi, în sinteză aceştia susţinând că sunt nevinovaţi; inculpaţii au depus la dosar memorii prin care şi-au susţinut nevinovăţia.

Inculpaţilor, în cursul fazelor judiciare anterioare (urmărirea penală şi judecata la fond), li s-a acordat posibilitatea de a-şi prezenta propria versiune cu privire la faptele care au fost obiectul cauzei penale. Sub acest aspect, Înalta Curte constată că unii dintre inculpaţi şi-au exercitat „dreptul la tăcere”, drept legal prevăzut de C. proc. pen., atât cel anterior, cât şi cel actual, astfel că, după caz, nu au dat declaraţii în cursul urmăririi penale şi al judecăţii la instanţa de fond ori nu au dat declaraţii în cursul judecăţii la instanţa de fond (inculpaţii O., F.F., L.L., B.).

Înalta Curte a mai constatat că la finalizarea urmăririi penale - după ce inculpaţilor şi avocaţilor li s-au pus la dispoziţie actele, lucrările şi probele/mijloacele de probă administrate în această fază a procedurii judiciare - au fost întocmite procese-verbale, semnate de inculpaţi şi avocaţi, în care s-a consemnat că inculpaţii nu înţeleg să facă declaraţii suplimentare şi că nu formulează cereri de probe în apărare.

Apelanţii-inculpaţi, atât în motivele de apel, cât şi în memoriile depuse la dosar au reiterat aceleaşi apărări ca şi la instanţa de fond, apărări care au fost examinate şi înlăturate motivat, astfel cum s-a menţionat în partea expozitivă a sentinţei atacate. Înalta Curte îşi însuşeşte argumentele de fapt şi de drept ale sentinţei atacate şi apreciază că nu se impune reluarea acestora, mai ales că probatoriul administrat în apel nu a fost de natură să justifice modificarea situaţiei de fapt reţinută şi amplu expusă anterior.

Fără a echivala cu răsturnarea sarcinii probei, regulă înscrisă în art. 99 C. proc. pen., dar nici cu încălcarea prezumţiei de nevinovăţie înscrisă în art. 4 C. proc. pen., ori cu încălcarea dreptului inculpatului de a nu se autoincrimina, drept prev. de art. 99 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte constată că, deşi în declaraţiile date apelanţii inculpaţi şi-au susţinut nevinovăţia - declaraţii date ca urmare a exprimării acordului în acest sens conform art. 83 lit. a) teza a II-a C. proc. pen. - aceştia nu au oferit explicaţii rezonabile/convingătoare care să justifice concluzia lipsei de temeinicie a probelor acuzării, explicaţii cu privire la faptul că persoane fizice care obţineau frecvent, sau chiar constant, venituri substanţiale din cumpărarea şi revânzarea unor cantităţi mari de ţigări cunoşteau numere lor de telefon (poliţişti de frontieră sau lucrători vamali), la faptul că frecvent purtau convorbiri telefonice când aceste persoane trebuiau să iasă sau să intre în România, la faptul că în aceste convorbiri se utiliza un limbaj eliptic sau codat, cu termeni sau expresii care aveau un anumit înţeles între ei, la faptul că în aceste discuţii telefonice se făceau referiri frecvente la necesitatea prezentării la punctul de frontieră fie în anumite intervale orare, fie pe o anumită tură a serviciului, convenabilă pentru respectivele persoane fizice când, de altfel, chiar se cunoştea că erau anumiţi poliţişti de frontieră sau lucrători vamali care acceptau aceste activităţi nelegale, la faptul existenţei unor mesaje SMS între ei şi persoanele fizice având aceleaşi coordonate, la faptul că - deşi au susţinut că au existat controale efective - în realitate înregistrările video contrazic aceste apărări; de asemenea, deşi au susţinut că au efectuat un control efectiv, în unele situaţii persoanele respective au fost depistate la mică distanţă de punctul vamal cu mari cantităţi de ţigări, nefiind rezonabile apărările în sensul că acestea ar fi fost ascunse şi, deci greu de descoperit la controlul vamal, mai ales prin volumul/cantitatea mare a ţigărilor, care le făcea greu de ascuns.

În ceea ce priveşte respectarea dreptului de a nu se autoincrimina, dar şi a dreptului la tăcere, Curtea Europeană a Drepturilor Omului s-a pronunţat în jurisprudenţa sa în sensul că „dacă probele aduse împotriva învinuitului impun o explicaţie din partea acestuia, iar acesta nu o dă, se va putea deduce, din raţiuni care ţin de bunul simţ, ca aceste explicaţii nu există şi că învinuitul este vinovat”. Înalta Curte, secţia penală, a făcut cu mai mult timp în urmă aplicarea acestei jurisprudenţe a Curții Europene a Drepturilor Omului (cu titlu de exemplu, Decizia penală nr. 3501/2013).

În esenţă, inculpaţii nu au contestat înregistrările audio şi video, simplele afirmaţii că în unele înregistrări nu îşi recunosc vocea nefiind de natură să justifice înlăturarea respectivei înregistrări.

Înalta Curte, aşa cum a mai arătat, a constatat că instanţa de fond a admis cererea inculpaţilor de li se preda copii de pe suporţii optici conţinând înregistrările audio şi video (încheierea din 29 mai 2014, dar şi încheierile ulterioare prin care au fost admise, succesiv, cereri ale altor inculpaţi - spre exemplu, încheierile din 26 iunie 2014, etc). De asemenea, prin aceeaşi încheiere, instanţa de fond a pus în vedere inculpaţilor să precizeze dacă solicită vizionarea sau audierea unor înregistrări.

Ulterior, la cererea inculpaţilor interesaţi, instanţa de fond a procedat la identificarea, audierea şi vizionarea respectivelor înregistrări contestate (spre exemplu, încheierea din 11 septembrie 2014, încheierea din 2 octombrie 2014, încheierea din 24 octombrie 2014, încheierea din 18 decembrie 2014, încheierea din 28 aprilie 2015).

Având în vedere că înregistrările video şi audio au fost coroborate cu celelalte probe administrate (înscrisuri, declaraţii date de martori, dar şi declaraţiile inculpaţilor) este neîntemeiată critica apelanţilor-inculpaţi cu privire la probatoriul în baza căruia instanţa de fond a dispus condamnarea acestora.

O situaţie distinctă este cea a inculpatului T.T. care a fost audiat la instanţa de fond, prezentându-şi astfel versiunea proprie cu privire la faptele de care a fost acuzat, însă nu a declarat apel împotriva sentinţei instanţei de fond prin care a fost condamnat la o pedeapsă cu suspendarea condiţionată a executării (art. 81 C. pen. ant.).

Cu referire la apelurile declarate de inculpaţi, Înalta Curte constată, pe de o parte, că argumentele cererilor de achitare în etapa apelului, astfel cum au fost formulate de aceştia, sunt reiterări ale apărărilor expuse la prima instanţă, şi care au format obiect de examinare a instanţei de fond, iar pe de altă parte, în unele cazuri temeiurile de drept ale cererilor de achitare (art. 16 lit. a), b) sau c) din C. proc. pen.) sunt contradictorii, chiar dacă se acceptă invocarea subsidiară a acestora.

