Decizia nr. 2005/2016
Asupra cauzei de față, constată următoarele:
1. Obiectul cauzei
Prin acțiunea înregistrată la data de 02 octombrie 2013, pe rolul Tribunalului București, secția a V-a civilă, reclamanta SC A. SRL, în contradictoriu cu pârâții SC B. SA și Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci, a solicitat următoarele:
1. anularea înregistrării mărcii naționale verbale "PREȚ BOMBĂ" nr. de înregistrare 055424 pentru toate produsele și serviciile din clasele 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10, 11, 12, 13, 14, 15, 16, 17, 18, 19, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 28, 29, 30, 31, 32, 33, 34, 35, 36, 37, 38 și 39, în temeiul dispozițiilor art. 47 alin. (1) lit. a) și c) din Legea nr. 94/1998;
2. decăderea pârâtei SC B. SA din drepturile conferite de marca națională verbală "PREȚ BOMBĂ" nr. de înregistrare 055424 pentru clasele de produse 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10, 11, 12, 13, 14, 15, 16, 17, 18, 19, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 28, 29, 30, 31, 32, 33 și 34 și pentru clasele de servicii 36, 37, 38 și 39 pe teritoriul României, în temeiul dispozițiilor art. 46 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 94/1998 având în vedere că marca nu a făcut obiectul unei folosiri efective pentru produsele și serviciile pentru care a fost înregistrată;
3. decăderea pârâtei SC B. SA din drepturile conferite de marca națională verbală "PREȚ BOMBĂ" nr. de înregistrare 055424 pentru clasa de servicii 35 pe teritoriul României, în temeiul art. 46 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 94/1998 având în vedere că marca a devenit, ca urmare a acțiunii sau inacțiunii titularului, desemnarea uzuală în comerț a serviciului pentru care a fost înregistrată;
4. publicarea în presă, pe cheltuiala pârâtei SC B. SA a hotărârii ce se va pronunța, prin intermediul a trei cotidiene de circulație națională în temeiul art. 11 din Legea nr. 11/1991 privind concurența neloială;
5. obligarea pârâtei SC B. SA la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de soluționarea prezentului dosar.
2. Hotărârea pronunțată în prima instanță de tribunal
Tribunalul București, secția a V-a civilă, prin Sentința nr. 1041 din 18.09,2014, a admis în parte acțiunea, a dispus decăderea pârâtei SC B. SA. din drepturile conferite de marca națională verbală "preț bombă" nr. 055424 pentru clasele de produse 1-34 și pentru clasele de servicii 36, 37, 38 și 39 pe teritoriul României, a respins, ca neîntemeiat, capătul de cerere privind anularea înregistrării mărcii "PREȚ BOMBĂ" pentru rea credință, a respins ca tardiv formulate capetele de cerere privind anularea mărcii pentru motivele prevăzute de art. 5 alin. (1) lit. b) și d) din Legea nr. 84/1998 (marca este lipsită de caracter distinctiv și marca este compusă exclusiv din semne ce servesc în comerț pentru a indica valoarea ori alte caracteristici ale produselor și serviciilor) și a obligat pe pârâtă la plata sumei de 6.675 lei cheltuieli de judecată.
3. Hotărârea pronunțată în apel de curtea de apel
Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, prin Decizia nr. 528 A din 4 noiembrie 2015, a menținut sentința tribunalului prin respingerea ca nefondat apelul declarat depărată SC B. SA.
Constatând că, în speță, este aplicabil art. 46 lit. a) din Legea nr. 84/1998 în forma legii de la data introducerii acțiunii, instanța de apel a reținut că se impune verificarea următoarele aspecte:
a) dacă a existat sau nu o folosire efectivă a mărcii de către pârâtă pe teritoriul României, iar în caz afirmativ, pe ce perioadă s-a întins această folosire efectivă (ținând cont și de continuitatea pe care o reclamă utilizarea mărcii);
b) în raport de cele stabilite la pct a) dacă a existat o perioadă mai lungă de 5 ani care să nu se fi intersectat cu perioada de folosire efectivă a mărcii.
