Decizia nr. 184/RC/2017
Asupra cauzei penale de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 285 din 29 iunie 2016, pronunțată de Tribunalul Constanța, între altele, în baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, a fost condamnat inculpatul A. pentru infracțiunea de trafic de droguri de mare risc (cantitatea de 30.153,1 grame cocaină) la pedeapsa de 8 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., iar, în temeiul art. 65 C. pen., s-a dispus interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., ca pedeapsa accesorie pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 32 alin. (1) C.pen raportat la art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, a fost condamnat același inculpat pentru tentativă la infracțiunea de trafic internațional de droguri de mare risc (cantitatea de 30.153,1 gr cocaină), la pedeapsa de 6 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., iar, în temeiul art. 65 C. pen., s-a dispus interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., ca pedeapsă accesorie pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 342 alin. (2) C. pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de nerespectare a regimului armelor și munițiilor (în referire la pistolul, calibrul 4,5 mm).
În baza art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului, urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare, la care s-a adăugat sporul de o treime din totalul celorlalte pedepse (pedepsele cumulate de 6 ani și 6 luni) respectiv de 2 ani și 2 luni, fiind, astfel, condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 10 ani și 2 luni închisoare, ce se va executa în regim de detenție, conform art. 60 C. pen., și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., în baza art. 65 C. pen., dispunându-se interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., ca pedeapsă accesorie pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 72 C. pen., s-a dedus din pedeapsa rezultantă durata reținerii de 24 de ore începând cu data de 16 februarie 2014 și până la data de 17 februarie 2014 și arestării preventive de la 18 februarie 2014 la 15 septembrie 2015 și a arestului la domiciliu de la 16 septembrie 2015 la 27 mai 2016, inclusiv.
În baza art. 399 cu referire la art. 208 C. proc. pen., a fost menținută măsura controlului judiciar fata de inculpatul A.
În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea de la inculpat, la eliberarea din penitenciar, a probelor biologice in vederea introducerii profilului genetic în Sistemul Național de Dade Genetice Judiciare.
În baza art. 112 alin. (1) lit. b), f) C. pen. raportat la art. 16 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea cantității de 30.040,2 grame cocaină rămasă în urma analizelor de laborator, cu excepția contraprobelor, în vederea distrugerii.
În baza art. 112 alin. (1) lit. f) C. pen., s-a dispus confiscarea specială a pistolului găsit și ridicat de la inculpat, aflat la camera de Corpuri Delicte conform dovezii.
În baza art. 1121 C. pen., s-a dispus confiscarea extinsă de la inculpat a sumelor de 5.000 euro, 330 dolari S.U.A. și 4.000 lei, precum și a bunurilor mobile aparținând numitei B., fiica inculpatului A., respectiv două autoturisme. A fost menținută măsura asiguratorie a sechestrului instituit asupra bunurilor enumerate anterior, dispusă prin ordonanța din data de 05 mai 2014 a Direcția pentru Investigarea Infracțiunilor de Crimă Organizată și Terorism - Structura Centrală, până la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.
S-a stabilit că, cheltuielile privind operațiunea de distrugere a drogurilor vor fi suportate de inculpați.
În baza art. 274 alin. (2) și (4) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul A. la plata sumei de 20.480 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, prin rechizitoriul nr. x/D/P/2013 din 29 mai 2014 al Direcția pentru Investigarea Infracțiunilor de Crimă Organizată și Terorism, Serviciul Teritorial Constanța, a fost trimis în judecată, între alții, în atare de arest preventiv inculpatul A., pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de mare risc, prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, trafic internațional de droguri de mare risc, sub forma tentativei, prevăzută de art. 32 alin. (1) C. pen. raportat la art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, infracțiunea de nerespectarea regimului armelor și munițiilor, prevăzută de art. 342 alin. (2) C.pen, toate cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen., constând în aceea că, la data de 14 februarie 2014, împreună cu coinculpatul E., au livrat colaboratorului cu nume de cod „C.” și investigatorului sub acoperire „D.” cantitatea de 30.153,1 grame cocaină pentru a fi transportată în Liban - Tripoli, pe cale maritimă, din Portul Constanța, iar, la data de 15 februarie 2014, a deținut fără drept, la domiciliul său din Constanța, jud. Constanța, arme neletale din categoria celor supuse autorizării, respectiv un pistol, având încărcător cu șapte cartușe și un pistol, calibrul 4,5 mm, fără muniție, cu tub de gaz.
Pe parcursul urmăririi penale au fost administrate mai multe mijloace de probă: procese verbale întocmite de organele de poliție judiciară cu ocazia verificărilor efectuate față de faptele sesizate; procese - verbale, documente vamale, declarații, privind transportul a două containere intrate în Portul Constanța din Brazilia, despre care a existat suspiciunea că ar conține droguri; procese verbale întocmite de organele de poliție judiciară cu privire la identificarea persoanelor suspecte de săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de mare risc; proces - verbal întocmit de investigatorul sub acoperire cu nume de cod „D.”; procese - verbale de consemnare a declarației colaboratorului cu nume de cod „C.); proces verbal de constatare a infracțiunii flagrante și planșe fotografice; raport preliminar de constatare tehnico-științific; raport preliminar de constatare tehnico-științific; raport de constatare tehnico-științific nr. 2486972 din 21 februarie 2014; raport de constatare tehnico-științific nr. 2486969 din 18 februarie 2014; raport de constatare criminalistică nr. 66252 din 04 martie 2014; raport de constatare criminalistică nr. 63412 din 18 aprilie 2014; procese-verbale de redare a convorbirilor telefonice și a supravegherii audio/video și 1 (un) CD inscripționat Dosar nr. x/D/P/2013 supraveghere tehnică (anexă la dosar); procese - verbale întocmite de organele de poliție cu privire la domiciliile, reședințele deținute de inculpații A. și E.; procese - verbale de efectuare a perchezițiilor domiciliare; procese - verbale de efectuare a perchezițiilor asupra autoturismelor; procese - verbale de desigilare și inventariere a bunurilor ridicate cu ocazia efectuării perchezițiilor domiciliare; date privind situația financiară și tranzacțiile financiare ale inculpatului A. și membrii familiei sale obținute de la instituțiile de credit sau oricare alte instituții care dețin astfel de date în baza mandatelor de supraveghere tehnică emise de judecătorul de drepturi și libertăți de la Tribunalul București; documente predate de către martorul F.; declarații martorilor F., G., H., I., J., K., L., M.; declarațiile inculpaților A. și E.; copie pașaport inculpat E., din care rezultă că în perioada 03 - 24 septembrie 2013 a fost în Brazilia, de unde provine cocaina depistată; rezervare bilete de avion pentru Liban pentru cei doi inculpați; hărți relaționale privind analiza datelor obținute de la furnizorii de rețele publice de comunicații electronice destinate publicului, în baza Legii nr. 82/2012, conform autorizării judecătorului de drepturi și libertăți de la Tribunalul București (CD inscripționat Dosar nr. x/D/P/2013 analiză listing, anexă la dosar); dovadă de predare la Inspectoratul General al Poliției Române - Direcția Cazier Judiciar Statistică și Evidențe Operative (Camera de corpuri delicte) a cantității totale de 30.040,2 grame cocaină plus cantitatea de 82,52 grame cocaină reprezentând contraprobe, rămase în urma analizelor de laborator; proces verbal de sechestru; dovadă de depunere a autoturismului, capacitate cilindrică 2.993 cmc; dovadă de depunere a autoturismului, capacitate cilindrică 1.598 cmc; dovadă de predare la Inspectoratul General al Poliției Române - Direcția Cazier Judiciar Statistică și Evidențe Operative (Camera de corpuri delicte) a celor 4 arme ridicate de la inculpatul A.; adresa din 19 mai 2014 a Inspectoratului General al Poliției Române, Direcția Arme, Explozivi și Substanțe Periculoase; adresa din 19 mai 2014 a Inspectoratului de Poliție al Județului Constanța.