Astfel, s-a solicitat achitarea în temeiul art. 16 lit. a) sau lit. c) din C. proc. pen.; or, cele două temeiuri de achitare se exclud reciproc deoarece achitarea în temeiul art. 16 lit. a) C. proc. pen. presupune că fapta nu există în materialitatea ei, deci nu există o faptă şi, pe cale de consecinţă, nu există o infracţiune în realitatea obiectivă, iar achitarea în temeiul art. 16 lit. c) din C. proc. pen. presupune că nu există probe că o persoană a săvârşit infracţiunea (existând însă indicii, care însă nu realizează standardul legal de condamnare „condamnarea se pronunţă dacă instanţa constată, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că fapta există, constituie infracţiune şi a fost săvârşită de inculpat”).

De asemenea, invocându-se cele două Decizii ale Curţii Constituţionale (nr. 51/2016 şi nr. 405/2016), pentru aceleaşi fapte, s-a solicitat achitarea în temeiul art. 16 lit. b) teza I C. proc. pen. care presupune că fapta există în materialitatea ei însă nu este prevăzută de legea penală.

Conform art. 396 alin. (2) C. proc. pen. „condamnarea se pronunţă dacă instanţa constată, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că fapta există, constituie infracţiune şi a fost săvârşită de inculpat”.

De asemenea, potrivit art. 103 C. proc. pen. „(1) Probele nu au o valoare dinainte stabilită prin lege şi sunt supuse liberei aprecieri a organelor judiciare în urma evaluării tuturor probelor administrate în cauză. (2) În luarea deciziei asupra existenţei infracţiunii şi a vinovăţiei inculpatului instanţa hotărăşte motivat, cu trimitere la toate probele evaluate. Condamnarea se dispune doar atunci când instanţa are convingerea că acuzaţia a fost dovedită dincolo de orice îndoială rezonabilă. (3) Hotărârea de condamnare, de renunţare la aplicarea pedepsei sau de amânare a aplicării pedepsei nu se poate întemeia în măsură determinantă pe declaraţiile investigatorului, ale colaboratorilor ori ale martorilor protejaţi”.

În sfârşit, în conformitate cu disp. art. 97 alin. (1)-(2) C. proc. pen. „(1) Constituie probă orice element de fapt care serveşte la constatarea existenţei sau inexistenţei unei infracţiuni, la identificarea persoanei care a săvârşit-o şi la cunoaşterea împrejurărilor necesare pentru justa soluţionare a cauzei şi care contribuie la aflarea adevărului în procesul penal. (2) Proba se obţine în procesul penal prin următoarele mijloace: a) declaraţiile suspectului sau ale inculpatului; b) declaraţiile persoanei vătămate; c) declaraţiile părţii civile sau ale părţii responsabile civilmente; d) declaraţiile martorilor; e) înscrisuri, rapoarte de expertiză sau constatare, procese-verbale, fotografii, mijloace materiale de probă; f) orice alt mijloc de probă care nu este interzis prin lege”.

Din examinarea acestui cadru legal al probaţiunii în procesul penal, precum şi al standardului legal naţional necesar pronunţării soluţiei de condamnare a inculpatului, rezultă vădita netemeinicie a criticilor din apelurile declarate de inculpaţi.

Astfel, se constată că probaţiunea în procesul penal este, mai degrabă, una ce ţine de temeinicia şi fiabilitatea probelor necesare condamnării inculpatului, iar nu una care ţine de cantitatea ori numărul probelor în acuzare, excepţia fiind cea menţionată în art. 103 alin. (3) C. proc. pen. (care însă nu are incidenţă în prezenta cauză penală).

De asemenea, se reţine că legea nu stabileşte o ierarhie a probelor, după cum nu stabileşte obligativitatea probelor directe, în defavoarea sau prin excluderea probelor indirecte (oricum această clasificare este elaborată de doctrina juridică în materia probelor).

Înalta Curte, ca instanţă de control judiciar, constată că instanţa de fond a realizat o corectă aplicare a cadrului legal referitor la probele administrate şi, mai ales, la coroborarea acestora, examinând distinct, pentru fiecare inculpat, probele/mijloacele de probă care dovedesc, dincolo de orice îndoială rezonabilă, săvârşirea faptelor pentru care a fost trimis în judecată şi vinovăţia acestuia (pag. 166-252 din sentinţă).

Din această perspectivă, întrucât, pe de o parte, probele administrate în etapa apelului nu au fost de natură să modifice situaţia de fapt reţinută de instanţa de fond, iar pe de altă parte, inculpaţii au reluat (ca motive de apel) apărările expuse în cursul dezbaterilor la prima instanţă, Înalta Curte apreciază că nu este necesară reluarea argumentelor de fapt şi de drept, extrem de detaliate, deja expuse în sentinţa atacată, argumente pe care şi le însuşeşte integral, ci numai unele completări care se vor face în continuare, nefiind identificate motive care să conducă la infirmarea argumentelor de fapt şi de drept expuse în partea expozitivă a hotărârii apelate.

Au susţinut apelanţii-inculpaţi că soluţia de condamnare se bazează pe convorbirile interceptate, apreciate ca probe insuficiente, necoroborate cu alte probe, şi că, în unele situaţii, se bazează pe „prezumţii”.

Aceste critici sunt neîntemeiate, deoarece, pe de o parte, convorbirile interceptate şi înregistrările video nu sunt probe interzise de lege ori pe baza cărora sunt excluse condamnări ale acuzatului (cu referire la efectele Deciziei nr. 51/2016 a Curţii Constituţionale fiind făcute menţiuni separate), iar pe de altă parte, acestea au fost coroborate de instanţa de fond cu alte probe (înscrisuri, procese-verbale, declaraţii de martori, chiar şi cu declaraţiile coinculpaţilor), în cazul fiecărui inculpat - în sentinţa atacată - menţionându-se modul de coroborare a probelor. Silogismele şi deducţiile logice consecinţă a coroborării probelor/mijloacelor de probă nu reprezintă „prezumţii” deoarece, în principiu, pentru aplicarea acestora din urmă nu este necesară nicio probaţiune (cazul prezumţiilor legale).

De altfel, deşi critică această modalitate de evaluare şi coroborare a probelor de către instanţa de fond şi, respectiv, critică concluziile deduse din această activitate logico-juridică, apelanţii inculpaţi, în motivele de apel, recurg şi ei la diferite modalităţi de „explicare” a sensului, conţinutului discuţiilor şi cuvintelor din convorbirile telefonice interceptate, în final formulând deducţii/concluzii bazate pe modalitatea lor de evaluare şi coroborare a probelor (spre exemplu: cu privire la numerele ori cifrele comunicate; cu privire la cuantumul sumelor de bani ori dacă aceste nume sau cifre se referă la „baxuri” sau „cartuşe” de ţigări; cu privire la „apelativul codificat” folosit pentru numele de persoane, lucrători vamali ori poliţişti de frontieră - doar litere ori prescurtări de nume; cu privire la natura bunurilor transportate peste frontieră, chiar susţinându-se că ar fi fost tărâţe necesare pentru stâna de oi a familiei, etc.).

