Decizia nr. 643/2017
Asupra conflictului negativ de competență de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târnăveni la data de 29.11.2016, sub nr. x/323/2016, Biroul Executorului Judecătoresc A. a solicitat încuviințarea executării silite la cererea creditorului B. Bank SA împotriva debitorului C., în calitate de garant fidejusor al SC D. SRL, în temeiul titlului executoriu reprezentat de contractul de credit în descoperit de cont (nano overdraft) nr. 735 din 03 iunie 2015.
Prin încheierea civilă nr. 910/C din 06.12.2016, Judecătoria Târnăveni a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a prezentei cauze în favoarea Judecătoriei sectorului 1 București.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut, în esență, în raport de dispozițiile art. 132 alin. (1), art. 529 alin. (1) și art. 651 alin. (1) C. proc. civ., că nu este competentă, raportat la sediul debitorului, situat în Ungaria, Debrecen, acesta nefiind în raza de competență a Judecătoriei Târnăveni, și nu este competentă nici în ceea ce privește sediul creditorului, situat în București, sector 1. Astfel, în cauza dedusă judecății, întrucât domiciliul debitorului nu se afla în țară, devin incidente prevederile art. 651 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., potrivit cărora dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în țară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului. În speța de față, sediul creditorului se află în circumscripția Judecătoriei sectorului 1 București.
Prin sentința civilă nr. 23163 din data de 16 decembrie 2016, Judecătoria sectorului 1 București a declinat, la rândul său, competența de soluționare a cererii în favoarea Judecătoriei Gheorghieni.
Pentru a hotărî astfel, Judecătoria sectorului 1 București a reținut că, potrivit mențiunilor din cererea de executare silită formulată de creditoarea B. Bank SA și a titlurile executorii depuse la dosarul cauzei, reiese că are calitate de debitor principal SC D. SRL, cu sediul în Gheorgheni, jud. Harghita, iar debitorul C. (cu domiciliul în Ungaria), în contradictoriu cu care s-a formulat prezenta cerere, are calitatea de garant fidejusor.
Conform art. 112 alin. (1) C. proc. civ., cererea de chemare în judecată a mai multor pârâți poate fi introdusă la instanța competentă pentru oricare dintre aceștia; în cazul în care printre pârâți sunt și obligați accesoriu, cererea se introduce la instanța competentă pentru oricare dintre debitorii principali.
Prin urmare, față de normele legale mai sus menționate, competentă să soluționeze prezenta cerere este Judecătoria Gheorgheni, în a cărei circumscripție are sediul debitorul principal SC D. SRL, împrejurare de natură a determina instanța de executare ca fiind Judecătoria Gheorgheni, fără ca domiciliul debitorului accesoriu sau sediul creditorului să constituie criterii pentru determinarea instanței de executare competentă teritorial.
Prin sentința civilă nr. 13913 din data de 31 ianuarie 2017, Judecătoria Gheorghieni a declinat, la rândul său, competența de soluționare a cererii în favoarea Judecătoriei sectorului 1 București, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a trimis dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului de competență, pe calea regulatorului de competență.
Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Gheorghieni, a reținut, în esență, că prin cererea formulată, B.E.J. A. a solicitat încuviințarea executării silite a debitorului C., în calitate de garant fidejusor al SC D. SRL.
Debitorul C. are domiciliul în Ungaria, iar creditoarea B. Bank SA în București, sectorul 1.
La solicitarea instanței executorul judecătoresc a precizat că prin prezenta cerere solicită încuviințarea executării silite doar în ceea ce îl privește pe debitorul C.
Mai mult, s-a reținut că prin încheierea nr. 2063 din 08.12,2016. pronunțată de Judecătoria Gbeorgheni în Dosarul nr. x/234/2016 instanța a încuviințat executarea silită împotriva debitoarei SC D. SRL în temeiul aceluiași titlu executoriu.
Astfel, având în vedere că cererea de încuviințare a executării silite privește doar pe debitorul C., care are domiciliul în Ungaria, faptul că sediul creditoarei se află în sectorul 1 București, precum și dispozițiile art. 651 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., s-a reținut că Judecătoriei sectorului 1 București îi aparține competența să judece prezenta cauză.
