Decizia nr. 456/2017
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Tribunalului Specializat Cluj, reclamanta A. a chemat în judecată pârâtele B. SA și Agenția B. Dorobanților și a solicitat instanței constatarea caracterului abuziv și pe cale de consecință a nulității absolute, să se dispună înlăturarea clauzei inserate la art. 6.1 privind comisionul de acordare credit și art. 6.3 privind comisionul de administrare din Contractul de credit din 6 septembrie 2007.
În subsidiar, a solicitat să se dispună reducerea comisionului de administrare la nivelul maxim perceput de B. SA și anume 9,9 RON/lună.
De asemenea, a solicitat să se constate caracterul abuziv și pe cale de consecință nulitatea absolută și să se dispună modificarea art. 4.3 din contractul de credit, în sensul că, ulterior primului an al perioadei contractuale, dobânda curentă va rămâne fixă, și anume 3,9%. De asemenea, să fie obligate pârâtele ca ulterior primului an de creditare și până la finele perioadei contractuale, să calculeze dobânda în funcție de procentul fix de 3,9%, să fie obligată pârâtele la restituirea sumelor reprezentând diferența de dobândă dintre cea percepută de bancă și cea efectiv datorată de reclamantă, începând cu luna octombrie 2008 și până la emiterea noului grafic de rambursare, să fie obligate pârâtele la restituirea sumei de 2.734,33 CHF reprezentând comision de procesare, să fie obligate pârâtele la restituirea sumelor percepute cu titlu de comision de administrare de la semnarea contractului de credit și până la momentul excluderii acestuia din contract, obligarea pârâtelor la stabilizarea cursului de schimb CHF leu de la momentul semnării contractului, curs care să fie valabil pe toată perioada derulării contractului.
La data de 5 martie 2015, reclamanta a modificat cererea de chemare în judecată și a solicitat să se constate caracterul abuziv al clauzelor inserate la art. C.2.6, C.3.1. parag. 5, art. C.3.2. ultimul parag., să se dispună modificarea art. 5.1 din contractul de credit în sensul că orice plată efectuată de împrumutat în baza prezentului contract se va face în moneda leu, respectiv a art. C.3.1 primul parag. din condițiile generale în sensul că rambursarea facilității de credit se va efectua în moneda leu, să se dispună conversia monedei creditului din CHF în lei, obligarea pârâtei la restituirea diferenței dintre ratele achitate și ratele calculate în funcție de cursul valutar de la momentul semnării contractului, precum și obligarea pârâtelor la plata dobânzii legale aferente sumelor solicitate.
Prin Sentința civilă nr. 2.935 din 3 noiembrie 2015 pronunțată în Dosarul nr. x/211/2014 al Tribunalului Specializat Cluj s-a respins excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâta B. SA.
S-a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată și precizată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâta B. SA și s-a constatat caracterul abuziv și, pe cale de consecință, nulitatea următoarelor clauze din Contractul de credit din 6 septembrie 2007 încheiat de reclamanta A. cu pârâta B. SA: art. 6.1 care vizează comisionul de procesare, art. 6.3 care vizează comisionul de administrare, art. 4.3 care permite băncii să modifice valoarea dobânzii revizuibile în funcție de evoluția pieței financiare sau de politică de credite a băncii, urmând să aducă la cunoștința împrumutatului noua rată a dobânzii în modalitățile menționate în "Condițiile generale de derulare a operațiunilor bancare", precum și art. C.2.6 din Condițiile generale de derulare a operațiunilor bancare, având ca obiect "Situații neprevăzute. Nedisponibilitatea monedei facilității. Costuri majorate" și art. C.3.1, parag. 5 din aceleași condiții generale.
A fost obligată pârâta să restituie reclamantei suma de 2.734,33 CHF cu titlu de comision de procesare, suma încasată cu titlu de comision de administrare în baza contractului, precum și dobânda încasată peste valoarea de 3,9% pe an, începând cu data de 12 octombrie 2008, inclusiv, și până la emiterea unui nou grafic de rambursare, sau echivalentul în lei al acestor sume la data efectuării plății, precum și dobânda legală aferentă sumelor datorate, începând cu data de 16 septembrie 2014 și până la data plății.
