Decizia nr. 181/A/2017
Asupra apelurilor de față;
În baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 144/PI din 21 februarie 2017, pronunțată în Dosarul nr. x/59/2016, Curtea de Apel Timișoara, secția penală, a hotărât următoarele:
În baza art. 396 alin. (4) C. proc. pen. raportat la art. 336 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen., a stabilit pedeapsa principală de 8 luni închisoare față de inculpatul A., pentru săvârșirea infracțiunii de „Conducerea unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe”.
În baza art. 83 alin. (1) și art. 84 alin. (1) C. pen., a amânat aplicarea pedepsei principale pe un termen de supraveghere de 2 ani care se calculează de la data rămânerii definitive a prezentei sentințe.
În baza art. 84 alin. (2) și art. 85 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de supraveghere, inculpatului i s-a impus inculpatului să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Timiș, la datele fixate de acesta;
b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;
c) să anunțe Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Timiș, în prealabil, de schimbarea locuinței și de orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea;
d) să comunice Serviciului de probațiune de pe lângă Tribunalul Timiș schimbarea locului de muncă;
e) să comunice Serviciului de probațiune de pe lângă Tribunalul Timiș informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
În baza art. 84 alin. (2) și art. 85 alin. (2) lit. g) C. pen. a impus inculpatului, pe durata termenului de supraveghere, obligația de a nu conduce vehicule pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere.
În baza art. 86 alin. (1) C. pen., s-a dispus ca, pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 85 alin. (1) lit. c)-e) C. pen. să se comunice Serviciului de probațiune Timiș.
În baza art. 86 alin. (2) C. pen., s-a dispus ca verificarea modului de îndeplinire a obligației prevăzute de art. 85 alin. (2) lit. g) C. pen. să se facă de către organele de poliție competente, care vor sesiza Serviciul de probațiune Timiș cu privire la orice încălcare a acesteia.
În baza art. 404 alin. (3) C. proc. pen. și art. 83 alin. (4) C. pen., a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 88 C. pen., atenționându-l asupra conduitei sale viitoare și a consecințelor la care se expune dacă va mai comite infracțiuni sau nu va respecta măsurile de supraveghere ori nu va executa obligațiile ce-i revin pe durata termenului de supraveghere.
În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen. l-a obligat pe inculpat la plata sumei de 600 lei de cheltuieli judiciare avansate de stat în faza de urmărire penală, în procedura de cameră preliminară și la judecata în primă instanță (din care suma de 135,8 lei, reprezentând contravaloarea analizei toxicologice și a trusei standard de prelevare a sângelui, se va vira în contul I.M.L. Timișoara).
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul nr. x/P/2016 emis de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara la data de 09.11.2016 a fost trimis în judecată inculpatul A. pentru săvârșirea infracțiunii de „Conducerea unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe”, prevăzută și pedepsită de art. 336 alin. (1) C. pen.
În fapt s-a reținut prin rechizitoriu că în data de 18.12.2015, în jurul orelor 02:15, inculpatul A., avocat în Baroul Timiș, a condus autoturismul pe str. x din Timișoara, având în aerul expirat o cantitate de 1,05 mg/l alcool pur și o alcoolemie de 2,80 g.‰, fiind depistat de către organele de poliție din cauză că a intrat în coliziune cu soclul unei fântâni arteziene, aflată în mijlocul sensului giratoriu de la intersecția str. x cu bd. y din Timișoara.
S-a mai reținut că inculpatul A., în prezența martorului asistent B., a fost testat cu aparatul etilotest, iar în urma rezultatului indicat de acesta, respectiv 1,05 mg/l, inculpatul a fost condus la Spitalul Clinic Județean Timișoara unde i s-a recoltat o probă biologică de sânge în vederea stabilirii gradului de îmbibație alcoolică, cea de-a doua recoltare fiind refuzată de către inculpat din cauza durerilor produse de accident.
Totodată, s-a mai arătat că potrivit buletinului de analiză toxicologică-alcoolemie nr. 577/A din 21.12.2015 al Institutului de Medicină Legală Timișoara, inculpatul A. a avut la ora 03:10 o alcoolemie de 2,80 g.‰.
