Decizia nr. 694/2017
Deliberând asupra contestației, în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 116/F din data de 22 iunie 2017 a Curții de Apel București, s-a admis sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București și, în temeiul art. 107 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată, s-a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 29 martie 2017 de către Biroul Procurorului Federal, Belgia, fată de persoana solicitată A.
S-a dispus predarea persoanei solicitate A. către autoritățile judiciare belgiene, cu respectarea drepturilor conferite de regula specialității, în vederea executării pedepsei aplicată de autoritățile judiciare belgiene.
S-a dispus arestarea persoanei solicitate A. în vederea predării, pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 22 iunie 2017 și până la data de 21 iulie 2017, inclusiv.
S-a constatat că persoana solicitată a fost reținută și arestată în vederea predării de la data de 20 aprilie 2017 la zi.
Pentru a dispune astfel, Curtea a reținut, în esență, că prin sesizarea nr. x/II-5/2017 din data de 20 aprilie 2017 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, a fost înaintată cererea de arestare provizorie în vederea punerii în executare a mandatului european de arestare, formulată de autoritățile judiciare din Belgia, cu privire la persoana solicitată A., urmărită internațional pentru săvârșirea infracțiunilor de furt, efectuarea de operațiuni financiare în mod fraudulos și constituirea unui grup infracțional organizat, prev. de art. 324 bis, art. 324 ter pct. 3, art. 461, art. 463, art. 465 și art. 504 C. pen. belgian, pedepsite cu închisoarea de maxim 10 ani.
S-a arătat că sunt incidente dispozițiile art. 101 alin. (5) lit. a) Legea nr. 302/2004 republicată.
Prin încheierea de ședință din 20 aprilie 2017, a fost admisă propunerea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București și s-a dispus arestarea provizorie a persoanei solicitate pentru o perioadă de 15 zile. S-a fixat termen de 15 zile pentru prezentarea de către procuror a mandatului european de arestare însoțit de traducerea în limba română.
Curtea a reținut că a fost depus la dosarul cauzei mandatul european de arestare însoțit de traducerea în limba română, la data de 02 mai 2017, din care rezultă faptul că pe numele persoanei solicitate A. a fost pronunțată o decizie în lipsă de către Curtea de Apel din Bruxelles, în data de 06 mai 2015.
S-a menționat că, audiat fiind, persoana solicitată A. a arătat că nu își dă consimțământul spre a fi predat autorităților judiciare din Belgia, înțelegând caracterul irevocabil al acestui consimțământ, și nu înțelege să renunțe la regula specialității.
În fapt, s-a reținut că persoana solicitată este condamnată la 42 de luni de pedeapsă cu închisoarea cu arestarea imediată pentru săvârșirea a 3 fapte prevăzute de lege, în calitate de autor sau complice la infracțiunile de furt, efectuarea de operațiuni financiare în mod fraudulos și constituirea unui grup infracțional organizat.
Astfel, s-a reținut că, persoana solicitată A. a făcut parte dintr-o organizație criminală, care a confiscat sume mari de bani prin tehnica shoulder surfing, tehnică prin care infractorii urmăresc victimele, în scopul de a obține PIN-urile de la cardurile bancare, iar mai apoi aceștia atrag victimele cu un truc, le fură cardurile bancare pentru a obține sume substanțiale de bani din conturile acestora. În cadrul anchetei au fost optsprezece persoane printre care și A., membrii ai organizației criminale, care, în perioada 08 ianuarie 2012 și 15 decembrie 2012, au venit în mod alternativ din România în Belgia pentru a comite fapte de shoulder surfing pe întregul teritoriu belgian.
Având în vedere faptele menționate, A. a fost condamnat în absență, la 42 de luni de închisoare la data de 06 mai 2016 de către Curtea de Apel din Bruxelles pentru participarea sau la luarea deciziilor în cadrul unei organizații criminale, comiterea unor jafuri, cât și săvârșirea de fraudă informatică.
Sub aspectul încadrării juridice, Curtea a reținut că faptele imputate persoanei solicitate constituie infracțiunile de furt, efectuarea de operațiuni financiare în mod fraudulos și constituirea unui grup infracțional organizat, prev. de art. 324 bis, art. 324 ter pct. 3, art. 461, art. 463, art. 465 și art. 504 C. pen. belgian.
Curtea a constatat că mandatul european de arestare emis în cauză îndeplinește condițiile de conținut și formă prevăzute de art. 86 din Legea nr. 302/2004, în sensul că în cuprinsul acestuia sunt menționate identitatea și cetățenia persoanei solicitate (aspect cu privire la care, de altfel, nu a fost formulată nici o obiecțiune), este indicat actul în baza căruia a fost emis mandatul european de arestare, se precizează încadrarea juridică a infracțiunilor pentru care este cercetată persoana solicitată, sunt descrise circumstanțele săvârșirii faptelor și este specificată limita maximă a pedepselor prevăzute de legislația statului belgian pentru aceste infracțiuni.
