Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a României

Decizia nr. 507/RC/2016

Deliberând asupra recursului în casație, în baza lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin sentința penală nr. nr. 8 pronunțată de Tribunalul Militar Cluj la data de 06 februarie 2015 în Dosarul nr. x/752/2013, Tribunalul Militar Cluj a hotărât:

I.- în temeiul art. 13² din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 246 C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a), b) C. pen. din 1969, art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen. din 1969 cu reținerea art. 5 C. pen., a condamnat pe inculpatul colonel A., din cadrul B. Harghita - U.M. x, la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor în formă continuată;

- în temeiul art. 13² din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 combinat cu art. 74 alin. (1) lit. a), b) C. pen. din 1969, art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen. din 1969 cu reținerea art. 5 C. pen.,a condamnat pe același inculpat colonel A. la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă continuată;

- în temeiul art. 33 lit. a) C. pen. din 1969 și art. 5 C. pen., a constatat că cele două infracțiuni au fost comise în condițiile concursului real, motiv pentru care în temeiul art. 34 lit. b) C. pen. din 1969 și a art. 5 C. pen., a contopit pedepsele stabilite pentru acest inculpat, în pedeapsa cea mai grea, respectiv aceea de 2 (doi) ani închisoare, inculpatul urmând să execute în final pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 (doi) ani închisoare;

- în temeiul art. 71 alin. (2) C. pen. din 1969 cu reținerea art. 5 C. pen., a interzis inculpatului colonel A. exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), c) C. pen. din 1969, începând cu data rămânerii definitive a prezentei hotărâri, până la terminarea executării pedepsei.

- în temeiul art. 81 C. pen. din 1969 cu reținerea art. 5 C. pen., a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei rezultante de 2 (doi) ani închisoare aplicată inculpatului A. pe durata unui termen de încercare de 4 ani stabilit conform dispozițiilor prevăzute de art. 82 C. pen. din 1969;

- în temeiul art. 359 C. proc. pen. din 1968 cu reținerea art. 5 C. pen., a atras atenția inculpatului colonel A., asupra conținutului dispozițiilor art. 83 C. pen. din 1969 și a art. 84 C. pen. din 1969, a căror nerespectare atrage revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei;

- în temeiul art. 71 alin. (5) C. pen. din 1969 și art. 5 C. pen., a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b), c) C. pen. din 1969 pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei;

II.- în temeiul art. 13² din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 246 C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a), c) C. pen. din 1969, art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen. din 1969 cu reținerea art. 5 din C. pen. a condamnat pe inculpatul plt. adj. C. din cadrul B. Harghita, la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor în formă continuată;

- în temeiul art. 13² din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 combinat cu art. 74 alin. (1) lit. a), b) C. pen. din 1969, art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen. din 1969 cu reținerea art. 5 C. pen., a condamnat pe același inculpat plt. adj. C. la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă continuată;

- În temeiul art. 33 lit. a) C. pen. din 1969 și art. 5 C. pen., a constatat că cele două infracțiuni au fost comise în condițiile concursului real, motiv pentru care în temeiul art. 34 lit. b) C. pen. din 1969 și art. 5 C. pen., a contopit pedepsele stabilite pentru inculpatul C. în pedeapsa cea mai grea, respectiv aceea de 2 (doi) ani închisoare, inculpatul urmând să execute în final pedeapsa cea mai grea, 2 (doi) ani închisoare;

- În temeiul art. 71 alin. (2) C. pen. din 1969 cu reținerea art. C. pen., a interzis inculpatului plt. adj. C. exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), c) C. pen. din 1969, începând cu data rămânerii definitive a hotărârii până la terminarea executării pedepsei;

- În temeiul art. 81 C. pen. din 1969 cu reținerea art. 5 C. pen., a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 (doi) ani închisoare aplicată inculpatului C. pe durata unui termen de încercare de 4 ani stabilit conform dispozițiilor prevăzute de art. 82 C. pen. din 1969;

- În temeiul art. 359 din C. proc. pen. din 1968 cu reținerea art. 5 C. pen., a atras atenția inculpatului colonel A., asupra conținutului dispozițiilor art. 83 C. pen. din 1969 și a art. 84 C. pen. din 1969, a căror nerespectare atrage revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei;

- În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen. din 1969 și art. 5 C. pen., a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b), c) C. pen. din 1969 pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei;

III. În temeiul art. 269 C. pen. cu reținerea art. 5 C. pen., a stabilit pedeapsa de 1 (unu) an și 5 (cinci) luni închisoare, în sarcina inculpatului colonel (r) D., fost în cadrul B. Mureș, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de favorizarea infractorului;

În temeiul art. 321 C. pen. cu reținerea art. 5 C. pen., a stabilit pedeapsa de 1 (unu) an închisoare, în sarcina aceluiași inculpatului colonel (r) D. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de fals intelectual;

În temeiul art. 323 C. pen. cu reținerea art. 5 C. pen., a stabilit pedeapsa de 9 (nouă) luni închisoare în sarcina aceluiași inculpat colonel (r) D. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de uz de fals.

În temeiul art. 39 alin. (1) C. pen.,a constatat că cele trei infracțiuni au fost comise în condițiile concursului de infracțiuni, motiv pentru care, în temeiul art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., a aplicat pedeapsa cea mai grea din pedepsele stabilite, respectiv aceea de 1 (unu) an și 5 (cinci) luni închisoare, la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite respectiv un spor de 7 (șapte) luni închisoare, urmând ca acest inculpat să execute în final pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare;

În temeiul art. 83 alin. (1) și alin. (3) C. pen., a dispus amânarea aplicării pedepsei de 2 (doi) ani închisoare stabilită în sarcina inculpatului colonel (r) D. pe durata unui termen de supraveghere, stabilit conform dispozițiilor prevăzute de art. 84 C. pen., de 2 ani de la data rămânerii definitive a hotărâri;

În temeiul art. 85 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de supraveghere, inculpatul trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Mureș, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență;

În temeiul art. 86 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 85 alin. (1) lit. c)-e) C. pen. se comunică Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Mureș;

În temeiul art. 404 alin. (3) din C. proc. pen., a atras atenția inculpatului colonel (r) D. asupra conținutului dispozițiilor art. 88 C. pen. și art. 89 C. pen., a căror nerespectare atrage revocarea sau anularea beneficiului amânării aplicării pedepsei închisorii;

IV. În temeiul art. 269 C. pen. cu reținerea art. 5 C. pen., a stabilit pedeapsa de 1(unu) an și 5 (cinci) luni închisoare, în sarcina inculpatului maior E., din cadrul B. Harghita, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de favorizarea infractorului;

În temeiul art. 321 C. pen. cu reținerea art. 5 C. pen., a stabilit pedeapsa de 1 (unu) an închisoare, în sarcina aceluiași inculpat maior E. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de fals intelectual;

În temeiul art. 323 C. pen. cu reținerea art. 5 C. pen., a stabilit pedeapsa de 9 (nouă) luni închisoare în sarcina aceluiași inculpat maior E. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de uz de fals;

În temeiul art. 39 alin. (1) C. pen., a constatat că cele trei infracțiuni au fost comise în condițiile concursului de infracțiuni, motiv pentru care, în temeiul art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., a aplicat pedeapsa cea mai grea din pedepsele stabilite, respectiv aceea de 1 (unu) an și 5 (cinci) luni închisoare, la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite respectiv un spor de 7 (șapte) luni închisoare inculpatul urmând să execute în final pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare;

În temeiul art. 83 alin. (1) și alin. (3) C. pen., a dispus amânarea aplicării pedepsei de 2 (doi) ani închisoare stabilită în sarcina inculpatului maior E. pe durata unui termen de supraveghere stabilit, conform dispozițiilor prevăzute de art. 84 C. pen., de 2 ani de la data rămânerii definitive a hotărârii;

În temeiul art. 85 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de supraveghere, inculpatul trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Harghita, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență;

În temeiul art. 86 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 85 alin. (1) lit. c)-e) C. pen. se comunică Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Harghita;

În temeiul art. 404 alin. (3) din C. proc. pen., a atras atenția inculpatului maior E. asupra conținutului dispozițiilor art. 88 C. pen. și art. 89 C. pen., a căror nerespectare atrage revocarea sau anularea beneficiului amânării aplicării pedepsei închisorii;

V. În temeiul art. 25 alin. (3) din C. proc. pen., a dispus anularea raportului nr. 715 din 02 septembrie 2006 emis de către B. Harghita către F., ca fiind fals;

VI. În temeiul art. 25 alin. (3) din C. proc. pen., a dispus anularea procesului - verbal de cercetare a evenimentului din data de 02 septembrie 2006 înregistrat din data de 05 septembrie 2006 ca fiind fals;

VII. În temeiul art. 112 alin. (1) lit. a) C. pen., a dispus confiscarea sumei de 184,20 lei de la inculpatul plt. adj. C. reprezentând avantajul patrimonial ce a fost obținut de acesta prin comiterea infracțiunii de abuz în serviciu;.

VIII. În temeiul art. 112 alin. (1) lit. a) C. pen., a dispus confiscarea sumei de 138,48 lei de la inculpatul colonel A. reprezentând avantajul patrimonial ce a fost obținut de acesta prin comiterea infracțiunii de abuz în serviciu;

IX. În temeiul art. 397 alin. (1) C. proc. pen., art. 19 C. proc. pen. și art. 6 alin. (2) C. civ. cu referire la art. 998 C. civ., anterior a constatat că inculpatul colonel A. a recuperat integral prejudiciul cauzat părții civile B. Harghita, în cuantum de 1168,50 lei conform recipisei de consemnare din 1 din data de 25 noiembrie 2014, emisă de SC G. SA și a chitanței din data de 25 noiembrie 2014 emisă de SC G. SA;

X. În temeiul art. 19 din C. proc. pen. raportat la art. 397 alin. (1) din C. proc. pen. și art. 6 alin. (2) din C. civ. a luat act de poziția procesuală a părții civile B. Harghita, în sensul că nu mai are pretenții în prezenta cauză penală față de inculpați ca urmare a recuperării integrale a prejudiciului ce i-a fost cauzat;

XI. În temeiul art. 19 din C. proc. pen. raportat la art. 397 alin. (1) din C. proc. pen. și art. 86 din C. proc. pen. cu aplicarea art. 6 alin. (2) din N.C.C., art. 998, art. 1000 alin. (3) și art. 1003 C. civ. din 1864, a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă H, și, pe cale de consecință a obligat în solidar pe inculpații colonel A., plt. adj. C., colonel (r) D. și maior E., în solidar cu partea responsabilă civilmente B. Harghita la plata sumei de 30.000 euro (treizeci de mii euro) sau echivalentul în lei la cursul Băncii Naționale a României, la data plății sau la data executării hotărârii cu titlu de daune morale;

XII. În temeiul art. 19 din C. proc. pen. raportat la art. 397 alin. (1) din C. proc. pen. și art. 86 din C. proc. pen. cu aplicarea art. 6 alin. (2) din C. civ., art. 998, art. 999, art. 1000 alin. (1) și (3) C. civ. din 1864, a respins cererea formulată de partea civilă H având ca obiect acordarea unor despăgubiri materiale cu titlu de prestații periodice - rentă viageră la venitul mediu pe economie, ca nedovedită;

XIII. În temeiul art. 398 din C. proc. pen. raportat la art. 274 alin. (2) și 3 din C. proc. pen., a obligat pe inculpații colonel A., plt. adj. C., colonel (r) D. și maior E. în solidar cu partea responsabilă civilmente B. Harghita, să plătească statului cheltuieli judiciare avansate pentru soluționarea prezentei cauze, astfel:

- colonel A. suma de 3.000 lei;

- plt. adj. C. suma de 3.000 lei;

- colonel (r) D., suma de 3.000 lei;

- maior E., suma de 3.000 lei.