Potrivit declarației date în faza de urmărire penală, s-a reținut că inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei, indicând că a băut cu ocazia zilei de naștere a unui prieten, iar în momentul impactului se afla sub influența alcoolului și era singur în mașină.
Se mai arată prin rechizitoriu că, din declarația martorului ocular B., rezultă faptul că acesta a văzut momentul în care mașina condusă de inculpatul A. a intrat în coliziune cu soclul de piatră al fântânii arteziene și îndreptându-se spre mașină spre a vedea ce s-a întâmplat, a remarcat că inculpatul se afla singur în mașină, observând totodată și momentul în care inculpatul a fost testat cu aparatul etilotest de către lucrătorii de poliție sosiți la fața locului.
De asemenea, s-a mai reținut că în cursul cercetărilor a fost audiat și martorul C., membru al echipajului de poliție care s-a deplasat la fața locului, acesta arătând că inculpatul A. era sub influența alcoolului și, fiind la volanul unui autoturism, a intrat în coliziune cu fântâna arteziană aflat la intersecția str. x cu bd. y din Timișoara.
În susținerea situației de fapt, în cuprinsul rechizitoriului s-au indicat următoarele probe: proces-verbal de sesizare din oficiu, proces-verbal de constatare, declarațiile inculpatului A., declarațiile martorilor B. și C., buletin de analiză toxicologică, fișa de cazier judiciar a inculpatului.
Prin încheierea pronunțată la data de 27.12.2016 (definitivă prin necontestare) în Dosarul nr. x/59/2016/a1, în baza art. 346 alin. (1) C. proc. pen., judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul nr. x/P/2016 emis de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara la data de 09.11.2016 privind pe inculpatul A., trimis în judecată în stare de libertate pentru infracțiunea de „Conducerea unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe” prevăzută de art. 336 alin. (1) C. pen., a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și a dispus începerea judecății.
La termenul din 21.02.2017 inculpatul a solicitat să fie judecat în cadrul procedurii abreviate pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, declarând că recunoaște fapta reținută în sarcina sa, cererea acestuia fiind admisă de instanță în temeiul art. 375 alin. (1) raportat la art. 374 alin. (4) C. proc. pen.
Analizând materialul probator administrat în faza de urmărire penală, coroborat cu declarația de recunoaștere a vinovăției dată în faza de judecată, instanța a reținut o situație de fapt identică cu cea expusă în rechizitoriu.
Astfel, a constatat că din examinarea procesului verbal de constatare a infracțiunii flagrante rezultă că în data de 18.12.2015, la ora 02:15, un echipaj de poliție a fost sesizat de către dispecerat în legătură cu producerea unui accident circulație în Timișoara pe str. x, la intersecția cu bd. y. La fața locului a fost găsit autoturismul implicat în accident și identificat conducătorul autoturismului (inculpatul A.). Din cercetările efectuate a rezultat că în timpul deplasării inculpatul a pierdut controlul direcției, iar autoturismul a intrat în coliziune cu soclul de beton al unei fântâni arteziene poziționată la intersecția menționată. Inculpatul a fost testat pentru stabilirea alcoolemiei în aerul expirat (rezultatul fiind de 1,05 mg/l, conform mențiunii imprimată pe suportul de hârtie) și apoi a fost condus la Spitalul Clinic Județean de Urgență Timișoara unde i s-a prelevat o probă de sânge la ora 03:10, însă ce-a de-a doua probă nu a putut fi prelevată deoarece inculpatul a refuzat (aspect consemnat și în procesul-verbal de recoltare).
S-a apreciat că situația de fapt expusă în procesul-verbal este confirmată și de declarațiile martorilor oculari C. și B.
Proba de sânge recoltată la ora 03:10 a fost supusă analizei toxicologice la I.M.L. Timișoara, constatându-se o concentrație de 2,80 g.‰ (conform buletinului de analiză toxicologică nr. 577/A din 21.12.2015).