Au fost respinse cererile având ca obiect constatarea caracterului abuziv al următoarelor clauze: art. 4.3 prima teză și art. 5.1 din contractul de credit, art. C.3.1 -primul parag. și art. C.3.2 - ultimul parag. din condițiile generale, precum și cererile având ca obiect stabilirea cuantumului dobânzii, stabilizarea cursului de schimb valutar, conversia monedei, restituirea diferenței dintre ratele achitate și cele calculate ca urmare a stabilizării cursului, modificarea art. 5.1 din contractul de credit și a art. C.3.1 primul parag. din condițiile generale de creditare.
S-a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâta Agenția B. Dorobanților și a fost obligată pârâta să achite reclamantei suma de 7.000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta A., solicitând admiterea acestuia cu consecința modificării în parte a hotărârii apelate, în sensul admiterii în întregime a acțiunii introductive; cu obligarea intimatelor la plata în întregime a cheltuielilor de judecată depuse de reclamanta în fața primei instanțe.
Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, prin Decizia civilă nr. 620 din 23 iunie 2016 a admis apelul declarat de reclamanta A. împotriva Sentinței civile nr. 2.935 din 3 noiembrie 2015 pronunțată de Tribunalul Specializat Cluj în Dosarul nr. x/211/2014, pe care a schimbat-o în parte în sensul că a admis în parte acțiunea și în consecință:
A obligat intimata la precizarea clauzei privind dobânda în sensul definirii elementelor componente ale dobânzii și cuantumului acestora: 1,8793 p.p + LIBOR CHF 3M, dobânda neputând fi mai mică de 3,9%. Modalitatea de modificare a dobânzii se va realiza exclusiv în funcție de indicele de referință LIBOR CHF 3M, cu mențiunea că marja băncii este fixă, neputând fi modificată decât prin acordul scris al părților, modificarea dobânzii urmând a se produce, atât în sens crescător, cât și în sens descrescător, în funcție de variațiile indicelui LIBOR, dobânda neputând fi însă mai mică de 3,9%.
A admis cererea privind constatarea caracterului abuziv și nulitatea absolută a art. 5.1 din contract, art. C.3.1 primul parag., art. C.3.2 ultimul parag. din condițiile generale ale contractului și a constatat nulitatea absolută a acestor clauze.
A stabilizat cursul valutar la cursul valabil la data încheierii contractului de credit, acela de 2,0207 RON/1 CHF.
A obligat pârâtele să restituie reclamanților toate sumele achitate în plus, rezultate din diferența de curs valutar dintre cursul valabil la momentul efectuării fiecărei plăți și cursul valabil la data semnării contractului, respectiv 2,0207 RON/1 CHF cu dobânda legală penalizatoare calculată de la data introducerii cererii de chemare în judecată și până la restituirea sumelor de către pârâte, în conformitate cu dispozițiile art. 1 alin. (3) coroborat cu art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 13/2011.
A obligat pârâtele să plătească reclamantei suma de 13.605,28 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.
A menținut restul dispozițiilor.
A respins apelul declarat de pârâta B. SA împotriva Sentinței civile nr. 2.935 din 3 noiembrie 2015 pronunțată de Tribunalul Specializat Cluj în Dosarul nr. x/211/2014.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta SC B. SA.
Recurenta-pârâtă solicită, în conformitate cu disp. art. 483 C. proc. civ., admiterea recursului astfel cum a fost formulat și, în baza disp. art. 497 din C. proc. civ., casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre o nouă judecată instanței de apel care a pronunțat decizia recurată.
Solicită obligarea reclamantei-intimate la plata cheltuielilor de judecată.
Recurenta își întemeiază în drept pretențiile pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 4 și 8 C. proc. civ.