Pe parcursul cercetării judecătorești inculpatul nu a solicitat judecarea potrivit procedurii simplificate în conformitate cu art. 3201 C. proc. pen.(1968), respectiv 375 C. proc. pen., astfel că, au fost audiați toți martorii din lucrări, inculpatul A. prevalându-se de dreptul la tăcere. S-a atașat fișa cu antecedente penale ale acuzatului din care a rezultat că nu a mai fost anterior condamnat la pedepse cu închisoarea, dar că a mai primit două amenzi administrative pentru săvârșirea a două infracțiuni.
Pe parcursul cercetării judecătorești, au fost depuse mai multe înscrisuri în apărare, avocatul inculpatului A., atât în timpul judecății, cât și cu ocazia dezbaterilor, invocând nelegalitatea administrării anumitor acte de urmărire penale, aspecte cu privire la care prima instanță a constatat, pe de o parte, că au fost analizate în procedura camerei preliminare, intrând în puterea lucrului judecat, iar, pe de altă parte, că nu atrag nulitatea absolută prevăzută de art. 281 C. proc. pen., întrucât s-a criticat rezultatul probelor, care dovedește, fără dubiu vinovăția sa sub aspectul tuturor infracțiunilor față de care s-a dispus trimiterea în judecată.
Cu privire la denunțul formulat de inculpatul A., s-a reținut că din răspunsurile primite a rezultat că aspectele denunțate nu s-au confirmat, dispunându-se clasarea cauzei, astfel încât nu sunt îndeplinite cerințele impuse de art. 15 din Legea nr. 143/2000. Prima instanță a respins o parte din probele solicitate în apărare ca nefiind utile cauzei, apreciind, totodată, că restul probelor sunt necesare, concludente și utile soluționării cauzei.
Sub aspectul situației de fapt s-a reținut că, la data de 14 noiembrie 2013, organele de poliție judiciară din cadrul Inspectoratul General al Poliției Române - Direcția de Combaterea Crimei Organizate - Serviciul Antidrog s-au sesizat din oficiu cu privire la un grup infracțional organizat coordonat de un cetățean italian cunoscut sub numele de „O.”, care intenționa să introducă în România, în perioada imediat următoare, prin Portul Constanța Sud Agigea, o importantă cantitate de droguri de mare risc, respectiv cocaină, ce provenea din America de Sud - Brazilia, destinată pieței de desfacere din vestul Europei. În urma verificărilor efectuate de către organele de poliție judiciară, în baza ordonanței de delegare a procurorului, a rezultat faptul că drogurile au fost încărcate în Santos - Brazilia, disimulate într-un container ce a fost încărcat pe nava P., urmând a fi descărcate în Portul Constanța în cursul lunii decembrie 2013.
Astfel, în urma analizelor de risc efectuate, au fost identificate 2 (două) containere, ce conțineau lacuri, vopsele, articole de uz casnic și erau destinate SC R. SRL, cu sediul social în Constanța, județul Constanța, având ca asociat unic și administrator pe martorul F.
În ceea ce privește transportul celor două containere, martorul F. a declarat că a apelat la serviciile martorului I., la recomandarea inculpatului A., că, după controlul vamal, ocazie cu care s-au constatat lipsa sigiliului și a două cutii cu ustensile pentru vopsit, inculpatul i-a solicitat să nu declare că adevăratul beneficiar al mărfii este el, că marfa trebuia să fie transportată în depozitul aparținând unei societăți comerciale la care acesta din urmă era asociat și administrator, din Constanța, dar întrucât la acel moment nu avea spațiu disponibil, l-a rugat să caute un spațiu de închiriat. Astfel, marfa a fost transportată, într-un depozit din municipiul Constanța, pentru care inculpatul A. a plătit suma de 800 lei chirie pentru o lună de zile. Martorul a mai declarat că, deși înțelegerea inițială dintre el și A. a fost aceea de a vinde întreaga marfă și de a împărți egal profitul, după ce marfa a ajuns în depozitul închiriat de el, inculpatul s-a răzgândit, afirmând că dorește să ia circa patru paleți cu vopsea lavabilă de un anumit tip, motivând că dorea să folosească vopseaua la casa sa care este în construcție, situată în com. Palazu Mare, întocmind astfel documente financiar contabile, pentru prețul de aproximativ 70.000 lei.
Întrucât, urmare demersurilor făcute, nu a găsit clienți pentru a vinde vopseaua, martorul a susținut că a convenit cu inculpatul A. să transporte întreaga cantitate la depozitul inculpatului, pentru a nu mai plăti chirie încă o lună la depozitul unde a fost depozitată inițial, că de mutarea cutiilor cu vopsea s-a ocupat inculpatul, că pentru derularea importului din Brazilia a primit de la acesta suma de 2.000 euro, conform înțelegerii, respectiv câte 1.000 euro pentru fiecare container. Cu privire la inculpatul E., martorul F. a arătat, la urmărirea penală, că l-a întâlnit de mai multe ori, în cursul lunii decembrie 2013, la biroul inculpatului A., și impresia creată a fost aceea că cei doi sunt amici.
Și în declarația dată în cursul cercetării judecătorești martorul F. și-a menținut depoziția dată în faza urmăririi penale, arătând că pe parcursul anchetei a fost sunat de o persoană de la care a aflat că pentru produsele din Brazilia există suspiciuni de droguri, iar la controlul efectuat asupra acelor paleți de vopsea s-au constatat deteriorări la acei paleți pentru că erau urme de încălțăminte a unei persoane care intrase până în spate și că inculpatul A. i-a solicitat să nu dezvăluie că el era proprietarul mărfii, iar aspectul că această cerere a inculpatului i s-a părut „firească” martorului nu înlătură prudența inculpatului în acoperirea urmelor infracțiunii, caracterul ocult al acțiunii infracționale.
Fiind audiat martorul J., conducător auto la SC S. SRL, a susținut că într-una din zilele lunii decembrie, în jurul orelor 16:60 - 17:00, nu-și amintește data exactă (n.n. data de 04 decembrie 2013), la solicitarea șefului său, s-a deplasat în terminalul din Portul Constanța Agigea Sud cu autocamionul, de unde a încărcat și transportat la rampa unde se desfășoară controlul vamal, unul dintre cele două containere, că nu a fost lăsat să intre la rampă deoarece nu mai era loc, fapt pentru care s-a întors în parcarea din fața terminalului, respectiv Sud Agigea, unde a parcat autocamionul și l-a lăsat până a doua zi dimineața. Astfel, în dimineața zilei de 05 decembrie 2014, împreună cu șeful său, martorul I., s-au deplasat în locul în care a lăsat autocamionul în care se afla containerul, ocazie cu care au constatat că lipsea sigiliul, aspect susținut și de martorul I. în declarația sa, că transportul celor două containere l-a efectuat la solicitarea martorului F., beneficiarul celor două containere, care l-a contactat telefonic în vederea stabilirii transportului acestora, și pe care l-a cunoscut pentru prima dată cu această ocazie.
Această declarație a fost menținută de către martorul J. și cu ocazia audierii în fața instanței, acesta arătând, între altele, că: „a doua zi dimineață, m-am dus la I. la container, el a observat că nu este sigiliul pe container a chemat poliția de frontieră și pe vameși. A doua zi după ce s-a extins controlul vamal și s-a luat la control bucată cu bucată s-a auzit că lipsește marfă din el”.
Și martorul I. și-a menținut declarația dată la urmărirea penală, arătând, între altele, că: „când m-am uitat la bara protectoare a containerului am observat că nu are sigiliu, astfel că l-am întrebat pe J. dacă a verificat sigiliul când a ieșit din terminal, acesta spunându-mi că nu a verificat ușile containerului și nici operatorul nu a verificat existența sigiliului”.