Potrivit art. 336 alin. (1) C. pen., astfel cum a fost modificat prin Decizia Curții Constituționale nr. 732/2014 (publicată în M. Of. nr. 69/27.01.2015), „conducerea pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge se pedepsește cu închisoare de la unu la 5 ani sau cu amendă”.
În cazul de față, din coroborarea rezultatului analizei toxicologice (2,80 g.‰ la ora 03:10) și a concentrației de alcool în aerul expirat (1,05 mg/l la ora 02:37) instanța a apreciat că la momentul epuizării infracțiunii - apropiat de ora 02:15, inculpatul avea o îmbibație alcoolică care depășea cu mult pragul de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge.
Totodată, s-a constatat că imposibilitatea de prelevare a celei de-a doua probe de sânge s-a datorat exclusiv refuzului inculpatului, iar în lipsa acestei a doua probe nu există posibilitatea unei estimări retroactive a alcoolemiei (conform art. 102 din Ordinul ministrului sănătății nr. 1512/2013, introdus prin Ordinul nr. 277/2015 publicat în M. Of., Partea I, la data de 18.03.2015).
S-a concluzionat că sunt întrunite toate elementele de tipicitate ale infracțiunii descrise anterior, inclusiv cel referitor la gradul de îmbibație alcoolică.
Sub aspectul individualizării sancțiunii s-a reținut că potrivit art. 74 alin. (1) și (2) C. pen. „stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei se face în raport cu gravitatea infracțiunii săvârșite și cu periculozitatea infractorului, care se evaluează după următoarele criterii:
a) împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite;
b) starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită;
c) natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii;
d) motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit;
e) natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului;
f) conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal;
g) nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.
(2) Când pentru infracțiunea săvârșită legea prevede pedepse alternative, se ține seama de criteriile prevăzute în alin. (1) și pentru alegerea uneia dintre acestea”.
S-a considerat că împrejurările faptei comise denotă gravitatea relativ ridicată a infracțiunii și periculozitatea inculpatului în ce privește acest tip de infracțiune (la regimul circulației pe drumurile publice).
Instanța de fond a luat în considerare, în principal, următoarele elemente de fapt: gradul foarte ridicat al îmbibației alcoolice (aproape de 3‰); efectele evidente produse de consumul de alcool asupra coordonării, concentrării și reflexelor inculpatului (datorită stării psihofizice în care se găsea acesta a pierdut controlul direcției și nu a putut ocoli un obstacol de dimensiuni mari cum este o fântână arteziană), riscul concret pe care l-a reprezentat inculpatul pentru siguranța circulației (numai întâmplarea a făcut ca autoturismul inculpatului să nu intre în coliziune cu alte autovehicule sau cu pietoni; faptul că, pe lângă pagubele materiale, și inculpatul, singurul pasager din autoturism, a suferit anumite leziuni), lipsa unei motivații serioase care să poată justifica într-o anumită măsură alegerea inculpatului de a conduce în aceste condiții pe drumurile publice (potrivit propriei declarații acesta a consumat băuturi alcoolice la ziua unui prieten, după care a luat decizia de a conduce autoturismul), împrejurarea că acesta, în calitate de avocat, este un profesionist al dreptului - prin urmare, un bun cunoscător al prevederilor legale în materie. Pe de altă parte ,instanța de fond a avut în vedere lipsa antecedentelor penale, atitudinea sinceră adoptată de inculpat în faza de urmărire penală și în fața instanței și caracterizările pozitive din partea colegilor din cadrul profesiei.
Punând în balanță toate aceste date, i-a aplicat inculpatului pedeapsa închisorii, pe durata minimă prevăzută de textul de incriminare [redusă cu o treime, în conformitate cu dispozițiile art. 396 alin. (10) C. proc. pen.], iar ca formă de individualizare a executării a dispus amânarea aplicării pedepsei - considerând că sunt întrunite toate cerințele legale prevăzute de art. 83 C. pen. Totodată, a apreciat că se impune o interdicție suplimentară [prevăzută de art. 85 alin. (2) lit. g) C. pen.], respectiv obligația de a nu conduce vehicule pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere, pe durata termenului de supraveghere.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara și inculpatul A.