Pentru a hotărî astfel Tribunalul Militar Cluj a constatat că prin Rechizitoriul nr. x/P/bis/2009 din data de 14 noiembrie 2013 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, secția de combatere a infracțiunilor de corupție săvârșite de militari, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpaților:

 - Locotenent colonel A. pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă continuată, incriminată de art. 13² din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969, și de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor în formă continuată, incriminată de art. 13² din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 246 C. pen. din 1969, totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. din 1969;

 - plt. maj. C. pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă continuată, incriminată de art. 13² din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969, și de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor în formă continuată, incriminată de art. 13² din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 246 C. pen. din 1969, totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. din 1969;

 - colonel D. pentru săvârșirea infracțiunii de favorizarea infractorului, incriminată de art. 264 alin. (1) C. pen. din 1969 raportat la art. 17 alin. (1) lit. a) teza a II-a și art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, a infracțiunii de fals intelectual incriminată de art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 289 C. pen. din 1969 și a infracțiunii de uz de fals, incriminată de art. 18 alin. (1) și art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 291 C. pen. din 1969, totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. din 1969;

 - maior E. pentru săvârșirea infracțiunii de favorizarea infractorului, incriminată de art. 264 alin. (1) C. pen. din 1969 raportat la art. 17 alin. (1) lit. a) teza a II-a și art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, a infracțiunii de fals intelectual incriminată de art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 289 C. pen. din 1969 și a infracțiunii de uz de fals, incriminată de art. 18 alin. (1) și art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 291 C. pen. din 1969, totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. din 1969.

În esență, instanța de fond a constatat că prin rechizitoriu s-a reținut că, inculpatul locotenent colonel A., în perioada iunie-septembrie 2006, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, a dispus ca militarii în termen H și I. să presteze în timpul programului unității, diferite activități în folosul SC K. SA Miercurea Ciuc, UM x Miercurea Ciuc, al inculpatului plt. maj. C. și al său personal, cauzând B. Harghita un prejudiciu de 1.168,50 lei, și un folos patrimonial pentru sine și pentru alții de 3.437,12 lei, precum și faptul că în exercitarea atribuțiilor de serviciu acesta a permis ca militarul în termen H să presteze în timpul stagiului militar alte activități decât cele prevăzute în legile și regulamentele militare, în mod concret activități de construcție în locuința subofițerului C., suferind în condițiile menționate un accident care i-a creat o infirmitate fizică permanentă.

În perioada august - septembrie 2006, inculpatul plt. maj. C. i-a luat pe militarii în termen H și I., cărora le coordona activitatea, din timpul programului B. Harghita, pentru a efectua lucrări de renovare a apartamentului său, cauzând în acest mod un prejudiciu B. Harghita de 60,65 lei, și un folos patrimonial pentru sine de 184,20 lei, iar în data de 02 septembrie 2006, același inculpat, în exercitarea atribuțiilor de serviciu a încălcat legile și regulamentele militare, dispunând ca militarul în termen H să presteze, în timpul programului B. Harghita, activități de construcție în locuința sa, împrejurare în care a suferit un accident la ochiul drept, în urma căruia a rămas cu o infirmitate fizică permanentă de natură să-i afecteze posibilitatea desfășurării anumitor activități sau profesii.

În cursul lunii septembrie 2006, inculpatul colonel (r) D., în calitate de inspector șef al B. Harghita, după ce a luat la cunoștință de împrejurările în care militarul în termen H a suferit accidentul la ochiul drept, le-a solicitat tuturor persoanelor care aveau cunoștință despre acest fapt, să declare că accidentul a survenit în timp ce militarul lucra la amenajarea unor încăperi în sediul B. Harghita, raportând personal această împrejurare neconformă cu realitatea la F., în scopul de a ascunde faptele de natură penală ale subordonaților săi, inculpații locotenent colonel A. și plt. maj. C., iar în data de 02 septembrie 2006, același inculpat, a întocmit, semnat și transmis Raportul nr. 715 din 02 septembrie 2006 către F. în care a menționat în mod nereal că numitul H a suferit un accident la ochiul drept, în timp ce lucra la amenajarea unor încăperi din sediul B. Harghita, în scopul de a ascunde infracțiunile săvârșite de aceiași subordonați, respectiv inculpații locotenent colonel A. și plt. maj. C. Tot același inculpat colonel (r) D., în luna septembrie 2006, a folosit Raportul nr. 715 din 02 septembrie 2006 pentru a produce consecințe juridice în scopul ascunderii infracțiunilor săvârșite de subordonații săi.

De asemenea, în cursul lunii septembrie 2006, inculpatul maior E., în calitate de subofițer însărcinat în acel moment cu protecția muncii în cadrul B. Harghita și membru al comisiei de cercetare a evenimentului din 02 septembrie 2006, după ce a luat la cunoștință de împrejurările reale în care militarul în termen H a suferit un accident la ochiul drept, a denaturat probele administrate, solicitând persoanelor care aveau cunoștință despre faptă să afirme că militarul în termen s-a lovit în timp ce lucra la sediul B. Harghita, redactând în fals la data de 05 septembrie 2006 procesul-verbal de cercetare a evenimentului din data de 02 septembrie 2006, în care a consemnat date neconforme cu realitatea referitoare la accidentul suferit de militarul în termen H, după care a folosit acest proces - verbal de cercetare a evenimentului din data de 02 septembrie 2006 transmițându-l la F. pentru a produce consecințe juridice, respectiv în scopul ascunderii faptelor săvârșite de inculpații lt. col. A. și plt. maj. C.

În urma analizei coroborate a materialului probator administrat în cauză, atât în faza urmăririi penale, cât și în faza cercetării judecătorești, prima instanță a concluzionat că în perioada 15 martie 2003 - 15 iunie 2007, inculpatul colonel (r) D. a îndeplinit funcția de inspector șef al B. Harghita. În acest interval de timp, colonel (r) D. l-a avut ca adjunct pe inculpatul locotenent colonel A., care a îndeplinit funcția de adjunct al inspectorului șef al B. Harghita din anul 1994. În virtutea acestei funcții, inculpatul A. coordona, controla și îndruma activitatea Serviciului suport logistic și a Plutonului jandarmi - suport logistic.

În cursul lunii februarie 2006, numiții H și I. au fost încorporați la UM x Sfântu Gheorghe, iar la data de 06 iunie 2006, au fost mutați la Inspectoratul de Jandarmi Județean Harghita, alături de alți 22 de militari în termen. După aproximativ 3 zile, inculpatul locotenent colonel A. i-a adunat pe soldații noi veniți la B. Harghita și i-a întrebat dacă printre ei se află vreunul care se pricepe să efectueze lucrări de construcție, deoarece are nevoie de doi oameni care să desfășoare activități în acest domeniu.

Militarul în termen H i-a raportat adjunctului inspectorului șef al B. Harghita că, înainte de încorporare lucrase în construcții, recomandându-l totodată și pe martorul I. Având în vedere că se pricepeau la lucrări de construcție, aceștia au fost selectați de către inculpatul locotenent colonel A. pentru a desfășura activități specifice în acest domeniu.

Ca urmare, în aceeași zi, inculpatul locotenent colonel A. i-a dus pe militarii în termen H și I. la sediul SC K. SA din municipiul Miercurea Ciuc prezentându-i martorului J. - angajatul băncii. Acesta din urmă a fost persoana care timp de două săptămâni i-a supravegheat pe cei doi militari să execute în mod corespunzător lucrările de reparație, gletuire și zugrăvire a încăperilor băncii (pereți), parte din spațiile de la etajele superioare ce erau amenajate ca și camere de hotel și, unde conducerea B. Harghita obișnuia uneori să cazeze șefii de la eșalonul superior atunci când veneau în controale sau pentru rezolvarea altor probleme.

În toată perioada în care militarii în termen H și I. au lucrat la SC K. SA Miercurea Ciuc, aceștia plecau dimineața de la popota unde serveau masa la locul de muncă, la prânz mergeau din nou la masă, după care reveneau după amiază și continuau munca, până la masa de seară.

Din probatoriu administrat în cauză a reieșit fără echivoc că, uneori, conducerea B. Harghita obișnuia să cazeze în acest loc cadrele de la eșalonul superior atunci când efectuau deplasări în zonă, acesta fiind și motivul pentru care conducerea B. Harghita, prin intermediul inculpatului locotenent colonel A., a dispus efectuarea de către cei doi militari în termen a lucrărilor menționate, deși nu exista nici un cadru legal care să permită acest lucru.

Potrivit declarațiilor date în calitate de martori atât în faza de urmărire penală, cât și în faza de cercetare judecătorească de către cei doi militari în termen, activitățile de reparații ale imobilului sediului SC K. SA din municipiul Miercurea Ciuc au fost efectuate sub supravegherea numitului J., angajat al băncii. La scurt timp după finalizarea lucrărilor la sediul SC K. SA Miercurea Ciuc, potrivit afirmațiilor militarilor în termen H și I., din ordinul aceluiași inculpat locotenent colonel A., s-au deplasat împreună cu subofițerul Serviciului Român de Informații, L., la Centrul de Pregătire al Serviciului Român de Informații din localitatea Jigodin, județul Harghita, unde, timp de trei săptămâni, au prestat același gen de activități ca și la SC K. SA Miercurea Ciuc.

Astfel, potrivit declarațiilor numiților H și I., atunci când la centrul respectiv veneau diferite persoane, subofițerul Serviciului Român de Informații, L. le cerea celor doi militari în termen să stea ascunși pentru a nu fi văzuți, iar seara, după ce oaspeții centrului mergeau la culcare, militarii trebuiau să spele vesela și să presteze diferite alte activități gospodărești. Când cei doi militari au revenit în unitate, I. a fost mutat pentru patru zile la Gheorghieni, unde fusese repartizat încă din data de 15 iunie 2006 la Detașamentul nr. 3 - Pază și Protecție Instituționalizată, conform Ordinului nr. S/116 din 15 iunie 2006, repartizare care nu fusese respectată, deoarece obligațiile extraprofesionale ale adjunctului inspectorului șef al B. Harghita, respectiv inculpatul locotenent colonel A., erau mai importante decât respectarea legii, regulamentelor, ordinii și disciplinei militare.

În perioada în care I. a fost mutat la detașamentul din Gheorghieni, inculpatul locotenent colonel A. l-a luat timp de trei zile din unitate pe H și l-a dus la apartamentul în care locuiește, pentru a i-l zugrăvi.

Prin Ordinului nr. S/153 din 07 august 2006, soldatul I. a fost introdus în grupa de meseriași administrare patrimoniu imobiliar, din care făceau parte militarii H. M. și N. a căror activitate era coordonată de martorul plt. maj. O. și inculpatul plt. maj. C. - subofițer administrativ principal în cadrul Serviciului suport logistic - administrare patrimoniu imobiliar. Această grupă se constituise pentru amenajarea unor spații în sediul B. Harghita.