Totodată, s-a apreciat că infracțiunile pentru care persoana solicitată a fost condamnată dau loc la predare, în acord cu dispozițiile art. 96 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, considerându-se că nu este incident niciun motiv de refuz al executării mandatului european de arestare, dintre cele prevăzute de art. 98 din Legea nr. 302/2004.
Curtea a reținut că persoana solicitată A. a solicitat, în temeiul art. 98 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, recunoașterea hotărârii penale de condamnare în cauză, în condițiile în care a invocat motivul de refuz opțional al executării prev. de art. 98 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004.
În acest sens, Curtea a apreciat că, așa cum rezultă din dispozițiile alin. (2) al art. 98 din Legea nr. 302/2004, motivele prevăzute la acest alineat reprezintă doar aspecte ce generează un potențial refuz de predare și nu reprezintă o obligativitate pentru instanță. A interpreta că este suficientă dovada cetățeniei române și refuzul inculpatului de predare pentru a atrage automat după sine refuzul executării mandatului de către autoritatea judiciară română, ar însemna să se adauge la lege și să transforme un motiv opțional de refuz într-un motiv obligatoriu de refuz precum sunt cele prev. de disp. art. 98 alin. (1) din Legea nr. 302/2004.
Din acest motiv, Curtea a supus analizei dacă sunt elemente deosebite de îndeplinire formală a condițiilor prev. de art. 98 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004, reținându-se că, în fapt, petentul a învederat, în dovedirea susținerii refuzului de predare, că are familia în România și că trebuie să facă un consult dentar. Curtea a subliniat că aceste elemente sunt insuficiente, în caz contrar, urmând a fi predați doar nefamiliștii sau orfanii fără probleme stomatologice, elemente care, în mod cert, exced intenției legiuitorului.
În opinia primei instanțe, legiuitorul nu a instituit condiția ca să poată fi predați doar inculpații care nu sunt familiști, ingerința în viața de familie implicată în urma executării unui mandat european de arestare fiind proporțională cu scopul avut în vedere de lege, neoperând vreo decădere din drepturile părintești în urma predării inculpatului către autoritatea solicitantă.
S-a apreciat că implicarea unui părinte în creșterea și educarea unui minor din pușcărie este minimală și nu există vreo diferență covârșitoare sub acest aspect, pentru executarea pedepsei în România sau Belgia.
Concluzionând, Curtea a reținut că simpla existență a relațiilor de familie nu poate atrage, în mod automat, refuzul de predare. Sub aspectul disproporționalității ingerinței în dreptul la viața de familie, s-a considerat că ar fi trebuit să dovedească faptul că inculpatul lasă fără ajutor o persoană cu dizabilități, membru de familie, este donor medical pentru vreun membru de familie sau vreo altă situație specială de aceeași importanță. Pe cale de consecință, Curtea a apreciat că se impune predarea inculpatului și corelativ apare, ca nejustificată, cererea de recunoaștere a hotărârii instanței belgiene.
De asemenea, Curtea a constatat că persoana solicitată, cunoscând consecințele juridice ale consimțământului său, nu a fost de acord cu predarea către autoritățile din Belgia, precizând însă că nu renunță la drepturile conferite de regula specialității.
Împotriva acestei sentințe, a formulat contestație persoana solicitată A., solicitând, în esență, prin apărătorul său ales, refuzarea predării sale către autoritățile belgiene și, pe cale incidentală, recunoașterea hotărârii de condamnare pronunțată de autoritățile judiciare din Belgia, executarea pedepsei într-un penitenciar din România și emiterea unui mandat de executare a pedepsei.
Motivele invocate în susținerea prezentei contestații au fost susținute de către apărare cu prilejul dezbaterilor în cauză, fiind pe larg consemnate în partea introductivă a prezentei decizii.
Examinând contestația formulată, în baza actelor și lucrărilor de la dosar și în raport de criticile formulate, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată, urmând a fi admisă pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Instanța de control judiciar reține că, potrivit art. 84 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care autoritatea judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea și predarea către un alt stat membru a unei persoane solicitate în vederea efectuării urmăririi penale, a judecății sau în scopul executării unei pedepse sau a unei măsuri privative de libertate.
În lumina alin. (2) al art. 84 din aceeași lege specială, se prevede că mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoașterii și încrederii reciproce, în conformitate cu dispozițiile Deciziei - Cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene nr. L/190/1 din 18 iulie 2002.