Asupra conflictului negativ de competență ivit, Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târnăveni la data de 29.11.2016, sub nr. x/323/2016, Biroul Executorului Judecătoresc A. a solicitat încuviințarea executării silite la cererea creditorului B. Bank SA împotriva debitorului C., în calitate de garant fidejusor al SC D. SRL, în temeiul titlului executoriu reprezentat de contractul de credit în descoperit de cont (nano overdraft) nr. 735 din 03 iunie 2015.
Acest contract de credit a fost încheiat între creditând SC B. Bank SA, debitorul SC D. SRL, cu sediul în cu sediul în Gheorgheni, jud. Harghita, în calitate de împrumutat și garant, și fidejusorul C., domiciliat în Ungaria, Debrecen, iar, prin cererea de executare silită formulată la data de 29.11.2016, creditoarea a solicitat punerea în executare silită a titlului executoriu împotriva fidejusorului C.
Dispozițiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ. prevăd că există conflict negativ de competență atunci când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanță învestită își declină la rândul său competența în favoarea uneia dintre instanțele care anterior s-au declarat neeompetente.
Înalta Curte reține că cele două instanțe, Judecătoria sectorului 1 și Judecătoria Gheorghieni și-au declinat reciproc competența de soluționare a prezentei cauze, având ca obiect încuviințarea executării silite, cerere formulată de Biroul Executorului Judecătoresc A., la solicitarea creditoarei B. Bank SA împotriva persoanei fizice C., care are calitatea de fidejusor în contractul de credit.
Astfel, din contractul de credit în descoperit de cont nr. 735 din 3 iunie 2015 rezultă că debitor principal este SC D. SRL, iar C. este debitor garant fidejusor care și-a asumat prin același contract obligația de a plăti în mod solidar și indivizibil suma împrumutată în cazul în care SC D. SRL nu rambursează debitul și dobânzile scadente, renunțând la beneficiile de diviziune și discuțiune.
Din perspectiva fazei executării silite, debitorul poate fi reprezentat atât de împrumutat, cât și de garant, așadar nu numai de debitorul din raportul obligațional.
În acest sens sunt dispozițiile art. 645 alin. (1) C. proc. civ., care dispun că: „sunt părți în procedura de executare silită, creditorul și debitorul” și cele ale art. 648 alin. (1) din același act normativ, potrivit cărora „creditorul, în condițiile legii, poate urmări, în limita creanței și a accesoriilor acesteia, concomitent, sau, după caz, separat, și bunurile terților care au garantat plata datoriilor debitorului. În acest caz, dispozițiile privitoare la drepturile și obligațiile debitorului se aplică în mod corespunzător și terților garanți, în afară de cazul în care prin lege se dispune altfel.”
Se reține că cererea de încuviințare a executării silite este formulată separat, împotriva debitorului C., nefiind astfel incidente prevederile art. 112 alin. (1) C. proc. civ.
Din această perspectivă, Înalta Curte reține că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 651 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora: „Instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în țară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în țară, judecătoria în a cărei circumscripție se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor”; alin. (3) al aceluiași text legal prevede că „Instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite (...)”.
Din perspectiva textelor de lege sus-menționate, competența de soluționare a unei cereri privind încuviințarea executării silite, cum este cazul în speța de față, aparține judecătoriei în a cărei circumscripție se află, Ia data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului B. Bank SA, având în vedere că domiciliul debitorului nu este situat pe teritoriul României.
În raport de textul legal indicat și având în vedere că domiciliul persoanei fizice executată silit, C., în calitate de fidejusor, este în Debrecen, Ungaria, iar sediul creditoarei se află în circumscripția Judecătoriei sectorului 1, se constată că aceasta este instanța competentă teritorial să soluționeze cauza dedusă judecății.
În consecință, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) raportat la art. 651 alin. (1) teza a Il-a C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cererii de încuviințare a executării silite în favoarea Judecătoriei sectorului 1 București.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 1 București, secția civilă.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 31 martie 2017.