Cu menţiunea că soluţiile de condamnare ale instanţei de fond au fost consecinţa probelor administrate, iar nu a „prezumţiilor”, astfel cum au susţinut unii dintre apelanţii-inculpaţi, se constată că în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului (Curtea Europeană a Drepturilor Omului) a fost examinată admisibilitatea chiar şi „prezumţiilor de fapt”. Astfel, într-o cauză, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a considerat că, în anumite domenii, utilizarea unor prezumţii de fapt pentru a stabili vinovăţia unei persoane nu contravine prezumţiei de nevinovăţie a acesteia. Orice sistem de drept cunoaşte astfel de prezumţii, însă în materie penală statele sunt obligate să nu depăşească anumite limite în utilizarea lor, întrucât prin utilizarea lor excesivă puterea de apreciere a judecătorului ar fi golită de conţinut dacă vinovăţia unei persoane ar fi stabilită pe baza unor prezumţii. În consecinţă, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a considerat că astfel de prezumţii sunt admisibile în măsura în care sunt rezonabile, prezumă lucruri dificil sau imposibil de probat şi pot fi răsturnate de către persoana interesată (Curtea Europeană a Drepturilor Omului, Camera, hotărârea Salabiaku versus Franţa, 7 octombrie 1988, 10519/83). Într-o altă cauză, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a amintit că prezumţiile de fapt sau de drept nu sunt incompatibile cu prezumţia de nevinovăţie, cu condiţia să fie rezonabile şi proporţionale cu scopul vizat. În cauza respectivă, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a considerat că prezumţia de responsabilitate instituită este proporţională cu acest scop, cu atât mai mult cu cât legea stabilea anumite excepţii de la caracterul absolut al prezumţiei (Curtea Europeană a Drepturilor Omului, secţia I, decizia Falk contra Olanda, 19 octombrie 2004, nr. 66273/01). În sfârşit, într-o altă cauză, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a arătat că prezumţiile de fapt sau de drept trebuie să se încadreze în limite rezonabile, care să ţină cont de gravitatea situaţiei prezumate şi să păstreze o limită pentru ca dreptul de apărare să poată fi exercitat. În cauza respectivă, a constatat că în sistemul respectiv existau mai multe garanţii, în condiţiile în care procedura era contradictorie, iar reclamantul putea să probeze situaţia contrară (Curtea Europeană a Drepturilor Omului, secţia IV, hotărârea Phillips contra Marea Britanie, 5 iulie 2001, nr. 41087/98).

Nici apărarea unora dintre inculpaţi, în sensul că aveau nevoie de bani pentru întreţinerea familiei sau pentru tratamente medicale ale membrilor de familie nu este de natură să înlăture caracterul penal al faptelor, un astfel de mobil, chiar real dacă ar fi, neavând incidenţă asupra existenţei răspunderii penale.

Este neîntemeiată apărarea unuia dintre inculpaţi (G.G.), în sensul că nu a acţionat cu intenţie, ci din neglijenţă, deoarece calificarea profesională, funcţia îndeplinită şi contextul săvârşirii faptelor exclud o astfel de ipoteză.

Neîntemeiată este şi cererea altui inculpat (G.) de constatare a împlinirii termenului special al răspunderii penale pentru infracţiunea de dare de mită, prin înlăturarea art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000; aşa cum toţi inculpaţii au susţinut, legea penală mai favorabilă este legea penală anterioară intrării în vigoare a N.C.P. Or, această constatare, coroborată cu decizia Curţii Constituţionale referitoare la aplicarea art. 5 din N.C.P., impune stabilirea şi aplicarea în mod global a unei legi penale, fără „combinarea” textelor din cele două legi, cu reţinerea împrejurării că fapta de dare de mită nu a fost dezincriminată.

Un alt motiv de apel comun al inculpaţilor constă în neîntrunirea condiţiilor prevăzute de lege pentru infracţiunea prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, argumentele referindu-se fie la necunoaşterea existenţei grupului infracţional (a necunoaşterii celorlalte persoane), fie la lipsa structurii grupului infracţional, fie că nu au avut reprezentarea acestui grup infracţional (o reprezentare pe plan subiectiv).

Nici această critică nu este întemeiată pentru motivele care se vor arăta în continuare:

Conform art. 2 lit. a) din Legea nr. 39/2003, prin grup infracţional organizat se înţelege grupul structurat, format din trei sau mai multe persoane, care există pentru o perioadă şi acţionează în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracţiuni grave, pentru a obţine direct sau indirect un beneficiu financiar sau alt beneficiu material; nu constituie grup infracţional organizat grupul format ocazional în scopul comiterii imediate a uneia sau mai multor infracţiuni şi care nu are continuitate sau o structură determinată ori roluri prestabilite pentru membrii săi în cadrul grupului.

Jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a statuat cu privire la aplicarea disp. art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu referire la art. 2 lit. a) din aceeaşi lege, inclusiv în cazuri similare în care au fost implicaţi lucrători vamali şi poliţişti de frontieră (în acest sens, cu titlu de exemplu, Deciziile nr. 95/A/2015 şi nr. 106/A/2016 ale secţiei penale).

În prezenta cauză, Înalta Curte apreciază ca legală şi temeinică soluţia instanţei de fond cu referire la această infracţiune, în concordanţă cu textul de lege şi cu jurisprudenţa menţionată anterior.

De altfel, atât în rechizitoriu, cât şi în sentinţa apelată, sunt expuse pe larg argumentele de fapt şi de drept care au justificat reţinerea acestei infracţiuni (structurarea, durata în timp, scopul grupării, coordonarea, etc.) nefiind necesar ca toţi membrii grupului să se cunoască între ei ori ca fiecare membru să aibă reprezentarea întregului grup (pag.15-20 rechizitoriu şi pag. 252-254 sentinţă); în consecinţă, în raport cu aspectele menţionate în rechizitoriu şi sentinţă, precum şi prin raportare la jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie menţionată anterior, nu se impun completări cu privire la tipicitatea infracţiunii prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 în prezenta cauză penală.

Cererea unora dintre apelanţii-inculpaţi de desfiinţare a sentinţei atacate şi trimiterea cauzei la instanţa de fond pentru rejudecare, întemeiată pe critici referitoare la pretinse deficienţe ale cercetării judecătoreşti, pe respingerea unor probe solicitate de apărare, pe neaudierea în şedinţă publică a unor înregistrări audio, pe „incorecta” apreciere a probelor de către judecătorul instanţei de fond, precum şi pe respingerea cererii de schimbare a încadrării juridice a faptelor (din infracţiunea de abuz în serviciu în infracţiunea de neglijenţă în serviciu) este neîntemeiată pentru motivele care se vor arăta în continuare:

Soluţiile pe care le poate dispune instanţa de apel sunt expres şi limitativ prevăzute de art. 421 C. proc. pen. Niciuna dintre criticile apelanţilor-inculpaţi nu este prevăzută în disp. art. 421 pct. 2 lit. b) din C. proc. pen. ca situaţie expres şi limitativ reglementată pentru dispunerea soluţiei de desfiinţare a sentinţei şi rejudecarea cauzei de instanţa de fond.

De altfel, Înalta Curte constată - din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului de judecată în primă instanţă, astfel cum se menţionează şi în încheierile de şedinţă - că aceste critici sunt neîntemeiate, invocarea lor fiind pur formală.

Cercetarea judecătorească în primă instanţă s-a efectuat într-o modalitate laborioasă, pe parcursul a circa 3 ani, instanţa de fond administrând probe noi şi readministrând probele din cursul urmăririi penale.

Împrejurarea că instanţa de fond a respins motivat administrarea unor probe noi propuse de unii dintre inculpaţi nu constituie o deficienţă a cercetării judecătoreşti, ci exercitarea dreptului instanţei de a evalua utilitatea, pertinenţa şi concludenţa probelor noi propuse, drept prevăzut de art. 374 alin. (5)-(6) şi (9) C. proc. pen. comb. cu art. 97-98, art. 99 alin. (3) şi art. 100 C. proc. pen.