Pe de altă parte, potrivit art. 107 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, cu ocazia pronunțării asupra executării mandatului european de arestare, instanța ține seama de toate împrejurările cauzei și de necesitatea executării mandatului european de arestare.
Sub un prim aspect, instanța de control judiciar reține că sunt îndeplinite condițiile privind conținutul și forma mandatului european de arestare emis pe numele persoanei solicitate, în conformitate cu dispozițiile art. 99 alin. (1) și (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, iar măsura reținerii a fost dispusă după ascultarea persoanei solicitate, pe baza Semnalării în Sistemul de Informații Schengen în vederea arestării acesteia și predării statului solicitant emitent al mandatului european de arestare, în conformitate cu dispozițiile art. 100 și art. 101 din aceeași lege specială.
În continuare, analizând sentința atacată, dar și actele și lucrările dosarului, instanța de control judiciar reține că, față de persoana solicitată A. s-a emis mandat european de arestare la data de 29 martie 2017 de către Biroul Procurorului Federal, Belgia, pentru săvârșirea infracțiunilor de furt, efectuarea de operațiuni financiare în mod fraudulos și constituirea unui grup infracțional organizat, prev. de art. 324 bis, art. 324 ter pct. 3, art. 461, art. 463, art. 465 și art. 504 C. pen. belgian, pedepsite cu închisoarea de maxim 10 ani.
Cu prilejul audierii sale, persoana solicitată nu a invocat obiecțiuni privind identitatea sa și a arătat că are cunoștință despre faptele pentru care a fost emis mandatul european de arestare de către autoritățile judiciare din Belgia, precizând că nu este de acord să fie predată autorităților judiciare din Belgia pentru a executa pedeapsa, ci dorește să execute pedeapsa într-un penitenciar din România.
Față de această împrejurare, Curtea de Apel București a efectuat demersuri în cauză, solicitând autorităților belgiene comunicarea unei copii certificate a Hotărârii de condamnare nr. FD10/98.141/13 din data de 06 mai 2015 pronunțată de Curtea de Apel din Bruxelles, prin care persoana solicitată A. a fost condamnată la o pedeapsă de 42 de luni închisoare, în vederea recunoașterii acesteia, pe cale incidentală, conform art. 98 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, republicată, având în vedere că mandatul european de arestare a fost emis în vederea executării unei pedepse cu închisoarea, iar persoana solicitată este cetățean român și nu a consimțit la predarea sa către autoritățile judiciare belgiene.
Cu toate acestea, Înalta Curte constată că instanța de fond, în mod eronat, a dispus predarea persoanei solicitate A. către autoritățile judiciare belgiene, eludând tocmai dispozițiile legale în baza cărora a înaintat autorităților belgiene solicitarea privind comunicarea hotărârii de condamnare în vederea recunoașterii acesteia pe cale incidentală.
Astfel, potrivit art. 98 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004, autoritatea judiciară română de executare poate refuza executarea mandatului european de arestare când acesta a fost emis în scopul executării unei pedepse cu închisoarea sau a unei măsuri de siguranță privative de libertate, dacă persoana solicitată este cetățean român sau trăiește în România și are o rezidență continuă și legală pe teritoriul României pentru o perioadă de cel puțin 5 ani și aceasta declară că refuză să execute pedeapsa ori măsura de siguranță în statul membru emitent.
În raport de dispozițiile legale precitate, Înalta Curte constată că mandatul de executare a fost emis în scopul executării unei pedepse cu închisoarea, că persoana solicitată este cetățean român, iar aceasta nu și-a dat acordul pentru a fi predată autorităților judiciare belgiene în vederea executării pedepsei.
De asemenea, se constată că, așa cum rezultă și din înscrisurile aflate la dosarul cauzei, persoana solicitată A. păstrează legăturile cu familia sa, având 3 copii, dintre care unul minor, fiind implicat în creșterea și educarea acestora și nu există dovezi din care să rezulte că acesta nu ar fi avut reședință pe teritoriul României pentru o perioadă de cel puțin 5 ani, ci dimpotrivă, rezultă că a avut domiciliul la aceeași adresă mai mult de 5 ani de zile.
Prin urmare, deși este real că persoana solicitată invocă aspecte care reprezintă motive facultative de refuz al executării mandatului european de arestare și nu există pentru instanță obligativitate în acest sens, Înalta Curte constată că datele și împrejurările cauzei conduc la o evaluare a oportunității predării persoanei solicitate către autoritățile belgiene, câtă vreme în cauză sunt îndeplinite condițiile pentru ca instanța română să poată refuza executarea mandatului european de arestare și să dispună recunoașterea, pe cale incidentală, a hotărârii de condamnare.
