Decizia nr. 661/2017
Asupra cauzei de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 16 ianuarie 2017 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, revizuentul A., în nume propriu și în calitate de mandatar al revizuentei B. a solicitat, în temeiul dispozițiilor art. 509 pct. 8 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., revizuirea deciziei civile nr. 950 din 12 decembrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, că fiind contradictorie cu decizia civilă nr. 3464 din 13.11.2013, pronunțată de Curtea de Apel Pitești în Dosarul nr. x/46/2012*. Prin aceeași cerere, s-a solicitat revizuirea deciziei civile nr. 950 din 12 decembrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civiiă, în temeiul dispozițiilor art. 509 pct. 5 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ.
În susținerea cererii, revizuenții au arătat următoarele:
Contrarietatea deciziei civile nr. 950 din 12 decembrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, cu decizia civilă nr. 3464 din 13.11.2013, pronunțată de Curtea de Apel Pitești în Dosarul nr. x/46/2012* provine din încadrarea diferită în zonă și în categoria de folosință a imobilului în litigiu. Astfel, în decizia Curții de Apel Pitești este menționat că terenul în litigiu se află pe teritoriul comunei Călinești, punctul Văleni, și se încadrează în categoria de folosință intravilan curți construcții, zona A, iar în decizia Curții de Apel București, este menționat că imobilul în litigiu este situat în satul Vrănești, comuna Călinești, în zona 8, conform grilei notariale. Așadar, datorită acestui fapt, s-a reținut că valoarea pe m.p. a lotului de 1 ha este de 4 lei, iar pentru suprafața de 0,75 ha, valoarea pe mp a fost stabilită la 1 leu, deși cele două loturi sunt alăturate și sunt situate în aceeași zonă în comuna Călinești, punctul Văleni, și se încadrează în categoria de folosință intravilan curți construcții, zona A, aparținând aceluiași moștenitor B.
În motivarea cererii de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 pct. 5 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., revizuenții au arătat că au fost descoperite înscrisuri noi, care nu au putut fi înfățișate instanței la momentul pronunțării deciziei, respectiv adeverința emisă de Comuna Călinești nr. 280 din 10.01.2017, din care reiese că terenul în litigiu se află, încă din anul 2005, conform Planului Urbanistic Zonal al localității Călinești, în intravilan, zona A, categoria de folosință fiind curții construcții, punctul Văleni, la limită de 50 de satul Vrănești.
La termenul de judecată din 05 aprilie 2017, Înalta Curte a rămas în pronunțare asupra excepției necompetenței materiale în soluționarea cererii de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 pct. 5 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., precum și asupra admisibilității cererii de revizuire, întemeiată pe dispozițiile art. 509 pct. 8 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., în raport de dispozițiile art. 513 alin. (3) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ.
În ceea ce privește excepția de necompetență materială în soluționarea cererii de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 pct. 5 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 510 alin. (1) C. proc. civ., „Cererea de revizuire se îndreaptă la instanța care a pronunțat hotărârea a cărei revizuire se cere.”. Alin. (2) al aceluiași articol prevede că „În cazul dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8, cererea de revizuire se va îndrepta la instanța mai mare în grad față de instanța care a dat prima hotărâre. Dacă una dintre instanțele de recurs la care se referă aceste dispoziții este Înalta Curte de Casație și Justiție, cererea de revizuire se va judeca de această instanță”.
Așadar, competența de soluționare a cererilor de revizuire aparține instanței care a pronunțat decizia a cărei revizuire se solicită, mai puțin în situația în care cererea de revizuire este întemeiată pe dispozițiile art. 509 pct. 8 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., când competența aparține instanței mai mare în grad față de instanța care a dat prima hotărâre.
În cauza de față, revizuenții au solicitat, în temeiul prevederilor art. 509 pct. 5 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., revizuirea deciziei civile nr. 950 din 12 decembrie 2016, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, în Dosarul nr. x/3/2016, motivat de faptul ca au fost descoperite înscrisuri noi, care nu au putut fi înfățișate instanței, respectiv adeverința emisă de Comuna Călinești, nr. 280 din 10.01.2017, din care reiese că terenul în litigiu se află din anul 2005, conform Planului Urbanistic Zonal al localității Călinești, în intravilan, zona A, categoria de folosință fiind curții construcții, punctul Văleni, la limită de 50 m de satul Vrănești.
