Decizia nr. 2006/2016
Asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 06 februarie 2014 pe rolul Tribunalului București, secția a IV-a civilă, sub nr. x/3/2014, reclamanta SC A. SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâta SC B. SRL, ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună: anularea mărcilor al căror titular este pârâta, respectiv a mărcii "micul Oktoberfest" nr. 110169, înregistrată pentru clasele 9, 16, 29, 30, 32, 35, 41, pentru toate serviciile din clasele 35 și 41 și "Oktoberfest" nr. 120140, înregistrată pentru clasele 9, 16, 29, 30, 32, 35, 41, pentru toate serviciile din clasele 35 și 41; radierea mărcilor menționate din Registrul mărcilor și publicarea de către Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci a hotărârii judecătorești definitive de anulare a mărcilor în Buletinul Oficial de Proprietate Industrială - Secțiunea mărci.
Reclamanta a susținut că înregistrarea mărcilor s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor art. 2 și art. 5 alin. (1) lit. b), c) și f) din Legea nr. 84/1998 privind mărcile și indicațiile geografice, republicată.
Prin Sentința civilă nr. 997 din 16 septembrie 2014, Tribunalul București, secția a IV-a civilă, a respins acțiunea, ca neîntemeiată.
În motivarea sentinței, tribunalul a reținut că mărcile "micul Oktoberfest" și "Oktoberfest" sunt mărci compuse, realizate din îmbinarea unor elemente verbale și figurative care împreună constituie o marcă validă, cu caracter de distinctivitate. În ambele cazuri, mărcile se caracterizează printr-o multitudine de detalii, cu o reprezentare grafică proprie, iar prezența elementelor verbale creează o impresie proprie, distinctivă. Mărcile în cauză sunt, astfel, ușor de memorat și, în contextul unei constante utilizări în perioada ulterioară înregistrării, ușor de recunoscut de către consumatori ca identificând serviciile provenind de la reclamantă.
Cele două mărci nu sunt constituite din semne devenite uzuale în limbajul curent sau în practicile comerciale loiale și constante, raportat la serviciile din clasele 35 și 41.
Nu este uzual ca serviciile din clasa 35 și din clasa 41 să poarte denumirile celor două mărci, astfel că aceste denumiri, înregistrate ca marcă, îndeplinesc condiția prevăzută de art. 2 din Legea nr. 84/1998, anume aceea de a deosebi produsele unui comerciant de produsele celorlalți concurenți pe piața de profil. Pentru a deveni uzuale în limbajul curent, denumirile în discuție ar trebui să fie asociate în mod curent cu serviciile prevăzute la clasele 35 și 41, în sensul că utilizarea curentă a unei asemenea expresii să fie determinată de un obicei constant, zilnic.
Nu sunt incidente nici prevederile art. 5 alin. (1) lit. f), deoarece mărcile nu sunt de natură să inducă publicul în eroare cu privire la originea geografică, calitatea sau natura serviciilor prevăzute la clasele 35 și 41.
Denumirile analizate nu induc în eroare consumatorul cu privire la originea geografică a serviciilor vizate, neavând pentru consumatorul mediu, relativ de bine informat, de atent și circumspect un înțeles care să sugereze originea geografică sau natura serviciilor. Denumirea "oktoberfest" ar putea fi înțeleasă de către consumatori ca fiind o combinație între cuvântul "octombrie" ("oktober") și "festival" (prescurtarea "fest"). Această sintagmă nu are un înțeles în limba română care să indice explicit, în mod direct sau indirect o arie geografică. Nu se poate considera nici că un eveniment desfășurat într-un oraș al Germaniei este larg cunoscut în România, masei largi a publicului, astfel încât acesta, întâlnind denumirile "micul oktoberfest" sau "oktoberfest" să creadă că este vorba despre evenimentul care are loc în Munchen, Germania. Aceeași este situația și în ceea ce privește natura serviciilor, denumirea "micul oktoberfest" sau "oktoberfest" neindicând în niciun mod natura serviciilor din clasele 35 și 41, astfel încât să inducă în eroare consumatorul, care ar putea să creadă că este vorba de anumite servicii, iar în fapt să fie servicii total diferite.
