Decizia nr. 463/2017
Asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 22 din 10 aprilie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, a fost admisă sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava, iar, în temeiul art. 98 alin. (3) raportat la art. 155 din Legea nr. 302/2004, privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, s-a dispus, pe cale incidentală, recunoașterea și punerea în executare a sentinței penale pronunțată la data de 9 februarie 2015 de Judecătoria din Circumscripția Judiciară Beja - Secția Competențe Generale din Almodovar - Portugalia, definitivă și executorie la data de 25 februarie 2016, prin care persoana solicitată A., împotriva căruia s-a emis mandatul european de arestare cu nr. de referință Dosar nr. x/15.9GAORQ din 13 ianuarie 2017 de către Judecătoria din Circumscripția Judiciară Beja - Secția Competențe Generale din Almodovar - Portugalia), a fost condamnată la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prevăzută de art. 2042 lit. e) C. pen. portughez, ce are corespondent în legislația română infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art. 228, art. 229 alin. (1) lit. b) și d) C. pen.
S-a dispus executarea de către persoana condamnată A. a pedepsei de 3 ani închisoare, aplicată prin sentința penală mai sus menționată, într-un penitenciar din România.
S-a dedus, din pedeapsa de 3 ani închisoare, perioada reținerii și arestării preventive, începând cu data de 17 februarie 2017, la zi.
Totodată, a fost menținută arestarea provizorie a persoanei solicitate până la rămânerea definitivă a hotărârii, dar nu mai târziu de 30 zile și s-a dispus emiterea mandatului de executare a pedepsei închisorii de 3 ani, pe numele condamnatului A. la data rămânerii definitive a sentinței.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că, la data de 18 februarie 2017, a fost sesizată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava cu cererea de executare a mandatului european de arestare din 13 ianuarie 2017 emis în Dosar nr. x/15.9GAORQ de către Judecătoria din Circumscripția Judiciară Beja - Secția Competențe Generale din Almodovar - Portugalia, nr. referință 28586698 din 06 februarie 2017, împotriva persoanei solicitate A., și solicitarea de arestare a acestuia în vederea predării către autoritatea solicitantă din Portugalia.
S-a reținut că, din informațiile transmise, a rezultat că persoana solicitată A. a fost condamnată la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută și sancționată de art. 204 alin. (2) lit. e) C. pen. portughez, constând în aceea că, la data de 22 ianuarie 2015, împreună cu alt inculpat, B., au stabilit să meargă la localul cu numele x, situat în Entradas, Castro Verde, cu scopul de a-și însuși automatul pentru țigări instalat acolo, precum și toate pachetele de țigări și banii aflați în interiorul acestuia. Pentru a-și pune în aplicare planul, inculpații s-au îndreptat, în intervalul orar 2.30-2.55 către localul în cauză în autoturismul, de culoare roșie, și, odată ajunși acolo, au ieșit din mașină și au mers pe jos, lăsând autoturismul cu motorul pornit și cu portbagajul deschis. Inculpații s-au îndreptat spre ușa localului pe care au forțat-o cu ajutorul unui obiect care nu a putut fi identificat, stricând mecanismul de închidere al acesteia și reușind, astfel, să o deschidă, iar, în continuare, au pătruns în incinta cafenelei, de unde au sustras un automat pentru țigări care conținea 146 de pachete de țigări și suma de 199,95 euro. S-a reținut că automatul pentru țigări are o valoare de 1.500 euro, iar țigările și banii care se găseau în interiorul acestuia erau în valoare de 910,00 euro.
În continuare, inculpații au așezat automatul pentru țigări în autoturism și au părăsit locul faptei, mergând în direcția unui drum comunal din apropiere de IP2, unde, într-un mod care nu a putut fi stabilit, au deschis automatul, scoțând din acesta și însușindu-și toate pachetele de țigări și banii care se aflau înăuntru. Apoi, inculpații au pornit cu autoturismul menționat în direcția Albernoa, Beja, pe drumul național IP2, ocazie cu care au fost interceptați și reținuți de jandarmii de la Garda Națională Republicană, care le-au confiscat obiectele sustrase.
Prima instanță a arătat că, prin ordonanța de reținere din 17 februarie 2017 emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava în Dosarul nr. x/II/5/2017, persoana solicitată A. a fost reținută pe o durată de 24 de ore, începând cu data de 17 februarie 2017, ora 18,35, până la data de 18 februarie 2017, ora 18,35.
