Ședințe de judecată: Mai | | 2024
Sunteți aici: Pagina de început » Detalii jurisprudență

R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
Secţia Penală

Decizia nr. 165/A/2017

Şedinţa publică din 12 mai 2017

Decizia penală nr. 165/A/2017

Deliberând asupra cauzei penale de față,

În baza actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin decizia penală nr. 214/A din data de 14 februarie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în baza art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestația la executare formulată de condamnatul A. împotriva executării deciziei penale nr. 825 din data de 10.06.2015, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în Dosarul nr. x/300/2010.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat contestatorul condamnat la plata sumei de 200 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru a dispune astfel, Curtea de Apel București a reținut următoarele:

La data de 28 noiembrie 2016 sub nr. x/2/2016 pe rolul Curții de Apel București s-a înregistrat cererea de contestație la executare formulată de condamnatul A. în baza art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. împotriva deciziei penale nr. 825/A/2015 a Curții de Apel București pronunțată în Dosarul nr. x/300/2010, în ceea ce privește executarea pedepsei dispusă pentru infracțiunea prev. de art. 367 alin. (2) C. pen.

În esență, contestatorul a arătat că există o împiedicare la executare, datorită interpretării greșite a legii de către instanța de apel care a aplicat o pedeapsă în baza art. 367 alin. (2) C. pen. printr-o analogie interzisă de dreptul național și îndeosebi de dreptul european, pentru o faptă care nu era prevăzută de legea penală pronunțând astfel o condamnare nelegală în a cărei executare se află.

Analizând contestația formulată curtea de apel a constatat:

În lumina dispozițiilor legale în vigoare contestația la executare este un procedeu jurisdicțional de rezolvare a cererilor prin care se invocă incidente legate de punerea în executare a hotărârii.

Contestația la executare nu are caracter de cale extraordinară de atac prin intermediul căreia să poată fi înlăturate efectele pe care trebuie să le producă hotărârea judecătorească definitivă astfel că, prin intermediul contestației la executare nu se poate critica legalitatea ori temeinica unei hotărâri penale definitive.

Fiind un mijloc procesual prin care se rezolvă incidentele privind executarea, legea a prevăzut expres cazurile în care poate fi folosită contestația la executare.

Potrivit art. 598 alin. (1) C. proc. pen., contestația împotriva executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri:

a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă;

b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare;

c) când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare;

d) când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei.

(2) În cazurile prevăzute la alin. (1) lit. a), b) și d), contestația se face, după caz, la instanța prevăzută la art. 597 alin. (1) sau (6), iar în cazul prevăzut la alin. (1) lit. c), la instanța care a pronunțat hotărârea ce se execută.

În cazul în care nelămurirea privește o dispoziție dintr-o hotărâre pronunțată în apel sau în recurs în casație, competența revine, după caz, instanței de apel sau Înaltei Curți de Casație și Justiție.

În speță, contestatorul a invocat în mod formal o împiedicare la executare și a susținut că aceasta se circumscrie cazului expres prevăzut la lit. c) teza finală.

„Împiedicarea la executare” trebuie însă să se datoreze unei cauze legale care face ca executarea hotărârii să nu poată continua și trebuie să se ivească la punerea în executare a hotărârii sau pe parcursul executării acesteia.

În speță, prin decizia penală nr. 825/A din data de 10.06.2015 pronunțată în Dosarul nr. x/300/2010, Curtea de Apel București, secția I penală, a dispus, prin aplicarea art. 5 C. pen., în privința contestatorului, următoarele:

În baza art. 386 alin. (1) C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice a infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată în art. 48 C. pen. rap. art. 297 C. pen. rap. la art. 309 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.și art. 367 alin. (2) C. pen.

În baza art. 48 C. pen. rap. art. 297 C. pen. rap. la art. 309 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. a condamnat pe inculpatul A. la pedeapsa principală de 4 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g), k) C. pen. și a dreptului de a ocupa o funcție publică pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la abuz în serviciu.

În baza art. 367 alin. (2) C. pen. a condamnat pe același inculpat la pedeapsa principală de 3 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b), g) și k) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de constituire a unui grup infracțioonal organizat.

În baza art. 39 C. pen.,art. 45 alin. (2) C. pen. a dat în executare pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare,sporită cu 1 an închisoare, respectiv pedeapsa principală de 5 ani închisoare și 4 ani interzicerea dreptului de a ocupa o funcție publică, precum și a drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b), g) și k) C. pen.

În baza art. 65 C. pen. a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 66 lit. a), b), g) și k) C. pen.