Prin Decizia nr. 559 din 18 noiembrie 2015 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, a fost admis apelul declarat de către pârâta SC B. SRL împotriva sentinței menționate și, în consecință, a fost schimbată sentința, în sensul admiterii în parte a acțiunii și a anulării mărcii "Oktoberfest" nr. 120140 pentru toate serviciile din clasele 35 și 41, în temeiul art. 2 partea finală, art. 5 alin. (1) lit. b) și c, art. 47 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 84/1998, restul acțiunii urmând a fi respinsă, ca neîntemeiată.
Pentru a decide astfel, instanța de apel, raportând mărcile a căror anulare se solicită la exigențele rezultate din dispozițiile legale invocate de către reclamantă, Curtea a constatat că se impune o analiză diferențiată în ce privește marca combinată "Oktoberfest" de marca combinată "micul Oktoberfest".
În ce privește marca combinată "Oktoberfest", fără temei a reținut tribunalul că aceasta este aptă să îndeplinească funcția esențială a mărcii, anume de a distinge produsele sau serviciile unei întreprinderi de cele ale altor întreprinderi.
Având în totalitate caracter descriptiv pentru un festival tradițional de tip Oktoberfest [i.e. organizat după tipicul, specificul festivalului omonim organizat în mod inițial și tradițional în orașul München, din landul Bavaria (Bayern), Germania, iar în prezent, cu titlu de tradiție mai recentă, în numeroase alte orașe din Europa și din lume, inclusiv în mai multe orașe din România], semnul înregistrat ca marcă nu permite distincția dintre serviciile prestate de intimata-pârâtă SC B. SRL (care constau, în esență, în organizarea și promovarea festivalului de bere de tip Oktoberfest din Brașov, intitulat Oktoberfest sau Micul Oktoberfest) de alte servicii de același gen, organizate de alți prestatori din țară - precum apelanta-reclamantă, care organizează un eveniment similar în Sibiu, conform susținerilor necontestate ale acesteia (și care, necontestate fiind, în raport de dispozițiile art. 255 alin. (2) noul C. proc. civ., nu au necesitat o probațiune distinctă) - sub denumiri de tip Oktoberfest ori apropiate celei de Oktoberfest.
Așadar, este neîntemeiată aserțiunea tribunalului că la nivelul anului 2012 (anul depozitului pentru marca "Oktoberfest") publicul larg din România nu era familiarizat cu existența, la nivel local și îndeosebi (dar nu exclusiv) în orașele Transilvaniei cu o comunitate istorică săsească, vorbitoare de limbă germană, a unor festivaluri de tip Oktoberfest, organizate ca o replică regională, în mic, a celebrului festival Oktoberfest din München care, în mod necontestat între părți, constituie sursa de inspirație a festivalurilor de același gen din România și din alte părți ale lumii, inclusiv a festivalului de la Brașov.
Chiar apărările formulate de intimată prin întâmpinarea depusă în fața primei instanțe, prin care au fost descrise pe larg eforturile organizatorice și tipicul festivalului Oktoberfest din Brașov, demonstrate și prin înscrisurile numeroase depuse la dosarul cauzei (contracte, materiale promoționale, autorizații, acte administrative etc.) relevă în mod amplu și amănunțit că intimata caută și reușește să organizeze în Brașov un festival de tip Oktoberfest, preluând cât mai multe (dacă nu în totalitate, ceea ce nu exclude anumite adaptări locale, culinare și muzicale, spre exemplu) din caracteristicile festivalului omolog originar, care are loc în München, în landul Bayern (Bavaria) din Germania.
Instanța de apel a subliniat că, în măsura în care intimata încearcă să demonstreze caracterul valoros și succesul festivalului său, din punct de vedere turistic, acestea nu sunt contestate în cauză și nimeni nu interzice intimatei să continue organizarea unui festival de tip Oktoberfest, individualizat ca atare prin marca valabil înregistrată, "micul Oktoberfest", nu însă și prin marca "Oktoberfest", care este lovită de nulitate, fiind lipsită de caracter distinctiv [art. 5 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 84/1998], întrucât este alcătuită din semne și indicații devenite uzuale în practicile comerciale loiale și constante în ultimii ani [art. 5 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 84/1998], care implică organizarea unor festivaluri de tip Oktoberfest, având o serie de caracteristici esențiale comune (apropierea de specificul sărbătorii omonime bavareze, consumul de bere la halbă, portul popular și muzica specific bavareze etc.), ori instituirea unui monopol asupra unei denumiri uzuale ar denatura funcția esențială a mărcii, de a garanta consumatorilor originea unui produs sau serviciu, într-un instrument de eliminare a concurenței loiale a altor operatori economici de pe aceeași piață relevantă, care au deopotrivă un interes legitim de a folosi denumirea uzuală Oktoberfest pentru a descrie mai marile sau mai micile festivaluri locale de bere, care au loc în diverse localități din România în lunile septembrie și octombrie din fiecare an.