De asemenea, conform art. 103 C. proc. pen. aprecierea probelor se face de instanţa de fond; or, judecătorul instanţei de fond, în cazul fiecărui inculpat, a respectat disp. art. 103 alin. (2) C. proc. pen., în sentinţa atacată trimiţând la toate probele evaluate. Nemulţumirea inculpaţilor cu privire la faptul că instanţa nu şi-a însuşit modul lor de evaluare a probelor care, în opinia apărării, ar fi justificat soluţia achitării, iar nu cea a condamnării, nu este suficientă pentru desfiinţarea sentinţei atacate.

Cu privire la critica unor apelanţi-inculpaţi referitoare la neaudierea unor înregistrări audio, Înalta Curte a făcut cuvenitele precizări în cuprinsul altor paragrafe ale prezentei decizii, menţionând caracterul neîntemeiat al criticilor respective.

Formularea unei cereri de schimbare a încadrării juridice a faptei constituie, printre altele, un drept al inculpatului conform art. 386 C. proc. pen., nefiind însă obligatorie admiterea ei de către instanţă, astfel că respingerea cererii nu constituie o deficienţă a judecăţii în primă instanţă.

Neîntemeiată este şi critica referitoare la reţinerea concursului de infracţiuni deoarece, potrivit C. pen. anterior (lege penală mai favorabilă) există concurs de infracţiuni în conformitate cu disp. art. 33 C. pen. ant.: a) când două sau mai multe infracţiuni au fost săvârşite de aceeaşi persoană, înainte de a fi condamnată definitiv pentru vreuna dintre ele. Există concurs chiar dacă una dintre infracţiuni a fost comisă pentru săvârşirea sau ascunderea altei infracţiuni; b) când o acţiune sau inacţiune, săvârşită de aceeaşi persoană, datorită împrejurărilor în care a avut loc şi urmărilor pe care le-a produs, întruneşte elementele mai multor infracţiuni.

Conform doctrinei şi jurisprudenţei, pluralitatea de infracţiuni, printre altele, este atrasă şi de valorile sociale diferite/distincte pe care legea a înţeles să le protejeze prin mijloace de drept penal, chiar dacă fapta este unică.

Condiţiile pluralităţii de infracţiuni sub forma concursului de infracţiuni au fost preluate şi de N.C.P., conform căruia concursul de infracţiuni poate fi atât real (în cazul acţiunilor sau inacţiunilor distincte - art. 38 alin. (1) teza I C. pen.), cât şi formal (în cazul unei singure acţiuni sau inacţiuni - art. 38 alin. (2) C. pen.), sediul general al materiei fiind cel prev. de art. 38 C. pen. De asemenea, conform art. 38 alin. (1) teza a II-a C. pen., există concurs real de infracţiuni şi atunci când una din infracţiuni a fost comisă pentru săvârşirea sau ascunderea altei infracţiuni. Definiţia concursului formal de infracţiuni este prev. de art. 38 alin. (2) C. pen. în sensul că există concurs formal de infracţiuni când o acţiune sau o inacţiune săvârşită de o persoană, din cauza împrejurărilor în care a avut loc sau a urmărilor pe care le-a produs, realizează conţinutul mai multor infracţiuni.

Este neîntemeiată şi critica referitoare la calitatea subiectului activ în cazul instigării ori complicităţii la abuz în serviciu, legea cerând condiţia subiectului activ calificat numai în persoana autorului infracţiunii, nu şi în persoana instigatorului sau complicelui, doctrina juridică şi jurisprudenţa fiind constante în acest sens.

În sfârşit, este neîntemeiată şi critica unor apelanţi-inculpaţi cu privire la pretinsa nemotivare a sentinţei atacate având în vedere următoarele:

Conţinutul sentinţei este cel prevăzut de art. 402-404 C. proc. pen., sentinţa atacată respectând riguros dispoziţiile legale menţionate.

Înalta Curte a remarcat calităţile intrinseci ale sentinţei atacate (sobrietatea, claritatea, concizia, sistematizarea şi sintetizarea), împrejurarea că situaţia fiecărui inculpat a fost analizată distinct (faptele pentru care a fost trimis în judecată, probele, apărările etc.).

În acest context, Înalta Curte a remarcat şi faptul că judecătorul fondului, în examinarea argumentelor acuzării şi apărării, a evitat motivarea sentinţei într-o modalitate polemică, modalitate care ar fi afectat sobrietatea hotărârii judecătoreşti.

Sentinţa atacată respectă nu numai standardul intern al motivării sentinţei penale (configurat de dispoziţiile C. proc. pen., de Hotărârea nr. 10/2008 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii), dar şi standardul dedus din jurisprudenţa Curții Europene a Drepturilor Omului.

Astfel, în Avizul nr. 11 (2008) al Consiliului Consultativ al Judecătorilor Europeni în atenţia Comitetului de Miniştri al Consiliului Europei, privind calitatea hotărârilor judecătoreşti se arată că „obligaţia instanţelor de a-şi motiva hotărârile nu trebuie înţeleasă ca necesitând un răspuns la fiecare argument invocat în sprijinul unui mijloc de apărare ridicat. Întinderea acestei obligaţii poate varia în funcţie de natura hotărârii. În conformitate cu jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, întinderea motivării depinde de diversitatea mijloacelor pe care o parte le poate ridica în instanţă, precum şi de prevederile legale, de obiceiuri, de principiile doctrinale şi de practicile diferite privind prezentarea şi redactarea sentinţelor şi hotărârilor în diferite state. Pentru a răspunde cerinţelor procesului echitabil, motivarea trebuie să evidenţieze că judecătorul a examinat cu adevărat chestiunile esenţiale ce i-au fost prezentate” (Curtea Europeană a Drepturilor Omului: cauza Boldea împotriva României din 15 februarie 2007; cauza Helle împotriva Finlandei din 19 februarie 1997, Hotărârea Perez împotriva Franţei (GC), cererea nr. 47.287/99, paragraful 80, CEDH 2004-I, Hotărârea Van der Hurk împotriva Olandei, din 19 aprilie 1994, seria A, nr. 288, p. 19, paragraful 59, decizia Jahnke şi Lenoble împotriva Franţei, cererea nr. 40.490/98, CEDH 2000-IX).

În numeroase hotărâri ale Curții Europene a Drepturilor Omului, s-au arătat următoarele: „art. 6 obligă instanţele să îşi motiveze deciziile, însă nu trebuie interpretat ca impunând un răspuns detaliat pentru toate argumentele avansate de către părţi. Întinderea acestei obligaţii de motivare poate varia după natura deciziei şi nu poate fi analizată decât în lumina circumstanţelor fiecărei speţe” (Curtea Europeană a Drepturilor Omului, secţia I, decizia Driemond Bouw BV c. Olanda, 2 februarie 1999, nr. 31908/96); „Curtea aminteşte că, potrivit jurisprudenţei sale constate, hotărârile judecătoreşti trebuie motivate astfel încât să indice de o manieră suficientă motivele pe care se fondează. Întinderea acestei obligaţii poate varia în funcţie de natura deciziei în cauză şi trebuie analizată în lumina ansamblului circumstanţelor cauzei. Astfel, Curtea a considerat că, respingând o cale de atac, instanţa sesizată poate, în principiu, să îşi însuşească motivele reţinute în decizia atacată” (Curtea Europeană a Dreptului Omului, Marea Cameră, hotărârea Garcia Ruiz c. Spania, 21 ianuarie 1999, nr. 30544/96).