La sfârșitul lunii august 2006, inculpatul plt. maj. C., având acceptul inculpatului A., i-a preluat din unitate pe soldații H și I. și i-a dus la apartamentul său, pentru a-l ajuta la lucrările de renovare. La fel a procedat inculpatul plt. maj. C. și în dimineața zilei de 02 septembrie 2006, când i-a scos din cazarmă pe cei doi militari în termen, după ce au luat micul dejun și i-a pus să continue renovarea apartamentului său. La prânz, militarii au mers și au luat masa, după care au revenit la locuința inculpatului plt. maj. C. unde au continuat renovarea apartamentului.

În jurul orelor 16³⁰, în timp ce spărgea cu dalta și ciocanul peretele din baia apartamentului pentru a monta o doză de curent electric, militarului H i-a sărit în ochiul drept o bucată de cărămidă desprinsă din perete. În minutele următoare, inculpatul plt. maj. C. l-a contactat telefonic pe inculpatul locotenent colonel A. căruia i-a relatat ce s-a întâmplat cu H, primind asigurarea ofițerului că o să-l contacteze pe inspectorul șef al B. Harghita, inculpat colonel (r) D. pentru a stabili cum trebuie acționat în continuare.

Având în vedere că militarul H a început să sângereze puternic, inculpatul plt. maj. C. l-a transportat de urgență cu autoturismul proprietate personală la Secția de oftalmologie a Spitalului Județean Miercurea Ciuc, unde a fost internat cu diagnosticul „Contuzie forte OD cu plagă perforantă sclero-conjunctivală OD. Plagă tăiată, plagă inferioară OD. Hemoragie vitroretiniană OD. Suspect dezlipire de retină.”

Un aspect relevant în opinia primei instanțe este faptul că, în perioada 01 septembrie 2006, ora 16⁰⁰ - 02 septembrie 2006, ora 24⁰⁰, inculpatul locotenent colonel A. se afla în părăsire de garnizoană, așa cum rezultă din Ordinul nr. S/172 din 01 septembrie 2006 și din dosarul referitor la părăsirile de garnizoană.

Tot conform aceluiași Ordinul nr. S/172 din 01 septembrie 2006 rezultă fără dubiu că și inculpatul colonel(r) D. se afla în afara garnizoanei în intervalul de timp 01 septembrie 2006, ora 16⁰⁰ - 03 septembrie 2006, ora 20⁰⁰, înlocuitor la comandă fiind inculpatul locotenent colonel A.

Ba mai mult, în momentul în care a primit telefonul de la inculpatul plt. maj. C., inculpatul locotenent colonel A. se afla pe drumul de întoarcere din localitatea unde locuiesc părinții săi spre municipiul Miercurea Ciuc.

La rândul său, inculpatul locotenent colonel A. l-a contactat telefonic pe inculpatul colonel (r) D., înștiințându-l despre accidentul suferit de militarul în termen H.

Inculpații colonel D. și locotenent colonel A., s-au întâlnit la Spitalul Județean Miercurea-Ciuc unde l-au vizitat pe H, acesta relatându-le împrejurările în care a suferit accidentul și care au fost redate anterior.

Ulterior, acești doi inculpați s-au deplasat la sediul B. Harghita, unde aștepta inculpatul plt. maj. C. care la rândul său, i-a raportat inspectorului șef inculpatul colonel (r) D. împrejurările în care soldatul H s-a accidentat.

Contrar stării de fapt prezentate de către plt. maj. C., respectiv faptul că accidentarea soldatului H s-a petrecut în timp ce acesta îl ajuta pe subofițer la renovarea apartamentului proprietate personală, comandantul unității, inculpatul colonel (r) D., i-a solicitat inculpatului plt. maj. C. să declare că militarul a suferit accidentul în timp ce lucra la amenajarea spațiilor din sediul B. Harghita. În acest sens, inspectorul șef al B. Harghita, l-a învățat pe inculpatul plt. maj. C. să afirme că militarul a suferit accidentul în timp ce lucra la amenajarea spațiilor din sediul B. Harghita.

Mai mult, inculpatul colonel (r) D. a redactat, semnat și transmis Raportul nr. 715 din 02 septembrie 2006 către F., din care rezulta că în data de 02 septembrie 2006, în jurul orelor 1630, soldatul H, seria de încorporare 01 martie 2006, în timp ce lucra la amenajarea unei încăperi ce urmează a fi folosită pentru centrala telefonică a unității, îndepărtarea unui zid de cărămidă, i-a sărit în ochiul drept un fragment dintr-o cărămidă.

Militarul a fost transportat pentru investigații la Spitalul Județean Harghita - secția oftalmologie, unde a fost internat pentru supraveghere cu diagnosticul - „Contuzie forte ochi drept cu pleoapă inferioară”. S-a practicat sutura pleoapei inferioare a ochiului drept și s-a recomandat de către medicul specialist oftalmolog internarea pentru efectuarea investigațiilor suplimentare la o clinică de specialitate din București, din cauza faptului că Secția de oftalmologie din municipiul Miercurea Ciuc nu deține aparatura necesară.

Din acest raport reiese fără echivoc că inculpatul colonel (r) D. a denaturat împrejurările în care militarul H a suferit accidentul, afirmând că acesta s-a produs în sediul B. Harghita și nicidecum în locuința inculpatului plt. maj. C., în scopul de a ascunde faptele de natură infracțională ale inculpaților plt. maj. C. și locotenent colonel A., care au dispus ca militarii în termen să muncească în interesul propriu al subofițerului și fără respectarea prevederilor legale împrejurare ce a condus la încălcarea unor drepturi fundamentale ale lui H.

Totodată, în dimineața zilei de 03 septembrie 2006 inculpatul colonel (r) D. a transmis către F. Raportul cu nr. 717 din 03 septembrie 2006, în care a precizat că militarul în termen soldat H a fost externat din Spitalul Județean Harghita, secția oftalmologie și la recomandarea medicului șef de secție, acesta va fi internat în Spitalul Militar Central cu diagnosticul contuzie forte ochi drept plagă tăiată pleoapă inferioară a ochiului drept.

În seara de 02 septembrie 2006, în continuarea evenimentelor derulate, inculpatul colonel (r) D. l-a chemat la unitate și pe inculpatul maior E., care la acea dată era subofițer responsabil cu protecția muncii, căruia i-a ordonat să cerceteze accidentul suferit de H, ca și când acesta ar fi avut loc în sediul B. Harghita și nu în apartamentul inculpatului plt. maj. C.

Acesta s-a conformat și, în aceeași seară, le-a luat declarații atât inculpatului plt. maj. C. cât și locotenentului P., ofițerul de serviciu pe Inspectoratul de Jandarmi Județean Harghita, cu privire la modul în care s-a accidentat H.

Astfel, inculpatul plt. maj. C. a expus varianta stabilită cu superiorul său, inculpatul colonel (r) D.

La fel a declarat și locotenent P., care, ulterior însă, a recunoscut că a mințit, E. fiind cel care i-a indicat ce trebuie să declare în legătură cu locul producerii accidentului.

Tot în seara zilei de 02 septembrie 2006, inculpatul colone l (r) D. a semnat Ordinul nr. S/172 din 02 septembrie 2006, pentru stabilirea comisiei de cercetare a accidentului de muncă din data de 02 septembrie 2006, în care a fost implicat soldatul H. Comisia a fost formată din martorii maior R., plt. maj. O. și inculpatul maior E.

Astfel, maior R. și plt. maj. O. au aflat despre locul și modul în care a suferit accidentul H, de la inculpații colonel (r) D. și maior E., abia în ziua de 04 septembrie 2006, când au și semnat procesul verbal de cercetare a evenimentului din data de 02 septembrie 2006, pe baza probelor strânse de inculpatul maior E.

În dimineața zilei de 03 septembrie 2006, H a fost externat din Spitalul Municipal Miercurea Ciuc de către inculpatul locotenent colonel A., care urma să-l transporte la Spitalul Clinic de Urgență Militar Central București. Înainte de a pleca la această unitate sanitară,inculpatul locotenent colonel A. s-a deplasat împreună cu partea vătămată la unitate, în biroul inculpatului colonel (r) D., care i-a solicitat militarului în termen H să dea o declarație cum că a suferit accidentul în unitate, promițându-i că o să aibă grijă de el ulterior.

Potrivit declarațiilor militarului în termen H, inculpatul colonel(r) D. i-a cerut să dea o declarație din care să rezulte că accidentul s-a petrecut în incinta unității și nu în apartamentul personal al inculpatului plt. maj. C., spunându-i că este mai bine ca lucrurile să rămână așa, deoarece, în caz contrar, ar fi urmat o anchetă a eșaloanelor superioare de la București. Comandantul i-a dat asigurări că va fi ajutat, atât pentru recuperarea sa fizică, cât și financiar astfel încât declarația pe care a dat-o în sensul celor precizate, i-a fost dictată de către comandant, inculpatul colonel (r) D. Având în vedere starea în care se afla, precum și promisiunile inspectorului șef, H a acceptat, antedatând totodată declarația cu 02 septembrie 2006, așa cum i-a cerut inculpatul colonel D. În cursul aceleiași zile, 03 septembrie 2006, inculpatul locotenent colonel A. l-a transportat pe H la Spitalul Clinic de Urgență Militar Central București, unde a fost internat cu diagnosticul „Contuzie forte OD. Plagă perforantă subconjunctivală suturată OD. Ruptură retiniană în sectorul temporo-inferior cu dezlipire de retină OD. Hemoragie vitroretiniană în curs de resorbție.”

În data de 04 septembrie 2006, inculpatul maior E. i-a solicitat militarului în termen I., care se afla în apartamentul inculpatului plt. maj. C. împreună cu H când acesta s-a accidentat, să declare că accidentul s-a produs în sediul B. Harghita ca să fie bine pentru toată lumea, după care i-a dictat conținutul declarației, inclusiv data în care ar fi redactat-o.

În data de 05 septembrie 2006, inculpatul maior E. a redactat documentul intitulat procesul-verbal de cercetare a evenimentului din data de 02 septembrie 2006, în care a concluzionat, în mod nereal, că accidentul a cărui victimă a fost H, a avut loc la etajul I al pavilionului principal al B. Harghita, după orele de program, pentru a nu perturba desfășurarea activităților normale din unitate. S-a mai concluzionat că evenimentul s-a produs din cauză că militarul nu a purtat ochelari de protecție și că vinovat pentru aceasta este inculpatul plt. maj. C. care a uitat să-i scoată (ochelarii) de la locul de păstrare a uneltelor și sculelor. Comisia de cercetare a evenimentului a propus sancționarea disciplinară a inculpatului plt. maj. C., în conformitate cu prevederile Statutului cadrelor militare și ale Regulamentului disciplinei militare. Raportul comisiei a fost văzut și de inculpatul colonel(r) D., care însă nu i-a aplicat nicio sancțiune lui C.

Partea civilă H, după ce a fost externat de la Spitalul Clinic de Urgență Militar Central București, a fost internat, în perioada 26 octombrie 2006 - 30 octombrie 2006, la Secția de oftalmologie a Spitalului Militar de Urgență Brașov. La data de 30 octombrie 2006, a fost declarat de comisia medicală inapt serviciu militar în timp de pace, apt necombatant la război, fiind trecut în rezervă în aceeași zi.

Conform Raportului de expertiză medico-legală nr. A5/6154/2010, întocmit de Institutul Național de Medicină Legală Mina Minovici și avizat de comisia de avizare și control s-a concluzionat fără echivoc că H a prezentat leziuni traumatice care s-au putut produce la data de 02 septembrie 2006 prin lovire cu corp dur cu vârfuri și muchii ascuțite, posibil bucată de cărămidă care i-a sărit accidental în ochi. Leziunile suferite au necesitat 40-45 zile de îngrijiri medicale și nu au pus în primejdie viața victimei.