Astfel, însăși intimata-pârâtă a depus la dosar înscrisuri din care rezultă că în întreaga lume sunt înregistrate numeroase mărci care includ ori constau în sintagma Oktoberfest, pentru a demonstra o susținere făcută în fața primei instanțe și reluată și în apel, fiind de altfel reținută și de tribunal, potrivit căreia consumatorul mediu din România nu ar putea confunda serviciile oferite de titularul mărcilor a căror anulare se solicită cu însuși festivalul originar din Bavaria.
Acest lucru corespunde, într-adevăr, realității, motiv pentru care cazul de nulitate prevăzut de art. 5 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 84/1998 nu este incident, publicul nefiind indus în eroare cu privire la originea geografică a serviciului oferit (festival de bere), nefiind în situația de a confunda, spre exemplu, Brașovul ori Bucureștiul cu orașul München. Cu alte cuvinte, marca nu este deceptivă, dar este descriptivă și folosește în exclusivitate cuvinte și semne uzuale pentru festivaluri de bere de tip Oktoberfest, organizate în întreaga Europă și chiar în întreaga lume, problema cheie care atrage anularea mărcii "Oktoberfest" pentru clasele de servicii care au legătură cu organizarea și promovarea festivalurilor de bere fiind împrejurarea că această marcă nu are aptitudinea de a distinge între festivaluri de bere de același tip - adică servicii, evenimente - oferite de prestatori diferiți, din țară și din străinătate, sub aceeași denumire generică de Oktoberfest, descriptivă pentru un anumit tip de eveniment, respectiv festival de bere de inspirație și tradiție germană (bavareză).
Din examinarea înscrisurilor depuse la dosarul primei instanțe, rezultă de altfel că majoritatea mărcilor înregistrate nu cuprind, pur și simplu, denumirea/cuvântul Oktoberfest, ci cuprind o serie de elemente de natură să precizeze originea geografică (spre exemplu, Frankfurter Oktoberfest, Mannheimer Oktoberfest, Mainzer Oktoberfest, Lindauer Oktoberfest, Los Angeles Oktoberfest, Oktoberfest Dortmund, Oktoberfest Gijon, Oktoberfest Mallorca, Oktoberfest Miami, Oktoberfest Mexico, Oktoberfest Roma, chiar Oktoberfest München).
Înșiși organizatorii evenimentului tradițional bavarez nu au înregistrat, pur și simplu "Oktoberfest", față de multitudinea evenimentelor de același fel din întreaga lume, ci "Oktoberfest München"; în România mai este înregistrată marca Sathmarer Oktoberfest, adică Oktoberfest-ul sătmărean ori asocierea cu un anumit produs sau fond de comerț (Efes Oktoberfest, Oktoberfest Stube, Oktoberfest Pub, Paulaner Oktoberfest, Rostocker Oktoberfest; Oktoberfest das Musical - die Liebesgeschichte etc.), marca verbală Oktoberfest fiind înregistrată doar izolat, în spații extraeuropene, unde această marcă are caracter pronunțat exotic - de ex., Coreea, motiv pentru care înregistrarea în astfel de spații juridice nu poate avea semnificația că sintagma Oktoberfest ar avea caracter distinctiv pentru publicul român.
