Decizia nr. 3503/2015
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
1. Cererea de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a solicitat în contradictoriu cu pârâtul A. constatarea calității pârâtului de colaborator al Securității.
2. Soluția instanței de fond
Prin sentința nr. 3959 din 11 decembrie 2013, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, în contradictoriu cu pârâtul A. și a constatat calitatea pârâtului de colaborator al Securității.
3. Recursul pârâtului
Împotriva acestei sentințe civile a formulat recurs reclamantul A., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate în esență pentru următoarele motive:
Arată recurentul că a devenit urmărit de organele de Securitate deoarece în intervalul anilor 1961-1962, se urmărea legătura sa ca dispecer militar în unitatea militară din Stația C.F.R. Socola - Iași, cu membrii grupării „Marii României” - punându-se de acord cu aceștia să saboteze transporturile cu armament și muniție ce aparțineau armatei fostei U.R.S.S. și care tranzitau țara noastră.
- De asemenea, se arată că notele informative oferite de recurent se refereau la proasta organizare în transportul pe căile ferate, deficiențe de aprovizionare ce aduceau atingere economiei naționale și prin care nu a adus atingere în vreun fel niciunei persoane.
- Despre notele sale informative recurentul arată că acestea erau completate la mașina de scris, iar semnătura sa era reprodusă în mod grosolan acest lucru necesitând o expertiză grafologică.
- Se arată de către recurent că datorită trecutului său de luptător anticomunist a considerat că are obligația să colaboreze cu organele de securitate pentru a-și pune la adăpost părinții, fratele, fiica și prietenii pentru că în acele vremuri a refuza o colaborare cu organele de securitate ar fi fost ca o sinucidere în grup.
- Cu privire la sumele de bani oferite de Securitate drept „recompensă” pentru o pretinsă bună colaborare sau pentru „motivarea” de ziua recurentului se arată că nu a primit niciodată vreun ban de la ofițerii de legătură, așa-zise procese-verbale fiind falsificate. Arată că a semnat anumite hârtii pentru care susțineau ofițerii că erau pentru „decontare”.
- A mai arătat recurentul că de câte ori trebuia să se întâlnească cu diverși informatori în anumite locuri conspirative, niciodată nu s-a prezentat vreunul.
- Cu privire la numitul B. - fugit în Elveția pe timpul regimului comunist - a arătat recurentul că nu a dat nici o informație reală, a încercat să-l avertizeze pe acesta despre adevărații informatori din jurul său. Arată că nu exista ca rezident, fișa postului reprezentând doar un format, multe hârtii conțineau falsuri realizate de ofițeri.
- A concluzionat recurentul că nici una dintre cele două condiții nu este îndeplinită, că a fost un luptător pentru libertăți și un anticomunist fiind între inițiatorii fondatori al „Asociației 22-25 Decembrie”.
- Printr-o cerere completatoare depusă la 26 mai 2014 recurentul a invocat excepția necompetenței teritoriale a instanței de fond și excepția lipsei calității procesuale active a C.N.A.S., precum și alte explicații ale unor situații de fapt.
De asemenea, recurentul a invocat excepția de neconstituționalitate a art. 11 alin. (1) din O.U.G. nr. 24/2008 deoarece consideră că încalcă art. 107 C. proc. civ. și art. 16 alin. (1) și (2) din Constituția României.
La data de 28 aprilie 2015 prin raportul asupra admisibilității în principiu a recursului ce formează obiectul prezentului dosar, s-a apreciat că recursul este admisibil, iar referitor la tardivitatea depunerii cererii intitulate „dezvoltări” ale motivelor de recurs, invocată prin întâmpinare de către intimatul-reclamant, urmând a se aprecia, având în vedere că au fost dezvoltate și motive de ordine publică.
II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție asupra recursului
Analizând cererea de recurs, motivele invocate normele legale incidente în cauză se constată că recursul este nefondat.
1. În ceea ce privește excepția tardivității recursului pentru motivele intitulate „dezvoltări” se reține că potrivit art. 489 alin. (1) și (3) noul C. proc. civ. ca o consecință a identificării a unor motive de ordine publică în cererea completatoare a motivelor de recurs, urmează a se analiza drept motive de recurs doar aspectele vizând excepția necompetenței teritoriale a Curții de Apel București, excepția lipsei calității procesuale active a Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității, excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 11 alin. (1) din O.U.G. nr. 24/2008.
