Decizia nr. 465/2017
Asupra cauzei de față;
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin Sentința penală nr. 34/PI/2017 din data de 13 martie 2017, Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, în baza art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., a respins contestația formulată de contestatorul condamnat A.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:
Prin Sentința penală nr. 20/2015 a Curții de Apel Cluj, modificată prin Decizia penală nr. 434/A din 25 noiembrie 2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, contestatorul A. a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 3 ani închisoare în regim de detenție pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de influență, fals în înscrisuri sub semnătură privată și spălare de bani, fiind emis mandatul de executare a pedepsei din 25 noiembrie 2015.
Prin Sentința penală nr. 1832 din 24 noiembrie 2016 a Judecătoriei Satu Mare s-a dispus liberarea condiționată a condamnatului, hotărâre care într-o primă fază a rămas definitivă prin necontestare la data de 30 noiembrie 2016, când Penitenciarul Satu Mare a procedat la punerea de îndată în libertate a condamnatului A.
Ulterior, la data de 5 decembrie 2016, Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Oradea, a formulat contestație împotriva Sentinței penale nr. 1832 din 24 noiembrie 2016 a Judecătoriei Satu Mare, arătând că aceasta nu era definitivă întrucât minuta hotărârii a fost comunicată doar Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea din care făcea parte procurorul care a participat la judecarea cererii de liberare condiționată nu și Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial Oradea.
Prin Decizia penală nr. 8/C din 14 februarie 2017 a Tribunalului Satu Mare au fost respinse excepțiile inadmisibilității contestației formulate în cauză, a tardivității acesteia și pe fond a fost admisă contestația Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial Oradea, s-a desființat sentința atacată și în rejudecare a fost respinsă cererea de liberare condiționată al contestatorului A., fixându-se un termen de 3 luni după expirarea căruia cererea poate fi reînnoită.
S-a constatat că în aceeași zi, contestatorul condamnat A. a fost reîncarcerat la Penitenciarul Oradea, înmânându-i-se copia mandatului de executare a pedepsei din 25 noiembrie 2015.
Sintetizând prima instanță a reținut că, contestatorului condamnat A. i s-a respins în calea de atac a contestației cererea de liberare condiționată și că mandatul de executare a pedepsei de 3 ani închisoare din 25 noiembrie 2015 se află în ființă motiv pentru care a respins contestația la executare formulată apreciind că aceasta este neîntemeiată.
Împotriva acestei hotărâri a formulat contestație condamnatul A., cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, la data de 20 martie 2017 sub nr. x/35/2017.
Apărătorul din oficiu al contestatorului A., avocat B., în susținerea contestației, a arătat că acesta a fost condamnat la o pedeapsă de 3 ani în regim de detenție pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, fals în înscrisuri sub semnătură privată și spălare de bani, fiind încarcerat la data de 25 noiembrie 2015, în baza mandatului de executare a pedepsei din 25 noiembrie 2015.
Prin Sentința penală nr. 1832 din 24 noiembrie 2016, Judecătoria Satu Mare a dispus liberarea condiționată a condamnatului, hotărâre care a rămas definitivă prin necontestare la data de 30 noiembrie 2016, când prin adresa emisă de către Compartimentul Executări Penale din cadrul Judecătoriei Satu Mare a fost înștiințat în acest sens Penitenciarul Satu Mare care a procedat la punerea de îndată în libertate a condamnatului.
A mai arătat că ulterior, la data de 5 decembrie 2016, Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Oradea, a formulat contestație împotriva Sentinței penale nr. 1832 din 24 noiembrie 2016 a Judecătoriei Satu Mare, aceasta fiind admisă prin Decizia penală nr. 8/C din 14 februarie 2017 a Tribunalului Satu Mare.
Apărătorul a învederat instanței că începând cu data de 30 noiembrie 2016, condamnatul contestator nu se mai află sub puterea mandatului de executare a pedepsei din 25 noiembrie 2015, fiind stinsă executarea pedepsei cu închisoarea și că doar în cazurile prevăzute de art. 104 și art. 105 C. pen. se poate anula sau revoca liberarea condiționată, ipoteză care nu este incidentă în cauză.
S-a mai arătat că, contestația formulată de Direcția Națională Anticorupție, care nu a solicitat repunerea în termenul de contestație, este tardivă.
Mai mult, prin dispozitivul Deciziei penale nr. 8/C din 14 februarie 2017, Tribunalul Satu Mare, respingând cererea de liberare condiționată nu a restabilit situația anterioară în sensul de repunere sub puterea mandatului de executare a pedepsei nr. 20/2015, de a se dispune reîncarcerarea și apoi de a fixa un termen în vederea reînnoirii cererii de liberare condiționată.