În concluzie, cuvântul Oktoberfest este suficient de cunoscut publicului de profil și chiar publicului larg din România, cel puțin la nivelul anului 2012 dacă nu chiar anterior, pentru ca acesta să asocieze cuvântul cu un festival de bere de tip Oktoberfest, organizat după tipicul și în perioada specifice, expuse în cele ce preced și care nu vor mai fi reluate. Nu are în această privință nicio relevanță că termenul în sine nu apare în Dicționarul Explicativ al Limbii Române, fiind unul de limbă germană, dar foarte descriptiv în această limbă și cuprinzând elemente verbale ușor recognoscibile și generice, descriptive și în limba română: Oktober - octombrie; fest - festivitate, festival. De altfel, în DEX nu pot fi găsite nici evenimente precum Valentine’s Day ori Halloween, fiind sărbători importate întocmai ca și Oktoberfest, ceea ce nu înlătură constatarea că ele, în prezent, au caracter generic și descriptiv în ochii publicului larg.
Totodată, elementele grafice asociate mărcii "Oktoberfest" sunt ele însele generice și descriptive, respectiv un personaj îmbrăcat în costum tradițional bavarez, cu aspect de locuitor în zonele rurale, montane ale Bavariei, evocând personaje din povești precum "Heidi", care ține în mână o halbă de bere - evident descriptivă prin esența ei pentru un festival de bere -, pe fundalul drapelului Bavariei, alb-albastru. Aceste elemente grafice accentuează și susțin concluzia că, deși desenul în sine este, principial, apt de a constitui o marcă, el nu are aptitudinea de a identifica serviciile intimatei de serviciile de același fel oferite de alți terți, elementele mărcii având în întregime caracter uzual și descriptiv prin raportare la serviciile din clasele 35 și 41 (marca fiind însă valabilă pentru celelalte clase).
Așadar, prin aproprierea ca marcă a unui termen generic care nu este apt să identifice, să individualizeze serviciile oferite de intimată în clasele 35 și 41, prin opoziție cu servicii de același tip oferite de terți, dispozițiile imperative ale art. 2 partea finală și ale art. 5 alin. (1) lit. b) și c) ale Legii nr. 84/1998 au fost încălcate, urmând ca acțiunea în anulare să fie admisă în parte, conform celor ce preced, în ce privește marca "Oktoberfest", nr. 120140 pentru toate serviciile din clasele 35 și 41.
S-a considerat, însă, că apelul este nefondat în ce privește marca "micul Oktoberfest".
Deși adaosul "micul", alăturat termenului generic și descriptiv "Oktoberfest", nu este de natură să confere o forță deosebită mărcii, care este una slabă din cauza caracterului descriptiv și uzual al sintagmei dominante, marca "micul Oktoberfest" este de natură să distingă festivalul de bere organizat și promovat de intimata-pârâtă SC B. SRL de alte festivaluri de bere de tip Oktoberfest (nu ar fi, bunăoară, admisibilă organizarea altor festivaluri de tip"micul Oktoberfest", fără alte precizări, ori"micuțul Oktoberfest"), ceea ce înseamnă că funcția esențială a mărcii este, totuși, îndeplinită fie și la un nivel minimal, iar dispozițiile legale evocate în cele ce preced nu sunt încălcate [a fortiori, nici această marcă nu este deceptivă, nefiind incidente dispozițiile art. 5 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 84/1998, pentru motivele deja expuse în ce privește marca "Oktoberfest"].
De vreme ce, însă, intimata nu-și poate apropria denumirea generică și tradițională Oktoberfest, protecția juridică asociată mărcii valide nu poate determina eludarea statuării referitoare la nevaliditatea mărcii "Oktoberfest", chestiune care depășește sfera prezentei cauze, ci implică raportarea mărcii valide la alte semne identice ori similare.
Împotriva deciziei menționate, au declarat recurs atât reclamanta SC A. SRL, cât și pârâta SC B. SRL, criticând-o pentru nelegalitate, după cum urmează:
I. Prin motivele de recurs, întemeiate pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., pârâta SC B. SRL a susținut, în esență, că, în mod greșit, instanța de apel a considerat că, în speță, ar fi aplicabile dispozițiile art. 5 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 84/1998, decizia fiind, astfel, pronunțată cu aplicarea greșită a dispozițiilor art. 2 coroborate cu art. 5 alin. (1) lit. b) și c) din lege.