Intimata-reclamantă A. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția de netimbrare a recursului, apreciind că pentru exercitarea căii de atac a recursului este datorată o taxă judiciară de timbru calculată astfel: 100 RON pentru invocarea motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., 50% din taxa datorată la suma contestată în cazul în care se invocă încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, respectiv taxa de timbru trebuia raportată la capetele de cerere contestate și anume contravaloarea comisionului de procesare/acordare credit, contravaloarea comisionului de administrare pentru întreaga perioadă contractuală și diferența cursului valutar la care banca a perceput ratele. De asemenea, a invocat excepția de inadmisibilitate a recursului prin raportare la prevederile art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 raportat la art. 457 alin. (1) C. proc. civ. Intimata-reclamantă arată că valoarea pretențiilor ce formează obiectul acțiunii este inferioară sumei de 1.000.000 RON prevăzută de dispozițiile evocate, astfel încât prezenta cale de atac nu este prevăzută de lege. S-a mai invocat inadmisibilitatea recursului prin raportare la prevederile art. 13 alin. (4) din Legea nr. 193/2000.
În subsidiar, a solicitat respingerea recursului la nefondat.
Recurenta-pârâtă a formulat răspuns la întâmpinare, prin care a susținut că obiectul litigiului are o valoare peste pragul de 1.000.000 RON, prin raportare la capătul 7 al acțiunii, care vizează riscul valutar, evaluat de către recurenta-pârâtă la suma de 560.478,36 RON.
Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, întocmit în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., prin raport constatându-se că recursul nu este admisibil.
Prin încheierea din camera de consiliu din data de 26 ianuarie 2017, în unanimitate, s-a dispus comunicarea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, părților, potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.
Potrivit dovezilor de comunicare, raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a fost comunicat părților la data de 26 ianuarie 2017.
Recurenta-pârâtă B. SA a depus punct de vedere privind raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, solicitând respingerea excepției inadmisibilității recursului și pe cale de consecință, admiterea recursului, astfel cum a fost formulat.
De asemenea, prin cererea înregistrată la 13 februarie 2017, recurenta-pârâtă B. SA, în temeiul art. 29 din Legea nr. 47/1992 a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, solicitând sesizarea Curții Constituționale în vederea soluționării excepției invocată și suspendarea judecării prezentei cauze, în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.
Intimata-reclamantă A. a formulat note de ședință cu privire la excepția invocată.
Prin încheierea de ședință din 23 februarie 2017, Înalta Curte, analizând cererea de sesizare a Curții Constituționale, a admis-o și a sesizat Curtea Constituțională cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013; a respins cererea de suspendare a judecării cauzei.
Analizând recursul formulat, Înalta Curte constată că este inadmisibil, pentru următoarele considerente:
Prezentul recurs are ca obiect o decizie, cu caracter definitiv, prin care Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, a admis apelul declarat de reclamanta A., împotriva Sentinței civile nr. 2.935 din 3 noiembrie 2015 pronunțată de Tribunalul Specializat Cluj în Dosarul nr. x/211/2014, pe care a schimbat-o în parte în sensul că a admis în parte acțiunea, fiind respins apelul declarat de pârâta B. SA cu sediul în București, împotriva Sentinței civile nr. 2.935 din 3 noiembrie 2015 pronunțată de Tribunalul Specializat Cluj în Dosarul nr. x/211/2014.
Potrivit art. 98 alin. (1) C. proc. civ. competența se determină după valoarea obiectului cererii arătată în capătul principal de cerere, iar potrivit alin. (2) al aceluiași articol, pentru stabilirea valorii nu se vor avea în vedere accesoriile pretenției principale precum dobânzile, penalitățile, fructele etc.
Art. XVIII din Legea nr. 2/2013 prevede: "(1) Dispozițiile art. 483 alin. (2) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, se aplică proceselor pornite începând cu data de 1 ianuarie 2016.
