Acţiune civilă. Daune morale
Cuprins pe materii: Drept procesual penal. Partea generală. Acţiunea penală şi acţiunea civilă în procesul penal
Indice alfabetic: Drept procesual penal
- acţiune civilă
C. proc. pen., art. 19
C. civ., art. 1391
1. În conformitate cu dispoziţiile art. 1391 alin. (2) C. civ., instanţa poate acorda despăgubiri cu titlu de daune morale persoanelor care nu au calitatea de ascendenţi, descendenţi, fraţi, surori sau soţ în raport cu victima infracţiunii de ucidere din culpă, numai în ipoteza în care aceste persoane dovedesc existenţa prejudiciului constând în durerea încercată prin moartea victimei.
2. În cazul despăgubirilor acordate de instanţă cu titlu de daune morale, actualizarea sumelor reprezentând despăgubirile operează de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti, întrucât creanţa devine certă, lichidă şi exigibilă numai în momentul rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti.
I.C.C.J., Secţia penală, decizia nr. 159/A din 4 mai 2017
Prin sentinţa nr. 15 din 20 ianuarie 2017, Curtea de Apel Iaşi, Secţia penală şi pentru cauze cu minori, în baza art. 396 alin. (2) C. proc. pen., a condamnat inculpatul A. pentru săvârşirea infracţiunii de ucidere din culpă prevăzută în art. 192 alin. (2) C. pen., cu aplicarea dispoziţiilor art. 374 alin. (4) C. proc. pen. şi art. 396 alin. (10) C. proc. pen. (faptă comisă la data de 17 septembrie 2016); a infracţiunii de conducere a unui vehicul fără permis de conducere prevăzută în art. 335 alin. (2) C. pen., cu aplicarea dispoziţiilor art. 374 alin. (4) C. proc. pen. şi art. 396 alin. (10) C. proc. pen. (faptă comisă la data de 17 septembrie 2016); a infracţiunii de conducere a unui vehicul sub influenţa alcoolului prevăzută în art. 336 alin. (1) C. pen., cu aplicarea dispoziţiilor art. 374 alin. (4) C. proc. pen. şi art. 396 alin. (10) C. proc. pen. (faptă comisă la data de 10 iunie 2016); a infracţiunii de conducere a unui vehicul sub influenţa alcoolului prevăzută în art. 336 alin. (1) C. pen., cu aplicarea dispoziţiilor art. 374 alin. (4) C. proc. pen. şi art. 396 alin. (10) C. proc. pen. (faptă comisă la data de 17 septembrie 2016) şi a infracţiunii de părăsire a locului accidentului prevăzută în art. 338 alin. (1) C. pen., cu aplicarea dispoziţiilor art. 374 alin. (4) C. proc. pen. şi art. 396 alin. (10) C. proc. pen. (faptă comisă la data de 17 septembrie 2016).
S-a făcut aplicarea art. 38 alin. (1) şi art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen.
În baza art. 397 alin. (1) C. proc. pen. raportat la dispoziţiile art. 1349 şi art. 1357 C. civ., art. 11 alin. (1) din Ordinul nr. 1/2008 emis de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor pentru punerea în aplicare a Normelor privind Fondul de Protecţie a Victimelor Străzii şi art. 24 din Norma nr. 23/2014 privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule (în vigoare la data producerii accidentului), a admis, în parte, acţiunile civile formulate de către părţile civile B., C., D. şi E. şi, în consecinţă, a obligat partea responsabilă civilmente Fondul de Protecţie a Victimelor Străzii la plata următoarelor sume:
- 80.000 lei, cu titlu de daune morale, către partea civilă B. - soţia victimei, sumă actualizată cu indicele de inflaţie şi dobânda legală, ce se vor calcula de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri şi până la plata integrală a debitului;
- 70.000 lei, cu titlu de daune morale, către partea civilă C. - fiica victimei, sumă actualizată cu indicele de inflaţie şi dobânda legală, ce se vor calcula de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri şi până la plata integrală a debitului;
- 40.000 lei, cu titlu de daune morale, către partea civilă E. - nepotul victimei, sumă actualizată cu indicele de inflaţie şi dobânda legală, ce se vor calcula de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri şi până la plata integrală a debitului;
- 40.000 lei, cu titlu de daune morale, către partea civilă D. - sora victimei, sumă actualizată cu indicele de inflaţie şi dobânda legală, ce se vor calcula de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri şi până la plata integrală a debitului;
- 1.549,07 lei, cu titlu de daune materiale, către partea civilă B., sumă actualizată cu indicele de inflaţie şi dobânda legală, ce se vor calcula de la data de 26 octombrie 2016 şi până la plata integrală a debitului.
Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel Iaşi a reţinut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iaşi s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului A. pentru săvârşirea infracţiunilor de ucidere din culpă, conducere a unui vehicul fără permis, conducere a unui vehicul sub influenţa alcoolului (două infracţiuni) şi părăsire a locului accidentului, fapte prevăzute în art. 192 alin. (2), art. 335 alin. (2), art. 336 alin. (1), art. 338 alin. (1) C. pen., toate cu aplicarea art. 38 alin. (1) şi (2) C. pen.
În fapt, prin actul de sesizare s-a reţinut că la data de 10 iunie 2016 inculpatul a condus pe drumurile publice autovehiculul proprietate personală, având în sânge o îmbibaţie alcoolică peste limita legală, iar la data de 17 septembrie 2016, în timp ce conducea autovehiculul proprietate personală pe Şoseaua F. din municipiul G., deşi avea suspendat dreptul de a conduce autovehiculul şi o îmbibaţie alcoolică în sânge peste limita legală, a pierdut controlul direcţiei, a pătruns pe trotuar, unde a surprins şi accidentat două persoane, dintre care una a decedat şi, ulterior, a părăsit locul accidentului fără încuviinţarea organelor de poliţie.
Prin încheierea din data de 16 noiembrie 2016, judecătorul de cameră preliminară, în baza art. 342 C. proc. pen. raportat la art. 38 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., a constatat competenţa materială şi teritorială a Curţii de Apel Iaşi în soluţionarea cauzei. A constatat legalitatea sesizării instanţei cu rechizitoriul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iaşi privind pe inculpatul A. şi a dispus începerea judecăţii cauzei.
La termenul de judecată din data de 11 ianuarie 2017, inculpatul A., după ce i-au fost aduse la cunoştinţă drepturile şi obligaţiile care-i revin potrivit prevederilor art. 83 şi art. 108 C. proc. pen., a declarat faptul că recunoaşte în integralitate faptele pentru care a fost trimis în judecată, aşa cum au fost acestea descrise în actul de sesizare a instanţei, solicitând să fie judecat potrivit procedurii simplificate, cerere care a fost admisă de către instanţa de judecată.
Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză în cursul urmăririi penale din perspectiva prevederilor art. 374 alin. (4) şi art. 396 alin. (10) C. proc. pen., instanţa a constatat că situaţia de fapt astfel cum a fost reţinută prin actul de sesizare a instanţei întruneşte elementele constitutive ale infracţiunilor pentru care a fost trimis în judecată, dispunând condamnarea acestuia la pedepse cu închisoarea pentru fiecare infracţiune, ţinând cont de dispoziţiile art. 74 C. pen.
Constatând întrunite condiţiile tragerii la răspundere penală, instanţa a admis acţiunea civilă şi, întrucât autovehiculul care a provocat accidentul nu este asigurat, în raport cu dispoziţiile Legii nr. 32/2000, a obligat partea responsabilă civilmente Fondul de Protecţie a Victimelor Străzii la plata daunelor morale către fiecare parte civilă, precum şi la plata daunelor materiale de 1.549,07 lei, constând în cheltuieli ocazionate de înmormântarea victimei H., praznicul de înmormântare, pomenirile de 3 zile, 9 zile şi 40 de zile.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel părţile civile B., C., D. şi E., inculpatul A. şi partea responsabilă civilmente Fondul de Protecţie a Victimelor Străzii.