Instanța de apel a ignorat în mod nejustificat faptul că întreg probatoriul depus în prezenta cauză constituie dovada evidentă că mărcile "Oktoberfest" se bucură în prezent de un grad sporit de distinctivitate, ca urmare a folosirii intense a acestora pe piață de către pârâtă și a promovării intense a evenimentului Oktoberfest, organizat anual în Brașov și care are deja o vechime de 5 ani, dar și în București, care a condus la o largă cunoaștere și apreciere a acestuia în rândul consumatorilor români.
La nivelul anului 2012, publicul larg era familiarizat cu festivalul de bere organizat de pârâtă sub marca "Oktoberfest", astfel că această denumire îndeplinea la data depunerii condițiile prevăzute de art. 5 alin. (2) din Legea nr. 84/1998, conform cărora "Dispozițiile alin. (1) lit. b) - d) nu se aplică în cazul în care, înainte de data de depozit a cererii de înregistrare, marca a dobândit caracter distinctiv ca urmare a folosirii."
Ca urmare a folosirii intense pe piață, marca "Oktoberfest" a devenit o marcă de renume în România, însă acest fapt nu trebuie apreciat ca o dovadă a descriptivității semnului, așa cum greșit se arată în decizia de apel, întrucât marca permite consumatorului să distingă serviciile din clasele 35 și 41 oferite de către pârâtă de cele ale altor întreprinderi, fiind astfel distinctivă. Multitudinea de detalii, reprezentarea grafică proprie a acestora, așezarea elementelor componente și modul în care acestea sunt redate, în ansamblu, conduc la concluzia că marca "Oktoberfest" creează o impresie proprie, distinctivă, fiind ușor de memorat și de perceput de către consumatori ca o marcă.
De altfel, jurisprudența Tribunalului de Primă Instanță a Uniunii Europene este constantă în sensul că un grad minim de distinctivitate este suficient pentru a face inaplicabile prevederile art. 7 alin. (1) lit. b) din Regulamentul mărcii comunitare privind mărcile lipsite de distinctivitate (a se vedea, de exemplu, cazul T-34/00 Eurocool, parag. 39).
Ca dovezi ale folosirii semnului ca marcă, recurenta - pârâtă a făcut referire la contractele încheiate, în calitate de organizator al festivalului, având ca obiect, printre altele: promovarea și comercializarea berii C. (cu producătorul SC D. SA), promovarea evenimentului (cu Societatea Română de Radiodifuziune și Centrul Cultural European Sector 6, cu studiouri locale TV și de presă locală, dar și cu comercianți precum SC E. SRL și SC F. SRL), închirierea spațiului de desfășurare a evenimentului (cu G. SRL), cumpărarea de materiale publicitare pentru evenimentul Oktoberfest (cu SC H. SRL). A invocat, de asemenea, articolele de presă/internet apărute în perioada 2009-2013 privind evenimentul Oktoberfest de la Brașov.
Recurenta a susținut, totodată, că, în mod greșit, instanța de apel a considerat că festivalul organizat de către pârâtă ar fi unul de tip Oktoberfest.
În realitate, acesta reprezintă un festival marca "Oktoberfest", despre care recurenta a afirmat că este "o invitație la distracție pentru mici și mari", "un respect pentru tradiția [de a da cep butoiului] de bere, care a anunțat startul distracției marca "Oktoberfest". A menționat că programul zilnic al festivalului a inclus Micul Dejun Bavarez, cu specialități germane - cum ar fi cârnații tradiționali turinger și bratwurst, berea nefiltrată și jocuri cu premii. Programul artistic este în fiecare an unul specific - fanfară, reprezentații ale baletului oficial Oktoberfest de la Opera din Brașov care prezintă coregrafii bavareze, precum și muzică germană, oferită de Orchestra Karpaten Band și de DJ Edelweiss.
Prin motivele de recurs, s-a mai susținut că, în mod greșit, instanța de apel a apreciat că marca "Oktoberfest" nr. 120140 ar fi compusă în exclusivitate din semne sau indicații devenite uzuale în limbajul curent sau în practicile comerciale loiale și constante.
Denumirea nu poate fi considerată uzuală pentru că este folosită de mai bine de 200 de ani, astfel cum a reținut instanța de apel, în condițiile în care frecvența utilizării sau perioada de utilizare nu pot demonstra în mod automat caracterul uzual al unei mărci, esențială fiind percepția consumatorilor asupra acesteia.