Astfel, la data de 05 decembrie 2014, cele două containere au fost supuse unui control, ocazie cu care s-a constatat că ambele containere aveau sigiliile lipsă, iar dintr-un container, lipseau două colete cu ustensile pentru vopsit, în interiorul acestuia fiind observate urme de încălțăminte și noroi imprimate pe folia în care era ambalată marfa.
Deși din procesele verbale mai sus menționate rezultă că ambele containere aveau sigiliile rupte și lipsă, din declarațiile martorilor a rezultat că doar un singur container avea sigiliul lipsă, precum și două cutii cu ustensile pentru vopsit.
Din investigațiile efectuate de către organele de poliție judiciară, a rezultat că importul celor două containere cu vopsea și ustensile de vopsit a fost efectuat de către martorul F., asociat unic și administrator al SC R. SRL, în numele societății, la indicațiile inculpatului A., iar într-unul din containere s-a aflat, disimulată, o importantă cantitate de droguri, respectiv cocaină, că cele două containere au fost transportate de către angajați ai SC S. SRL, societate administrată de către martorul I.
Fiind audiat la urmărirea penală și martorul K., conducător auto la SC S. SRL, a declarat că, la solicitarea șefului său, I., a transportat unul din cele două containere din terminal la rampa de control vamal din Portul Constanța, ocazie cu care a fost de față când organele de control au constatat lipsa sigiliului la containerul transportat de martorul J. și lipsa unor cutii cu marfă. De asemenea, cei doi conducători auto, respectiv martorii J. și K., au declarat că după controlul vamal, marfa din cele două containere a fost transportată tot de ei, la indicațiile martorului F., într-un depozit din Constanța. Și în cadrul cercetării judecătorești, martorul K. și-a menținut declarația dată la urmărirea penală a arătând că la containerul transportat de colegul său sigiliul era rupt.
Fiind audiat în faza urmăririi penale, martorul H., angajat la SC T. SRL (cu punct de lucru în Constanța, unde asociat unic și administrator este inculpatul A.), a recunoscut că la solicitarea șefului său, A., a transportat cutiile cu vopsea, la sfârșitul lunii decembrie 2013 - începutul lunii ianuarie 2014, în două rânduri, de la depozitul din Constanța, la depozitul aparținând inculpatului, din Constanța, depoziție menținută și în cadrul cercetării judecătorești, în care a arătat că acei paleți de vopsea au fost depozitați într-o cameră dublă, care era sub cheie și unde erau depozitate și alte mărfuri, că au dus acei paleți în acea cameră în depozitul aparținând inculpatului A., observându-se de aici controlul direct, foarte atent al inculpatului.
Susținerile martorului H. au fost confirmate și de declarațiile lui G., angajată în calitate de casier la punctul de lucru aparținând SC T. SRL, reaudiată în cadrul cercetării judecătorești, care și-a menținut declarația de la urmărirea penală, arătând, între altele, legăturile de colaborare comercială, dar și de amiciție între cei doi inculpați implicați în activitatea infracțională.
Împrejurarea că într-unul din cele două containere mai sus menționate au fost disimulate droguri a fost confirmată și de colaboratorul cu nume de cod „C.”, care a declarat că inculpatul A. ar fi deținut o cantitate mare de droguri (cocaină sau heroină) pe care era interesat să o transporte eșalonat în Tripoli - Liban, și să o scoată din România prin Portul Constanța, la bordul unui vas, pentru aceasta fiind dispus să plătească 10.000 euro. Și în cadrul cercetării judecătorești colaboratorul cu nume de cod „C.” a relatat pe larg întreaga activitate infracțională, toate aspectele faptice amănunțite explicate coroborându-se cu toate celelalte probe și finalizând cu surprinderea în flagrant a inculpaților, confirmând faptul că ambii inculpați cunoșteau că este vorba de droguri. Despre marfă (droguri), martorul „C. a menționat că era depozitată inițial în trei sacoșe rupte de culoare roșie, gri cu model de flori, în interiorul cărora se aflau pachete colorate, lipite cu nailon, care nu aveau nici un miros, fiecare cântărind 1 kg.
Cu privire la culoarea sacoșelor invocată de apărare, s-a apreciat că aspectele sunt lipsite de relevanță (s-a depus și proces-verbal de acuzare prin care s-a îndreptat eroarea materială din actul încheiat în faza urmărire penală), deoarece ceea ce s-a descoperit asupra inculpaților și prezintă relevanță probatorie este cantitatea impresionantă de droguri (30.153,1 grame cocaină), care dovedește săvârșirea infracțiunilor față de care s-a dispus trimiterea în judecată.
Pentru dovedirea activității infracționale organizată cu implicarea unor persoane de încredere, în cursul urmăririi penale, prin Ordonanța nr. 401/D/P/2013 din 14 februarie 2014 s-a dispus autorizarea folosirii în cauză, în calitate de investigator sub acoperire, ofițer de poliție judiciară, cu nume de cod „D.” și a colaboratorului cu nume de cod „C.” pentru obținerea de date și informații cu privire la săvârșirea infracțiunilor de trafic internațional de droguri de mare risc și trafic de droguri de mare risc, precum și autorizarea acestora pentru participarea la următoarele activități: efectuarea operațiunii de preluare și transport a cantității de aproximativ 50 kg droguri de mare risc (cocaină sau heroină) de la făptuitorul A., în mod direct sau prin persoane interpuse, autorizarea fiind valabilă 30 zile de la 14 februarie 2014 până la 15 martie 2014. De asemenea, în cursul urmăririi penale s-a dispus și autorizarea, pe o durată de 48 ore, a măsurilor de supraveghere tehnică, constând în interceptarea comunicațiilor a oricărui de comunicare la distanță, supravegherea video, audio sau prin fotografiere și localizarea sau urmărirea prin mijloace tehnice a persoanelor suspecte, măsuri ce au fost confirmate de către judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul Tribunalului București.
Astfel, în baza ordonanței mai sus menționate, la data de 14 februarie 2014, investigatorul sub acoperire cu nume de cod „D.” și colaboratorul cu nume de cod „C.” au preluat de la inculpații A. și E. trei genți în care s-au aflat 30 calupuri ce conțineau o substanță pulverulentă de culoare albă. Potrivit procesului verbal de constatare a infracțiunii flagrante a rezultat că, la data de 14 februarie 2014, inculpații A. și E. au livrat colaboratorului cu nume de cod „C.” și investigatorului sub acoperire cu nume de cod „D.” cantitatea de aproximativ 30.153,1 grame cocaină.
În urma punerii în aplicare a acestor măsuri de autorizare, s-a dovedit, că în ziua de 14 februarie 2014, în jurul orei 11:58, colaboratorul cu nume de cod „C.” s-a deplasat cu un autoturism condus de investigatorul sub acoperire „D.” la imobilul din Constanța, unde inculpatul A. deține o locuință cu destinație de birou. Colaboratorul a intrat sigur în respectivul imobil, unde s-a întâlnit cu inculpatul anterior menționat (proces verbal de redare în formă scrisă a supravegherii audio/video). În contextul discuției, inculpatul A. și-a exprimat părerea că era mai bine ca o anumită „marfă” să fie introdusă de colaborator în niște pungi, iar, la sfârșitul dialogului, cei doi interlocutori au părăsit încăperea, după care colaboratorul a revenit la autoturismul în care era așteptat de către investigatorul sub acoperire.