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara a solicitat admiterea apelului formulat, desființarea în parte a sentinței atacate, în sensul de a dispune majorarea și suspendarea sub supraveghere a pedepsei aplicate inculpatului, susținând că o pedeapsă de 8 luni închisoare, cu amânarea executării acesteia, nu este suficientă pentru a se realiza prevenția generală și reeducarea inculpatului, în contextul creșterii accentuate a acestui gen de infracțiuni și având în vedere educația și profesia acestuia.
Inculpatul a solicitat admiterea apelului formulat, desființarea în parte a sentinței atacate, în sensul de a dispune înlăturarea obligației de a nu conduce vehicule pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere, pe durata termenului de supraveghere .
În motivarea apelului, inculpatul a susținut, în esență, că impunerea obligației de a nu conduce vehicule pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere îi afectează cariera profesională.
Examinând apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara și de inculpatul A., raportat la actele dosarului și la criticile formulate, Înalta Curte constată următoarele:
Inculpatul A. a fost condamnat de către Curtea de Apel Timișoara, în baza art. 396 alin. (4) C. proc. pen. raportat la art. 336 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen. la o pedeapsă de 8 luni închisoare, minimul prevăzut de lege, cu amânarea aplicării pedepsei, pentru conducerea pe drumurile publice a unui autoturism, având o îmbibație alcoolică de 2,80 g.‰ și producerea unui accident de circulație soldat cu pagube materiale, în procedura simplificată prevăzută de art. 374 alin. (4) C. proc. pen.
Curtea Constituțională a reținut, prin Decizia nr. 2010/2016, că individualizarea sancțiunilor de drept penal este, pe de o parte, legală - revine legiuitorului, care stabilește normativ pedepsele și celelalte sancțiuni de drept penal, prin fixarea unor limite minime și maxime ale fiecărei pedepse, care să corespundă în abstract importanței valorii sociale ocrotite, iar, pe de altă parte, judiciară - pe care o realizează judecătorul în cadrul limitelor stabilite de lege.
În ceea ce privește individualizarea legală, în raport de infracțiunea reținută în sarcina inculpatului A. se constată că inculpatului i se poate aplica, în mod legal, o pedeapsă cuprinsă între 8 luni și 3 ani și 4 luni închisoare sau amenda.
În ceea ce privește individualizarea judiciară, se reține că, în conformitate cu criteriile generale de individualizare a pedepsei, prevăzute de dispozițiile art. 74 alin. (1) C. pen., stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei se face în raport cu gravitatea infracțiunii săvârșite și cu periculozitatea infractorului, care se evaluează după următoarele criterii:
- împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite;
- starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită;
- natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii;
- motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit;
- natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului;
- conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal;
- nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.
Or, dincolo de starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită de legea penală, ce nu poate fi contestată, cu atât mai mult cu cât inculpatul avea la momentul producerii accidentului o îmbibație alcoolică cu mult peste limita legală și de faptul că, într-adevăr, doar hazardul a făcut ca această faptă să nu producă consecințe mult mai grave, așa cum a reținut și instanța de fond, nu se poate face abstracție de conduita exemplară a inculpatului după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal, care și-a asumat de la bun început consecințele faptei comise și a contribuit la buna desfășurare a procesului penal, atât prin indicarea calității sale de avocat, de natură a atrage competența altei unități de parchet decât cea inițial sesizată, cât și prin declarațiile ce au condus la finalizarea cu celeritate a prezentei cauze. În ceea ce privește nivelul de educație al inculpatului, menționat de parchet ca o justificare pentru majorarea sancțiunii aplicate acestuia, Înalta Curte constată că, într-adevăr cunoștințele juridice pe care inculpatul le deține pot conferi o gravitate sporită faptei sale, însă tot acestea, raportat la conduita ulterioară a inculpatului, conduc la concluzia că acesta înțeles pe deplin consecințele conducerii unui autoturism sub influența băuturilor alcoolice, cu atât mai mult cu cât în urma accidentului a suferit și unele vătămări corporale.