Examinând sentinţa penală prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că apelurile declarate de inculpatul A., partea responsabilă civilmente Fondul de Protecţie a Victimelor Străzii şi părţile civile B. şi C. sunt fondate numai cu privire la cuantumul daunelor morale acordate, apelurile declarate de părţile civile D. şi E. fiind nefondate, între altele, pentru următoarele considerente:
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că, sub aspectul laturii civile, criticile formulate de părţi vizează cuantumul despăgubirilor acordate de prima instanţă, având în vedere culpa exclusivă a inculpatului în producerea accidentului soldat cu moartea victimei.
Astfel, părţile civile solicită majorarea daunelor morale, dar şi a despăgubirilor materiale.
Apelantul intimat inculpat solicită menţinerea despăgubirilor acordate soţiei şi fiicei defunctului, dar micşorarea despăgubirilor acordate surorii defunctului şi nepotului acestuia, iar partea responsabilă civilmente solicită respingerea acţiunii civile a numitului E. şi reducerea cuantumului daunelor morale acordate părţii civile C.
În dovedirea prejudiciului material şi moral reclamat, părţile civile au depus la dosar înscrisuri şi au solicitat audierea martorei I., probă încuviinţată şi administrată de instanţă la ultimul termen de judecată.
În baza propriului examen, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că daunele materiale au fost acordate în conformitate cu dovezile depuse la dosar. Spre deosebire de daunele morale, despăgubirile materiale trebuie dovedite, fiind supuse unei riguroase probaţiuni. Părţile civile au solicitat majorarea cuantumului acestor despăgubiri, depunând în acest sens înscrisuri prin care arată efectuarea unor cheltuieli cu pomenirile defunctului.
Analizând înscrisurile depuse în faţa instanţei de control judiciar, se observă că acestea dovedesc, într-adevăr, efectuarea unor cheltuieli curente, însă din conţinutul lor nu rezultă că ar fi fost făcute pentru un eveniment anume şi pentru o anumită dată. Mai mult, cheltuielile evidenţiate în extrasul de cont nu au corespondent în bonuri şi chitanţe fiscale aferente acestor cheltuieli, pentru a întări convingerea instanţei că aceste cheltuieli au fost făcute pentru pomenirile creştine ale defunctului.
Având în vedere că părţile civile nu au făcut dovada unor cheltuieli suplimentare faţă de cele acordate de prima instanţă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu va admite, sub acest aspect, apelul părţilor civile.
În ceea ce priveşte cuantumul daunelor morale, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie urmează să admită apelurile pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 1391 alin. (2) C. civ., „instanţa judecătorească va putea, de asemenea, să acorde despăgubiri ascendenţilor, descendenţilor, fraţilor, surorilor şi soţului, pentru durerea încercată prin moartea victimei, precum şi oricărei alte persoane care, la rândul ei, ar putea dovedi existenţa unui asemenea prejudiciu.”
Se constată că în speţă sunt îndeplinite condiţiile angajării răspunderii civile delictuale a inculpatului, respectiv existenţa unui prejudiciu de ordin moral produs părţilor civile, nereparat încă, produs ca urmare a faptei ilicite a inculpatului, legătura de cauzalitate dintre infracţiunea săvârşită şi prejudiciul produs, precum şi vinovăţia inculpatului, ca atitudine psihică faţă de faptă şi urmările acesteia.
În jurisprudenţa sa, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a statuat că daunele morale trebuie stabilite de instanţa de judecată prin evaluare, însă pentru ca evaluarea să nu fie una subiectivă ori pentru ca să nu se ajungă la o îmbogăţire fără just temei este necesar să fie luate în considerare suferinţele fizice şi morale susceptibil în mod rezonabil a fi fost cauzate prin fapta inculpatului, precum şi toate consecinţele acesteia, aşa cum rezultă din probele administrate (decizia nr. 2617/2009).