În atare condiții, contrar opiniei primei instanțe, Înalta Curte apreciază că solicitarea de recunoaștere, pe cale incidentală, a hotărârii de condamnare formulată de persoana solicitată A. este justificată, motivele invocate fiind circumscrise dispozițiilor art. 98 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 302/2004 republicată, constituind motive opționale de refuz al executării mandatului european de arestare, dar, mai ales, instanța de control judiciar are în vedere simplificarea, dar și evitarea declanșării de către statul emitent a unei proceduri de recunoaștere a hotărârii penale străine de condamnare, ulterior predării persoanei solicitate, fiind astfel preîntâmpinate cheltuieli suplimentare determinate de această procedură.
În ceea ce privește însă motivul invocat de către persoana solicitată și susținut prin depunerea la dosarul cauzei a adresei întocmite de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție prin care se solicită prezența persoanei solicitate la sediul acestei instituții, fiind implicat într-o procedură penală, fără însă a rezulta calitatea acesteia, Înalta Curte apreciază că această împrejurare nu este de natură a produce efecte juridice cu privire la o eventuală punere în executare a unui mandat european de arestare, nefiind incident cazul în care instanța poate refuza executarea mandatului european de arestare pe considerentul că persoana solicitată ar fi supusă unei proceduri penale în România pentru aceleași fapte care au motivat mandatul european de arestare.
Așadar, supunând analizei hotătârea străină de condamnare, prin prisma dispozițiilor prevăzute de art. 155 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, Înalta Curte constată că persoana solicitată este cetățean român, condamnat prin Hotărârea nr. FD10/98.141/13 din data de 06 mai 2015 pronunțată de Curtea de Apel din Bruxelles, la pedeapsa de 42 de luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor de furt, efectuarea de operațiuni financiare în mod fraudulos și constituirea unui grup infracțional organizat, prev. de art. 324 bis, art. 324 ter pct. 3, art. 461, art. 463, art. 465 și art. 504 C. pen. belgian, fapte ce au corespondent în legislația penală română, fiind incriminate în art. 229, art. 365 și art. 367 C. pen. român.
Prin urmare Înalta Curte constată că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 155 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 privind recunoașterea unei hotărâri penale străine.
În consecință, în temeiul art. 108 din Legea nr. 302/2004, republicată, Înalta Curte va admite contestația declarată de persoana solicitată A. împotriva sentinței penale nr. 116/F din data de 22 iunie 2017 a Curții de Apel București, secția I penală.
Va desființa sentința penală atacată și, rejudecând:
Va admite sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București privind punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 29 martie 2017 de către Biroul Procurorului Federal, Belgia, față de persoana solicitată A.
În temeiul art. 98 alin. (3) raportat la art. 98 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 302/2004 republicată, va recunoaște pe cale incidentală Hotărârea de condamnare nr. FD10/98.141/13 din data de 06 mai 2015 pronunțată de Curtea de Apel din Bruxelles, prin care persoana solicitată A. a fost condamnată la o pedeapsă de 42 de luni închisoare.
Va dispune executarea într-un penitenciar din România a pedepsei de 42 de luni închisoare aplicată prin sentința mai sus-menționată.
Va deduce din pedeapsa ce se va executa perioada arestării preventive de la 03 octombrie 2013 până la 16 decembrie 2013, precum și perioada reținerii și arestării provizorii dispusă în procedura mandatului european de arestare, de la 20 aprilie 2017 la zi.
Va dispune emiterea mandatului de executare a pedepsei închisorii la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.
În temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului, iar în conformitate cu alin. (6) al aceluiași articol, onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 105 lei, va rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite contestația declarată de persoana solicitată A. împotriva sentinței penale nr. 116/F din data de 22 iunie 2017 a Curții de Apel București, secția I penală.
Desființează sentința penală atacată și, rejudecând:
Admite sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București privind punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 29 martie 2017 de către Biroul Procurorului Federal, Belgia, față de persoana solicitată A..
În temeiul art. 98 alin. (3) raportat la art. 98 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 302/2004 republicată, recunoaște pe cale incidentală Hotărârea de condamnare nr. FD10/98.141/13 din data de 06 mai 2015 pronunțată de Curtea de Apel din Bruxelles, prin care persoana solicitată A. a fost condamnată la o pedeapsă de 42 de luni închisoare.
Dispune executarea într-un penitenciar din România a pedepsei de 42 de luni închisoare aplicată prin sentința mai sus-menționată.
Deduce din pedeapsa ce se va executa perioada arestării preventive de la 03 octombrie 2013 până la 16 decembrie 2013, precum și perioada reținerii și arestării provizorii dispusă în procedura mandatului european de arestare, de la 20 aprilie 2017 la zi.
Dispune emiterea unui mandat de executare a pedepsei închisorii la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 105 lei, rămâne în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 06 iulie 2017.