La termenul de judecată din 18 februarie 2017, persoanei solicitate i s-a înmânat o copie, în limba română, a mandatului european de arestare emis de autoritățile judiciare portugheze, acesta precizând că a luat cunoștință de conținutul său și cunoaște motivul pentru care a compărut în fața instanței.
Cu același prilej, Curtea a adus la cunoștința persoanei solicitate că are dreptul de a consimți sau nu la predarea sa către autoritățile portugheze pentru executarea pedepsei închisorii de 3 ani, iar, dacă va fi de acord cu predarea sa, nu va putea reveni asupra declarației de consimțire la predare, hotărârea ce se va pronunța în acest sens fiind definitivă, ulterior urmând a fi predat autorităților portugheze. De asemenea, instanța l-a informat despre regula specialității, în sensul că nu va putea fi urmărit, judecat sau privat de libertate în Portugalia pentru alte fapte anterioare predării, decât pentru cea menționată în mandatul european de arestare, precum și despre faptul că există posibilitatea ca, în cazul în care refuză predarea întrucât nu dorește să execute pedeapsa în statul de emitere, să se efectueze demersuri în sensul recunoașterii hotărârii de condamnare a autorităților portugheze și să se dispună executarea pedepsei într-un penitenciar din România, doar dacă își manifestă voința în acest sens.
La termenul din 18 februarie 2017, în conformitate cu dispozițiile art. 103 alin. (7) din Legea nr. 302/2004, s-a procedat la audierea persoanei solicitate A., acesta precizând că se prevalează de regula specialității, nu este de acord cu predarea sa către autoritățile emitente a mandatului și că solicită recunoașterea pe cale incidentală a hotărârii de condamnare pronunțată de autoritățile judiciare portugheze, în vederea executării pedepsei în România.
Prin Încheierea nr. 2 din 18 februarie 2017, în temeiul art. 103 alin. (8) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus arestarea persoanei solicitate A., în vederea executării mandatului, pe o durată de 30 de zile, începând cu data de 18 februarie 2017 și până la data de 19 martie 2017, inclusiv, măsura fiind menținută, ulterior, prin încheierile de ședință din 6 martie 2017 și 3 aprilie 2017. Prin aceeași încheiere s-a luat act de poziția manifestată de persoana solicitată A., în sensul că refuză executarea pedepsei în statul emitent și solicită recunoașterea hotărârii de condamnare pronunțată de autoritățile judiciare portugheze, în vederea executării pedepsei în România. Ca atare, în temeiul art. 98 alin. (2) lit. c), alin. (3) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus efectuarea procedurii în vederea recunoașterii hotărârii pronunțate în Dosarul nr. x/15.9GAORQ de către Judecătoria din Circumscripția Judiciară Beja - Secția Competențe Generale din Almodovar - Portugalia împotriva persoanei solicitate A., solicitându-se autorității judiciare emitente a mandatului european de arestare comunicarea unei copii certificate a hotărârii penale, prilej cu care a informat-o cu privire la motivul pentru care a fost cerută.
Luând act de poziția exprimată de persoana solicitată, autoritățile judiciare portugheze au transmis copia certificată a hotărârii de condamnare cu mențiunea rămânerii definitive, cererea de recunoaștere a hotărârii penale și de executare, în România, a pedepsei aplicate persoanei solicitate și certificatul menționat la art. 4 din Decizia cadru 2008/909/JAI a Consiliului din 27 noiembrie 2008, privind aplicarea principiului recunoașterii reciproce a hotărârilor judecătorești în materie penală care impun pedepse sau măsuri privative de libertate, în scopul executării lor în Uniunea Europeană.
În acest context, procedând în conformitate cu dispozițiile art. 98 alin. (2) lit. c) raportat la art. 98 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, prima instanță a constatat că sunt întrunite cerințele prevăzute de art. 155 din aceeași lege, respectiv sentința este definitivă și executorie, faptele pentru care s-a aplicat pedeapsa de 3 ani închisoare constituie infracțiune și potrivit legislației române, condamnatul este cetățean român și a fost de acord cu executarea pedepsei aplicate de autoritățile judiciare din Portugalia într-un penitenciar din România, apreciind, de asemenea, că nu este incident vreunul dintre motivele de nerecunoaștere și neexecutare prevăzute la art. 151 din actul normativ menționat.