Astfel, la stabilirea cuantumului despăgubirilor echivalente unui prejudiciu moral instanţa de judecată are în vedere o serie de criterii: consecinţele negative suferite de cei în cauză pe plan fizic şi psihic, importanţa valorilor morale lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori şi intensitatea cu care au fost percepute consecinţele vătămării, măsura în care a fost afectată situaţia familială, profesională şi socială, având în vedere că, prin aceste despăgubiri cu rol compensatoriu, se urmăreşte o reparaţie justă şi echitabilă a prejudiciului moral suferit.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în cauza Tolstoy Miloslovsky contra Regatului Unit, a stabilit că despăgubirile trebuie să prezinte un raport rezonabil de proporţionalitate cu atingerea adusă, având în vedere şi gradul de lezare a valorilor sociale ocrotite, intensitatea şi gravitatea atingerii adusă acestora.
În ceea ce priveşte cuantumul daunelor morale acordate părţilor civile B. şi C., soţia şi fiica defunctului, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, pornind de la legăturile puternice de afecţiune dintre soţ şi soţie, precum şi dintre părinte şi copil, de la suferinţa cauzată de pierderea unei fiinţe dragi în mod violent şi intempestiv, apreciază că sumele stabilite de prima instanţă de 80.000 lei şi respectiv 70.000 lei nu sunt suficiente pentru a acoperi prejudiciul moral.
Astfel, instanţa de apel are în vedere faptul că soţia defunctului a suferit o traumă psihică enormă şi ireversibilă, asistând la accident şi văzându-şi soţul cum se stinge în braţele sale, pierdere ce a afectând-o profund, aspect care rezultă şi din declaraţia martorei I., care a arătat că partea civilă izbucneşte în plâns fără motiv, „fapt ce demonstrează că nu a depăşit momentul.”
În ceea ce o priveşte pe fiica defunctului, partea civilă C., chiar dacă la momentul producerii accidentului se afla în Italia, şocul pierderii tatălui este unul imens, prejudiciul moral fiind evident pentru orice persoană care îşi pierde părintele în condiţii neaşteptate, persoană care nu era la o vârstă înaintată, nu suferea de boli cronice care să facă predictibilă dispariţia sa fizică într-un interval de timp apropiat. În plus, este îndeobşte cunoscut că părinţii reprezintă persoanele care sunt cele mai apropiate, care îţi oferă ajutorul necondiţionat în diferitele momente ale vieţii.
Este adevărat că nu se poate stabili un preţ al suferinţei, fiind evident că pierderea intempestivă a unei fiinţe dragi - soţ şi tată, aflat la vârsta de 60 de ani - implicată intens în viaţa de familie şi preocupată să asigure o viaţă bună soţiei şi fiicei sale, fiindu-le şi reazem moral, nu poate fi cuantificată şi nici durerea nu va putea fi alinată deplin indiferent de suma de bani acordată de instanţă, însă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază că o majorare a cuantumului daunelor morale la 180.000 lei pentru partea civilă B. şi la 150.000 lei pentru partea civilă C. este de natură a conferi un caracter rezonabil despăgubirilor în raport cu suferinţa pricinuită.
Pe cale de consecinţă, critica părţii responsabile civilmente care a solicitat reducerea sumei stabilită cu titlu de daune morale pentru partea civilă C. este apreciată ca nefondată.
În privinţa părţilor civile D. şi E., sora şi nepotul defunctului, prima instanţă a apreciat că se impune stabilirea unui nivel de despăgubire mai redus faţă de cel stabilit în privinţa soţiei şi copilului, având în vedere şi faptul că nu locuiau şi nu gospodăreau împreună.
Aşa cum s-a arătat în cele ce preced, potrivit art. 1391 alin. (2) C. civ., instanţa judecătorească poate acorda despăgubiri ascendenţilor, descendenţilor, fraţilor, surorilor şi soţului, pentru durerea încercată prin moartea victimei. Partea civilă D. este sora defunctului, astfel că relaţia de rudenie este dovedită. Deşi este incontestabil faptul că a suferit un prejudiciu moral prin moartea fratelui, în condiţiile materialului probator administrat, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază exagerat cuantumul daunelor morale stabilit de prima instanţă.