- În ceea ce privește excepția necompetenței teritoriale a Curții de Apel București în soluționarea prezentei cauze, Înalta Curte reține următoarele:
În conformitate cu prevederile art. 130 alin. (2) noul C. proc. civ. - necompetența teritorială de ordine publică trebuie invocată de către părți sau de către judecător la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe.
Se observă că părțile nu au invocat excepția necompetenței teritoriale de ordine publică a Curții de Apel București până la primul termen de judecată și nici instanța din oficiu verificându-și competența de a soluționa cauza în acord cu prevederile art. 131 C. proc. civ. nu a invocat această excepție.
Prin urmare, în cererea de recurs, recurentul-pârât nu mai poate invoca această excepție.
Se constată că prin Deciziile nr. 5530/2009 și nr. 557/2010, Curtea Constituțională a arătat că în ceea ce privește competența unei singure instanțe de a soluționa cauzele având ca obiect constatarea calității de lucrător sau colaborator al Securității, și anume secția de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București , având în vedere art. 126 alin. (1) și (2) din Constituție, dispozițiile art. 11 din O.U.G. nr. 24/2008 satisfac pe deplin exigențele constituționale invocate, inclusiv cele prevăzute de art. 126 alin. (5) referitoare la interdicția înființării de instanțe extraordinare.
Având în vedere că în dezvoltarea motivelor de recurs, invocarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 11 alin. (1) din O.U.G. nr. 24/2008 a fost făcută în motivarea excepției de necompetență teritorială absolută a Curții de Apel București - și care nu a fost invocată în termen procedural așa cum s-a arătat mai sus, instanța de recurs nu va mai proceda la analizarea condiției de admisibilitate privind excepția de neconstituționalitate în conformitate cu prevederile art. 29 din Legea nr. 47/1992.
- Excepția lipsei calității procesual active a reclamantului Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității
Așa cum se arată și în Decizia Curții Constituționale nr. 267/2009, pornind chiar de la scopul reglementării, așa cum rezultă din preambulul O.U.G. nr. 24/2008, ca fiind „continuarea într-un mecanism nou, a procesului de devoalare a activităților exercitate de regimul comunist” care a exercitat, în special prin intermediul Securității „o permanentă teroare împotriva cetățenilor țării, a drepturilor și libertăților la fundamentale, aceasta îndreptățește accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității prin consemnarea publică a abuzurilor și contribuie la o mai bună înțelegere a prezentului și la o proiectare adecvată a viitorului societății românești”.
Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, ca autoritate administrativă autonomă cu personalitate juridică, având atribuțiile prevăzute în art. 14 din O.U.G. nr. 24/2008, aprobă nota de constatare și dispune Direcției juridice, introducerea unei acțiuni în constatare a calității de lucrător al Securității sau de colaborator al acesteia [art. 8 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008].
Față de cele arătate mai sus, excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului nu poate fi primită de instanța de recurs, fiind nefondată.
2. Referitor la motivele invocate pe fondul cererii de către recurent și îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008
- Se observă că recurentul recunoaște activitatea sa de colaborator al organelor Securității însă aduce argumente și explică de ce a trebuit să colaboreze, respectiv pentru binele familiei și al prietenilor săi.
În conformitate cu prevederile art. 2 lit. b) teza ultimă din O.U.G. nr. 24/2008 „Colaborator al Securității este persoana care a furnizat informații, indiferent sub ce formă, precum note și rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securității, prin care se denunțau activitățile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist și care au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. Persoana care a furnizat informații cuprinse în declarații, procesele-verbale de interogatoriu sau de confruntare, date în timpul anchetei și procesului, în stare de libertate, de reținere ori de arest, pentru motive politice privind cauza pentru care a fost fie cercetată, fie judecată și condamnată, nu este considerată colaborator al Securității, potrivit prezentei definiții, iar actele și documentele care consemnau aceste informații sunt considerate parte a propriului dosar. Persoanele care, la data colaborării cu Securitatea, nu împliniseră 16 ani, nu sunt avute în vedere de prezenta definiție, în măsura în care se coroborează cu alte probe. Colaborator al Securității este și persoana care a înlesnit culegerea de informații de la alte persoane, prin punerea voluntară la dispoziția Securității a locuinței sau a altui spațiu pe care îl deținea, precum și cei care, având calitatea de rezidenți ai Securității, coordonau activitatea informatorilor”.