De aceea, Înalta Curte apreciază că instanța de fond a făcut o justă individualizare a pedepsei aplicate inculpatului A., în condițiile în care, deși aceasta reprezintă minimul pedepsei cu închisoarea pe care o putea dispune, putea alege și pedeapsa alternativă a amenzii.
În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, Înalta Curte subliniază că aceasta se dispune raportat la scopul executării pedepsei, așa cum este acesta stabilit prin dispozițiile art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, respectiv prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni și formarea unei atitudini corecte față de ordinea de drept, față de regulile de conviețuire socială și față de muncă, în vederea reintegrării în societate a deținuților sau persoanelor internate.
Or, din datele speței nu rezultă că inculpatul, care nu este cunoscut cu antecedente penale, este o persoană cu potențial criminogen sau că acesta are o atitudine necorespunzătoare față de ordinea de drept, față de regulile de conviețuire socială și față de muncă pentru a executa pedeapsa în regim de detenție, ci această faptă pare, mai degrabă, raportat la datele speței, un incident izolat în conduita inculpatului.
De altfel, nici Ministerul Public nu susține o astfel de soluție, ci propune, ca modalitate de executare, suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei.
Însă, raportat la efectele acestei din urmă modalități de executare, respectiv considerarea ca executată a pedepsei aplicate la expirarea termenului de supraveghere, comparativ cu cele ale amânării aplicării pedepsei, constând în aceea că nu i se mai aplică pedeapsa și nu este supusă niciunei decăderi, interdicții sau incapacități ce ar putea decurge din infracțiunea săvârșită, precum și la faptul că, în cadrul ambelor modalități de executare, inculpatul este supus unor măsuri de supraveghere, la consecințele concrete ale faptei săvârșite, precum și la conduita inculpatului, Înalta Curte constată că, în mod corect, instanța de fond a dispus amânarea aplicării pedepsei de 8 luni închisoare.
Totodată, dat fiind gradul ridicat de alcoolemie cu care inculpatul a înțeles să conducă autoturismul pe drumurile publice și profesia acestuia de avocat, ce îi permitea să aibă reprezentarea că săvârșirea unei astfel de fapte este de natură a atrage o sancțiune penală în ceea ce îl privește, chiar dacă fapta sa nu s-ar fi soldat cu un accident, este esențial ca pe durata termenulului de supraveghere inculpatul să nu conducă vehicule pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere. Faptul că această interdicție îi îngreunează exercitarea profesiei, care, așa cum susține apărarea, implică multe deplasări, nu poate determina Înalta Curte să o înlăture, în contextul în care amânarea executării pedepsei a fost justificată, pe de o parte, și de supravegherea ce poate fi exercitată în privința inculpatului, iar pe de altă parte, o astfel de interdicție nu îi îngrădește dreptul la liberă circulație, inculpatul fiind liber să efectueze toate deplasările necesare, în țară și în străinătate, cu mijloacele de transport în comun sau în alte modalități, singura sa obligație fiind aceea de a nu conduce personal un vehicul.
Inculpatul trebuie să înțeleagă că societatea reprimă fapte de natura celei pe care a săvârșit-o, că acestea sunt de natură a crea o puternică tulburare în rândul opiniei publice, chiar dacă nu s-a soldat cu victime, precum și faptul că ridicarea acestei interdicții poate introduce un factor de risc în circulația pe drumurile publice, timpul scurs de la data săvârșirii faptei nefiind suficient pentru a se putea concluziona că astfel de fapte nu se vor repeta.
Față de aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 421 pct. 1 lit. d) C. proc. pen. va respinge, ca nefondate, apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara și de inculpatul A.
Văzând și dispozițiile art. 275 alin. (2) și (3) C. proc. pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondate, apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara și de inculpatul A. împotriva sentinței penale nr. 144/PI din 21 februarie 2017 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. x/59/2016.
Cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea apelului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara rămân în sarcina statului.
Obligă apelantul-intimat inculpat A. la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 23 mai 2017.