Pentru toate aceste motive apărătorul a solicitat admiterea contestației, desființarea sentinței penale atacate și punerea de îndată în libertate a condamnatului contestator.
Contestația formulată de condamnatul A. este nefondată și va fi respinsă ca atare pentru următoarele considerente:
În conformitate cu dispozițiile art. 598 alin. (1) C. proc. pen., contestația împotriva executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri:
a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă;
b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare;
c) când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare;
d) când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei.
Contestația la executare este o procedură jurisdicțională de rezolvare a situațiilor relative la executarea hotărârii, după rămânerea definitivă a acesteia. Normele procedurale mai sus amintite au prevăzut expres cazurile în care poate fi folosită contestația la executare, iar prin limitarea acestora, legiuitorul a urmărit să nu transforme acest mijloc procesual într-o cale prin care să se împiedice procedura normală de punere în executare a hotărârilor definitive.
Contestatorul A. a întemeiat contestația la executare pe dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. "când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei", susținând că liberarea sa condiționată prin sentința penală a Judecătoriei Satu Mare ar reprezenta o cauză de stingere a pedepsei.
Înalta Curte constată că aspectele invocate de către contestatorul condamnat nu se circumscriu cazului de contestație la executare prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. față de împrejurarea că liberarea condiționată, nu reprezintă, în sine, o cauză de stingere a pedepsei.
Totodată, se constată că, reîncarcerarea acestuia la data de 14 februarie 2017 s-a realizat ca urmare a respingerii, în calea contestației, a cererii de liberare condiționată de care condamnatul a beneficiat anterior. Astfel, nu se poate afirma că pedeapsa aplicată condamnatului A. a fost executată ori stinsă sau că acesta nu se mai afla sub puterea mandatului de executare a pedepsei din 25 noiembrie 2015. Cererea de liberare condiționată fiind respinsă prin Decizia penală nr. 8/C din 14 februarie 2017 a Tribunalului Satu Mare, condamnatul A. a continuat să își execute efectiv pedeapsa în baza mandatului de executare a pedepsei emis inițial (25 noiembrie 2015), mandat care rămâne în ființă până la data executării pedepsei sau a considerării acesteia ca fiind executate.
De altfel, în momentul încarcerării unei persoane organele de la locul de detenție au obligația de a efectua verificări privind situația juridică a deținutului și de a sesiza de îndată instanța de executare în situația în care constată anumite nereguli (multiple mandate de executate a pedepselor, existența unor mandate anulate, perioade de detenție nededuse etc.). Ca urmare a verificărilor efectuate în speța de față nu s-au constatat astfel de nereguli care să atragă sesizarea instanței de executare.
Este de menționat că niciodată în practică și în teorie nu s-a pus problema ca reîncarcerarea deținutului liberat condiționat anterior și până la momentul unei noi liberări condiționate a acestuia să fie nelegală în orice împrejurare, în condițiile în care persoana respectivă mai avea de executat un rest de pedeapsă care nu a fost executat până la data reîncarcerării și pe toată perioada detenției.
O dovadă în plus a afirmației arătate anterior constă în aceea că, în situația în care liberarea condiționată ar fi revocată sau anulată potrivit art. 104 - 105 C. pen., perioada în care acesta ar sta încarcerat se va deduce întotdeauna fie din restul de pedeapsă care a rămas de executat fie din noua pedeapsă rezultantă stabilită, fără să se pună în discuție că perioada de timp cuprinsă între încetarea liberării condiționate anterioare și până la momentul acordării unei noi liberări condiționate, ar constitui o detenție nelegală.
Totodată, întrucât excepția tardivității contestației a fost tranșată definitiv de Tribunalul Satu Mare în dosarul nr. x/296/2016, Înalta Curte respectând principiile autorității de lucru judecat și a securității raporturilor juridice nu va mai examina această critică formulată de contestatorul condamnat.
Pentru considerentele mai sus expuse, Înalta Curte va constata că Sentința penală nr. 34/PI/2017 din data de 13 martie 2017 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, este o hotărâre legală și temeinică și în consecință va respinge, ca nefondată, contestația formulată de condamnatul A.
În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen. va obliga contestatorul la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 130 lei, va rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondată, contestația formulată de condamnatul A. împotriva Sentinței penale nr. 34/PI/2017 din data de 13 martie 2017 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori.
Obligă contestatorul la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 130 lei, rămâne în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 28 aprilie 2017.
Procesat de GGC - CL