În urma investigațiilor de specialitate actuale, clinic și paraclinic prezintă glob ocular cu acuitate vizuală pierdută, situație ireversibilă din punct de vedere funcțional asimilabilă din punct de vedere medico-legal cu infirmitate fizică permanentă, consecință post traumatică în legătură de cauzalitate directă cu traumatismul suferit de susnumitul la data de 02 septembrie 2006. Ca urmare a leziunilor oculare suferite în urma accidentului, pe lângă suferința pricinuită, părții civile H i-au fost afectate posibilitățile de evoluție personală și profesională, fiind în incapacitate să mai desfășoare anumite activități sau să profeseze în anumite domenii, inclusiv cel militar.

Astfel, părții civile H i-a fost încălcat dreptul de a avea o viață normală, fără privațiuni generate de infirmitatea fizică ce a contactat-o din cauza nerespectării de către inculpații locotenent colonel A. și plt. maj. C. a atribuțiilor de serviciu, aceștia dispunând ca militarul să desfășoare o activitate în folosul lor, fără a-i asigura minime condiții de protecția muncii și în afara totală a oricărui cadru legal ce reglementează satisfacerea stagiului militar.

În faza de urmărire penală, partea vătămată H s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 50.000 euro, solicitând, totodată, ca persoanele care se fac vinovate de accidentul pe care l-a avut să-i plătească lunar o pensie, reprezentând salariul mediu pe economie, poziție procesuală pe care a menținut-o și în faza de cercetare judecătorească.

În toamna anului 2007, în urma unei sesizări, o comisie formată din ofițeri din cadrul F. a stabilit că producerea accidentului a cărui victimă a fost H, a avut loc la domiciliul subofițerului C. și nu în unitate așa cum s-a raportat la F. prin Nota telefonică din 02 septembrie 2006 semnată de inculpatul colonel D. - inspector șef al B. Harghita la acea dată.

În urma acestor verificări, inculpatul plt. maj. C. a fost trimis în fața Consiliului de judecată unde a recunoscut cum s-a produs accidentul din data de 02 septembrie 2006, fiind sancționat cu amânarea înaintării în gradul următor pentru o perioadă de un an de zile. Tot din raportul de constatare întocmit în cauză, a rezultat că folosirea militarilor în termen H și I. pentru prestarea unor activități în folosul SC K. SA, Serviciului Român de Informații și a inculpaților locotenent colonel A. și plt. maj. C. personal, B. Harghita a fost prejudiciat cu suma de 1.168,50 lei, iar SC K. SA a realizat un folos de 1.238,72 lei, Serviciul Român de Informații de 1.875,72 lei, A. de 138,48 lei și C. de 184,20 lei, în total 3.437, 12 lei.

În ce privește aplicarea și individualizarea pedepsei, instanța de fond a apreciat că în cauză, sunt incidente dispozițiile art. 5 C. pen. raportat la posibilitatea reținerii în favoarea inculpaților locotenent colonel A. și plt. maj. C. a unor circumstanțe atenuante judiciare, cu consecințe mai favorabile asupra individualizării pedepselor. Prin urmare, prima instanță, a aplicat pedepse inculpaților locotenent colonel A. și plt. maj. C. cu reținerea circumstanțelor atenuante și implicit a dispozițiilor art. 5 C. pen.

Având în vedere că inculpatul locotenent colonel A., a săvârșit mai multe infracțiuni mai înainte de a fi condamnat definitiv pentru vreuna dintre ele, prima instanță a reținut că acestea au fost comise în condițiile concursului real de infracțiuni și pe cale de consecință a concluzionat că în cauză sunt incidente prevederile art. 33 lit. a) C. pen. anterior, fapt pentru care în temeiul art. 34 lit. b) C. pen. anterior și art. 5 C. pen., a contopit pedepsele.

Prima instanță a apreciat că în cauză sunt îndeplinite cerințele expres prevăzute de art. 81 C. pen. anterior cu reținerea art. 5 C. pen., motiv pentru care a dispus suspendarea condiționată a executării pedepselor rezultante de 2 ani închisoare pe care le-a aplicat inculpaților locotenent colonel A. și plt. maj. C., pe durata unui termen de încercare de 4 ani, stabilit conform dispozițiilor prevăzute de art. 82 C. pen. din 1969, și a pus în vedere acestor inculpați conținutul dispozițiilor art. 83 C. pen. din 1969, a căror nerespectare atrage revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei.

Totodată, în temeiul art. 71 alin. (5) C. pen. din 1969 și art. 5 C. pen., prima instanță a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen. din 1969, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei.

Referitor la inculpații colonel (r) D. și maior E., prima instanță a constatat că vinovăția acestora a fost pe deplin dovedită și a apreciat că pentru o justă dozare a cuantumului pedepselor nu se impune reținerea circumstanțelor atenuante.

În ce privește aplicarea și individualizarea pedepsei, prima instanță a apreciat că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 5 C. pen., raportat la prevederea alternativă alături de închisoare și a pedepsei cu amenda penală, prevăzută în noua reglementare penală în inculpaților colonel (r) D. și maior E.

Având în vedere că inculpații colonel (r) D. și maior E. au săvârșit mai multe infracțiuni mai înainte de a fi condamnați definitiv pentru vreuna dintre ele, instanța de fond a reținut că acestea au fost comise în condițiile concursului de infracțiuni, motiv pentru care, în temeiul art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., a aplicat acestora pedeapsa cea mai grea dintre pedepsele stabilite, la care a adăugat un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite.

Și în cazul inculpaților colonel (r) D. și maior E. prima instanță a concluzionat că se poate ajunge la atingerea scopului urmărit prin aplicarea sancțiunilor neprivative de libertate și prin aplicarea altor sisteme sau forme de tratament penal decât închisoarea cu executare, precum amânarea aplicării pedepsei închisorii, fapt pentru care a apreciat că în cauză sunt îndeplinite cerințele expres prevăzute de art. 83 alin. (1) și alin. (3) C. pen. Pentru acest considerent a dispus amânarea aplicării pedepsei închisorii stabilită în sarcina acestor doi inculpați, pe durata unui termen de supraveghere stabilit, conform dispozițiilor prevăzute de art. 84 C. pen., de 2 ani de la data rămânerii definitivă a hotărârii, și a stabilit măsurile de supraveghere pe care trebuie să le respecte cei doi inculpați pe durata termenului de supraveghere, în conformitate cu art. 85 alin. (1) C. pen., după care a pus în vedere inculpaților colonel (r) D. și maior E. dispozițiile art. 88 și art. 89 C. pen., a căror nerespectare vor atrage revocarea sau anularea beneficiului amânării aplicării pedepsei închisorii.

Întrucât instanța de fond a constatat că sunt false, Raportul nr. 715 din 02 septembrie 2006 emis de către B. Harghita către F., și procesul - verbal de cercetare a evenimentului din data de 02 septembrie 2006 înregistrat din data de 05 septembrie 2006, în temeiul art. 25 alin. (3) din C. proc. pen., a dispus anularea acestor două înscrisuri.

Totodată, în temeiul art. 112 alin. (1) lit. a) C. pen., prima instanță a dispus confiscarea sumei de 184,20 lei de la inculpatul plt. adj. C., și a sumei de 138,48 lei de la inculpatul locotenent colonel A., sume care reprezintă avantajul patrimonial ce a fost obținut de aceștia prin comiterea infracțiunilor de abuz în serviciu.

În ceea ce privește soluționarea laturii civile, instanța de fond a constatat că în cauză s au constituit părți civile H și B. Harghita, și a luat act, în conformitate cu dispozițiile art. 397 alin. (1) din C. proc. pen., art. 19 din C. proc. pen. și art. 6 alin. (2) din C. civ. cu referire la art. 998 C. civ. din 1864, că inculpatul locotenent colonel A. a recuperat integral prejudiciul cauzat acestei părții civile B. Harghita, în cuantum de 1.168,50 lei, conform recipisei de consemnare din data de 25 noiembrie 2014, emisă de SC G. SA și a chitanței din data de 25 noiembrie 2014 emisă de SC G. SA.

De asemenea, instanța de fond, în temeiul art. 19 din C. proc. pen. raportat la art. 397 alin. (1) din C. proc. pen. și art. 6 alin. (2) din C. civ., a lua act de poziția procesuală a părții civile B. Harghita, în sensul că aceasta nu mai are pretenții față de inculpați ca urmare a recuperării integrale a prejudiciului ce i-a fost cauzat.

În ce privește pretențiile formulate de partea civilă H, prima instanță a reținut că suma de 30.000 de euro sau echivalentul în lei la cursul Băncii naționale a României la data plății sau la data executării hotărârii, pentru partea civilă reprezintă o despăgubire morală rezonabilă, având în vedere numărul zilelor de îngrijiri medicale ale victimei, precum și împrejurarea că victima a suferit o infirmitate permanentă, aceasta constituind o consecință ireversibilă a accidentului suferit.

Cu privire la renta viageră, prima instanță a reținut că partea civilă nu a depus la dosar dovada că a fost angajat în momentul producerii accidentului și nici veniturile pe care le realiza, pentru ca prima instanță să poată uza de criterii obiective în stabilirea despăgubirilor constând în diferența dintre veniturile realizate și cele obținute în urma accidentului, astfel că nu s-a putut stabili un prejudiciu prezumtiv raportat la salariul minim pe economie, dat fiind că întinderea obligației ar depinde de voința exclusivă a persoanei vătămate care ar putea opta pentru a nu se angaja în viitor.

Prin urmare, acordarea prestației periodice sub forma rentei viagere a fost apreciată de prima instanță ca nedovedită.

Împotriva Sentinței penale nr. 8 pronunțată de Tribunalul Militar Cluj la data de 06 februarie 2015 în Dosarul nr. x/752/2013, au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Secția judiciară penală, inculpații locotenent colonel A., colonel (r) D., maior E. și plt. adj. C. și partea responsabilă civilmente B. Harghita.

Prin Decizia penală nr 29 din 22 aprilie 2016 Curtea militară de Apel,în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Secția judiciară penală, și de apelanții/inculpați/intimați locotenent colonel A., colonel D. și maior E. împotriva sentinței penale nr. 8 pronunțată de Tribunalul Militar Cluj la data de 08 februarie 2015 în Dosarul nr. x/752/2013.

A desființat sentința penală nr. 8 pronunțată de Tribunalul Militar Cluj la data de 08 februarie 2015 în Dosarul nr. x/752/2013, și în rejudecare:

I.1. În temeiul art. 74¹ alin. (2) teza a II-a cu referire la art. 91 lit. c) C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 5 C. pen., a aplicat inculpatului locotenent colonel A., sancțiunea administrativă a amenzii în cuantum de 1.000 lei pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice, faptă prevăzută și pedepsită de art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 248 C. pen. din 1969, cu aplicarea art. art. 5 C. pen.

I.2. În temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen. cu aplicarea art. 16 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen., a achitat pe inculpatul locotenent colonel A., cu privire la săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice, faptă prevăzută și pedepsită de art. 13² din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 248 C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 și a art. 5 C. pen.

I.3. În temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen. cu aplicarea art. 16 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., a achitat pe inculpatul locotenent colonel A., cu privire la săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice, faptă prevăzută și pedepsită de art. 13² din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 248 C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 și a art. 5 C. pen.