Astfel, deşi martora J. a arătat că sora victimei, D., „este foarte afectată de pierderea fratelui”, martora I. a arătat că a rămas surprinsă de faptul că „la praznice, parastase nu a venit nimeni din partea lui.” Or, durerea pe care o încearcă o persoană afectată de dispariţia fratelui drag se reflectă şi în preocuparea pentru realizarea şi participarea la pomenirile creştine ce se fac celor dispăruţi.
În acest context probator, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază întemeiate criticile inculpatului, considerând că suma de 10.000 lei reprezintă o justă acoperire a prejudiciului moral suferit şi că această sumă are un caracter rezonabil, în raport cu prejudiciul produs.
În privinţa părţii civile E., nepot al defunctului, astfel cum prevede art. 1391 alin. (2) teza ultimă C. civ., este instituită obligaţia dovedirii prejudiciului, constând în durerea încercată prin moartea victimei, nefiind suficientă simpla legătură de rudenie cu victima pentru acordarea daunelor morale.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că în cauză nu s-a administrat niciun mijloc de probă din care să rezulte existenţa unui prejudiciu moral suferit de această parte civilă ca urmare a decesului unchiului său. Cele două martore audiate în dovedirea pretenţiilor civile, J. şi I., prietene şi colege de serviciu ale soţiei victimei, au arătat că nu îl cunosc pe E. şi nici „nu am auzit de acest nume.”
Ca atare, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată neîntemeiată cererea acestuia de acordare de daune morale, motiv pentru care va reforma hotărârea sub acest aspect şi va respinge acţiunea civilă promovată de acesta.
Având în vedere că autorul accidentului de circulaţie soldat cu moartea victimei nu avea încheiată o asigurare de răspundere civilă pentru autoturismul proprietate personală, partea responsabilă civilmente Fondul de Protecţie a Victimelor Străzii va fi obligată la plata daunelor morale către părţile civile B., C. şi D. în cuantumurile stabilite prin prezenta decizie, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflaţie şi dobânda legală, de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri şi până la plata integrală a debitului, astfel cum în mod corect a stabilit prima instanţă.
Cu toate că părţile civile au reiterat în faţa instanţei de control judiciar solicitarea ca daunele morale să fie actualizate de la data producerii riscului asigurat şi nu de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti, acest lucru nu este posibil. În acord cu instanţa de fond, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că, în privinţa daunelor morale stabilite prin hotărâre judecătorească, creanţa în bani devine certă, lichidă şi exigibilă numai în momentul rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti, dată de la care aceste sume se actualizează cu rata inflaţiei şi cu dobânda legală.
Faţă de cele ce preced, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis apelurile declarate de inculpatul A., partea responsabilă civilmente Fondul de Protecţie a Victimelor Străzii şi părţile civile B. şi C. împotriva sentinţei nr. 15 din 20 ianuarie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, Secţia penală şi pentru cauze cu minori, numai în ceea ce priveşte latura civilă, respectiv cuantumul daunelor morale.
A desfiinţat, în parte, sentinţa penală apelată şi rejudecând, în limitele anterior arătate, a obligat partea responsabilă civilmente Fondul de Protecţie a Victimelor Străzii la plata următoarelor sume:
- 180.000 lei, cu titlu de daune morale, către partea civilă B. - soţia victimei, sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflaţie şi dobânda legală, de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri şi până la plata integrală a debitului;
- 150.000 lei, cu titlu de daune morale, către partea civilă C. - fiica victimei, sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflaţie şi dobânda legală, de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri şi până la plata integrală a debitului;
- 10.000 lei, cu titlu de daune morale, către partea civilă D. - sora victimei, sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflaţie şi dobânda legală, de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri şi până la plata integrală a debitului.
A respins, ca neîntemeiată, acţiunea civilă promovată de partea civilă E. şi a menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate.
A respins, ca nefondate, apelurile declarate de părţile civile D. şi E.