Decizia a cărei revizuire se solicită, în temeiul dispozițiilor art. 509 pct. 5 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., a fost pronunțată de Curtea de Apel București.
Așadar, în aplicarea dispozițiilor legale redate, rezultă că instanța competentă în soluționarea cererii de revizuire, întemeiate pe dispozițiile art. 509 pct. 5 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., a deciziei civile nr. 950 din 12 decembrie 2016, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, în Dosarul nr. x/3/2016, aparține Curții de Apel București, în favoarea căreia Înalta Curte își va declina competența.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte va declina în favoarea Curții de Apel București competența de soluționare a cererii de revizuire formulată de revizuentul A., în nume propriu și în calitate de mandatar al revizuentei B. împotriva deciziei civile nr. 950 din 12 decembrie 2016, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, în Dosarul nr. x/3/2016, întemeiată pe dispozițiile art. 509 pct. 5 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ.
Cu privire la cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 pct. 8 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:
Potrivit art. 513 alin. (3) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază.
Așadar, instanța urmează a examina admisibilitatea cererii de revizuire, din perspectiva îndeplinirii condițiilor art. 509 pct. 8 C. proc. civ.
Conform art. 509 pct. 8 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.
Dispozițiile legale redate reprezintă remediul pentru situația în care se ajunge la încălcarea autorității de lucru judecat prin pronunțarea a două hotărâri contrare.
Pentru a se putea invoca motivul de revizuire prevăzut de dispozițiile art. 509 pct. 8 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiții:
Să fie vorba despre hotărâri definitive contradictorii, să fie vorba de hotărâri pronunțate cu privire la același litigiu, adică să existe triplă identitate de elemente, părți, obiect și cauză, iar în cel de-al doilea proces, să nu fi fost invocată autoritatea de lucru judecat, sau chiar dacă a fost invocată, instanța să fi omis a se pronunțe cu privire la aceasta.
Soluționarea unei cereri de revizuire, întemeiate în drept pe dispozițiiie art. 509 pct. 8 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., presupune ca instanța să verifice strict incidența autorității de lucru judecat a primei hotărâri în raport de hotărârea a cărei revizuire se solicită.
De asemenea, dacă în vechea reglementare procesual civilă s-a apreciat că pentru a opera acest motiv de revizuire, este necesar să existe o contrarietate numai între dispozitivele celor două hotărâri, în actuală reglementare, în raport de dispozițiile art. 430 alin. (2) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., autoritatea de lucru judecat poate privi și considerentele pe care hotărârea judecătorească se sprijină, cu condiția însă ca prin acestea să fie dezlegate în mod contradictoriu aceeași chestiune litigioasă.
În cauza dedusă judecății prin prezenta cerere de revizuire, a fost invocată contrarietatea deciziei civile nr. 950 din 12 decembrie 2016, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, în Dosarul nr. x/3/2016, cu decizia civilă nr. 3464 din 13.11.2013 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/46/2011*.
Analizând conținutul celor două decizii, din perspectiva condițiilor ce se impun a fi îndeplinite pentru a fi incidente dispozițiile art. 509 pct. 8 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:
Prioritar, din conținutul considerentelor deciziei civile nr. 950 din 12.12.2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, se reține că, deși prin cererea, de chemare în judecată ce a făcut obiectul Dosarului nr. x/3/2016, înregistrat pe rolul Tribunalului București, reclamanții au făcut referire la faptul că, anterior, Curtea de Apel Pitești, în Dosarul nr. x/46/2012, s-a pronunțat asupra unor chestiuni care ar fi în măsură să se impună cu autoritate de lucru judecat în judecata cauzei finalizate cu decizia a cărei revizuire se solicită, instanța nu a analizat incidența autorității de lucru judecat.