I.4. În temeiul art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. cu aplicarea art. 16 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., a achitat pe inculpatul locotenent colonel A., cu privire la săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, faptă prevăzută și pedepsită de art. 13² din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 246 C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 și a art. 5 C. pen.

II.1. În temeiul art. 13² din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 246 C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2), a art. 74 alin. (1) lit. a) și c), a art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen. din 1969 și a art. 5 C. pen. a condamnat inculpatul plt. adj. C., la pedeapsa închisorii de 2 ani;

II.2. În temeiul art. 13² din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2), a art. 74 alin. (1) lit. a) și c), a art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen. din 1969 și a art. 5 C. pen. a condamnat inculpatul plt. adj. C., la pedeapsa închisorii de 2 ani;

II.3. În temeiul art. 33 lit. a) și a art. 34 lit. b) C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 5 C. pen., inculpatul plt. maj. C. a dispus să execute o singură pedeapsă cu închisoarea de 2 ani;

II.4. În temeiul art. 64 lit. a), b) și c) C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 5 C. pen., a aplicat inculpatului plt. maj. C. pedeapsa completară a interzicerii exercitării pe o durată de 3 ani a:

- dreptului de a alege și de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice;

- dreptului de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat;

- dreptul de a ocupa o funcție sau de a exercita o profesie ori de a desfășura o activitate, de natura aceleia de care s-a folosit condamnatul pentru săvârșirea infracțiunii;

II.5. În temeiul art. 81 și art. 82 C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 5 C. pen., a suspendat condiționat executarea pedepsei cu închisoarea de 2 ani aplicată inculpatului plt. maj. C. prin decizia penală de față pe durata unui termen de încercare de 4 ani.

A pus în vedere inculpatului plt. maj. C. dispozițiile art. 83 C. pen. din 1969, potrivit cărora săvârșirea unei infracțiuni pe durata termenului de încercare conduce la revocare suspendării condiționate a executării pedepsei aplicate acestui inculpat;

II.6. În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 5 C. pen., dispune suspendarea executării pedepsei accesorii aplicate inculpatului plt. maj. C. prin decizia penală de față, pe durata termenului de încercare pentru care s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei cu închisoarea ce a fost aplicată acestui inculpat prin această decizie penală;

III.1. A stabilit în sarcina inculpatului colonel (r) D. pedeapsa închisorii de 1 an și 6 luni pentru săvârșirea infracțiunii de favorizarea infractorului, faptă prevăzută și pedepsită de art. 269 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 din. C. pen.;

III.2. A stabilit în sarcina inculpatului colonel (r) D. pedeapsa închisorii de 1 an pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual, faptă prevăzută și pedepsită de art. 321 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 din. C. pen.;

III.3. A stabilit în sarcina inculpatului colonel (r) D., pedeapsa închisorii de 6 luni pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals, faptă prevăzută și pedepsită de art. 323 C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen.;

III.4. În temeiul art. 38 alin. (1) cu aplicarea art. 39 alin. (1) lit. b) din. C. pen. a stabilit în sarcina inculpatului colonel (r) D. pedeapsa închisorii de 2 ani, compusă din pedeapsa cea mai grea dintre pedepsele stabilite prin prezenta hotărâre, respectiv aceea de 1 an și 6 luni la care a adăugat un spor de o treime din totalul celorlalte două pedepse stabilite, respectiv un spor de 6 luni închisoare;

III.5. În temeiul art. 83 alin. (1) cu referire la art. 84 alin. (1) din. C. pen., a dispus amânarea aplicării pedepsei închisorii de 2 ani stabilită în sarcina inculpatului colonel (r) D. pe durata unui termen de supraveghere de 2 ani.

Pe durata termenului de supraveghere, în temeiul art. 85 alin. (1) C. pen., inculpatul colonel (r) D. a fost obligat să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Mureș, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Mureș, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea;

d) să comunice schimbarea locului de muncă Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Mureș;

e) să comunice Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Mureș informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

S-a atras atenția inculpatului colonel (r) D. cu privire la dispozițiile art. 88 C. pen. a căror nerespectare atrage revocarea beneficiului amânării aplicării pedepsei închisorii;

III.6. În temeiul art. 64 lit. a), b) și g) C. pen., a aplicat inculpatului colonel (r) D. pedeapsa completară a interzicerii exercitării pe o durată de 3 ani:

- dreptului de a alege și de a fi ales în autoritățile publice sau în orice funcții publice;

- dreptului de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat;

- dreptul de a ocupa funcția, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfășura activitatea de care s-a folosit inculpatul pentru săvârșirea infracțiunilor pentru care a fost dedus judecății în cauza de față;

IV.1. A stabilit în sarcina inculpatului maior E., pedeapsa închisorii de 1 an și 6 luni pentru săvârșirea infracțiunii de favorizarea infractorului, faptă prevăzută și pedepsită de art. 269 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 din. C. pen.;

IV.2. A stabilit în sarcina inculpatului maior E. pedeapsa închisorii de 1 an pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual, faptă prevăzută și pedepsită de art. 321 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen.;

IV.3. A stabilit în sarcina inculpatului maior E., pedeapsa închisorii de 6 luni pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals, faptă prevăzută și pedepsită de art. 323 C. pen. cu aplicarea art. 5 din. C. pen.;

IV.4. În temeiul art. 38 alin. (1) cu aplicarea art. 39 alin. (1) lit. b) din. C. pen. a stabilit în sarcina inculpatului maior E. pedeapsa închisorii de 2 ani, compusă din pedeapsa cea mai grea, respectiv aceea de1 an și 6 luni la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte două pedepse stabilite, respectiv un spor de 6 luni închisoare;

IV.5. În temeiul art. 83 alin. (1) cu referire la art. 84 alin. (1) din. C. pen., s-a dispus amânarea aplicării pedepsei închisorii de 2 ani stabilită în sarcina inculpatului maior E. pe durata unui termen de supraveghere de 2 ani.

Pe durata termenului de supraveghere,în temeiul art. 85 alin. (1) C. pen., inculpatul maior E. a fost obligat să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Harghita, la datele fixate de acesta ;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Harghita, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea;

d) să comunice schimbarea locului de muncă Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Harghita;

e) să comunice Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Harghita informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență .

 S-a atras atenția inculpatului maior E. cu privire la dispozițiile art. 88 C. pen. a căror nerespectare atrage revocarea beneficiului amânării aplicării pedepsei închisorii.

IV.6. În temeiul art. 64 lit. a), b) și g) C. pen., s-a aplicat inculpatului maior E. pedeapsa completară a interzicerii exercitării pe o durată de 3 ani:

- dreptului de a alege și de a fi ales în autoritățile publice sau în orice funcții publice;

- dreptului de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat;

- dreptul de a ocupa funcția, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfășura activitatea de care s-a folosit inculpatul pentru săvârșirea infracțiunilor pentru care a fost dedus judecății în cauza de față;

V. În temeiul art. 118 alin. (1) lit. e) C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 5 C. pen., s-a dispus confiscarea sumei de 184,20 lei de la inculpatul plt. adj. C. reprezentând avantajul patrimonial ce a fost obținut de acesta prin comiterea infracțiunii de abuz în serviciu.

VI. În temeiul art. 118 alin. (1) lit. e) C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 5 C. pen., s-a dispus confiscarea sumei de 138,48 lei de la inculpatul colonel A. reprezentând avantajul patrimonial ce a fost obținut de acesta prin comiterea infracțiunii de abuz în serviciu.

VII. S-a luat act despre faptul că inculpatul locotenent colonel A. a achitat integral prejudiciul cauzat părții civile B. Harghita (U.M. x Miercurea Ciuc) în cuantum de 1168,50 lei conform recipisei de consemnare din data de 25 noiembrie 2014, emisă de SC G. SA și a chitanței din data de 25 noiembrie 2014 emisă de SC G. SA.;

VIII. S-a luat act despre faptul că inculpatul plt. adj. C. a achitat integral prejudiciul cauzat părții civile B. Harghita;

IX. S-a luat act despre faptul că partea civilă B. Harghita nu mai are solicitări pe latură civilă împotriva inculpaților;

X. În temeiul 397 alin. (1) din C. proc. pen., art. 998 și art. 1000 alin. (1) și (3) C. civ. de la 1864, a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă H și obligați inculpatul plt. adj. C. și partea responsabilă civilmente B. Harghita, în solidar, să plătească părții civile:

- suma de 25.000 euro în echivalent lei la data plății cu titlul de daune morale;

- o prestație periodică lunară reprezentând contravaloarea unui procent de 17,5% din salariul minim pe economie, începând cu data încetării calității de militar în termen pentru această parte civilă și până la data împlinirii vârstei legale de pensionare sau până la încetarea cauzei care provoacă diminuarea capacității de muncă a acestei părți civile.

XI. În temeiul 397 alin. (2) cu aplicarea art. 254 din C. proc. pen. și cu referire la art. 20 din Legea nr. 78/2000, s-a instituit poprirea asupra sumelor datorate de către terți inculpatului plt. adj. C. și părții responsabile civilmente B. Harghita, până la concurența sumelor datorate de aceste două părți părții civile H, respectiv:

- sumei de 25.000 euro în echivalent lei la data plăți;

- sumei care reprezintă cuantumul lunar al unui procent de 17,5% din salariul minim pe economie calculat de la data încetării calității de militar în termen pentru partea civilă H până la data pronunțări prezentei decizii;

- sumei care reprezintă cuantumul lunar al unui procent de 17,5% din salariul minim pe economie aferent fiecărei luni după data pronunțări prezentei decizii până la data încetării plății prestației periodice lunare stabilită în favoarea părții civile H prin prezenta decizie

În temeiul art. 421 pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., a respins apelul declarat de apelantul - inculpat – intimat plt. maj. C. și de apelanta parte responsabilă civilmente/parte civilă B. Harghita împotriva Sentinței penale nr. 8 pronunțată de Tribunalul Militar Cluj la data de 08 februarie 2015 în Dosarul nr. x/752/2013.

Pentru a decide astfel, Curtea de apel a reținut că apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Secția judiciară penală este întemeiat referitor la nerespectarea dispozițiilor referitoare la aplicarea legii penale mai favorabile, pentru că prima instanță a realizat o lex tertia, aplicând legea penală mai favorabile pe instituții și nu global; omisiunea stabilirii pedepselor complementare în ce privește pe inculpatul plt. adj. C., respective interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b) și c) C. pen. din 1969, întrucât acest inculpata devenit nedemn să aleagă și să fie ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice ori să ocupe funcții implicând exercițiul autorității de stat.

În privința inculpaților colonel (r) D. și maior E. s-a constatat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 67 alin. (1) C. pen., astfel că față de acești inculpații s-a dispus interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) C. pen.

Având în vedere circumstanțele personale ale inculpatului plt. maj. C., Curtea a constatat că anterior săvârșirii faptelor pentru care a fost dedus judecății în cauza de față a avut o conduită bună și dispune de posibilități efective de îndreptare, motiv pentru care a reținut în sarcina acestui inculpate circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen. din 1969 cu aplicarea a art. 5 C. pen. și a redus pedepsele aplicate, în temeiul art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen. din 1969 cu aplicarea a art. 5 C. pen.