Recurentul încearcă să arate că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege, nu ar fi fost rezident și în această calitate să fi coordonat activitatea unor informatori.
- Înalta Curte reține că din materialul probator rezultă că în persoana recurentului sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 2 lit. b) teza ultimă.
Potrivit dosarului de fond rețea nr. R 368150 și a documentelor anexate, se constată că începând cu anul 1978-1983 pârâtul a fost trecut în categoria rezidenților Serviciului 2 din cadrul I.S.J. Botoșani. În anul 1984 acesta a fost abandonat din rețea apoi în 1986 a fost din nou recrutat, semnând un nou angajament având numele conspirativ Sergiu.
În calitatea sa de rezident pârâtul a coordonat activitatea mai multor informatori, surse (nota din 14 februarie 1979, nota de analiză din 22 februarie 1980), fiind recompensat de mai multe ori cu sume de bani și cadouri.
Din notele de analiză întocmite de ofițeri rezultă că rezidentul Sergiu este serios, cu bune posibilități și calități de informare, de asemenea se arată că și-a adus contribuția în munca informativă desfășurată în cadrul obiectivului Construcții Industriale Botoșani. Pe baza materialelor informative obținute prin această rezidentă a fost inclusă în evidența dosarului de obiectiv o persoană.
Se arată că rezidentul dovedește competență și pricepere în prelucrarea materialelor informative, orientând în corespunzător sursele din legătură în culegerea sa de informații.
- Nu se poate reține susținerea recurentului din recurs că informatorii nu veneau niciunul niciodată la locul de întâlnire, întrucât există materiale informative în acest sens, expuse pe larg de instanța de fond și recurentul însuși prin întâmpinarea formulată la instanța de fond la data de 18 noiembrie 2013 a arătat că „Vedeam toate sursele care veneau la întâlnirile conspirative ce aveau loc în casa mea dar și în altele” (…), „eram atent la toți acei care erau informatori și veneau la întâlnirile programate în locuința mea dar și în alte locații în care aveau loc întâlniri conspirative”.
Înalta Curte apreciază că pentru a fi întrunită ipoteza normativă nici nu este necesară existența unor note informative scrise de recurent, fiind suficient să se probeze că a „coordonat activitatea informatorilor”. Or în această privință sunt mai multe dovezi, mai ales rapoartele întocmite de maiorul C., cu care recunoaște că era prieten.
Se reține că la instanța de fond, nici prin întâmpinare și nici ulterior recurentul nu a solicitat vreo probă în combaterea acțiunii; nu a combătut veridicitatea (autenticitatea) înscrisurilor C.N.S.A.S. decât în recurs.
- Nici argumentul recurentului privind dezinformarea ofițerilor Securității în scopul ajutării mai multor persoane nu este dovedit.
- Instanța de fond în mod corect a apreciat că informațiile furnizate vizau activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, astfel se reține că discuțiile despre bancurile politice relatate de recurent, tentativele sau trecerea frauduloasă a frontierei, refuzul întoarcerii în țară, deținerea unor sume de bani în valută, întreținerea de relații cu studenții străini, criticarea condițiilor de viață, reprezintă exemple de activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist. Toate acestea au dus la încălcarea dreptului la viața privată și dreptului de liberă exprimare.
- Recurentul arată în cererea de recurs că a semnat documente pentru decontare dar nu recunoaște primirea recompenselor în bani, acest lucru însă este suficient pentru a proba colaborarea cu Securitatea. Faptul neremiterii efective a sumelor de bani este exterior.
3. Termenul legal al soluției adoptate de instanța de recurs
Având în vedere art. 496 noul C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de A. împotriva sentinței nr. 3959 din 11 decembrie 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 noiembrie 2015.