De asemenea, cu incidenţă în motivarea prezentei decizii, Înalta Curte reţine că în jurisprudenţa Curtea Europeană a Drepturilor Omului se admite că o instanţă de control judiciar îşi poate însuşi argumentele instanţei ierarhic inferioare, precizând acest aspect, în măsura în care constată şi menţionează că nu a identificat vreun argument nou pentru a respinge această motivare (cauza Albina contra România, Hotărârea nr. 4/2005).

În apelul Ministerului Public sentinţa a fost criticată sub aspectul netemeiniciei pedepselor aplicate inculpaţilor D.D., E.E., K., F.F., G.G., H.H., I.I., L.L., O.O., S.S., T.T., U.U., C., B., A.A., L. şi M., acestea fiind apreciate ca fiind prea blânde în raport de gravitatea faptelor comise, atât în ceea ce priveşte cuantumul acestora, cât şi în ceea ce priveşte modalitatea de executare.

De asemenea, apelanţii inculpaţi, în motivele scrise de apel, au criticat sentinţa atacată - în subsidiar - şi cu privire la modalitatea de individualizare a pedepselor (cuantum şi modalitate de executare), solicitând, după caz, fie reţinerea circumstanţelor atenuante, fie - în cazul celor în favoarea cărora deja instanţa de fond a reţinut circumstanţe atenuante - acordarea unui efect sporit de reducere a cuantumului pedepselor, precum şi aplicarea altor modalităţi de executare a pedepselor (în sinteză, aplicarea unei modalităţi neprivative de executare a pedepsei ori aplicarea unei modalităţi de executare mai favorabile decât cea stabilită de instanţa de fond).

Înalta Curte, examinând în cursul deliberării criticile Ministerului Public şi ale apelanţilor-inculpaţi referitoare la individualizarea pedepselor (cuantum şi modalitate de executare), a apreciat că, sub acest aspect (individualizarea pedepselor şi a modalităţilor de executare a acestora), va admite numai apelurile inculpaţilor pentru motivele care se vor arăta:

Înalta Curte a reţinut gradul concret de pericolul social al faptelor pentru care inculpaţii au fost trimişi în judecată şi condamnaţi de instanţa de fond, acesta fiind unul ridicat astfel cum s-a menţionat deja la secţiunea referitoare la contextul şi modul organizat în care inculpaţii (poliţişti de frontieră, lucrători vamali şi persoane fizice) au comis faptele, fapte de natură a produce şi alte consecinţe grave din perspectiva integrării României în Spaţiul Schengen.

Cu toate acestea, în operaţiunea judiciară de individualizare a răspunderii penale pentru aceste fapte/infracţiuni săvârşite, nu se poate face abstracţie de alte situaţii, împrejurări şi date ale cauzei penale (având caracter real, dar şi caracter personal, ţinând de persoana inculpaţilor) care justifică reducerea cuantumului pedepselor şi stabilirea unor modalităţi neprivative de libertate pentru executarea acestora, toate acestea având ca scop asigurarea proporţionalităţii între gradul de pericol social al faptei, pe de o parte, şi persoana inculpaţilor, pe de altă parte.

Astfel, se constată că activitatea infracţională este situată în perioada noiembrie 2008-martie 2009, deci faptele deduse judecăţii au fost săvârşite în urmă cu circa 8 ani, în condiţiile în care nu s-au constatat întârzieri ale soluţionării cauzei urmare a unor conduite procesuale imputabile apărării inculpaţilor; acest interval lung de timp necesar soluţionării cauzei fiind justificat prin complexitatea cauzei, numărul mare al inculpaţilor şi exercitarea, în condiţiile legale, a dreptului la apărare, precum şi prin administrarea probelor în cursul urmăririi penale şi al judecării cauzei la instanţa de fond. Durata necesară desfăşurării tuturor activităţilor procesuale, prin respectarea drepturilor şi garanţiilor conferite de lege părţilor, a fost de natură să contribuie, pentru unele dintre infracţiuni, la împlinirea termenului special al răspunderii penale.

Din această perspectivă, examinând Recomandarea nr. CM/Rec(2010)3 şi Recomandarea nr. CM/Rec(2004)6 ale Comitetului de Miniştri către statele membre, Recomandarea Comisiei Europene pentru Democrație prin Drept (Comisia de la Veneția), precum şi jurisprudenţa constantă a Curtea Europeană a Drepturilor Omului cu privire la remediile recomandate statelor cu referire la durata procedurilor judiciare, Înalta Curte apreciază că se impune o atenuare a sancţionării penale a inculpaţilor din prezenta cauză, atât cu privire la cuantumul pedepselor aplicate, cât şi cu privire la modalitatea de executare a acestora. De asemenea, Înalta Curte a reţinut cuantumul sumelor pretinse/primite de inculpaţii-funcţionari publici, că toţi inculpaţii sunt la prima încălcare a legii penale şi, cu excepţia unor situaţii obiective, s-au prezentat la termenele de judecată.

Pentru aceleaşi motive, în cazul apelanţilor-inculpaţi H., C., B., L. şi M., în favoarea cărora instanţa de fond a reţinut deja circumstanţe antenuante conform art. 74 alin. (2) C. pen. ant., Înalta Curte - menţinând aceste circumstanţe atenuante - va proceda la o reindividualizare a pedepselor în sensul reducerii acestora.

Înalta Curte a apreciat că o justă individualizare a pedepsei în prezenta cauză, inclusiv pentru asigurarea unui echilibru cu referire la cuantumul şi modalitatea de executare a pedepsei în cazul fiecărui inculpat, trebuie să ţină cont şi de alte date şi împrejurări ale cauzei penale, inclusiv cele relevate în cadrul secţiunii referitoare la „situaţia de fapt” (numărul de infracţiuni, funcţia îndeplinită, numărul de acte materiale, gradul implicării concrete şi rolul în activitatea infracţională, contribuţia la producerea prejudiciului), dar şi cele referitoare la starea de sănătate a inculpaţilor, necesitatea unui timp mai lung sau mai scurt pentru supravegherea conduitei sociale a condamnaţilor, în cazul unor inculpaţi chiar corelat cu respectarea unor obligaţii pe durata acestui interval de timp).

Cu referire la intimata-inculpată A.A. s-a constatat că aceasta nu a declarat apel împotriva sentinţei, fiind intimată în apelul declarat de Ministerul Public care, printre altele, a apreciat ca fiind prea blândă pedeapsa aplicată acesteia de instanţa de fond (cuantum şi modalitate de executare).

Examinând critica Ministerului Public cu privire la această intimată-inculpată, s-a constatat, pentru aceleaşi motive ca şi cele anterior menţionate, că nu se justifică nici majorarea cuantumului pedepsei aplicată de instanţa de fond prin reţinerea circumstanţelor atenuante prev. de art. 74 alin. (2) C. pen. (1 an şi 8 luni închisoare) şi nici schimbarea modalităţii neprivative de executare a pedepsei (art. 81 C. pen. ant.), această modalitate de individualizare a pedepsei (cuantum şi modalitate de executare a pedepsei), necontestată de inculpată prin exercitarea apelului, fiind legală şi temeinică.