Fiind audiat la urmărirea penală (poziție menținută și la cercetarea judecătorească) colaboratorul cu nume de cod „C.” a declarat că, în momentul în care l-a întrebat pe inculpatul A. dacă totul este pregătit și despre ce este vorba „heroină sau cocaină”, acesta i-a făcut semn să tacă și a dus mâna la nas, realizând un gest semnificativ. Totodată, întrebându-l despre ce cantitate este vorba, inculpatul a confirmat că erau 30 kilograme (proces verbal de consemnare a declarației). Urmând indicațiile inculpatului A., colaboratorul și investigatorul sub acoperire s-au deplasat pe o anumită stradă din apropiere și, după câteva minute de la momentul plecării din fața imobilului anterior menționat, s-au întâlnit cu inculpatul E., care s-a urcat în autoturismul colaboratului și a investigatorului sub acoperire, indicând să fie urmat un anumit traseu, până în apropierea autoturismului, deținut de către B., fiica inculpatului A., ocazie cu care inculpatul, care avea cheile autoturismului, a deschis portbagajul, în interiorul căruia se aflau trei genți de pânză, de diferite culori cu imprimeuri florale. Cele trei genți au fost introduse separat de către colaborator și inculpat în câte un sac din plastic de culoare neagră (saci primiți de la inculpatul A.), după care cei trei saci au fost depozitați în autoturismul la volanul căruia se afla investigatorul sub acoperire. Împrejurările transmiterii celor trei genți de către inculpatul E. colaboratorului, au fost înregistrate audio-video și totodată, a fost înregistrată convorbirea purtată în mediu ambiental dintre ei. Astfel, din conținutul dialogului dintre inculpatul E. și colaborator a rezultat că inculpatul E. se înțelese anterior cu coinculpatul A., pentru a transfera cele trei genți colaboratorului (proces verbal de redare în formă scrisă a supravegherii audio/ video).
Din momentul în care colaboratorul a primit de la inculpatul E. cele trei genți, s-a asigurat filmarea video neîntreruptă a acestora pe parcursul deplasării ulterioare cu autoturismul condus de investigatorul sub acoperire până în locul în care s-a procedat la predarea acestora organelor de urmărire penală, deschiderea bagajelor și constatarea infracțiunii flagrante.
S-a arătat că aspectele mai sus arătate se coroborează și cu procesul verbal încheiat de către investigatorul sub acoperire „D.”, din actele de urmărire penală întocmite în acest sens, rezultând că în fiecare dintre cele trei genți anterior menționate se aflau câte zece calupuri de pulbere de culoare albă.
Din rapoartele preliminare și rapoartele finale de constatare tehnico-științifică din 21 februarie 2014 și din 18 februarie 2014 a rezultat că cele 30 calupuri conțin cantitatea totală de 30.153,1 grame cocaină, care face parte din Tabelul - Anexă nr. II din Legea nr. 143/2000.
De asemenea, potrivit raportului de constatare criminalistică nr. 66252 din 04 martie 2014, a rezultat că pe suprafața unui ambalaj de la cele 30 calupuri cu cocaină, a fost identificată o urmă papilară ce a fost creată de degetul mare de la mâna stângă a inculpatului A.
Circumstanțele deținerii de către inculpatul A. a respectivei cantități de droguri, precum și intenția de a scoate din țară cocaina prin intermediul colaboratorului și a investigatorului sub acoperire, au fost evidențiate din conținutul convorbirii purtate în mediul ambiental la 14 februarie 2014, începând cu ora 16:40, între inculpați - notați A. și E. și colaborator (proces verbal de redare filele în formă scrisă a supravegherii audio/ video), ocazie cu care, inculpații au devoalat faptul că au conlucrat pentru obținerea drogurilor și dispunerea celor 30 calupuri de cocaină în gențile care au fost înmânate colaboratorului, precum și că aveau un interes comun pentru ca ”marfa” în cauză să fie scoasă din țară, prin Portul Constanța și să ajungă pe cale maritimă în Liban. De altfel, pentru atingerea acestui scop, inculpatul și-a făcut rezervare pentru bilete de avion cu destinația-Beirut, la zborul din 16 februarie 2014, respectivul înscris fiind ridicat cu ocazia percheziției domiciliare efectuată la domiciliul său, aspecte care arată fără niciun dubiu necesitatea finalizării activităților planificate.
Pe de altă parte, în urma percheziției efectuate la depozitul deținut de SC T. SRL, la care este asociat și administrator inculpatul A., au fost identificate, printre alte bunuri, cutii de un anumit tip de vopsea, care fuseseră deschise, existând semne evidente că din ele au fost scoase anumite bunuri disimulate în vopsea. Această împrejurare, coroborată cu declarația martorului F., precum și cu celelalte acte aflate la dosar cu privire la importul din Brazilia, în cursul lunii decembrie 2013, a unei cantități de mărfuri ce reprezenta în principal vopsea lavabilă, pentru destinatarul SC R. SRL, a confirmat faptul că, în respectivele mărfuri, a fost disimulată cantitatea de aproximativ 100 kg cocaină, chiar dacă în cauza de față s-a reușit probarea doar a 30 kg de cocaină.
Totodată, cu ocazia întâlnirii dintre colaboratorul cu nume de cod „C.” și inculpații A. și E. din data de 14 februarie 2014, începând cu ora 16:40, aceștia din urmă și-au exprimat intenția de a mai scoate din țară în zilele următoare o altă cantitate de droguri (circa 60-70 kilograme), comunicându-i colaboratorului că va pleca doar unul dintre ei în Liban, respectiv inculpatul A. (conform rezervărilor făcute în data de 15 februarie 2014), iar inculpatul E. va rămâne să predea colaboratorului marfa, sens în care au avut loc discuții între inculpați și colaborator, potrivit procesului-verbal de redare în formă scrisă a supravegherii audio-video, aspect susținut și de colaboratorul cu nume de cod “C.” în declarația sa, menținut și la cercetarea judecătorească.
S-a constatat că și martorul D. a reconfirmat declarația dată în faza urmăririi penale, arătând aspecte legate de întreaga activitate infracțională care confirmă fără dubiu situația de fapt, așa cum a fost expusă și reținută anterior, iar martorul L. a arătat în faza de urmărire penală că i-a vândut inculpatului A. un autoturism cu suma de 20.000 euro, autoturism folosit de inculpat.
Declarațiile martorilor încuviințați U. și V. au confirmat aspecte legate de calupurile de droguri ca și de urmarea procedurii legale de expertizarea a acestora, în urma căreia s-a întocmit raportul de analiză de specialitate prezentat anterior.
În cursul urmăririi penale, dar și al cercetării judecătorești, inculpatul A. s-a prevalat de dreptul de a nu da nicio declarație cu privire la faptele privind traficul de droguri.
Deoarece cercetările în ceea ce privește introducerea drogurilor în România nu au fost finalizate, prin Ordonanța nr. 401/D/P/2013 din 07 mai 2014, s-a dispus disjungerea cauzei și continuarea cercetărilor într-un dosar separat sub aspectul infracțiunii de trafic internațional de droguri de mare risc prevăzută de art. 3 alin. (1) și (2)din Legea nr. 143/2000, în vederea stabilirii împrejurărilor în care au fost introduse drogurile în România și identificării numitului “O.” și a altor persoane vinovate de săvârșirea acestei infracțiuni.
Cu privire la cea de a treia infracțiune, din probele administrate s-a constatat că, în fapt, data de la 15 februarie 2014, inculpatul A. a deținut fără drept, la domiciliul său din Constanța, jud. Constanța, arme neletale din categoria celor supuse autorizării, respectiv un pistol, având încărcător cu șapte cartușe și un pistol, calibrul 4,5 mm, fără muniție, cu tub de gaz, armele fiind găsite și ridicate la data de 15 februarie 2014 cu ocazia percheziției domiciliare efectuată la locuința inculpatului din Constanța. Pe lângă cele două arme arătate mai sus, au mai fost găsite și ridicate și alte două pistoale, respectiv un pistol, calibru 9, având 10 cartușe în încărcător, și un pistol, calibru 10x22T, având 9 cartușe în încărcător.
Din adresa din 20 februarie 2014 a Inspectoratului General al Poliției Române, Direcția Arme, Explozivi și Substanțe Periculoase, a rezultat că inculpatul A. este autorizat să dețină, să poarte și să folosească arme neletale, având permisul de armă, valabil până la data de 21 octombrie 2015, eliberat de Inspectoratul de Poliție Județean Constanța, în care sunt înscrise armele de autoapărare tip pistol, calibru 9 și calibru 10x22T.