(2) În procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi și până la data de 31 decembrie 2015, nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) - i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv."
Totodată potrivit dispozițiilor art. 99 alin. (1) C. proc. civ. "Când reclamantul a sesizat instanța cu mai multe capete principale de cerere întemeiate pe fapte ori cauze diferite, competența se stabilește în raport de valoarea sau, după caz, cu natura ori obiectul fiecărei pretenții în parte. Dacă unul dintre capetele de cerere este de competența altei instanțe, instanța sesizată va dispune disjungerea și își va declina în mod corespunzător competența.", iar la alin. (2) "În cazul în care mai multe capete principale de cerere întemeiate pe un titlu comun ori având aceeași cauză sau chiar cauze diferite, dar aflate în strânsă legătură, au fost deduse judecății printr-o unică cerere de chemare în judecată, instanța competentă să le soluționeze se determină ținându-se seama de acea pretenție, care atrage competența unei instanțe de grad mai înalt".
În cauză valoarea pretențiilor contestate este compusă din:
Suma de 184.718,26 CHF, echivalent în lei la cursul valutar de la momentul introducerii acțiunii 674.221,65 RON, reprezentând diferența dintre dobânda percepută de bancă și procentul de 3,9% astfel cum a fost solicitată această sumă prin petitul 4 din acțiune;
Suma de 2.734,33 CHF, echivalent în lei la cursul valutar de la momentul introducerii acțiunii 9.980 RON, reprezentând contravaloarea comisionului de procesare credit astfel cum a fost solicitată această sumă prin petitul 5 din acțiune;
Suma de 28.018,98 CHF, echivalent în lei la cursul valutar de la momentul introducerii acțiunii 102.269,27 RON, reprezentând contravaloarea comisionului de administrare credit astfel cum a fost solicitată această sumă prin petitul 6 din acțiune;
Suma de 560.478,36 RON, reprezentând capătul de cerere vizând stabilizarea cursului valutar, astfel cum a fost evaluată de către recurentă prin raportare la suma totală de achitat din graficul de rambursare și cursul valutar de la data încheierii contractului;
Raportând datele speței la dispozițiile legale evocate, se constată că în cauză obiectul este reprezentat de o acțiune în pretenții, având caracter patrimonial, care cuprinde mai multe capete principale de cerere. Determinarea competenței în această situație se face în funcție de pretenția cea mai mare, care atrage competența unei instanțe de grad mai înalt, care în speța de față este de 674.221,65 RON.
Așadar, decizia ce formează obiectul prezentului recurs nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, hotărârea atacată neînscriindu-se în ipoteza legală reglementată de art. 483 alin. (1) C. proc. civ., în speță fiind operant principiul legalității căii de atac consacrat de art. 457 C. proc. civ., întrucât valoarea litigiului se află sub plafonul prevăzut de lege pentru exercitarea căii de atac a recursului, ceea ce nu atrage competența materială a Înaltei Curți de Casație și Justiție în soluționarea recursului în raport de dispozițiile art. 97 alin. (1) C. proc. civ.
Apărarea formulată de recurenta-pârâtă prin răspunsul la întâmpinare, în combaterea excepției de inadmisibilitate invocată de intimata-reclamantă nu va fi reținută, având în vedere că determinarea competenței materiale nu se face prin adiționarea sumelor solicitate prin capetele principale de cerere, ci în modalitatea menționată.
Așadar, decizia ce formează obiectul prezentului recurs are caracter definitiv de la pronunțarea sa, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, hotărârea recurată neînscriindu-se în ipoteza legală reglementată de art. 483 alin. (1) C. proc. civ. în speță fiind operant principiul legalității căii de atac consacrat de art. 457 C. proc. civ.
Având în vedere aceste considerente, Înalta Curte va respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă B. SA, ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurenta-pârâtă B. SA împotriva Deciziei nr. 620 din 23 iunie 2016 a Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă.
Fără nicio cale de atac.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 martie 2017.
Procesat de GGC - N