Apelul declarat de inculpatul locotenent colonel A. împotriva sentinței penale nr. 8 pronunțată de Tribunalul Militar Cluj la data de 08 februarie 2015 în Dosarul nr. x/752/2013, a fost apreciat ca fondat sub aspectul motivelor care privesc greșita condamnare a acestui inculpat pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu cu consecința procurării unui folos patrimonial de către inculpatul plt. maj. C., U.M. x Miercurea Ciuc și SC K. SA Miercurea Ciuc, neaplicarea art. 74¹ alin. (2) teza a II-a C. pen. din 1969, și obligarea acestui la plata de daune către partea civilă H.

În acest sens, Curtea a constatat că acest inculpat a acoperit integral prejudicial în cuantum de 1.168,50 lei produs B. Harghita, astfel cum rezultă din recipisa de consemnare din data de 25 noiembrie 2014, emisă de SC G. SA și a chitanței din data de 25 noiembrie 2014 emisă de SC G. SA, motiv pentru care a considerat că sunt incidente dispozițiile art. 74¹ alin. (2) teza a II-a C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 5 C. pen., și, pe cale de consecință, a aplicat inculpatului locotenent colonel A. sancțiunea administrativă a amenzii în cuantum de 1.000 lei prevăzută de art. 91 lit. c) C. pen. din 1969.

Referitor la acuzația de săvârșire de către inculpatul locotenent colonel A. a infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice, faptă prevăzută și pedepsită de art. 13² din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 248 C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 și art. 5 C. pen., constând în aceea că a folosit doi militari din cadrul B. Harghita pentru renovarea unor spații de cazare care aparțin U.M. x Miercurea Ciuc și SC K. SA Miercurea Ciuc, Curtea a constatat că această faptă nu este prevăzută de legea penală întrucât nu a produs consecințele prevăzute de art. 248 C. pen. din 1969, respectiv producerea unei tulburări însemnate a bunului mers al B. Harghita sau o pagubă acestei instituții și a dispus achitarea, în temeiul art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. cu aplicarea art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen.

În ce privește acuzația de săvârșire de către inculpatul locotenent colonel A. a infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice, faptă prevăzută și pedepsită de art. 13² din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 248 C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 și a art. 5 C. pen.,care constă în aceea că a încuviințat folosirea a doi militari din cadrul B. Harghita pentru renovarea apartamentului aflat în proprietatea inculpatului plt. adj. C., și a infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, faptă prevăzută și pedepsită de art. 13² din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 246 C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 și a art. 5 C. pen., care constă în aceea că a încuviințat folosirea soldatului H din cadrul B. Harghita pentru renovarea apartamentului aflat în proprietatea inculpatului plt. adj. C., cu consecința vătămării sănătății și integrității corporale a acestui soldat, Curtea a constatat că aceste fapte nu au fost săvârșite de către inculpatul locotenent colonel A., întrucât prin probele administrate în cauză nu s-a dovedit dincolo de orice îndoială că inculpatul locotenent colonel A. a avut cunoștință și a încuviințat folosirea celor doi militari în termen pentru a presta lucrării de amenajare și zugrăvire la apartamentul inculpatului plt. maj. C., și pe cale de consecință, în temeiul art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. cu aplicarea art. 16 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., a dispus achitarea inculpatului cu privire la aceste fapte.

Referitor la motivul de apel care privește admiterea acțiunii civile exercitate de partea civilă H și obligarea inculpatului locotenent colonel A., în solidar cu inculpații plt. adj. C., colonel (r) D., maior E. și partea responsabilă civilmente B. Harghita la plata către partea civilă H a sumei de 30.000 euro sau echivalentul în lei la cursul Băncii Naționale a României din data plății, Curtea a constatat că soluția primei instanțe este dată cu încălcarea condițiilor prevăzute de art. 998 C. civ. din 1864, nefiind îndeplinite cumulativ condițiile care pot angaja răspunderea civilă delictuală a inculpatului locotenent colonel A. pentru repararea prejudiciului suferit de partea civilă.

Apelul declarat de inculpații colonel (r) D. și maior E. împotriva sentinței penale nr. 8 pronunțată de Tribunalul Militar Cluj la data de 08 februarie 2015 în Dosarul nr. x/752/2013, au fost considerate fondate numai sub aspectul laturii civilă argumentele fiind aceleași care au fost arătate cu ocazia analizării pe latură civilă a apelului declarat de inculpatul locotenent colonel A.

În analiza succesiunii în timp a legilor penale curtea achiesând la considerentele primei instanțe în ce privește soluția dată laturii penale a acestei cauze, cu privire la inculpații colonel (r) D. și maior E., Curtea a stabilit pedepsele cuvenite acestor inculpați pentru infracțiunile săvârșite, a dispus contopirea lor în temeiul art. 38 alin. (1) cu aplicarea art. 39 alin. (1) lit. b) din. C. pen., și în temeiul art. 83 alin. (1) cu referire la art. 84 alin. (1) din. C. pen., a dispus amânarea aplicării pedepselor stabilite, urmând ca pe durata termenului de supraveghere, în temeiul art. 85 alin. (1) C. pen., inculpații colonel (r) D. și maior E. să respecte măsurile de supraveghere prevăzute de aceste dispoziții.

Totodată, Curtea a atras atenția inculpaților colonel (r) D. și maior E. cu privire la dispozițiile art. 88 C. pen. a căror nerespectare atrage revocarea beneficiului amânării aplicării pedepsei închisorii.

Curtea a constatat că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 67 alin. (1) C. pen., și pe cale de consecință a aplicat inculpaților colonel (r) D. și maior E. pedepsele complementare prevăzute de art. 66 lit. a), b) și g) C. pen., fiind necesar ca acești inculpați să nu mai aibă posibilitatea de a contribui prin votul lor la constituirea autorităților publice, aceste pedepse asigurând implicit împiedicarea accesului în funcții elective publice a unor persoane care manifestă disponibilitate pentru săvârșirea de fapte penale în general și a celor de corupție în special, precum și o atenție sporită din partea inculpaților care, în ipoteza în care se revocă amânarea aplicării pedepsei nu mai pot ocupa funții de natura celor în care s-au aflat când au săvârșit faptele penale.

De asemenea, Curtea a constatat că, față de circumstanțele personale, scopul pedepselor aplicate inculpatului plt. maj. C. poate fi atins și fără ca acesta să execute efectiv aceste pedepse motiv pentru care, în temeiul art. 81 și art. 82C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 5 C. pen., a suspendat condiționat executarea pedepsei cu închisoarea pe durata unui termen de încercare de 4 ani, și i-a pus în vedere dispozițiile art. 83 din C. pen. din 1969, potrivit cărora săvârșirea unei infracțiuni pe durata termenului de încercare conduce la revocare suspendării condiționate a executării pedepsei.

De asemenea, Curtea a constatat incidența dispozițiilor art. 274 alin. (3) din C. proc. pen., potrivit cărora partea responsabilă civilmente, în măsura în care este obligată solidar cu inculpatul la repararea pagubei, este obligată în mod solidar cu acesta și la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat. Așadar ambele obligații stabilite de prima instanță în sarcina părții responsabile civilmente sunt legale.

În ce privește acțiunea civilă formulată în cauză de partea civilă H, Curtea a constatat că, prima instanța nu a stabilit corect cadrul procesual, culpa părților la producerea prejudiciului, întinderea și natura prejudiciului, iar obligațiile de plată impuse pentru repararea prejudiciului nu sunt în măsură să asigure o acoperire integrală a prejudiciului, în opinia instanței de control judiciar numai inculpatul plt. maj. C. este ținut să repare prejudiciul cauza părții civile, pentru că numai în privința acestui inculpat sunt îndeplinite cumulativ condițiile care angajează răspunderea civilă delictuală pentru săvârșirea unei fapte ilicite cauzatoare de prejudicii.

Totodată, Curtea a constatat că producerea prejudiciului suferit de partea civilă se datorează și faptei culpabile a acestei părți, care nu a raportat și nu a refuzat conform regulamentelor militare să execute sarcinile care nu aveau legătură cu îndeplinirea serviciului militar obligatoriu date de inculpatul plt. maj. C., deși avea posibilitatea și dreptul să facă raport personal în legătură cu acțiunile unor comandanți sau cu dispozițiile pe care le considera nelegale. Curtea a constatat că în producerea prejudiciului suferit de partea civilă culpa aparține în proporție de 50% acestei părți și 50% inculpatului plt. maj. C.

Curtea a constatat și faptul că partea civilă a suferit un prejudiciu moral care constă atât în starea de disconfort psihic determinată de infirmitatea fizică permanentă dobândită prin pierderea ochiului drept, cât și în efortul suplimentar pe care trebuie să îl depună pentru a desfășura activitățile în care este angrenată la locul de muncă, acasă sau în orice alte împrejurării ca urmare a dobândirii unei diminuării a capacității adaptive în procent de 35%.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs în casație Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, admis în principiu prin Încheierea nr. x/RC din 13 septembrie 2016 pronunțată de Înalta Curte, secția penală, în Dosar nr. x/81/2015.

În argumentarea primului caz de casare s-a arătat că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 74¹ C. pen. anterior, întrucât fapta pentru care a fost trimis în judecată inculpatul A. nu este abuz în serviciu contra intereselor publice astfel cum este prevăzută de C. pen. din 1968 ci infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice dacă funcționarul public a obținut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial, faptă prev. de art. 13² din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 248 C. pen. anterior. De asemenea s-a arătat că inculpatul nu a acoperit prejudiciul înainte de ieșirea din vigoare a textului.

În ce privește cel de al doilea caz de casare, prev. de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. s-a susținut că pedepsele complementare au fost aplicate inculpaților D., C. și E. doar pe lângă pedepsele rezultante fără a fi stabilite anterior pe lângă fiecare pedeapsă individuală.

De asemenea, acestui caz de casare i-a fost circumscris și motivul legat de neaplicarea pedepselor accesorii în privința inculpaților D., C. și E., precum și nerespectarea dispozițiilor legale privind amânarea aplicării pedepsei în privința inculpaților D. și E.”

Prin Încheierea nr. x/RC/2016 s-au constatat îndeplinite cerințele prev. de art. 434, art. 435, art. 437 și art. 438 C. proc. pen., iar criticile formulate și circumscrise cazurilor de casație prev. de art. 438 alin. (1) pct. 8 (întrucât în cauză nu erau aplicabile dispozițiile art. 74¹ C. pen. anterior, ca lege penală mai favorabilă și, prin urmare, nu se impunea soluția de încetare a procesului penal) și art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. (aplicarea pedepselor complementare în cazul inculpaților D., C. și E. doar pe lângă pedepsele rezultante fără a fi stabilite anterior pe lângă fiecare pedeapsă individuală; neaplicarea pedepselor accesorii în privința inculpaților D., C. și E., precum și nerespectarea dispozițiilor legale privind amânarea aplicării pedepsei în privința inculpaților D. și E.) vizează nelegalitatea deciziei recurate.

Examinând admisibilitatea în principiu a cererii de recurs în casație cu care a fost învestită, Înalta Curte a constatat că potrivit dispozițiilor art. 440 al. 2 C. proc. pen., dacă cererea de recurs în casație nu este făcută în termenul prevăzut de lege sau dacă nu s-au respectat dispozițiile art. 434, art. 437 și art. 438 C. proc. pen., instanța respinge, prin încheiere definitivă, cererea de recurs în casație.