Astfel, o marcă poate fi considerată descriptivă sau uzuală, dacă a intrat în limbajul curent, iar una din modalitățile de verificare a acestei situații este consultarea dicționarelor. Or, denumirea "oktoberfest" nu figurează în Dicționarul Explicativ al Limbii Române și nici măcar în dicționarul de neologisme al limbii române nu s-a identificat etimologia acestui cuvânt.
Conform doctrinei în domeniu, este uzual semnul care, printr-o întrebuințare generalizată, a devenit curent, uzual, fiind de obicei folosit pentru a desemna obiectul însuși, datorită naturii sau proprietăților sale. În cazul de față, denumirea "oktoberfest" nu este folosită în mod curent pentru a înlocui denumirea unuia sau tuturor serviciilor din clasele 35 și 41, ci este un nume original în asociere cu aceste servicii.
Așa cum pârâta a arătat deja în fața instanțelor de fond, nu există niciun indiciu că denumirea "oktoberfest" este utilizată în limbajul curent pentru a desemna servicii de organizare de evenimente sau festivaluri. Consumatorul nu spune "oktoberfest" pentru a înlocui expresia "festival de bere", iar faptul că denumirea "oktoberfest" reprezintă numele unui festival de bere nu duce automat la concluzia că denumirea "oktoberfest" ar fi uzuală sau comun folosită de către consumatorul român. Prin urmare, nu se poate prezuma faptul că pentru segmentul larg al consumatorilor români, vorbitori nativi de limba română, denumirea ar fi cunoscută sau ar putea reprezenta o denumire comună și larg folosită în comerț (nu orice festival de bere se numește "oktoberfest").
În ceea ce privește "costumul tradițional bavarez", acesta ar putea crea în mintea consumatorilor români imaginea unui muzicant sau a unui vânător care cântă și sărbătorește, sugerând ideea de petrecere și fiind o invitație la distracție, la sărbătoare. Acestea nu sunt însă elemente generice sau descriptive, deoarece nu descriu în mod direct festivalul organizat sub marca "Oktoberfest".
În ceea ce privește așa-zisul "steag al Bavariei", consumatorul român, relativ de bine informat, de atent și de circumspect, nu va percepe un pătrat în romburi alb/albastru ca fiind steagul Bavariei, o regiune din Germania. Consumatorul român nu cunoaște steagurile tuturor regiunilor din Germania sau emblemele acestora și cu atât mai puțin nu va recunoaște o simplă reprezentare geometrică în alb/albastru ca fiind o indicație generică a originii germane a serviciilor, așa cum eronat a apreciat instanța de apel.
Recurenta a conchis în sensul că, în raport cu serviciile din clasele 35 și 41, consumatorul va percepe denumirea "oktoberfest" ca pe o marcă distinctivă, aceasta nefiind compusă exclusiv din semne sau din indicații devenite uzuale în limbajul curent sau în practicile comerciale loiale și constante, astfel că prevederile art. 5 alin. (1) lit. b) și c) din Legea nr. 84/1998 nu sunt aplicabile.
II. Prin motivele de recurs formulate, întemeiate pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., reclamanta SC A. SRL a criticat soluția instanței de apel de respingere a capătului de cerere având ca obiect anularea mărcii "micul Oktoberfest" 110169, înregistrată pentru clasele 9, 16, 29, 30, 32, 35, 41 și a solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe de apel.
S-a susținut că instanța de apel a aplicat în mod greșit prevederile art. 5 alin. (1) lit. b) și c) din Legea nr. 84/1998, fiind creată o contradicție între motivele pentru care apelul a fost admis pentru marca "Oktoberfest" și motivele pentru care apelul este respins în ceea ce privește marca "micul Oktoberfest", ce diferă doar cantitativ.
Astfel, în mod corect, s-a dispus anularea mărcii "Oktoberfest", pentru toate motivele prezentate în cuprinsul deciziei și cu argumentul privind multitudinea de mărci înregistrate de către terți având în componența lor cuvântul "Oktoberfest", prin care a arătat clar faptul că titularii acestora nu au înregistrat pur și simplu cuvântul "Oktoberfest", ci în combinație cu o serie de elemente de natură să precizeze originea geografică ori asocierea acestui element lipsit de distinctivitate cu un anumit produs sau fond de comerț.