În ceea ce privește primul aspect, s-a arătat că noțiunea de folosire efectivă, presupune ca exploatarea să privească semnul așa cum a fost înregistrat, să fie reală, neechivocă, publică și serioasă, astfel cum s-a statuat atât de instanța supremă cât și de cea comunitară.
În urma verificării probelor depuse la dosar de către pârâtă, instanța de apel a reținut că marca a fost utilizată pentru serviciile din clasa 35 - clasificare Nisa (publicitate, servicii de comerț), așa cum semnul a fost înregistrat, iar folosirea a fost reală, neechivocă și publică pentru aceste servicii dar nu și pentru celelalte clase de produse și servicii pentru care s-a înregistrat marca (1 - 8, 11, 17 - 22, 24, 26 - 28, 31, 37, 39) întrucât atașarea semnului "PREȚ BOMBĂ" de imaginea a diferite produse comercializate, în cadrul pliantelor promoționale, nu avea funcția a da distinctivitate acelor produse, ci serviciilor de comercializare a acestora oferite de pârâtă.
În ceea ce privește seriozitatea folosirii mărcii în discuție cu privire la serviciile din clasa 35, s-a reținut că pârâta SC B. SRL este un important distribuitor național de produse de amenajare a locuinței, grădinărit, materiale de construcție, ce are o rețea națională de magazine de desfacere și cu o cotă semnificată din piață.
S-a apreciat că, față de distinctivitatea slabă a mărcii "Preț bombă" pentru serviciile pentru care a fost utilizată și în raport de volumul de vânzări și numărul mare de produse comercializate, de cota de piață a pârâtei și rețeaua națională de magazine, utilizarea mărcii trebuia să aibă o anume constanță, continuitate și consistență pentru a putea da conținut distinctivității urmărite și pentru a da seriozitate folosirii.
Pentru evaluarea acestei constante, continuități și consistențe care să dea seriozitate utilizării mărcii, instanța de apel nu a luat în considerare toate copiile unor pagini de pliante promoționale, ci doar pe acelea în care se regăsesc, simultan, marca și elemente privind data/perioada de aducere la cunoștință publică a pliantului.
În urma verificării probatoriului administrat, instanța de apel a constatat că nu poate fi reținută utilizarea mărcii "PREȚ BOMBĂ" în legătură cu unele produse în pliantul aferent ofertelor corespunzătoare perioadei 16 noiembrie - 25 decembrie 2005, în pliantul corespunzător lunii 20 septembrie - 18 octombrie 2009 și în pliantul corespunzător lunii 25 noiembrie - 27 decembrie 2009.
S-a reținut că aceleași concluzii sunt valabile și pentru pliantul cuprinzând oferta valabilă în perioada 4 - 22 octombrie 2006, existența unor elemente imprimate referitoare la perioada valabilității ofertei pe prima pagină nu garantează că fotocopiile atașate consecutiv sunt părți ale aceluiași pliant și că ar proba o anume dată certă de aducere la cunoștința publicului.
S-a apreciat ca dovada utilizării sporadice a mărcii în discuție, prin acte disparate în decursul unui interval de 10 ani (2003 - 2013) într-o lună (noiembrie - decembrie) a anului 2005, și în două luni (septembrie - octombrie, respectiv decembrie) ale anului 2009 și doar în unele pliante promoționale (nu s-a făcut dovada utilizării mărcii în alt mod: la raft, reclame TV, internet etc.) nu reprezintă, în cazul unui retailer deținător al unui lanț de magazine cu volum ridicat de desfacere pe piața comercializării de bunuri în domeniul materialelor de construcții, casnice, gospodărești, de grădină și în situația unei mărci cu distinctivitate oricum redusă, o probă suficientă pentru a conchide în sensul seriozității și efectivității folosirii mărcii.
4. Cererea de recurs
Împotriva decizii pronunțate de instanța de apel, pârâta SC B. SA a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.