Prin cererea formulată, contestatorul contestă legalitatea pedepsei aplicată pentru infracțiunea de constituire de grup infracțional organizat (urmare a schimbării încadrării juridice a faptei de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni pentru care, initial, a fost condamnat în primă instanță, conform principiului aplicării legii mai favorabile), cerere care nu poate fi examinată pe calea contestației la executare, întrucât nu constituie un caz de împiedicare a executării pedepsei.

Prin urmare, contestația în contra executării deciziei penale anterior menționate este inadmisibilă.

Împotriva acestei hotărâri, la data de 15 februarie 2017, a formulat apel condamnatul A. așa cum reiese din cererea acestuia aflată la dosarul Înaltei Curți.

În fața instanței de judecată, condamnatul A. a susținut că prezenta cale de atac este o contestație întemeiată pe dispozițiile art. 597 alin. (7) C. proc. pen.

Examinând contestația la executare formulată, în baza actelor și lucrărilor de la dosar și în raport cu criticile formulate, Înalta Curte constată următoarele:

Prealabil, Înalta Curte va califica calea de atac formulată împotriva deciziei penale nr. 214/A din data de 14 februarie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, drept contestație.

Astfel, chiar dacă atunci când a formulat calea de atac împotriva deciziei atacate, condamnatul a susținut că declară apel, în fața instanței de judecată acesta a revenit și a arătat că prezenta cale de atac reprezintă o contestație întemeiată pe dispozițiile art. 597 alin. (3) C. proc. pen.

Este real că hotărârile pronunțate, în primă instanță, în materia executării pot fi atacate cu contestație la instanța ierarhic superioară, în termen de 3 zile de la comunicare.

O situație specială funcționează însă atunci când se urmărește să se rezolve incidentele privind executarea întemeiate pe prev. art. 598 lit. c) C. proc. pen.

Potrivit art. 598 alin. (1) C. proc. pen., contestația împotriva executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri:

a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă;

b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare;

c) când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare;

d) când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei.

(2) În cazurile prevăzute la alin. (1) lit. a), b) și d), contestația se face, după caz, la instanța prevăzută la art. 597 alin. (1) sau (6), iar în cazul prevăzut la alin. (1) lit. c), la însăși instanța care a pronunțat hotărârea ce se execută.

În cazul în care nelămurirea privește o dispoziție dintr-o hotărâre pronunțată în apel, precum în cauză, competența revine chiar acelei instanțe de apel.

Cu evidență, într-o astfel de situație, asupra împiedicării la executare se pronunță instanța respectivă în primă și ultimă instanță, neputându-se concepe un sistem judiciar care să dea posibilitatea condamnatului de a se adresa cu o nouă cale de atac, deferită spre instrumentare în cauză Înaltei Curți de Casație și Justiție, instanță ce altfel nici chiar cu „fondul” cauzei nu ar fi putut fi învestită.

Criticile formulate privesc decizia penală nr. 825/A din data de 10.06.2015 pronunțată în Dosarul nr. x/300/2010 de Curtea de Apel București, secția I penală, prin care contestatorul a fost condamnat, în apel, în ultim grad de jurisdicție, printre altele, și pentru săvârșirea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat prev. de art. 367 alin. (2) C. pen.

Înalta Curte, aparte de împrejurarea principială că motivele invocate pe calea contestației la executare nu pot pune în discuție autoritatea de lucru judecat a unei hotărârii judecătorești, contestația la executare neavând natura juridică a unei căi de atac, acest mijloc procedural utilizat s-a exercitat, legal, la chiar instanța ce s-a pronunțat în ultim grad de jurisdicție asupra fondului cauzei, respectiv Curtea de Apel București.

În consecință, Înalta Curte va respinge contestația formulată de contestatorul condamnat A. împotriva deciziei penale nr. 214/A din data de 14 februarie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, ca inadmisibilă.

În ceea ce privește solicitarea subsidiară a contestatorului de înlăturare a de la aplicare, ca neconvențional, a art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. și de aplicare direct și prioritar a art. 5.4 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, Înalta Curte constată, dincolo de împrejurarea că dispozițiile art. 5.4 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului prevăd că orice persoană lipsită de libertatea sa prin arestare sau detenție are dreptul să introducă recurs în fața unui tribunal, pentru ca acesta să statueze într-un termen scurt asupra legalității detenției sale și să dispună eliberarea sa dacă detenția este ilegală, așadar neavând legătură cu cauza, carecterul superfluu în dezbatere a respectivei cereri.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestația declarată de contestatorul-condamnat A. împotriva deciziei penale nr. 214/A din data de 14 februarie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală.

Obligă contestatorul-condamnat la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 130 lei, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12 mai 2017.