Înalta Curte a apreciat ca neîntemeiate şi criticile apelanţilor inculpaţi K., F.F., G.G., H.H. şi U.U. referitoare la individualizarea pedepsei (cuantum şi modalitate de executare) având în vedere următoarele:

Potrivit art. 72 C. pen. ant., care reglementează criteriile generale de individualizare a pedepsei, la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile părţii generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

În favoarea acestor inculpaţi, instanţa de fond a reţinut circumstanţe atenuante judiciare prev. de art. 74 alin. (2) C. pen., efectul acestora fiind de reducere a cuantumului pedepsei prevăzute de lege pentru infracţiunea săvârşită, cu evaluarea corectă a criteriilor „gradul de pericol social al faptei săvârşite”, respectiv, „persoana infractorului”.

De asemenea, instanţa de fond - în considerarea aceloraşi criterii generale de individualizare a pedepsei, prev. de art. 72 C. pen., dar şi a celor speciale, prev. de art. 81 alin. (1) lit. a)-c) din C. pen. ant. - a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei, aceasta fiind, potrivit C. pen. anterior, cea mai favorabilă modalitate neprivativă de libertate de executare a pedepsei.

Înalta Curte apreciază, pe de o parte, că în etapa judecării apelului nu au intervenit elemente de natură să justifice o nouă reducere a cuantumului pedepselor aplicate acestor inculpaţi şi, în acord cu instanţa de fond, iar pe de altă parte, că pedepsele aplicate şi modalitatea de executare a acestora sunt de natură a realiza scopul acesteia prev. de art. 52 C. pen. ant., „Pedeapsa este o măsură de constrângere şi un mijloc de reeducare a condamnatului. Scopul pedepsei este prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni. Prin executarea pedepsei se urmăreşte formarea unei atitudini corecte faţă de muncă, faţă de ordinea de drept şi faţă de regulile de convieţuire socială”.

Înalta Curte constată că, până la data pronunţării deciziei, martorul M.M. nu a depus la dosar documentele justificative privind combustibilul consumat pentru deplasarea dus-întors la sediul instanţei.

Faţă de cele arătate, în temeiul disp. art. 421 pct. .2 lit. a) C. proc. pen., respectiv, art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., privind soluţiile la judecata în apel, precum şi disp. art. 275 alin. (2) şi (3) C. proc. pen. privind plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, Înalta Curte va dispune în sensul arătat în dispozitiv.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

I. Admite apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Suceava şi de intimaţii inculpaţi A., F., O., S., D.D., E.E., I.I., L.L., O.O., S.S., G., H., C., B., L. şi M. împotriva sentinţei penale nr. 56 din 7 septembrie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Desfiinţează, în parte, sentinţa atacată şi, rejudecând, dispune următoarele:

1. În temeiul art. 396 alin. (6) rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. încetează procesul penal faţă de inculpatul O.O. pentru infracţiunea de folosire în orice mod de informaţii ce nu sunt destinate publicităţii ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informaţii prev. de art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. ant.

2. În temeiul art. 396 alin. (6) rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. încetează procesul penal faţă de inculpatul T.T. pentru infracţiunea de folosire în orice mod de informaţii ce nu sunt destinate publicităţii ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informaţii prev. de art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000.

3. privind pe inc. A.:

- descontopeşte pedeapsa rezultantă în pedepsele componente;

- în temeiul art. 396 alin. (6) rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. încetează procesul penal pentru infracţiunea de folosire în orice mod de informaţii ce nu sunt destinate publicităţii ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informaţii prev. de art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. ant.

- cu reţinerea circumstanţelor atenuante prev. de art. 74 alin. (2) C. pen. ant. reduce cele două pedepse aplicate de câte 6 ani închisoare la două pedepse de câte 2 ani închisoare, respectiv reduce pedeapsa aplicată de 3 ani închisoare la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare;

- menţine pentru cele 3 pedepse cu închisoarea aplicarea pedepselor accesorii;

- conform art. 76 alin. (3) C. pen. ant. înlătură aplicarea pedepselor complementare.

În temeiul art. 33-34 C. pen. ant. contopeşte cele 3 pedepse astfel cum au fost reduse şi aplică pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.

În temeiul art. 86¹C. pen. ant., art. 5 C. pen., dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată inculpatului pe durata unui termen de încercare de 5 (cinci) ani calculat potrivit art. 86²C. pen. din 1969.

În temeiul art. 86³ alin. (1) lit. a) - d) C. pen. din 1969, art. 5 C. pen., stabileşte ca inculpatul, pe durata termenului de încercare, să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Suceava, desemnat cu supravegherea sa, la datele fixate de către această instituţie;

- să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.

Datele de la lit. b) - d) urmează să fie comunicate Serviciului de Probaţiune Suceava.

În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen. ant., art. 5 C. pen., dispune suspendarea executării pedepselor accesorii aplicate inculpatului pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale.

Atrage atenţia inculpatului asupra disp. art. 86⁴ C. pen. ant. privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere în cazul săvârşirii unei infracţiuni sau a nerespectării măsurilor de supraveghere impuse de instanţă.

4. privind pe inc. N.:

- descontopeşte pedeapsa rezultantă în pedepsele componente;

- cu reţinerea circumstanţelor atenuante prev. de art. 74 alin. (2) C. pen. ant. reduce cele 3 pedepse aplicate de 4 ani închisoare, 5 ani închisoare şi, respectiv, de 3 ani închisoare la pedepsele de: 2 ani închisoare, 2 ani închisoare şi, respectiv, de 1 an şi 6 luni închisoare;

- menţine pentru cele 3 pedepse cu închisoarea aplicarea pedepselor accesorii;

- conform art. 76 alin. (3) C. pen. ant. înlătură aplicarea pedepselor complementare.

În temeiul art. 33-34 C. pen. ant. contopeşte cele 3 pedepse astfel cum au fost reduse şi aplică pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.

În temeiul art. 86¹C. pen. ant., art. 5 C. pen., dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată inculpatului pe durata unui termen de încercare de 4 (patru) ani calculat potrivit art. 86²C. pen. din 1969.

În temeiul art. 86³ alin. (1) lit. a) - d) C. pen. din 1969, art. 5 C. pen., stabileşte ca inculpatul, pe durata termenului de încercare, să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Suceava, desemnat cu supravegherea sa, la datele fixate de către această instituţie;

- să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.

Datele de la lit. b) - d) urmează să fie comunicate Serviciului de Probaţiune Suceava.

5. privind pe inc. O.:

- descontopeşte pedeapsa rezultantă în pedepsele componente;

- cu reţinerea circumstanţelor atenuante prev. de art. 74 alin. (2) C. pen. ant. reduce cele 3 pedepse aplicate de 3 ani închisoare, 5 ani închisoare şi, respectiv, de 3 ani închisoare la pedepsele de: 2 ani închisoare, 2 ani închisoare şi, respectiv, de 1 an şi 6 luni închisoare;

- menţine pentru cele 3 pedepse cu închisoarea aplicarea pedepselor accesorii;

- conform art. 76 alin. (3) C. pen. ant. înlătură aplicarea pedepselor complementare.

În temeiul art. 33-34 C. pen. ant. contopeşte cele 3 pedepse astfel cum au fost reduse şi aplică pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.

În temeiul art. 86¹C. pen. ant., art. 5 C. pen., dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată inculpatului pe durata unui termen de încercare de 4 (patru) ani calculat potrivit art. 86²C. pen. din 1969.