În ceea ce privește pistolul, calibrul 10x22T, și pistolul, calibrul 4,5 mm, s-a constatat că acestea nu au putut fi identificate ca și arme înregistrate în evidența Registrului Național al Armelor integrat.
Potrivit raportului de constatare criminalistică nr. 63412 din 18 aprilie 2014 a rezultat că pistolul, având încărcător cu șapte cartușe este în stare de funcționare din punct de vedere mecanic, face parte din categoria armelor de foc scurte, neletale, confecționate special pentru a arunca proiectile din cauciuc; în micro urmele prelevate din interiorul acestui pistol s-au pus în evidență reziduuri de tragere - urme secundare ale împușcăturii; de asemenea, cele șapte cartușe de calibru 10x22T, cu proiectil de cauciuc, folosite de armele de foc scurte, neletale, confecționate special pentru a arunca proiectile din cauciuc, au fost în stare de funcționare; că pistolul, calibrul 4,5 mm, fără muniție, cu tub de gaz, prezintă caracteristicile unei arme scurte, neletale, care pentru aruncarea proiectilului metalic folosește forța de expansiune a gazului sub presiune aflat în recipient; și că cele două pistoale nu prezintă modificări, muniția pusă la dispoziție fiind de proveniență industrială.
Armele de foc neletale fac parte din categoria C, conform anexei din Legea nr. 294/2004 privind regimul armelor și munițiilor, potrivit art. 4 alin. (3) acestea putând fi deținute și, după caz, purtate și folosite de persoane fizice sau juridice, cu condiția îndeplinirii procedurilor de înregistrare ori autorizare a acestora, după caz, la/de către autoritățile competente, în condițiile prevăzute de prezenta lege, evidența posesorilor de arme din categoria C din anexă a armelor deținute de aceștia, precum și a documentelor prin care se acordă dreptul de a le deține, purta și folosi ținându-se potrivit art. 4 alin. (6) de către inspectoratele județene de poliție și de către Direcția Generală de Poliție a Municipiului București, care au eliberat aceste documente.
În declarația sa dată la urmărirea penală, inculpatul A. a susținut că cele două pistoale sunt ale fratelui său M. care a locuit o perioadă în locuința sa din Constanța, dar care a plecat cu familia de circa 2-3 ani în Germania, iar armele le-a lăsat în seiful din locuința sa. Totodată inculpatul arată că fratele său deține permis armă pentru cele două pistoale.
Fiind audiat, martorul M. a declarat că deține permis de port armă pentru un pistol calibrul 9, pentru care a depus și acte doveditoare în acest sens, că deține permis de armă și pentru pistolul, calibrul 10x22T, pe care l-a cumpărat de la nepotul său Z., în cursul lunii noiembrie 2010, pentru care s-a prezentat la poliție și a declarat achiziționarea armei, ocazie cu care i s-a eliberat și permisul de port armă, dar a susținut că este în imposibilitate de a-l prezenta organelor de urmărire penală, deoarece nu știe unde l-a depozitat, iar, în ceea ce privește pistolul, calibrul 4,5 mm, nu a putut oferi informații, dar a susținut că în perioada 1995-1996 (nu își amintește data exactă) a mai deținut un pistol cu gaze având o marcă pe care nu și-o amintește, care i-a fost furat în timp ce se afla în tren, între Constanța și București, aspect pe care l-a declarat organelor de poliție, precizând și că nu mai deține acte în legătură cu acest pistol.
Potrivit adresei din 19 mai 2014 a Inspectoratului General al Poliției Române, Direcția Arme, Explozivi și Substanțe Periculoase și adresei din 19 mai 2014 a Inspectoratului de Poliție al Județului Constanța, rezultă că pistolul calibrul 4,5 mm, nu a fost identificat ca fiind înregistrat în Registrul Național al armelor integrat.
În ceea ce privește pistolul, calibrul 10x22T, se arată că în urma preluării bazei de date gestionate de vechea aplicație Registrul Național al Armelor, este posibil ca unele date să fi fost preluate în mod eronat, în speță, pistolul în cauză figurând înregistrat pe numele lui M. (fratele inculpatului), posesor al permisului de armă, valabil până la data de 21 octombrie 2015.
Aspectul invocat în apărare de inculpat, cum că pistolul nu îi aparține ci fusese lăsat de fratele său în locuința inculpatului, este lipsit de relevanță, deoarece inculpatul A. avea controlul deplin al tuturor încăperilor casei sale și îi era nepermis a deține o armă care nu îi aparține, deoarece art. 342 alin. (2) C. pen. nu impune condiții referitoare la autorul infracțiunii, putând fi orice persoană: proprietar, neproprietar, detentor precar al armei, ceea ce interesează sub aspect infracțional este exercitarea posesiei-deținere sau port asupra armei, care posesie este dovedită chiar prin descoperirea acesteia în domiciliul inculpatului A.
Prima instanță a apreciat că această declarație este nesinceră, având în vedere că este contrazisă de toate celelalte probe administrate în cauză, așa cum au fost expuse pe larg anterior, ca și de aspectul că inculpații au fost surprinși în flagrant în posesia unei cantități impresionate de droguri - 30.153,1 grame cocaină - iar apărările formulate în sensul că nu avea cunoștință de conținutul acelor sacoșe nu au putut fi primite, având în vedere nu doar comportamentul prudent, foarte grijuliu și suspect al celor doi inculpați, conlucrarea acestora, dar și imposibilitatea acceptării ideii că ar transporta niște obiecte a căror conținut nu îl cunosc, deoarece acuzații nu sunt persoane fără discernământ, nici executanți docili ai unor ordine, ci au experiență de viață, comercianți, care știu cu siguranță fiecare acțiune pe care o întreprind în ceea ce privește toate amănuntele și finalitatea actelor pe care le efectuează. Cu privire la o posibilă „înscenare” a acestor fapte, invocată de apărare, în sensul că inculpații au dușmani și că ar fi un deținut în Penitenciarul Poarta Albă care le-ar fi înscenat această situație, prima instanță a apreciat că sunt simple afirmații fără vreo dovadă, astfel că le-a înlăturat.
Astfel, prima instanță a constatat că toate probele administrate, expuse anterior, dovedesc cu claritate întreaga colaborarea a celor doi inculpați și implicarea activă a acestora în întreaga activitate infracțională, desfășurată minuțios, prudent, cu maxim de atenție, astfel că vinovăția celor doi inculpați sub aspectul infracțiunilor față de care s-a dispus trimiterea lor în judecată a fost deplin dovedită de ansamblul probelor administrate.
Situația de fapt așa cum a fost expusă, dovedită și reținută rezultă atât din probele administrate în faza urmăririi penale, astfel cum au fost anterior prezentate, cât și din probele administrate în cadrul cercetării judecătorești, respectiv: declarația inculpatului E., care nu a dat dovadă de sinceritate, invocând ideea neadevărată că nu cunoștea conținutul acelor sacoșe, aspecte contrazis nu doar de evidența surprinderii în flagrant, dar și de toate probele administrate în cadrul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, inculpatul A. s-a prevalat de dreptul la tăcere, declarațiile martorilor din lucrări F., G., H., I., K., L., C., D., investigator sub acoperire, J. și a martorilor încuviințați U. și V. în calitatea sa de expert, din coroborarea cărora rezultând, fără dubiu, vinovăția inculpaților sub aspectul săvârșirii infracțiunilor față de care s-a dispus trimiterea acestora în judecată.
În drept, prima instanță a reținut că faptele inculpatului A. care, la data de 14 februarie 2014, împreună cu inculpatul E., a livrat colaboratorului cu nume de cod „C.” și investigatorului sub acoperire „D.”, cantitatea de 30.153,1 grame cocaină, pentru a fi transportată în Liban - Tripoli, pe cale maritimă, din Portul Constanța, iar la data de la 15 februarie 2014 a deținut fără drept, la domiciliul său din Constanța, jud. Constanța, o armă neletală din categoria celor supuse autorizării, respectiv un pistol, calibrul 4,5, fără muniție, cu tub de gaz, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de: trafic de droguri de mare risc prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000; trafic internațional de droguri de mare risc, sub forma tentativei, faptă prevăzută de art. 32 alin. (1) C. pen. raportat la art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000; infracțiunea de nerespectarea regimului armelor și munițiilor prevăzută de art. 342 alin. (2) C. pen., toate cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen.