Prin criticile formulate recurenta pârâtă susține că hotărârea recurată cuprinde motive contradictorii, în sensul că instanța de apel și-a motivat hotărârea pe anularea mărcii și nu pe decăderea acesteia. Susține că deși instanța de apel a reținut, pe de o parte, că apelanta a desfășurat anumite campanii în ultimii 5 ani, pe de altă parte, a reținut că din probele administrate în cauză, nu rezultă cu exactitate perioadele acestor campanii și aducerea lor la cunoștința publicului. Mai mult, arată că instanța de apel s-a raportat la o perioada de 10 ani în ceea ce privește utilizarea mărcii, când, în realitate, pentru analiza decăderii din dreptul de a utiliza marca ar fi trebuit sa se raporteze la ultimii 5 ani, ignorând astfel prevederile art. 46 alin. (1) din Legea nr. 84/1998. Susține că termenul prevăzut de art. 46 din lege curge, fie de la data înregistrării mărcii, fie neîntrerupt pe o perioadă de cinci ani. Arată că nu poate fi decăzută din drepturile sale, întrucât în perioada de la expirarea termenului prevăzut de alin. (1) lit. a) din art. 46 și până la prezentarea cererii de decădere, marca a fost folosită efectiv. Cu privire la cheltuielile de judecată la care a fost obligată de prima instanță, solicită, în principal, exonerarea de la plata acestora, iar, în subsidiar, reducerea lor, susținând că nu este justificată acordarea acestora având în vedere că din cele 5 capete de cerere, a fost admis doar unul.
La data de 31 martie 2016, numitul C. în calitate de fost administrator al intimatei reclamante SC A. SRL, a depus la dosar o petiție prin care învederează că în urma pronunțării Sentinței comerciale nr. 545/F din 1 aprilie 2015 de către Tribunalul Bihor, în Dosarul nr. x/111/2015, intimata-reclamantă SC A. SRL a fost radiată din Registrul Comerțului și că, în raport de această împrejurare, societatea în discuție nu mai are capacitatea de a deține vreo calitate în cauză. La petiție a atașat Sentința comercială nr. 545/F din 1 aprilie 2015 pronunțată de Tribunalul Bihor, în Dosarul nr. x/111/2015,
5. Procedura derulată în recurs
În temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., s-a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, prin raport reținându-se că recursul a. fost formulat împotriva unei persoane juridice lipsite de capacitate procesuală de folosință, întrucât potrivit datelor de pe site-ul Oficiului Național ai Registrului Comerțului, Societatea A. SRL (intimată-reclamantă în cauza de față) a fost radiată de la Oficiul Național al Registrului Comerțului la data de 8 mai 2015.
Raportul a fost comunicat părților, iar intimatul-pârât Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci a depus la dosar punct de vedere la raport, arătând că recursul a fost formulat împotriva unei persoane juridice lipsite de capacitate procesuală de folosință, având în vedere că SC A. SRL a fost radiată din la data de 8 mai 2015.
Constatându-se încheiată procedura de filtru, în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., s-a fixat termen pentru soluționarea căii de atac, la data de 21 octombrie 2016, fără citarea părților.
6. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului
Prin încheierea din 7 octombrie 2016, Înalta Curte, constatând că recursul nu poate fi soluționat în complet de filtru, întrucât nu este incidență niciuna dintre ipotezele prevăzute la alin. (5) sau alin. (6) din art. 492 C. proc. civ., a tăcut aplicarea dispozițiilor art. 493 alin. (7) din același cod, pe temeiul cărora a admis în principiu recursul și a fixat termen, în ședință publică, la 21 octombrie 2016, când se va pune în discuție cu prioritate excepția lipsei capacității procesuale de folosință a intimatei pârâte SC A. SRL.
Examinând recursul, Înalta Curte constată că este întemeiat pentru motivul de ordine publică vizând lipsa capacității procesuale de folosință a intimatei reclamante A. SRL, radiată de la Registrul Comerțului în cursul procesului, în apel, motiv suplimentar pe care instanța de recurs l-a invocat din oficiu, la termenul de judecată din data de 21 octombrie 2016 în condițiile art 489 alin. (3) C. proc. civ., corespunzător motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.
Capacitatea procesuală reprezintă reflectarea pe plan procesual a capacității civile definită ca fiind acea parte a capacității juridice a persoanei care constă în aptitudinea de a avea și de a-și exercita drepturile civile și de a avea și de a-și asuma obligații civile, prin încheierea de acte juridice.
