Mandat european de arestare. Predare amânată. Arestarea persoanei solicitate. Control judiciar
Cuprins pe materii: Drept procesual penal. Proceduri prevăzute în legi speciale. Mandatul european de arestare
Indice alfabetic: Drept procesual penal
- mandat european de arestare
- predare amânată
- arestarea persoanei solicitate
- control judiciar
Legea nr. 302/2004, art. 103 alin. (11) şi (13), art. 107 alin. (3)
În conformitate cu dispoziţiile art. 103 alin. (13) şi ale art. 107 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, în cazul în care dispune executarea mandatului european de arestare şi amână predarea - întrucât împotriva persoanei solicitate există un proces penal în curs de soluţionare în România -, instanţa dispune arestarea persoanei solicitate şi emite mandatul de arestare, de la data încetării motivelor care au justificat amânarea.
Instanţa nu poate lua măsura preventivă neprivativă de libertate a controlului judiciar pentru intervalul cuprins între momentul rămânerii definitive a hotărârii prin care a dispus executarea mandatului european de arestare şi amânarea predării şi momentul încetării motivelor care au justificat amânarea, întrucât dispoziţiile art. 103 alin. (11) din Legea nr. 302/2004 permit luarea unei măsuri preventive neprivative de libertate numai în cursul procedurii de executare a mandatului european de arestare, iar nu şi ulterior dispunerii executării mandatului european de arestare.
I.C.C.J., Secţia penală, decizia nr. 1011 din 2 august 2016
Prin sentinţa nr. 225/PI din 25 iulie 2016, Curtea de Apel Timişoara, Secţia penală, în baza art. 102 raportat la art. 103 din Legea nr. 302/2004, a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara.
A dispus executarea mandatului european de arestare (referinţă: nr. parchet: 12/131/333; nr. sentinţă: 2015-267) emis de autorităţile judiciare din Franţa împotriva persoanei solicitate A., cetăţean român, în prezent aflat în stare de arest preventiv în prezenta cauză.
A dispus predarea persoanei solicitate A. către autorităţile judiciare din Franţa.
În baza art. 112 alin. (1) raportat la art. 58 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, a amânat predarea persoanei solicitate A. până la soluţionarea definitivă a dosarului penal al Judecătoriei Arad, Secţia penală. În caz de condamnare cu executarea în regim de detenţie a pedepsei, predarea se amână până la punerea în libertate ca urmare a liberării condiţionate sau până la executarea pedepsei la termen.
În baza art. 103 alin. (6) şi (13) şi art. 107 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, a dispus arestarea persoanei solicitate A., pe o perioadă de 30 de zile, cu începere de la data soluţionării definitive a dosarului penal al Judecătoriei Arad, Secţia penală, iar în caz de condamnare a persoanei solicitate cu executarea în regim de detenţie a pedepsei, cu începere de la data executării sau considerării ca executată a pedepsei ce se va da în acest sens de autorităţile judiciare române, printr-o hotărâre definitivă.
A constatat că persoana solicitată nu a consimţit la predarea sa organelor judiciare din Franţa şi nu a renunţat la beneficiul regulii specialităţii.
A revocat măsura arestării preventive şi a dispus punerea în libertate a persoanei solicitate A. la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.
Împotriva sentinţei nr. 225/PI din 25 iulie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, Secţia penală, a declarat contestaţie procurorul.
În susţinerea motivelor contestaţiei, procurorul a arătat că această cale de atac vizează nelegalitatea hotărârii pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, întrucât au fost încălcate dispoziţiile art. 103 alin. (11) din Legea nr. 302/2004.
În esenţă, s-a arătat că în cauză s-a solicitat punerea în executare a unui mandat european de arestare şi predarea persoanei solicitate în vederea executării unei pedepse aplicate în străinătate. După verificarea tuturor condiţiilor prevăzute de legea specială, instanţa de fond a dispus să se efectueze predarea persoanei solicitate, dispunând, totodată, amânarea predării acesteia, întrucât persoana solicitată are afaceri judiciare în România.
Reprezentantul Ministerului Public a susţinut că instanţa de fond a omis aplicarea dispoziţiilor art. 103 alin. (11) din Legea nr. 302/2004, care prevăd că în măsura în care arestarea preventivă se revocă, instanţa este obligată să dispună, până la predare, o măsură preventivă mai uşoară, pentru a asigura punerea în executare a mandatului european şi finalizarea procedurii. S-a apreciat că dispoziţiile art. 103 alin. (11) din Legea nr. 302/2004 sunt imperative, iar caracterul imperativ rezultă din natura dispoziţiilor din legea specială privind cooperarea judiciară şi din situaţia specială în care persoana solicitată se află, având în vedere că solicitarea acesteia are loc în mod cert pentru executarea unei pedepse privative de libertate.
Pentru aceste motive, reprezentantul Ministerului Public a apreciat că această contestaţie este întemeiată şi, în consecinţă, a solicitat admiterea căii de atac, desfiinţarea sentinţei penale pronunţate de instanţa de fond numai sub acest aspect şi aplicarea dispoziţiilor art. 103 alin. (11) din Legea nr. 302/2004, în sensul luării faţă de persoana solicitată a măsurii controlului judiciar, cu interdicţia părăsirii limitei teritoriale a judeţului Arad.