La stabilirea și individualizarea pedepselor aplicate inculpatului A., prima instanță a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social care rezultă din modalitatea concretă de comitere a faptelor foarte grave de care este acuzat, de cantitatea foarte mare de drog - 30.153,1 grame cocaină, de modul profesionist în care au lucrat cei doi inculpați, cu implicarea mai multor persoane, caracterul prudent și bine disimulat al întregii activități infracționale aducătoare de venituri foarte mari, de pericolul extrem de mare pentru sănătatea populației în cazul în care o cantitate atât de mare de droguri ar fi fost distribuită spre consum, circumstanțe reale care arată o gravitate foarte ridicată a infracțiunilor comise și un pericol social foarte mare, la care se adaugă conduita procesuală a inculpatului, care nu a dat dovadă de sinceritate, de colaborare cu organele de anchetă, în condițiile în care acesta nu a dorit să dea declarație nici la urmărire penală și nici în cadrul judecății, aspecte care probează că nu regretă faptele comise, nu și le-au asumat, rolul educativ al procesului penal nu s-a atins. S-a mai constatat că inculpatul este o persoană cu afaceri comerciale în România, are o familie, posibilități financiare, studii, aspecte care ar fi trebuit să-i țină departe de sfera penalului, însă a înțeles să obțină venituri financiare foarte mari prin recurgerea la comiterea unor infracțiuni foarte grave, cum sunt cele de care este acuzat, dând dovadă de o totală nesocotire a legii penale, antecedente penale din care rezultă că acesta nu a mai fost anterior condamnat la pedepse cu închisoarea, însă a mai primit două amenzi administrative pentru săvârșirea a două infracțiuni, aspecte față de care a orientat pedepsele între limitele speciale prevăzute de lege peste mijlocul acestor limite, dar nu sub forma maximului special prevăzut de lege, având în vedere forma tentativei, dar și aspectul legat de concursul de infracțiuni cu afectarea unor valori multiple ocrotite de legea penală.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel, între alții, inculpatul A., solicitând achitarea sa, în temeiul art. 16 lit. a), c) C. proc. pen., și arătând, în esență, că hotărârea atacată nu descrie fapta în concret și nu realizează o analiză a probelor, ci preia expunerea acuzației din rechizitoriu, că acuzațiile au la bază numai declarațiile investigatorului și colaboratorului sub acoperire, că există o neconcordanță majoră în ceea ce privește gențile în care se aflau drogurile, întrucât în procesul-verbal întocmit cu ocazia realizării flagrantului se menționează trei genți din material textil de culoare albă, roz și maro, aspect susținut și de declarațiile investigatorului și colaboratorului, iar, din înregistrările video realizate la momentul flagrantului se observă două sacoșe roz și o sacoșă maro, având în vedere că, prin adresa din 11 ianuarie 2016 parchetul a menționat că dintr-o eroare materială culorile celor trei sacoșe au fost menționate greșit, culorile reale fiind roz și maro, însă, raportat la art. 278 C. proc. pen., îndreptarea erorii materiale nu poate viza modalitatea de interpretare a probelor.
S-a mai solicitat excluderea probelor administrate în cadrul procedurii de flagrant, întrucât organele judiciare au regizat un pretins flagrant, de la sesizare până la descoperirea presupusei activități incriminate, în esență, inculpatul arătând că a fost atras într-o ofertă de a mijloci încărcarea și trimiterea în afara țării, pe vapor, a unor cantități de substanțe ce ar fi servit la producerea unor medicamente, pe această stare de fapt fiind suprapuse activități ce nu îi aparțin, că nu a deținut cantitatea de droguri și nici nu a avut reprezentarea că această cantitate de substanțe ar fi fost în realitate cocaină.
Prin Decizia penală nr. 1184/P din 15 noiembrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, între altele, în temeiul art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul A. împotriva sentinței penale nr. 285 din 29 iunie 2016, pronunțată de Tribunalul Constanța în Dosarul penal nr. x/118/2014, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a decide astfel, Curtea, în baza propriei analize asupra mijloacelor de probă administrate pe parcursul procesului penal (în principal: declarațiile martorilor F., J., K. și I., a declarațiile colaboratorului cu nume de cod „C.” și investigatorului sub acoperire, ofițer de poliție judiciară, cu nume de cod „D.”, rapoartele de constatare tehnico-științifică nr. 2486972 din 21 februarie 2014 și nr. 2486969 din 18 februarie 2014, procesul-verbal de redare în formă scrisă a supravegherii audio-video, etc.), a reținut, în esență, că, la data de 14 februarie 2014, inculpații A. și E. au livrat colaboratorului „C.” și investigatorului sub acoperire „D.”, cantitatea de 30.153,1 grame cocaină pentru a fi transportată în Liban-Tripoli, pe cale maritimă, din Portul Constanța, iar la data de 15 februarie 2014, inculpatul A. a deținut fără drept, la domiciliul său din Constanța, jud. Constanța, arme neletale din categoria celor supuse autorizării, respectiv un pistol, calibrul 10x22T, având încărcător cu șapte cartușe și un pistol, calibrul 4,5 mm, fără muniție, cu tub de gaz, fapte care întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de trafic de droguri de mare risc, prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, tentativă la trafic internațional de droguri de mare risc, prevăzută de art. 32 alin. (1) C. pen. raportat la art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, și nerespectarea regimului armelor și munițiilor, prevăzută de art. 342 alin. (2) C. pen.
La stabilirea vinovăției inculpatului A., Curtea a avut în vedere următoarele mijloace de probă: procesul-verbal întocmit la data de 14 februarie 2014 de investigatorul sub acoperire D., procesul-verbal de redare a declarației colaboratorului C., declarația martorului cu identitate protejată C., declarația investigatorului sub acoperire D., raportul de constatare criminalistică nr. 66252 din 04 martie 2014, din care rezultă că pe suprafața unui ambalaj de la cele 30 calupuri cu cocaină, a fost identificată o urmă papilară ce a fost creată de degetul mare de la mâna stângă a inculpatului A.; procesul-verbal întocmit cu ocazia percheziției domiciliare efectuată la domiciliul inculpatului A., din care reiese că cei doi inculpați și-au făcut rezervare pentru bilete de avion cu destinația-Beirut, la zborul din 16 februarie 2014; procesul-verbal întocmit în urma percheziției efectuate la depozitul deținut de SC T. SRL, la care asociat și administrator era inculpatul A., fiind identificate cutii de un anumit tip de vopsea, care fuseseră deschise, existând semne evidente că din ele au fost scoase anumite bunuri disimulate în vopsea; procesul-verbal din data de 07 martie 2014 de redare, în formă scrisă, a supravegherii audio, video și fotografiere a inculpaților A. și E., precum și a persoanelor care intră în contact cu aceștia; procesele-verbale de redare a convorbirilor efectuate de inculpații A. de la postul telefonic cu număr de apel x și de inculpatul E. de la postul telefonic cu număr de apel x și procesele-verbale de redare a discuțiilor purtate în mediul ambiental, relevante fiind cea din 14 februarie 2014 de la 12:59:57, 11:50:33, 10:41:21, dintre A., de la postul telefonic nr. x, și colaboratorul cu nume de cod „C.”, din 14 februarie 2014, ora 22:00:42, dintre E., aflat la postul telefonic nr. x, și inculpatul A., aflat la postul telefonic nr. x, din 14 februarie 2014, ora 10:52:37, dintre A. aflat la postul telefonic nr. x și inculpatul E., din 14 februarie 2014, ora 14:39:36., dintre A. aflat la postul telefonic nr. x și E. aflat la postul telefonic nr. x, din 14 februarie 2014, începând cu ora 12:00, convorbirea în mediu ambiental dintre inculpatul A. și colaboratorul cu nume de cod „C.”, dintre inculpatul E. și colaborator, din 14 februarie 2014, începând cu ora 16.40, convorbirea în mediu ambiental dintre inculpații A. și E. și colaboratorul cu nume de cod „C.”