Din perspectiva îndeplinirii condiției triplei identități de părți, obiect și cauză, se rețin următoarele:
În cauza ce formează obiectul Dosarului nr. x/46/2012 al Curții de Apel Pitești, reclamantul A., în nume propriu și în calitate de procurator pentru B., a chemat în judecată pe pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor București pentru obligarea acesteia la emiterea deciziei pentru stabilirea despăgubirilor ce i se cuvin, conform Hotărârii nr. 647 din 24 octombrie 2002 și Hotărârii nr. 1649 din 15 octombrie 2010 emise de Comisia Județeană Argeș pentru stabilirea drepturilor asupra terenurilor.
Rezultă, deci, că Dosarul nr. x/46/2012 al Curții de Apel Pitești, finalizat cu pronunțarea deciziei civile nr. 3464 din 13.11.2013, s-a purtat între reclamantul A., în nume propriu și în calitate de procurator pentru B., pe de o parte, și pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor București, pe de altă parte, și a avut ca obiect obligația de a face, respectiv obligarea pârâtei la emiterea deciziei pentru stabilirea despăgubirilor ce se cuvin reclamanților, conform Hotărârii nr. 647 din 24 octombrie 2002 și Hotărârii nr. 1649 din 15 octombrie 2010 emise de Comisia Județeană Argeș pentru stabilirea drepturilor asupra terenurilor, acțiunea fiind întemeiată, în drept, pe dispozițiile art. 8 alin. (1), art. 12 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ și pe dispozițiile din cuprinsul Titlului VII din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, așa cum reiese din conținutul cererii de chemare în judecată aflată la Dosarul nr. x/46/2012 al Curții de Apel Pitești.
Pe de altă parte, cauza ce a formulat obiectul Dosarului nr. x/3/2016 al Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, finalizat cu pronunțarea deciziei a cărei revizuire se solicită, s-a purtat între reclamantul A., în nume propriu și în calitate de procurator pentru B., pe de o parte, și pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor București, pe de altă parte, și a avut ca obiect contestație împotriva deciziei de validare compensare parțială nr. 5914 din 29.10.2015 și de invalidare totală nr. 6064 din 29.10.2015, pronunțate de A.N.R.P. în Dosarul nr. x, acțiunea fiind întemeiată pe dispozițiile din Legea nr. 165/2013, ale Legii nr. 10/2001 și cele ale Legii nr. 215/2001.
Privite comparativ, cefe două litigii s-au purtat între aceleași părți, dar obiectul și cauza juridică, prin aceasta din urmă înțelegând scopul urmărit de reclamanți la momentul sesizării instanțelor de judecată, sunt diferite.
Privitor la obiectul celor două litigii, în prima cauză, înregistrată sub nr. x/46/2012 pe rolul Curții de Apel Pitești, obiectul a fost reprezentat de emiterea deciziei de acordare a titlului de despăgubiri în dosarul înregistrat pe rolul Autorității Naționale pentru restituirea proprietăților sub nr. x/FFCC, iar obiectul Dosarului nr. x/3/2016 pe rolul Curții de Apel București a fost reprezentat de anularea deciziilor de compensare nr. 5914 din 29.10.2015, respectiv de invalidare nr. 6064 din 29.01.2015 emise de Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor.
Așadar, se constată că nu există identitate de obiect între cele două litigii.
În ceea ce privește cauza, demersul judiciar întreprins de reclamanți în primul litigiu, acesta a fost generat de împrejurarea că pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor nu a soluționat într-un termen rezonabil Dosarul nr. x/FFCC având ca obiect emiterea deciziei de despăgubiri pentru imobilul în suprafață de 1,75 ha, situat în intravilanul comunei Călinești, jud. Argeș, ca urmare a faptului că prin hotărârea nr. 647 din 24.10.2002 emisă de Comisia Județeană Argeș pentru stabilirea drepturilor asupra terenurilor, a fost dispusă acordarea de despăgubiri pentru imposibilitatea restituirii în natură a imobilului, acțiunea fiind întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ și pe dispozițiile din cuprinsul Titlului VIl din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente.
În cel de al doilea litigiu, finalizat cu decizia a cărei revizuire se solicită, reclamanții s-au adresat instanței de judecată ca urmare a nemulțumirii acestora față de soluția pronunțată de pârâta Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor cuprinsă în decizia de compensare nr. 5914 din 29.01.2015, respectiv în decizia de invalidare nr. 6064 din 29.10.20.15, din perspectiva în care pentru suprafața de 1 ha situat în comuna Călinești, jud. Argeș, au fost acordate 40.000 de puncte, în favoarea reclamantei B., iar pentru suprafața de teren de 0,75 ha situată în aceeași localitate, a fost invalidată măsura acordării de despăgubiri, prin eludarea valorilor menționate în grilele notariale.