Examinând contestaţia formulată de procuror, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că este nefondată, urmând a fi respinsă ca atare, pentru considerentele ce se vor arăta în cele ce urmează:
Pe de o parte, dispoziţiile art. 103 alin. (11) din Legea nr. 302/2004, invocate de procuror, trebuie avute în vedere în integralitate şi nu trunchiat. Pe de altă parte, aceste dispoziţii trebuie interpretate prin coroborare cu celelalte prevederi ale legii speciale care reglementează procedura de punere în executare a mandatului european de arestare şi amânarea predării.
Astfel, se constată că, în susţinerea contestaţiei, procurorul a invocat dispoziţiile art. 103 alin. (11) din Legea nr. 302/2004, dispoziţii legale pe care însă le-a citat în mod incomplet, evocând numai prima parte a acestor prevederi legale.
În plus, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că aceste dispoziţii nu sunt incidente în cauză, deoarece sunt aplicabile numai pe durata desfăşurării procedurii, deci până la pronunţarea hotărârii asupra solicitării de punere în executare a mandatului european de arestare, aspect ce reiese din examinarea în integralitate a dispoziţiilor art. 103 alin. (11) din Legea nr. 302/2004, potrivit cărora: „În cazul în care persoana solicitată este pusă în libertate, instanţa dispune faţă de aceasta măsura controlului judiciar, controlului judiciar pe cauţiune sau arestului la domiciliu, dispoziţiile art. 211-222 din Codul de procedură penală aplicându-se în mod corespunzător. În acest caz, în situaţia în care, ulterior, instanţa dispune executarea mandatului european de arestare, prin hotărârea de predare se dispune şi arestarea persoanei solicitate în vederea predării către autoritatea judiciară emitentă.”
Aceste dispoziţii se completează cu cele ale art. 103 alin. (13) din legea de mai sus, care prevăd: „După întocmirea sentinţei prevăzute la art. 107 (...), judecătorul emite de îndată un mandat de arestare. Dispoziţiile Codului de procedură penală cu privire la conţinutul şi executarea mandatului de arestare se aplică în mod corespunzător.”
Rezultă, aşadar, că spre deosebire de perioada în care solicitarea de punere în executare a mandatului european este în curs de soluţionare (când, prin încheiere, se pot lua fie măsura arestării, fie măsuri alternative neprivative de libertate), în cazul unei soluţii de admitere, prin sentinţa prin care instanţa se pronunţă asupra executării mandatului european de arestare, se dispune întotdeauna arestarea persoanei solicitate în vederea predării, o atare dispoziţie fiind în concordanţă cu natura acestui mijloc specific de cooperare internaţională.
Pentru situaţia în care se dispune şi amânarea predării, potrivit art. 107 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, se prevede cu claritate: „În cazul în care predarea persoanei solicitate a fost amânată, indiferent dacă, la momentul pronunţării hotărârii, aceasta se află ori nu se află sub puterea unui mandat de arestare preventivă sau de executare a pedepsei închisorii emis de autorităţile judiciare române, mandatul de arestare prevăzut la art. 103 alin. (13) este pus în executare la data încetării motivelor care au justificat amânarea.”
Această soluţie este firească, având în vedere amânarea pe o durată mai îndelungată a predării în temeiul motivelor prevăzute în art. 112 alin. (1) raportat la art. 58 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 302/2004, precum şi dispoziţiile art. 103 alin. (10) din aceeaşi lege, care limitează durata privării de libertate în vederea predării în baza unui mandat european de arestare. Potrivit acestui ultim text de lege: „În toate cazurile, măsura arestării în vederea predării poate fi luată numai după ascultarea persoanei solicitate în prezenţa apărătorului. Durata iniţială a arestării nu poate depăşi 30 de zile, iar durata totală, până la predarea efectivă către statul membru emitent, nu poate depăşi în niciun caz 180 de zile.”
Drept urmare, în cazul amânării predării, legea conţine dispoziţii derogatorii numai în ceea ce priveşte arestarea efectivă a persoanei solicitate, fără să prevadă obligativitatea sau posibilitatea luării unei măsuri preventive neprivative de libertate în intervalul de timp cuprins între rămânerea definitivă a hotărârii şi emiterea mandatului de arestare, respectiv, încetarea motivelor care au justificat amânarea.
Pe cale de consecinţă, se constată că instanţa de fond a aplicat în mod corect dispoziţiile legale cu privire la punerea în executare a mandatului european de arestare în cazul în care se dispune amânarea predării, dispunând emiterea mandatului de arestare, cu menţiunea ca arestarea efectivă să aibă loc după încetarea motivelor de amânare.
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în baza art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins, ca nefondată, contestaţia declarată de procuror împotriva sentinţei nr. 225/PI din 25 iulie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, Secţia penală, privind pe persoana solicitată A.