Concluzionând, având în vedere mijloacele de probă redate anterior, Curtea a apreciat că inculpatul A. nu poate fi exonerat de răspundere penală prin achitare, astfel cum a solicitat în susținerea motivelor de apel.
Totodată, s-a subliniat că supravegherea audio și video a inculpaților a fost analizată în mod direct de către instanța de apel, prin vizionarea și audierea CD-urilor existente la dosar, reținând că drogurile au fost transportate în două pungi de culoare roz și o pungă de culoare maron. Sub acest ultim aspect, prin adresa din 11 ianuarie 2016 Direcția pentru Investigarea Infracțiunilor de Crimă Organizată și Terorism a menționat că dintr-o eroare materială culorile celor trei sacoșe au fost menționate greșit în procesul-verbal (respectiv roz, maro și albastru), culorile reale fiind roz și maro. Or, s-a arătat că eroarea de consemnare din procesul-verbal nu poate afecta din perspectiva legalității probele ce rezultă din punerea în aplicare a procedeului probatoriu constând în supravegherea audio și video, examinat, în mod direct de către instanța de apel.
De asemenea, cu referire la celelalte aspecte invocate ce vizează legalitatea administrării probelor în faza de urmărire penală, Curtea a arătat că analiza acestora a făcut obiectul procedurii în camera preliminară, neputând fi reiterate în faza de judecată.
S-a mai precizat că inculpații nu au negat niciun moment împrejurarea că în cele trei genți se aflau droguri de mare risc, respectiv cocaină, ci au invocat o înscenare, apărare lipsită însă de orice suport probator.
Ținând cont de criteriile de individualizare prevăzute de art. 74 C. pen., Curtea a constatat că instanța de fond a respectat toate regulile ce caracterizează stabilirea pedepsei, atât în ceea ce privește cuantumul, cât și modalitatea de executare, în sensul unei evaluări concrete a criteriilor statuate de legiuitor în dispozițiile, evidențiind gravitatea faptelor comise, prin prisma circumstanțelor reale, dar și a circumstanțelor personale ale inculpatului, atât a celor legate de comportamentul procesual, cât și a celor ce vizează strict persoana acestuia. Astfel, s-a constatat că infracțiunile reținute în sarcina inculpatului prezintă un grad ridicat de pericol social, raportat la relațiile sociale lezate, natura și cantitatea mare a drogurilor traficate, modalitatea organizată de acțiune, urmările care s-ar putea produce prin comiterea faptelor, referitoare la sănătatea fizică și psihică a persoanei, care ar putea deveni consumator sau consumator dependent de droguri, rezonanța socială negativă a faptelor, în contextul creșterii frecvenței consumului de droguri, mai ales în rândul tinerilor, că infracțiunile aduc atingere uneia dintre cele mai importante valori ocrotite de legea penală, respectiv sănătatea publică, iar, asemenea fapte, neurmate de o ripostă fermă a societății, ar întreține climatul infracțional și ar crea făptuitorilor impresia că pot persista în sfidarea legii.
Totodată, s-a mai reținut că, pe parcursul procesului penal inculpatul A. a avut o atitudine nesinceră și nu și-a asumat consecințele faptelor comise, sustrăgându-se totodată de la judecată, pentru evitarea unei eventuale trageri la răspundere penală.
Împotriva hotărârii instanței de apel, în termen legal, a declarat recurs în casație inculpatul A., prin avocat Maria Vasii, invocând cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. și arătând, în esență, că, în realitate, a acceptat să ajute la scoaterea din țară a unei cantități de substanțe necesare pentru producerea de medicamente, ce urmau a fi transportate la o fabrică în Bulgaria, faptă pentru care putea fi sancționat cel mult contravențional, neavând reprezentarea că săvârșește o infracțiune. A mai învederat că, din probele administrate în cauză, a rezultat că a fost atras într-o aparentă stare de tranzacționare a unor produse, despre care s-a reținut că ar fi fost droguri de mare risc, fără, însă, a se dovedi că avea reprezentarea tipului de produse livrat. Totodată, a solicitat să se observe că, din actele dosarului, reiese modul ilegal în care a fost administrat probatoriul, pentru a se crea aparența săvârșirii unor infracțiuni, cu consecința reținerii unei situații juridice contrară realității faptice. Ca atare, s-a arătat că față de inculpat s-a pronunțat o soluție de condamnare doar pe baza declarațiilor celor două persoane, colaboratorul cu nume de cod „C.” și investigatorul sub acoperire „D.”, încălcându-se, astfel, dispozițiile art. 103 alin. (3) C. proc. pen.
S-a apreciat că acest caz de casare (art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.) poate fi invocat atât în situația în care o faptă nu este incriminată de legiuitor, cât și când lipsește unul dintre elementele constitutive ale infracțiunii, cum este cazul în speța de față, infracțiunile pentru care s-a dispus condamnarea neîntrunind elementele de tipicitate prevăzute de textele incriminatoare, atât sub aspectul laturii obiective, cât și sub aspectul laturii subiective.
Totodată, în cuprinsul cererii de recurs în casație a fost invocat și temeiul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., fără, însă, a fi menționate motivele în fapt pentru care apreciază că pedepsele aplicate sunt în alte limite decât cele prevăzute de lege.
În raport de cele expuse pe larg în cuprinsul motivelor de recurs în casație, s-a solicitat, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 438 alin. (1) pct. 7 și art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., achitarea inculpatului A. pentru infracțiunile pentru care a fost condamnat.
De asemenea, în baza art. 441 C. proc. pen., s-a solicitat suspendarea executării hotărârii și luarea măsurii controlului judiciar, cu impunerea respectării obligațiilor prevăzute de art. 215 alin. (1) și (2) C. proc. pen.
Prin încheierea din 16 martie 2017, în temeiul art. 440 alin. (4) C. proc. pen., a fost admisă în principiu cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 1184/P din 15 noiembrie 2016 a Curții de Apel Constanța, Secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, a fost trimisă cauza în vederea judecării recursului în casație, completului C4 și s-a fixat termen de judecată în ședință publică la data de 27 aprilie 2017.
Pentru a pronunța această soluție, Înalta Curte a reținut, în esență, că cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. întrunește toate cerințele de formă prevăzute de art. 440 alin. (4) C. proc. pen. raportat la art. 434-438 C. proc. pen., însă, numai în ceea ce privește criticile circumscrise formal cazului de casare prevăzut de art. 438 pct. 7 C. proc. pen., respectiv cele referitoare la neîntrunirea elementelor de tipicitate prevăzute de textele incriminatoare pentru infracțiunile prevăzute de art. 2 și art. 3 din Legea nr. 143/2000, atât sub aspectul laturii obiective, cât și sub aspectul laturii subiective, inserate la pct. 1 al cererii.
În ceea ce privește cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., invocat la pct. 2 al cererii de recurs în casație formulată de inculpatul A., Înalta Curte a constatat nu este îndeplinită condiția formală de admisibilitate prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., nefiind indicate motivele în fapt ce au determinat invocarea acestui temei de casare.
Examinând în aceste limite recursul în casație formulat de inculpatul A. prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., în conformitate cu dispozițiile art. 442 - 444 C. proc. pen., Înalta Curte îl apreciază ca fiind nefondat, pentru următoarele considerente:
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 433 C. proc. pen., în calea extraordinară a recursului în casație, Înalta Curte de Casație și Justiție este obligată să verifice, în condițiile legii, conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, iar, conform art. 447 C. proc. pen., pe această cale se verifică exclusiv legalitatea deciziei.