Una dintre condițiile de exercitare a acțiunii civile este capacitatea procesuală de folosință, care trebuie să existe atât în privința reclamantului, cât și în privința pârâtului.
Potrivit art. 56 alin. (1) C. proc. civ., poate fi parte în judecată, orice persoană care are folosința drepturilor civile. Aceasta presupune ca persoana respectivă să existe atât la data sesizării instanței, dar și pe parcursul procesului, capacitatea de folosință presupunând tocmai îndeplinirea acestei cerințe.
Capacitatea procesuală de folosință a unei persoane juridice se dobândește la data înregistrării acesteia și încetează la momentul radierii ei din registrele în care a fost înscrisă, în conformitate cu prevederile art. 251 alin. (1) C. civ.
Prin urmare, nu poate avea capacitate procesuală de folosință societatea comercială radiată din Registrul Comerțului, operațiune care are semnificația încetării existenței persoanei juridice.
În cauză, din înscrisurile aflate la dosar, se constată că prin Sentința comercială nr. 545/F din 1 aprilie 2015 pronunțată de Tribunalul Bihor, în Dosarul nr. x/111/2015, s-a dispus închiderea procedurii insolvenței împotriva debitoarei SC A. SRL (intimată-reclamantă în cauza de față) și radierea acestei societăți din Registrul Comerțului. Totodată, din informațiile obținute din baza de date a Oficiului Național al Registrului Comerțului, Societatea A. SRL a fost radiată la data de 8 mai 2015.
Așadar, rezultă că de la data de 8 mai 2016, data radierii din Registrul Comerțului, intimata-reclamantă Societatea A. SRL a încetat să mai existe ca persoană juridică.
Art. 56 alin. (3) teza I C. proc. civ., prevede că lipsa capacității procesuale de folosință poate fi invocată în orice stare a procesului. Rezultă că instanța poate să invoce lipsa capacității procesuale de folosință din oficiu, oricând, pe cale de excepție procesuală, în etapa judecății în primă instanță, sau ca motiv de ordine publică, în etapa judecății în căile de atac.
Potrivit art. 56 alin. (3) teza a II-a C. proc. civ. "Actele de procedura îndeplinite de cel care nu are capacitate de folosință sunt lovite de nulitate absolută".
De lege lata, nulitățile sunt reglementate de art. 174 - art. 179 C. proc. civ., condițiile generale ale acestora fund tratate în art. 175 - art. 176 din același cod, care prevăd că actul de procedură este lovit de nulitate atunci când sunt nerespectate cerințele legale, de fond și de formă pentru întocmirea acestuia, iar părții i s-a produs o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin desființarea acestuia.
Ca atare, decizia recurată fiind pronunțată în contradictoriu cu reclamanta Societatea A. SRL, care la data soluționării apelului era lipsită de capacitate procesuală de folosință, fiind radiată de la Oficiul Național al Registrului Comerțului, în cursul judecății apelului, a produs părților o vătămare procesuală, care nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului de procedură pronunțat în aceste condiții.
Prin urmare, Înalta Curte constată că în cauză se impune admiterea motivului de ordine publică, constând în lipsa capacității procesuale de folosință a intimatei reclamante Societatea A. SRL, cu consecința constatării nulități hotărârii recurate.
Este de precizat că nu sunt incidente prevederile art. 488 alin. (2) C. proc. civ., potrivit cărora motivele de recurs din art. 488 alin. (1) nu pot fi primite dacă, printre altele, puteau fi invocate în cursul judecării apelului» întrucât motivul de ordine publică a fost invocat în considerarea pronunțării deciziei de apei în contradictoriu cu o persoană lipsită de capacitate procesuală de folosință, care nu ar fi putut fi invocat în cursul judecării apelului,
Față de considerentele expuse, urmează a se constata incidența. motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., context în care, în aplicarea art. 497 din același cod, Înalta Curte va admite recursul, va casa hotărârea recurată și va trimite cauza la Curtea de Apel București, pentru rejudecarea apelului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de pârâta SC B. SA împotriva Deciziei nr. 528A din 4 noiembrie 2015 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.
Casează decizia recurată și trimite cauza, spre rejudecare, la aceeași instanță de apel.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 21 octombrie 2016.
Procesat de GGC - GV