În temeiul art. 86³ alin. (1) lit. a) - d) C. pen. din 1969, art. 5 C. pen., stabileşte ca inculpatul, pe durata termenului de încercare, să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Suceava, desemnat cu supravegherea sa, la datele fixate de către această instituţie;

- să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.

Datele de la lit. b) - d) urmează să fie comunicate Serviciului de Probaţiune Suceava.

6. privind pe inc. S.:

- descontopeşte pedeapsa rezultantă în pedepsele componente;

- cu reţinerea circumstanţelor atenuante prev. de art. 74 alin. (2) C. pen. ant. reduce cele 2 pedepse aplicate de 4 ani închisoare şi respectiv, de 5 ani închisoare la 2 pedepse de: 2 ani închisoare şi, respectiv, de 2 ani închisoare;

- menţine pentru cele 2 pedepse cu închisoarea aplicarea pedepselor accesorii;

- conform art. 76 alin. (3) C. pen. ant. înlătură aplicarea pedepselor complementare;

În temeiul art. 33-34 C. pen. ant. contopeşte cele 2 pedepse astfel cum au fost reduse şi aplică pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.

În temeiul art. 86¹C. pen. ant., art. 5 C. pen., dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată inculpatului pe durata unui termen de încercare de 4 (patru) ani calculat potrivit art. 86²C. pen. din 1969.

În temeiul art. 86³ alin. (1) lit. a) - d) C. pen. din 1969, art. 5 C. pen., stabileşte ca inculpatul, pe durata termenului de încercare, să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Arad, desemnat cu supravegherea sa, la datele fixate de către această instituţie;

- să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.

Datele de la lit. b) - d) urmează să fie comunicate Serviciului de Probaţiune Arad.

7. privind pe inc. D.D.:

- descontopeşte pedeapsa rezultantă în pedepsele componente;

- cu reţinerea circumstanţelor atenuante prev. de art. 74 alin. (2) C. pen. ant. reduce cele 2 pedepse aplicate de 3 ani închisoare şi, respectiv, de 3 ani închisoare la 2 pedepse de: 2 ani închisoare şi, respectiv, de 1 an şi 6 luni închisoare;

- menţine pentru cele 2 pedepse cu închisoarea aplicarea pedepselor accesorii;

- conform art. 76 alin. (3) C. pen. ant. înlătură aplicarea pedepselor complementare.

În temeiul art. 33-34 C. pen. ant. contopeşte cele 2 pedepse astfel cum au fost reduse şi aplică pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.

În temeiul art. 81 C. pen. ant. suspendă condiţionat executarea pedepsei de 2 ani închisoare aplicată inculpatului pe o durată de 4 ani, termen de încercare stabilit în condiţiile art. 82 C. pen. ant.

Atrage atenţia inculpatului asupra prevederilor art. 83 C. pen. ant. privind revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei în cazul săvârşirii unei infracţiuni.

În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen. ant., art. 5 C. pen. suspendă executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei principale.

8. privind pe inc. E.E.:

- descontopeşte pedeapsa rezultantă în pedepsele componente;

- cu reţinerea circumstanţelor atenuante prev. de art. 74 alin. (2) C. pen. ant. reduce cele 2 pedepse aplicate de 3 ani închisoare şi, respectiv, de 3 ani închisoare la 2 pedepse de 2 ani închisoare şi, respectiv, de 1 an şi 6 luni închisoare;

- menţine pentru cele 2 pedepse cu închisoarea aplicarea pedepselor accesorii;

- conform art. 76 alin. (3) C. pen. ant. înlătură aplicarea pedepselor complementare;

În temeiul art. 33-34 C. pen. ant. contopeşte cele 2 pedepse astfel cum au fost reduse şi aplică pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.

Atrage atenţia inculpatului asupra prevederilor art. 83 C. pen. ant. privind revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei în cazul săvârşirii unei infracţiuni.

În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen. ant., art. 5 C. pen. suspendă executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei principale.

9. privind pe inc. I.I.:

- descontopeşte pedeapsa rezultantă în pedepsele componente

- cu reţinerea circumstanţelor atenuante prev. de art. 74 alin. (2) C. pen. ant. reduce pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată inculpatului la pedeapsa de 1 an închisoare;

- menţine aplicarea pedepselor accesorii;

În temeiul art. 81 C. pen. ant. suspendă condiţionat executarea pedepsei de 1 an închisoare aplicată inculpatului pe o durată de 3 ani, termen de încercare stabilit în condiţiile art. 82 C. pen. ant.

Atrage atenţia inculpatului asupra prevederilor art. 83 C. pen. ant. privind revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei în cazul săvârşirii unei infracţiuni.

În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen. ant., art. 5 C. pen. suspendă executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei principale.

10. privind pe inc. L.L.:

- descontopeşte pedeapsa rezultantă în pedepsele componente;

- cu reţinerea circumstanţelor atenuante prev. de art. 74 alin. (2) C. pen. ant. reduce pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată inculpatului la pedeapsa de 1 an şi 3 luni închisoare;

- menţine aplicarea pedepselor accesorii;

În temeiul art. 81 C. pen. ant. suspendă condiţionat executarea pedepsei de 1 an şi 3 luni închisoare aplicată inculpatului pe o durată de 3 ani şi 3 luni, termen de încercare stabilit în condiţiile art. 82 C. pen. ant.;

Atrage atenţia inculpatului asupra prevederilor art. 83 C. pen. ant. privind revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei în cazul săvârşirii unei infracţiuni.

În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen. ant., art. 5 C. pen. suspendă executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei principale.

11. privind pe inc. S.S.:

- descontopeşte pedeapsa rezultantă în pedepsele componente;

- cu reţinerea circumstanţelor atenuante prev. de art. 74 alin. (2) C. pen. ant. reduce celelalte cele 2 pedepse aplicate de 3 ani închisoare şi, respectiv, de 3 ani închisoare la 2 pedepse de 1 an şi 6 luni închisoare şi, respectiv, de 1 an şi 6 luni închisoare;

- menţine pentru cele 2 pedepse cu închisoarea aplicarea pedepselor accesorii;

- conform art. 76 alin. (3) C. pen. ant. înlătură aplicarea pedepselor complementare;

În temeiul art. 33-34 C. pen. ant. contopeşte cele 2 pedepse astfel cum au fost reduse şi aplică pedeapsa cea mai grea de 1 an şi 6 luni închisoare.

În temeiul art. 81 C. pen. ant. suspendă condiţionat executarea pedepsei de 1 an şi 6 luni închisoare aplicată inculpatului pe o durată de 3 ani şi 6 luni, termen de încercare stabilit în condiţiile art. 82 C. pen. ant.

Atrage atenţia inculpatului asupra prevederilor art. 83 C. pen. ant. privind revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei în cazul săvârşirii unei infracţiuni.

În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen. ant., art. 5 C. pen. suspendă executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei principale.

12. privind pe inc. G.:

- descontopeşte pedeapsa rezultantă în pedepsele componente;

- cu reţinerea circumstanţelor atenuante prev. de art. 74 alin. (2) C. pen. ant. reduce cele 3 pedepse aplicate de 5 ani închisoare, 4 ani închisoare şi, respectiv, de 3 ani închisoare, la 3 pedepse de 2 ani închisoare, 2 ani închisoare şi, respectiv, de 5 luni închisoare.