Se constată, așadar, că recursul în casație este o cale extraordinară de atac, prin care sunt supuse verificării hotărâri definitive care au intrat în autoritatea de lucru judecat, însă, numai în cazuri anume prevăzute de lege și doar pentru motive de nelegalitate. Drept urmare, chestiunile de fapt analizate de instanța de fond și, respectiv, apel, intră în puterea lucrului judecat și exced cenzurii instanței investită cu judecarea recursului în casație.
Altfel spus, această cale extraordinară de atac tinde să asigure un echilibru între principiul legalității și principiul respectării autorității de lucru judecat, legalitatea hotărârilor definitive putând fi verificată doar pentru motivele expres și limitativ prevăzute, fără ca pe calea recursului în casație să poată fi invocate și, corespunzător, să poată fi analizate de către Înalta Curte de Casație și Justiție, orice încălcări ale legii, ci numai cele pe care legiuitorul le-a apreciat ca fiind importante.
Aceste considerații sunt valabile și cu privire la cazul de recurs prevăzut de dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., potrivit căruia hotărârile sunt supuse casării „dacă inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală” și care se circumscrie situațiilor în care fapta concretă pentru care s-a pronunțat soluția definitivă de condamnare nu întrunește elementele de tipicitate prevăzute de norma de incriminare ori când instanța a ignorat o normă care conține dispoziții de dezincriminare a faptei, indiferent dacă vizează vechea reglementare, în ansamblul său, sau modificarea unor elemente ale conținutului constitutiv, astfel încât nu se mai realizează o corespondență deplină între fapta săvârșită și noua configurare legală a tipului respectiv de infracțiune. Dată fiind natura juridică a recursului în casație, de cale de atac exclusiv de drept, acest caz de casare nu poate fi invocat pentru a se obține schimbarea încadrării juridice a faptei sau pentru a se constata incidența unei cauze justificative sau de neimputabilitate, acesta fiind atributul exclusiv al instanțelor de fond și de apel.
Pe de altă parte, raportat la modul de legiferare a celor două teze ale art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. (neprevederea în legea penală și lipsa vinovăției prevăzute de lege) și la dispozițiile art. 15 alin. (1) C. pen., în conformitate cu care infracțiunea este fapta prevăzută de legea penală, săvârșită cu vinovăție, nejustificată și imputabilă persoanei care a săvârșit-o, se constată că doar neprevederea în legea penală, ce subsumează situațiile în care nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii din punct de vedere obiectiv, a fost avută în vedere de legiuitor atunci când a reglementat cazul de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. Ca atare, dispozițiile ce reglementează acest caz de recurs în casație corespund prevederilor art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., conferind Înaltei Curți posibilitatea de a examina în cadrul recursului în casație criticile prin care se invocă împrejurarea că fapta nu este prevăzută de legea penală și cele referitoare la lipsa elementelor constitutive ale infracțiunii, cu excepția celor ce vizează vinovăția, deci doar din perspectiva tipicității obiective a infracțiunii.
Examinând actele dosarului, Înalta Curte constată că inculpatul A. a fost condamnat întrucât, la data de 14 februarie 2014, împreună cu inculpatul E., a livrat colaboratorului „C.” și investigatorului sub acoperire „D.”, cantitatea de 30.153,1 gr. cocaină ce urma să fie transportată în Liban-Tripoli, pe cale maritimă, din Portul Constanța, fapte care s-a apreciat că întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de trafic de droguri de mare risc, prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, și tentativă la trafic internațional de droguri de mare risc, prevăzută de art. 32 alin. (1) C. pen. raportat la art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000.
În sarcina aceluiași inculpat s-a mai reținut că, la data de 15 februarie 2014, a deținut fără drept, la domiciliul său din Constanța, jud. Constanța, arme neletale din categoria celor supuse autorizării, respectiv un pistol, calibrul 10x22T, având încărcător cu șapte cartușe, și un pistol, calibrul 4,5 mm, fără muniție, cu tub de gaz, faptă care s-a apreciat că întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de nerespectare a regimului armelor și munițiilor, prevăzută de art. 342 alin. (2) C. pen.
Totodată, se constată că, pe calea recursului în casație promovat, recurentul inculpat A. a invocat cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., susținând, în esență, că fapta pentru care a fost condamnat, astfel cum a fost reținută de instanțele de fond, nu se circumscrie ilicitului penal, probatoriul administrat în cauză nefiind de natură a dovedi, dincolo de orice îndoială, intenția sa de a săvârși infracțiunile prevăzute de art. 2 alin. (2) și art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, în condițiile în care nu a avut reprezentarea faptului că substanțele transportate constituie droguri de mare risc și nu au fost identificate operațiunile ce ar fi fost realizate în vederea scoaterii din țară a acestora. S-a mai susținut că inculpatul a fost provocat de colaboratorul cu identitate protejată și de investigatorul sub acoperire pentru a efectua transportul respectivelor substanțe în vederea scoaterii din țară a acestora, probele administrate în cauză neinfirmând susținerile sale. În plus, s-a arătat că inculpatul a fost condamnat doar pe baza declarațiilor colaboratorului cu nume de cod „C.” și investigatorului sub acoperire „D.”, încălcându-se, astfel, dispozițiile art. 103 alin. (3) C. proc. pen., situație în care a apreciat că sunt incidente cele statuate în jurisprudența Curtea Europeană a Drepturilor Omului (cauza Teixeira de Castro împotriva Portugaliei) cu privire la aceste aspecte.
Astfel, recurentul încearcă să acrediteze ideea că nu se face vinovat de săvârșirea faptelor pentru care a fost condamnat întrucât, în realitate, investigatorul sub acoperire „D.” și colaboratorul cu nume de cod „C.” au avut inițiativa activității infracționale, fiind provocat de aceștia, prin criticile formulate inculpatul urmărind să obțină o reapreciere a probelor administrate în cauză cu consecința stabilirii unor împrejurări faptice diferite de cele reținute de instanțele inferioare, ceea ce nu este permis a fi realizat pe calea extraordinară a recursului în casație, care, potrivit art. 447 C. proc. pen., se limitează la verificarea exclusiv a legalității hotărârii atacate. De altfel, nici invocarea dispozițiilor art. 15 alin. (1) și art. 16 alin. (1) C. pen., ce reglementează trăsăturile esențiale ale infracțiunii, inclusiv în planul laturii subiective, în cuprinsul cererii de recurs în casație, nu este aptă a complini lipsa indicării unor chestiuni de nelegalitate de natură a atrage incidența cazului de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., atât timp cât faptele, astfel cum au fost ele reținute în mod definitiv de instanțele inferioare, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de trafic de droguri de mare risc, prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, și tentativă la trafic internațional de droguri de mare risc, prevăzută de art. 32 alin. (1) C. pen. raportat la art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului.
Pe de altă parte, recurentul, prin apărător, nici nu a indicat, în concret, care dintre activitățile imputate nu se încadrează în elementul material al laturii obiective a infracțiunilor pentru care a fost condamnat, astfel cum sunt prevăzute de norma de incriminare, de natură să atragă incidența cazului de casare invocat.
Ca atare, Înalta Curte constată că recurentul inculpat a indicat doar în mod formal cazul prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., în condițiile în care prin prisma acestuia nu se poate proceda la reinterpretarea materialului probator existent la dosar în vederea stabilirii altei baze factuale, care să conducă în final la pronunțarea unei soluții de achitare pentru cele două infracțiuni imputate, având în vedere că o asemenea competență aparține exclusiv instanței de fond și, respectiv, celei de apel.
Față de aceste considerente, întrucât în cauză criticile formulate nu se circumscriu dispozițiilor art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., Înalta Curte, temeiul art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 1184/P din 15 noiembrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie.
Totodată, față de culpa procesuală, în temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., îl va obliga pe recurentul inculpat A. la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar, în temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru acesta, până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 70 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul în casație declarat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 1184/P din 15 noiembrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, în sumă de 70 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 27 aprilie 2017.