Verificând, totodată, natura și durata pedepsei aplicate de autoritățile portugheze, în conformitate cu dispozițiile art. 154 alin. (6) lit. b), alin. (8) lit. b) și alin. (9) din Legea nr. 302/2004, Curtea a constatat că fapta pentru care a fost condamnată persoana solicitată are corespondent în legislația română, fiind incriminată ca infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art. 228, art. 229 alin. (1) lit. b) și d) C. pen., iar pedeapsa de 3 ani stabilită se încadrează în limitele legale, astfel încât nu este necesară adaptarea acesteia. â
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a formulat contestație persoana condamnată A., solicitând reducerea pedepsei de 3 ani închisoare aplicată de autoritățile judiciare portugheze, învederând că are 4 copii minori și este singurul întreținător al acestora.
Examinând contestația formulată, Înalta Curte constată că aceasta nu este fondată pentru motivele arătate în continuare.
Așa cum a reținut instanța de fond, din conținutul mandatului european de arestare cu nr. de referință 28526168 emis, la data de 13 ianuarie 2017, în Dosarul cu nr. x/15.9GAORQ de către Judecătoria din Circumscripția Judiciară Beja - Secția Competențe Generale din Almodovar - Portugalia (filele 9-25 dos. fond), precum și din certificatul menționat la art. 4 din Decizia - cadru 2008/909/JAI a Consiliului din 27 noiembrie 2008 (filele 169-175 dos. fond), rezultă că față de numitul A. a fost demarată o procedură de executare a pedepsei de 3 ani închisoare aplicată în dosarul anterior menționat pentru comiterea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 204 alin. (2) lit. e) C. pen. portughez, constând în aceea că, la 22 ianuarie 2015, în intervalul orar 02.30 - 02.55, împreună cu un alt inculpat, au pătruns prin efracție în localul x, situat în Entradas, Castro Verde, de unde au sustras un automat pentru țigări (în valoare de 1.500 euro), care conținea 146 de pachete de țigări și suma de 199,95 euro, deplasându-se, apoi, cu autoturismul pe un drum comunal, loc în care și-au însușit toate bunurile aflate în automatul în discuție (în valoare totală de 910,00 euro). Ulterior, inculpații au pornit cu autoturismul menționat în direcția Albernoa, Beja, pe drumul național IP2, ocazie cu care au fost interceptați și reținuți de jandarmii de la Garda Națională Republicană, care au confiscat obiectele sustrase.
Verificând îndeplinirea condiției dublei incriminări, prevăzută de dispozițiile art. 96 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, se constată că faptele expuse mai sus, astfel cum au fost reținute de autoritățile portugheze, sunt incriminate și de legea penală română ca infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art. 228, art. 229 alin. (1) lit. b) și d) C. pen., fiind sancționate cu pedeapsa închisorii de la 1 an la 5 ani.
Pe baza mandatului european de arestare astfel emis, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava prin Ordonanța nr. 412/II/5/2017 din 17 februarie 2017 a dispus, în conformitate cu dispozițiile art. 100 alin. (1) raportat la art. 101 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, reținerea pentru 24 de ore începând cu începând cu data de 17 februarie 2017, ora 18,35, și până la data de 18 februarie 2017, ora 18,35. Prin Încheierea nr. 2 din 18 februarie 2017 a Curții de Apel Suceava, în temeiul art. 103 alin. (8) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus arestarea persoanei solicitate A. în vederea executării mandatului european de arestare, pe o durată de 30 de zile, începând cu data de 18 februarie 2017 și până la data de 19 martie 2017, inclusiv, măsura fiind menținută, succesiv, prin încheierile de ședință din 6 martie 2017 și 3 aprilie 2017.
În conformitate cu dispozițiile art. 103 alin. (7) din Legea nr. 302/2004, la termenul din 18 februarie 2017, s-a procedat la audierea numitului A., acesta nefiind de acord cu predarea sa către autoritățile emitente a mandatului, prevalându-se de regula specialității și solicitând recunoașterea pe cale incidentală a hotărârii de condamnare pronunțată de autoritățile judiciare portugheze, în vederea executării pedepsei în România (fila 32 dos. fond).