Împrejurarea că litigiile au privit, în esență, același imobil, în suprafață totală de 1,75 ha, situat în comuna Călinești, jud. Argeș, și a fost inițiat de aceeași reclamanți, nu reprezintă o condiție suficientă pentru a se putea tranșa asupra îndeplinirii condiției privind tripla identitate de părți, obiect și cauză între cele două litigii, necesară pentru a se reține autoritatea de lucru judecat, și deci a dispozițiilor art. 509 pct. 8 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ.
De altfel, demersul judiciar al reclamanților a fost impus nu numai de nemulțumirea față de conduita pârâtelor și de soluțiile emise de acestea, cât mai ales de legislația în materie care a adus o serie de modificări, prin apariția Legii nr. 165/2013, procesului de acordare a despăgubirilor pentru imobilele preluate în mod abuziv în perioada de referință a Legii nr. 10/2001.
Analizând conținutul cererii, în susținerea motivului de revizuire prevăzut de dispozițiile art. 509 pct. 8 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., revizuenții au invocat faptul că, în mod contrar celor reținute în considerentele deciziei Curții de Apel Pitești, Curtea de Apel București a avut în vedere că imobilului în litigiu este situai în satul Vrănești, comuna Calinești, jud. Argeș, care este situat în zona B.
Or, nu se poate reține existența contrarietății între considerentele celor două hotărâri judecătorești atâta vreme cât prin aceste considerente nu au fost dezlegate chestiuni litigioase.
În fapt, nemulțumirea revizuenților care au determinat exercitarea prezentei, căi de atac a fost determinat de soluția pe care curtea de apel a pronunțat-o cu privire la valoarea de referință avută în vedere la acordarea despăgubirilor pentru terenul în suprafață de 0,75 ha situat în satul Vrănești, comuna Calinești, jud. Argeș.
Or, aceste chestiuni exced motivului de revizuire prevăzut de dispozițiile art. 509 pct. 8 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ.
Legiuitorul a reglementat revizuirea drept o cale extraordinară de atac, cu scopul de a evita situațiile în care sunt pronunțate hotărâri judecătorești oare nu se pot pune concomitent în executare. Analizând admisibilitatea cererii de revizuire și din această perspectivă, se constată că dispozitivele celor două hotărâri nu sunt ireconciliabile, astfel că anularea deciziei civile nr. 950 din 12 decembrie 2016, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, în Dosarul nr. x/3/2016 nu se impune nici sub acest aspect.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte urmează să respingă cererea de revizuire formulată de revizuentul A., în nume propriu și în calitate de mandatar al revizuentei B., împotriva deciziei civile nr. 950 din 12 decembrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, întemeiată pe dispozițiile art. 509 pct. 8 din Legea nr. 434/2010 privind C. proc. civ.
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Declină în favoarea Curții de Apel București competența de soluționare a cererii de revizuire formulată de revizuentul A., în nume propriu și în calitate de mandatar al revizuentei B. împotriva deciziei civile nr. 950 din 12 decembrie 2016, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, în Dosarul nr. x/3/2016, întemeiată pe dispozițiile art. 509 pct. 5 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ.
Respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul A., în nume propriu și în calitate de mandatar al revizuentei B. împotriva deciziei civile nr. 950 din 12 decembrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, întemeiată pe dispozițiile art. 509 pct. 8 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ.
Fără cale de atac în ceea ce privește soluția de declinare a cererii de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 pct. 5 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ.
Cu recurs, în termen de 30 de zile de la comunicare, în raport de dispozițiile art. 513 alin. (6) teza a II-a din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., care se va depune la Înalta Curte de Casație și Justiție, în ceea ce privește soluția cu privire la cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 pct. 8 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ.
Decizia se va comunica părților, conform dispozițiilor art. 427 alin. (1) din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedura civilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 05 aprilie 2017.