În conformitate cu dispozițiile art. 440 alin. 4 C. proc. pen., în cazul în care se constată că cererea îndeplinește condițiile prevăzute la art. 434 - 438, instanța dispune, prin încheiere, admiterea în principiu a cererii de recurs în casație și trimite cauza în vederea judecării recursului în casație.

În cauza de față s-a constatat că cererea de recurs în casație îndeplinește condițiile prevăzute de art. 435 C. proc. pen., calea de atac fiind formulată în termenul legal de 30 zile. De asemenea, Decizia penală nr. 29 din 22 aprilie 2016 a Curții Militare de Apel București, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. x/81/2015, a cărei anulare se solicită face parte din categoria celor ce pot fi atacate cu recurs în casație, stabilită prin art. 434 C. proc. pen.

Cu privire la îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 437 lit. a), b) și d) C. proc. pen. se constată că în cuprinsul cererii de recurs în casație este menționat numele procurorului care exercită calea de atac, unitatea de parchet din care face parte acesta, hotărârea care se atacă (decizia penală nr. 29 din 22 aprilie 2016 a Curții de Militare Apel București, secția penală), precum și semnătura celui care a promovat calea de atac.

Cu referire la îndeplinirea condiției prevăzute de art. 437 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. se constată că au fost invocate cazurile de casare prevăzute de art. 438 alin. (1) pct. 8 și 12 din C. proc. pen., care au fost motivate prin formularea unor critici ce vizează nelegalitatea deciziei recurate.

În raport de cele mai sus menționate, constatând îndeplinite condițiile de formă în care poate fi exercitat recursul în casație, a fost sesizată instanța pentru examinarea pe fond a căii de atac promovate.

Examinând recursul în casație, Înalta Curte de Casație și Justiție constată următoarele:

Un prim caz de recurs în casație se întemeiază pe dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., în sensul în care în mod greșit s-a dispus încetarea procesului penal.

Cazul de casare vizează soluția de încetare a procesului penal. Examinarea legalității soluției de încetare a procesului penal nu permite și examinarea legii aplicabile raportului de drept penal dedus judecății, respectiv stabilirea legii penale mai favorabile. Legalitatea soluției de încetare a procesului penal se analizează strict în raport de legea stabilită ca fiind mai favorabilă de către Curtea de Apel.

Prin Decizia penală nr. 29 din 22 aprilie 2016, Curtea Militară de Apel București, în temeiul dispozițiilor art. 74¹ teza a II-a din V.C.P. cu referire la art. 91 lit. c) C. pen., a dispus încetarea procesului penal față de inculpatul A., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu prevăzute de art. 13² din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 248 C. pen. și cu aplicarea art. 5 C. pen.

Ministerul Public a apreciat că în cauză nu erau aplicabile dispozițiile art. 74¹ C. pen. anterior, ca lege penală mai favorabilă și, prin urmare, nu era legală soluția de încetare a procesului penal. Ministerul Public a solicitat să se aibă în vedere decizia nr. 573 din 3 mai 2011 pronunțate de Curtea Constituțională, care a declarat neconstituționale prevederile art. 74¹ alin. (1) și (2) din V.C.P.

În ceea ce privește aplicarea acestor dispoziții, Ministerul Public a arătat că o primă condiție era aceea ca inculpatul să fi acoperit prejudiciul în cauză. Din analiza materialului probator aflat la dosarul cauzei, rezultă că inculpatul a achitat prejudiciul, dar această condiție a fost îndeplinită abia după ce acest text de lege nu mai era în vigoare, respectiv ulterior datei de 3 mai 2011, situație în care Ministerul Public a apreciat că nu mai era incidentă legea penală mai favorabilă și deci soluția de încetare a procesului penal este nelegală.

În examinarea caracterului fondat al cazului de recurs în casație, instanța constată că prin Decizia nr. 573 din 03 mai 2011 Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate și s-a constatat că dispozițiile art. 74¹ C. pen. de la 1969 sunt neconstituționale. Decizia a fost publicată în M. Of. nr. 363 la data de 25 mai 2011.

De la data publicării, deciziile Curții Constituționale sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor. Efectele deciziei sunt cele stabilite de art. 147 din Constituția României, conform cu care dispozițiile din legile și ordonanțele în vigoare, precum și cele din regulamente, constatate ca fiind neconstituționale, își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției. Pe durata acestui termen, dispozițiile constatate ca fiind neconstituționale sunt suspendate de drept. În consecință de la data de 8 iulie 2011, la expirarea celor 45 de zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale în M. Of., art. 74 ¹ C. pen. de la 1969 și-a încetat efectele. Încetarea efectelor unui text de lege, pentru viitor, nu împiedică aplicarea acelui text de lege, ca lege penală mai favorabilă, situațiilor juridice născute în timpul în care textul de lege a fost în vigoare. Indiferent care este cauza ce a determinat încetarea efectelor unui text de lege (abrogare, modificare, declarare ca neconstituțională), este posibilă aplicarea acelui text de lege pentru raportul juridic născut în timpul în care legea era activă, în vigoare, atunci când textul în forma anterioară prevede consecințe mai favorabile pentru acuzat. Modul de redactare a art. 5 alin. (2) C. pen. în vigoare la data judecării recursului în casație (aplicarea legii penale mai favorabile până la judecarea definitivă a cauzei) exclude orice incertitudine cu privire la aplicarea legii penale mai favorabile și în domeniul normelor declarate neconstituționale. Astfel, art. 5 C. pen. prevede că în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă. În continuare, la aliniatul 2, textul menționează în mod expres că dispozițiile se aplică și actelor normative ori prevederilor din acestea declarate neconstituționale, precum și ordonanțelor de urgență aprobate de Parlament cu modificări sau completări ori respinse, dacă în timpul când acestea s-au aflat în vigoare au cuprins dispoziții penale mai favorabile.

Aplicarea legii penale mai favorabile, cea care viza dispozițiile art. 74¹ C. pen. în vigoare la acel moment, permitea o soluție de încetare a procesului penal chiar dacă inculpatul a achitat prejudiciul după publicarea deciziei Curții Constituționale. În aceasta constă, de altfel, efectul legii penale mai favorabile, și anume ca o lege care nu mai este în vigoare să își extindă efectele pentru viitor pentru raportul juridic născut atunci când legea era activă, era în vigoare. Pentru ca legea să se aplice, trebuie ca raportul juridic (în speță fapta pentru care este judecat) să se fi născut sub legea veche, neavând importanță, pentru stabilirea aplicării legii în timp, că elemente ce țin de individualizare, exterioare faptei (ca de exemplu, conduita ulterioară săvârșirii faptei, în care se încadrează și acoperirea prejudiciului), se evaluează în raport de elementele ce caracterizează situația persoanei acuzate la finalul procesului (cum anume a evoluat conduita inculpatului pe parcursul procesului ori, ca în speța de față, dacă a acoperit prejudiciul cauzat părții civile).

În consecință, soluția de încetare a procesului penal era corectă, în considerarea aplicării normei din art. 74 ¹ C. pen. anterior, ca lege penală mai favorabilă, chiar dacă textul de lege pe care se fundamenta își încetase efectele în urma declarării sale ca fiind neconstituțional.

Referitor la cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., critica Ministerului Public vizează

- nelegalitatea aplicării pedepsei complementare, direct pe lângă pedeapsa rezultantă, întrucât, susține Ministerul Public potrivit dispozițiilor art. 65-66 C. pen., pedepsele complementare se aplică pe lângă pedeapsa principală și nu pe lângă pedepsele rezultante. Practic, nerespectarea acestui algoritm reglementat de dispozițiile art. 65 și 45 C. pen., are semnificația juridică a aplicării pedepselor în afara limitelor prevăzute de lege.

- nelegalitatea aplicării pedepsei accesorii, direct pe lângă pedeapsa rezultantă, în cazul inculpaților C., D. și E., pentru aceleași considerente ca cele ce vizează pedeapsa complementară.

- nerespectarea dispozițiilor legale privind amânarea aplicării pedepsei, în cazul inculpaților D. și E., întrucât inculpații au încercat, în tot cursul procesului penal, să zădărnicească aflarea adevărului și tragerea la răspundere penală a autorilor sau participanților, astfel încât nu li se putea aplica această modalitatea de individualizare a sancțiunii. Față de această situație reținută și de către instanța de apel în cuprinsul deciziei, în raport de încălcarea art. 83 alin. (2) C. pen., amânarea aplicării pedepselor stabilite în cazul inculpaților D. și E. este nelegală, fiind în afara limitelor prevăzute de lege.

Opinia instanței a fost unanimă în sensul că nu poate fi cenzurată în cadrul art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. legalitatea soluției de amânare a aplicării pedepsei și majoritară în sensul că poate fi analizată în cadrul acestui motiv de casare legalitatea pedepselor accesorii și complementare care au fost dispuse direct pe lângă pedeapsa rezultantă.

Legalitatea pedepselor poate fi examinată doar în cadrul unei soluții de condamnare. Atunci când s-a pronunțat o soluție de condamnare, poate fi examinată legalitatea pedepsei în cadrul art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., indiferent de modalitatea de individualizare a pedepselor aplicate, privativă sau neprivativă de libertate, prin executare efectivă sau cu suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, pedepse sub forma zilelor amendă, pedepse cu închisoarea sau sub forma detențiunii pe viață. Legea este însă fără echivoc în a permite analiza aplicării pedepselor în alte limite decât cele prevăzute de lege doar atunci când soluția dată în cauză este de condamnare. Nu este permisă, în cadrul cazului de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., analiza soluțiilor de renunțare la aplicarea pedepsei ori de amânare a aplicării pedepsei. Chiar dacă amânarea aplicării pedepsei reprezintă și un mijloc de individualizare prevăzut de C. pen., examinarea acestuia se situează în afara situației prevăzute de lege, care se limitează la pedepsele aplicate.

În ceea ce privește amânarea aplicării pedepsei, examinarea unei soluții care, prin definiția sa, se situează în afara aplicării pedepsei, excede cazului de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., care permite cenzurarea unei hotărâri definitive doar atunci când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege. Aplicarea unei pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege este examinată în cadrul unui recurs în casație doar atunci când s-a pronunțat o soluție de condamnare, prevăzută de art. 396 alin. (2) C. proc. pen. Amânarea aplicării pedepsei reprezintă o soluție diferită în procesul penal de cea de condamnare, fiind prevăzută de art. 396 alin. (3) C. proc. pen. Echivalarea ipotezei de aplicarea a unor pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege cu situația soluției de amânare a aplicării pedepsei, ar presupune, în speța de față, aplicarea legii prin analogie în detrimentul persoanei acuzate.

În consecință, nu poate fi cenzurată în cadrul motivului de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen. soluția de amânare a aplicării pedepsei.

Următoarea problemă de drept pusă în discuție de cazul de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., ce vizează aplicarea unor pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege, se referă la aplicarea unei pedepse rezultante, pentru concursul de infracțiuni, în alte limite decât cele prevăzute de lege. În speță, pedepsele complementare și accesorii au fost aplicate direct pe lângă pedeapsa rezultantă, fără să fi fost mai întâi stabilite pe lângă fiecare dintre pedepsele dispuse pentru infracțiunile componente. Cu privire la această chestiune soluția este adoptată în majoritate.