În acest context, se constată că dispozițiile art. 98 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004 prevăd că, atunci când mandatul a fost emis în scopul executării unei pedepse cu închisoarea sau a unei măsuri de siguranță privative de libertate, dacă persoana solicitată trăiește în România și are o rezidență continuă și legală pe teritoriul României pentru o perioadă de cel puțin 5 ani și declară că refuză să execute pedeapsa ori măsura de siguranță în statul membru emitent al mandatului european de arestare, instanța română poate refuza executarea acestuia. Or, persoana condamnată A. întrunește aceste condiții, întrucât, așa cum s-a arătat anterior, a refuzat predarea sa autorităților portugheze, solicitând să execute pedeapsa stabilită într-un penitenciar din România, din datele dosarului, rezultând că trăiește în mod obișnuit în țară, având o domiciliul legal pe teritoriul acesteia.
Ca atare, se constată că, în mod corect, prima instanță, făcând aplicarea art. 98 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 cu referire la alin. (2) lit. c) a textului de lege menționat, a solicitat autorității judiciare de emitere transmiterea unei copii certificate a hotărârii de condamnare, precum și orice alte informații necesare, informând autoritatea judiciară emitentă cu privire la scopul pentru care astfel de documente sunt solicitate, respectiv pentru recunoașterea pe cale incidentală a hotărârii. Astfel, urmare acestor demersuri, autoritățile judiciare portugheze au înaintat documentele solicitate, luând, totodată, act de poziția exprimată de persoana solicitată în sensul că dorește să execute pedeapsa aplicată într-un penitenciar din România.
Procedând, în acest context, la verificarea cerințelor legale, se constată că, în cauză, sunt îndeplinite toate condițiile prevăzute de art. 155 din Legea nr. 302/2004, întrucât hotărârea pronunțată de autoritatea judecătorească portugheză este definitivă și executorie, faptele pentru care s-a aplicat pedeapsa constituie infracțiuni și în cazul în care ar fi fost săvârșite pe teritoriul României, persoana condamnată are cetățenie română și nu este incident vreunul din motivele de nerecunoaștere și neexecutare prevăzute de art. 151 din Legea anterior menționată.
Așa fiind, Înalta Curte constată că instanța de fond a apreciat în mod corect că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de Legea nr. 302/2004 pentru recunoașterea, pe cale incidentală, și punerea în executare a sentinței penale pronunțată la data de 9 februarie 2015 de Judecătoria din Circumscripția Judiciară Beja - Secția Competențe Generale din Almodovar - Portugalia, definitivă și executorie la data de 25 februarie 2016.
Deopotrivă, în acord cu judecătorul fondului, Înalta Curte constată că pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată de autoritatea judecătorească portugheză (a cărei suspendare a executării a fost revocată prin hotărârea din 25 februarie 2016 dată în Dosarul nr. x/15.9GAORQ - filele 193-195 dos. fond) corespunde ca natură și cuantum cu cea prevăzută de legislația română pentru infracțiunea similară (de furt calificat, prevăzută de art. 228, art. 229 alin. (1) lit. b) și d) C. pen.), situație în care nu se impune adaptarea ori reducerea acesteia, astfel cum a solicitat contestatorul, nefiind incidente dispozițiile art. 154 alin. (6) lit. b) raportat la art. 154 alin. (8) lit. b) din Legea nr. 302/2004. În plus, Înalta Curte arată că, în conformitate cu dispozițiile art. 154 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, obiectul procedurii de recunoaștere a unei hotărâri străine constă doar în verificarea condițiilor prevăzute de art. 155 din actul normativ menționat și, în cazul în care acestea sunt îndeplinite, în punerea în executare a respectivei hotărâri, neputând modifica (reindividualiza în raport de circumstanțele personale) cuantumul pedepsei aplicate de autoritățile emitente.
Pentru motivele de mai sus, în conformitate cu dispozițiile art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana condamnată A. împotriva sentinței penale nr. 22 din 10 aprilie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori.
În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., având în vedere că se află în culpă procesuală, contestatorul persoană condamnată va fi obligat la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar, în temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană condamnată, în sumă de 400 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana condamnată A. împotriva sentinței penale nr. 22 din 10 aprilie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori.
Obligă contestatorul persoană condamnată la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană condamnată, în sumă de 400 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 27 aprilie 2017.