- menţine pentru cele 3 pedepse cu închisoarea aplicarea pedepselor accesorii;

- conform art. 76 alin. (3) C. pen. ant. înlătură aplicarea pedepselor complementare;

În temeiul art. 33-34 C. pen. ant. contopeşte cele 3 pedepse astfel cum au fost reduse şi aplică pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.

În temeiul art. 86¹C. pen. ant., art. 5 C. pen., dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată inculpatei pe durata unui termen de încercare de 6 (şase) ani calculat potrivit art. 86²C. pen. din 1969.

În temeiul art. 86³ alin. (1) lit. a) - d) C. pen. ant., art. 5 C. pen., stabileşte ca inculpata, pe durata termenului de încercare, să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Botoşani, desemnat cu supravegherea sa, la datele fixate de către această instituţie;

- să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.

Datele de la lit. b) - d) urmează să fie comunicate Serviciului de Probaţiune Botoşani.

În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen. ant., art. 5 C. pen., dispune suspendarea executării pedepselor accesorii aplicate inculpatei pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale.

13. privind pe inc. H.:

- descontopeşte pedeapsa rezultantă în pedepsele componente

- cu menţinerea circumstanţelor atenuante prev. de art. 74 alin. (2) C. pen. ant. reduce cele 2 pedepse aplicate de 3 ani şi 6 luni închisoare şi, respectiv, de 2 ani şi 6 luni închisoare, la 2 pedepse de câte 2 ani închisoare;

- menţine pentru cele 2 pedepse cu închisoarea aplicarea pedepselor accesorii;

- conform art. 76 alin. (3) C. pen. ant. înlătură aplicarea pedepselor complementare;

În temeiul art. 33-34 C. pen. ant. contopeşte cele 2 pedepse astfel cum au fost reduse şi aplică pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.

În temeiul art. 86¹C. pen. ant., art. 5 C. pen., dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată inculpatei pe durata unui termen de încercare de 4 (patru) ani calculat potrivit art. 86²C. pen. din 1969.

În temeiul art. 86³ alin. (1) lit. a) - d) C. pen. ant., art. 5 C. pen., stabileşte ca inculpata, pe durata termenului de încercare, să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Botoşani, desemnat cu supravegherea sa, la datele fixate de către această instituţie;

- să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.

Datele de la lit. b) - d) urmează să fie comunicate Serviciului de Probaţiune Botoşani.

Înlătură dispoziţia de achitare a inculpatei H. pentru infracţiunea prev. de art. 255 C. pen. ant. rap. la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 constatând că prin rechizitoriu s-a dispus soluţia de scoatere de sub urmărire penală în temeiul art. 11 rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen.

14. privind pe inc. C.:

- descontopeşte pedeapsa rezultantă în pedepsele componente;

- cu menţinerea circumstanţelor atenuante prev. de art. 74 alin. (2) C. pen. ant. reduce cele 2 pedepse aplicate de 3 ani închisoare şi, respectiv, de 2 ani închisoare, la 2 pedepse de câte 1 an şi 2 luni închisoare;

- menţine pentru cele 2 pedepse cu închisoarea aplicarea pedepselor accesorii;

- conform art. 76 alin. (3) C. pen. ant. înlătură aplicarea pedepselor complementare;

În temeiul art. 33-34 C. pen. ant. contopeşte cele 2 pedepse astfel cum au fost reduse şi aplică pedeapsa cea mai grea de 1 an şi 2 luni închisoare.

În temeiul art. 81 C. pen. ant. suspendă condiţionat executarea pedepsei de 1 an şi 2 luni închisoare aplicată inculpatei pe o durată de 3 ani şi 2 luni, termen de încercare stabilit în condiţiile art. 82 C. pen. ant.

Atrage atenţia inculpatei asupra prevederilor art. 83 C. pen. ant. privind revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei în cazul săvârşirii unei infracţiuni.

În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen. ant., art. 5 C. pen. suspendă executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei principale.

15. privind pe inc. B.:

- descontopeşte pedeapsa rezultantă în pedepsele componente;

- menţine pentru cele 2 pedepse cu închisoarea aplicarea pedepselor accesorii;

- conform art. 76 alin. (3) C. pen. ant. înlătură aplicarea pedepselor complementare;

În temeiul art. 33-34 C. pen. ant. contopeşte cele 2 pedepse astfel cum au fost reduse şi aplică pedeapsa cea mai grea de 1 an şi 2 luni închisoare.

Atrage atenţia inculpatei asupra prevederilor art. 83 C. pen. ant. privind revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei în cazul săvârşirii unei infracţiuni.

În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen. ant., art. 5 C. pen. suspendă executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei principale.

16. privind pe inc. L.:

- descontopeşte pedeapsa rezultantă în pedepsele componente;

- cu menţinerea circumstanţelor atenuante prev. de art. 74 alin. (2) C. pen. ant. reduce cele 2 pedepse aplicate de 3 ani închisoare şi, respectiv, de 2 ani şi 6 luni închisoare, la 2 pedepse de câte 1 an închisoare;

- menţine pentru cele 2 pedepse cu închisoarea aplicarea pedepselor accesorii;

- conform art. 76 alin. (3) C. pen. ant. înlătură aplicarea pedepselor complementare.

În temeiul art. 33-34 C. pen. ant. contopeşte cele 2 pedepse astfel cum au fost reduse şi aplică pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare.

Atrage atenţia inculpatului asupra prevederilor art. 83 C. pen. ant. privind revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei în cazul săvârşirii unei infracţiuni.

În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen. ant., art. 5 C. pen. suspendă executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei principale.

17. privind pe inc. M.:

- descontopeşte pedeapsa rezultantă în pedepsele componente;

- menţine pentru cele 2 pedepse cu închisoarea aplicarea pedepselor accesorii;

- conform art. 76 alin. (3) C. pen. ant. înlătură aplicarea pedepselor complementare.

În temeiul art. 33-34 C. pen. ant. contopeşte cele 2 pedepse astfel cum au fost reduse şi aplică pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare.

Atrage atenţia inculpatului asupra prevederilor art. 83 C. pen. ant. privind revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei în cazul săvârşirii unei infracţiuni.

În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen. ant., art. 5 C. pen. suspendă executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei principale.

II. Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate care nu sunt contrare prezentei decizii.

III. Cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea apelurilor declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Suceava şi de intimaţii inculpaţi A., F., O., S., D.D., E.E., I.I., L.L., O.O., S.S., G., H., C., B., L. şi M. rămân în sarcina statului.

Onorariul parţial al apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru inculpaţii A., F., O., S., G., D.D., E.E., L.L., S.S., H., C., B., J. şi Moldovanu (fostă Băncescu)Angela în sumă de câte 130 lei se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei.

Onorariul apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru inculpaţii I.I., O.O., L., M., T.T. şi I. în sumă de câte 520 lei se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei.

IV. Respinge ca nefondate apelurile declarate de inculpaţii K., F.F., G.G., H.H. şi U.U.

Obligă inculpaţii K., F.F., G.G. la plata sumei de câte 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parţial al apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru inculpaţii K., F.F., G.G. în cuantum de câte 130 lei se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei.

Obligă inculpaţii H.H. şi U.U. la plata sumei de câte 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru inculpaţii H.H. şi U.U. în sumă de câte 520 lei se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei.

V. Constată că martorul M.M. nu a depus la dosar documentele justificative privind combustibilul consumat pentru deplasarea dus-întors la sediul instanţei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 10 ianuarie 2017.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a României

scj