În majoritate, se consideră că aplicarea pedepselor complementare și accesorii direct pe lângă pedeapsa rezultantă este o problemă de nelegalitate încadrată în art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. Pedeapsa complementară ori accesorie a interzicerii exercitării unor drepturi poate fi dispusă în considerarea nedemnității exercitării unor drepturi, evaluată în raport de natura faptei comise. Necesitatea interzicerea exercitării drepturilor trebuie să decurgă din infracțiunea pentru care a fost stabilită vinovăția și nu dintr-un pericol abstract raportat la o conduită generală și fără legătură cu o anumită infracțiune (instanța constată că, față de natura și gravitatea infracțiunii, împrejurările cauzei și persoana infractorului, această pedeapsă este necesară). C. pen. anterior prevedea pentru stabilirea pedepselor complementare și condiții referitoare la cuantumul pedepsei principale, stabilită în cazul fiecărei infracțiuni componente a concursului, condiții care nu mai sunt reluate în codul actual.

Practica judiciară asupra aplicării pedepselor complementare și accesorii în recurs în casație a cunoscut următoarea evoluție. Inițial s-a considerat că aplicarea pedepsei accesorii independent de pedeapsa complementară nu poate fi cenzurată pe calea recursului în casație, întrucât excede cazurilor de recurs în casație prevăzute de lege (Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, Decizia nr. 249/RC din 14 octombrie 2014). Ulterior s-a apreciat că nerespectarea prevederilor care impun stabilirea pedepselor complementare pe lângă pedepsele principale, înaintea efectuării contopirii are semnificația juridică a aplicării pedepselor în afara limitelor prevăzute de lege. (Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, Decizia nr. 418/RC din 13 octombrie 2016).

Opinia majoritară apreciază că prin pedeapsă în alte limite decât cele prevăzute de lege se înțelege nu numai respectarea limitelor minime sau maxime ale pedepsei principale, dar și respectarea legalității pedepsei rezultante a concursului de infracțiuni inclusiv în ceea ce privește aplicarea pedepselor complementare și accesorii. Astfel, interpretarea restrictivă a conceptului de pedeapsă în alte limite decât cele stabilite de lege nu ar permite înlăturarea greșelilor ce țin de legalitatea pedepselor, dar care nu se referă la pedepsele principale.

Motivul de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. are în vedere respectarea principiului legalității sancțiunilor astfel încât înlăturarea unor aspecte de nelegalitate nu ar trebui să se limiteze la a stabili o pedeapsă principală între un minimum și un maximum legal deoarece principiul însuși nu se limitează la legalitatea pedepselor principale.

Stabilirea unei pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege apare și atunci când instanța nu a aplicat acele pedepse pe care legiuitorul le prevede în mod explicit stabilind astfel limitele legale ale sancțiunilor ce pot fi aplicate prin alăturarea pedepsele complementare sau accesorii pedepsei principale. În opinie majoritară, limitele pedepsei nu au în vedere doar minimul și maximul special, ci și natura pedepselor incidente într-un caz particular (de exemplu, atunci când instanța a aplicat anumite pedepse deși legea interzicea acest lucru). În ambele situații instanța de judecată încalcă limitele prevăzute de lege cu privire la pedepsele ce au fost aplicate.

Nu ar putea fi concepută restabilirea limitei prevăzută de lege pentru o pedeapsă strict cu privire la cuantumul acesteia și cu înlăturarea existenței însăși a pedepsei. Opinia contrară ar conduce la, de exemplu, imposibilitatea de a cenzura omisiunea aplicării unei pedepse principale de către instanța de apel care a stabilit pedepse complementare sau accesorii în limite prevăzute de lege, dar fără ca acestea să însoțească o pedeapsă principală.

În ceea ce privește modul de remediere a nelegalității constatate, în opinie majoritară se apreciază că acesta constă în înlăturarea pedepsei complementare nelegale și nu în casarea deciziei și trimiterea acesteia spre rejudecare la instanța de apel. Soluția decurge din faptul că în niciuna dintre ipotezele în care instanța de apel a dispus pedepse complementare, aplicarea acestora nu era obligatorie. Doar dacă aplicarea pedepselor complementare ar fi fost obligatorie înlăturarea nelegalității ar fi impus individualizarea drepturilor al căror exercițiu urma să fie interzis în raport de fapta comisă și deci, față limitele competenței instanței de recurs în casație (care nu poate reindividualiza pedeapsa, ci doar restabili legalitatea acesteia), pentru o asemenea ipoteză, ar fi trebuit trimisă cauza spre rejudecare la instanța de apel.

Astfel, referitor la C., instanța de apel a stabilit, pentru fiecare infracțiune în raport de care a pronunțat o soluție de condamnare pedepse principale de câte 2 ani cu reținerea circumstanțelor atenuante, respectiv pentru infracțiunea prevăzută de art. 13² din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 246 C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2), a art. 74 alin. (1) lit. a) și c), a art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen. din 1969, pentru infracțiunea prevăzută de art. 13² din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2), a art. 74 alin. (1) lit. a) și c), a art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen. din 1969.

Conform art. 76 alin. (3) C. pen. anterior atunci când există circumstanțe atenuante, pedeapsa complementară privativă de drepturi, prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită, poate fi înlăturată. Față de faptul că pedeapsa complementară nu a fost stabilită în raport de fiecare infracțiune și față de faptul că interzicerea exercițiului unor drepturi ca pedeapsă complementară nu era obligatorie restabilirea legalității presupune pedepselor este în competența instanței de recurs în casație care va proceda la înlăturarea acestora.

Referitor la D. C. și E., instanța de apel a stabilit următoarele pedepse principale:pedeapsa închisorii de 1 an și 6 luni pentru săvârșirea infracțiunii de favorizarea infractorului, faptă prevăzută și pedepsită de art. 269 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 din. C. pen.; pedeapsa închisorii de 1 an pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual, faptă prevăzută și pedepsită de art. 321 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 din. C. pen.; pedeapsa închisorii de 6 luni pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals, faptă prevăzută și pedepsită de art. 323 C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen.

Conform art. 67 alin. (1) C. pen. actual, pedeapsa complementară a interzicerii exercitării unor drepturi poate fi aplicată dacă pedeapsa principală stabilită este închisoarea sau amenda și instanța constată că, față de natura și gravitatea infracțiunii, împrejurările cauzei și persoana infractorului, această pedeapsă este necesară. Totodată art. 65 C. pen. în vigoare, prevede că pedeapsa accesorie constă în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute la art. 66 alin. (1) lit. a), b) și d) - o), a căror exercitare a fost interzisă de instanță ca pedeapsă complementară. Ambele texte au fost încălcate de către instanța de apel, iar remedierea nelegalității va consta față de faptul că pedeapsa complementară nu era obligatorie și nu a fost motivată, în înlăturarea acesteia.

Favorizarea făptuitorului (ajutorul dat făptuitorului în scopul împiedicării sau îngreunării cercetărilor într-o cauză penală, tragerii la răspundere penală, executării unei pedepse sau măsuri privative de libertate) se pedepsește, în C. pen. actual, cu închisoare de la unu la 5 ani sau cu amendă.

Falsul intelectual (falsificarea unui înscris oficial cu prilejul întocmirii acestuia, de către un funcționar public aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu, prin atestarea unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului ori prin omisiunea cu știință de a insera unele date sau împrejurări) se pedepsește, în C. pen. actual, cu închisoarea de la unu la 5 ani.

Uzul de fals (folosirea unui înscris oficial ori sub semnătură privată, cunoscând că este fals, în vederea producerii unei consecințe juridice) se pedepsește, în C. pen. actual, cu închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amendă, când înscrisul este oficial, și cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă, când înscrisul este sub semnătură privată.

Pentru niciuna dintre infracțiunile expuse mai sus aplicarea pedepselor complementare nu este obligatorie, astfel încât pronunțarea unei soluții legale asupra pedepselor este posibilă direct în cadrul recursului în casație (nu este o problemă de individualizare, ci presupune înlăturarea nelegalității) nefiind necesară trimiterea cauzei la curtea de apel în vederea rejudecării.

Față de cele ce preced, în opinie majoritară:

Va admite recursul în casație formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție împotriva deciziei penale nr. 29 din 22 aprilie 2016 a Curții Militare de Apel București, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. x/81/2015.

Va casa în parte decizia atacată și, rejudecând, va înlătura aplicarea pedepselor complementare față de inculpații:

- C., respectiv interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 5 din C. pen., pe o durată de 3 ani;

- D. și E., respectiv interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b) și g) C. pen. cu aplicarea art. 5 din C. pen., pe o durată de 3 ani.

Va menține celelalte dispoziții ale deciziei recurate.

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea recursului în casație formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție vor rămâne în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat C., în sumă de 360 lei, va rămâne în sarcina statului.

Onorariul parțial cuvenit apărătorilor desemnați din oficiu pentru intimații inculpați D., A. și E., în sumă de câte 90 lei, vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

- În opinie majoritară:

Admite recursul în casație formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție împotriva Deciziei penale nr. 29 din 22 aprilie 2016 a Curții Militare de Apel București, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. x/81/2015.

Casează în parte decizia atacată și, rejudecând, înlătură aplicarea pedepselor complementare față de inculpații:

- C., respectiv interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 5 din C. pen., pe o durată de 3 ani;

- D. și E., respectiv interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) și g) C. pen. cu aplicarea art. 5 din C. pen., pe o durată de 3 ani.

Menține celelalte dispoziții ale deciziei recurate.

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea recursului în casație formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție rămân în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat C., în sumă de 360 lei, rămâne în sarcina statului.

Onorariul parțial cuvenit apărătorilor desemnați din oficiu pentru intimații inculpați D., A. și E., în sumă de câte 90 lei, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 22 noiembrie 2016.

 

Lipsa de obligativitate a aplicării pedepselor complementare constituie un argument suplimentar pentru o atare soluţie, deoarece se impunea individualizarea pedepselor complementare sub două aspecte: atât din perspectiva infracţiunii/infracţiunilor pentru care sunt aplicate, cât şi referitor la cuantumul sancţiunii, ceea ce excede limitelor rejudecării de către instanţa de recurs în casaţie.

Legea penală mai favorabilă pentru inculpatul C. a fost stabilită ca fiind legea veche şi s-a aplicat o pedeapsă complementară în cuantum de 3 ani, ceea ce făcea necesară individualizarea pedepsei complementare cu ocazia aplicării pe lângă una sau ambele pedepse principale, în conformitate cu art.53 pct.2 lit.a C. pen. din 1969, care nu prevede o durată fixă a pedepsei complementare, ci un interval de la unu la 10 ani.

De asemenea, pentru inculpaţii D. şi E., pentru care legea nouă a fost stabilită ca lege penală mai favorabilă, au fost aplicate pedepse complementare în cuantum de câte 3 ani, aşa încât, şi în cazul acestora, omisiunea ar fi trebuit înlăturată prin aplicarea pedepsei complementare pe lângă fiecare sau pe lângă unele din cele trei pedepse principale, ceea ce nu s-ar putea realiza decât printr-o individualizare a cuantumului acesteia, în conformitate cu disp. art.66 alin.1 C. pen., potrivit căruia interzicerea exercitării drepturilor se dispune pe o perioadă de la unu la 5 ani (nici legea nouă nu stabileşte o durată fixă a pedepsei complementare).

Având însă în vedere faptul că, în opinie separată, critica parchetului vizând omisiunea aplicării pedepsei complementare nu se încadrează în cazul de casare invocat - art.438 alin.1 pct.12 C. pr. pen. - şi nici în celelalte cazuri de casare prevăzute de lege, ţinând cont şi de argumentele referitoare la celelalte critici formulate, recursul în casaţie trebuia respins ca nefondat.