Cu toate acestea, instanța de apel a considerat în mod greșit că adăugarea cuvântului "micul" în fața elementului dominant al mărcii, cuvântul "Oktoberfest", ar asigura un caracter distinctiv mărcii "micul Oktoberfest", în condițiile în care s-a apreciat că denumirea "Oktoberfest" este lipsită de distinctivitate, conform art. 5 alin. (1) lit. b) din lege și este uzuală, conform art. 5 alin. (1) lit. c) din lege. Elementul verbal "micul" nu este de natură să particularizeze denumirea generică și tradițională "Oktoberfest" și nici nu poate să imprime acesteia un caracter fantezist sau aparte, în scopul de a o face distinctivă ori neuzuală.
De-a lungul timpului, în unanimitate, instanțele au apreciat faptul că înregistrarea unei mărci ce cuprinde, prin inserare, termeni care doar denotă o anumită calitate sau funcție pozitivă sau atractivă a produselor sau a serviciilor alăturați unui termen lipsit de distinctivitate sau în combinație cu alți termeni descriptivi, trebuie refuzată la înregistrare.
De asemenea, o marcă combinată care conține elemente verbale, grafice sau de culoare care nu au sau nu îi conferă un caracter distinctiv și dacă acestea sunt utilizate atât de frecvent încât să nu aibă capacitatea de a face distincție intre diferite produse sau servicii, trebuie refuzată solicitarea ei la înregistrare, întrucât marca în ansamblul ei va fi percepută de către consumatori ca oferind informații despre natura produselor sau serviciilor (acesta a fost și cazul termenului "mini", care denotă noțiunea de "mic" sau "minuscul" din Hotărârea din 17 decembrie 1999 - R 62/1999-2 Minirisc).
Din analiza în ansamblu a celor două mărci, se observă că diferențele dintre acestea sunt nesemnificative, elementele grafice sunt aceleași, culorile sunt aceleași, fontul utilizat este același, poziționarea cuvintelor este opusă, dar nerelevantă pentru consumator, care va înțelege că este vorba despre aceeași marcă, diferența fiind doar cantitativă, inclusiv în reprezentarea grafică, respectiv Oktoberfest mic, dar tot Oktoberfest.
Stabilind în mod neechivoc că termenul de "mic" definește doar din punct de vedere cantitativ marca la care a fost asociat, fără a determina diferențiere esențială de natură să confere distinctivitate, argumentația instanței de apel pentru fiecare dintre cele două mărci este contradictorie, ca urmare a greșitei aplicări a dispozițiilor art. 5 alin. (1) lit. b) și c) din Legea nr. 84/1998.
Prin încheierea din camera de consiliu de la data de 23 septembrie 2016, Înalta Curte a admis în principiu ambele recursuri, față de dispozițiile art. 493 alin. (7) noul C. proc. civ. și de conținutul raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, prin care s-a constatat îndeplinirea tuturor condițiilor de fond și de formă prevăzute de art. 493 alin. (3) noul C. proc. civ., inclusiv încadrarea motivelor de recurs în cazurile descrise de art. 488 alin. (1) noul C. proc. civ., astfel cum au fost explicit invocate de către recurente.
Examinând decizia recurată prin prisma criticilor formulate și a actelor dosarului, Înalta Curte constată următoarele:
I. Recursul declarat de pârâta SC B. SRL vizează dispoziția instanței de apel de anulare a înregistrării mărcii "Oktoberfest" nr. 120140 pe temeiul art. 47 alin. (1) lit. a) cu referire la art. 5 alin. (1) lit. b) și c) din Legea nr. 84/1998. Anularea înregistrării mărcii a fost dispusă în limitele în care a fost cerută prin cererea de chemare în judecată, respectiv doar pentru serviciile pentru care marca a fost înregistrată (nu și pentru produsele din clasele 9, 16, 29, 30, 32), respectiv pentru toate serviciile din clasele 35 (publicitate; gestiunea afacerilor comerciale; administrație comercială; lucrări de birou) și 41 (educație; instruire; divertisment; activități sportive și culturale).
Recurenta-pârâtă a criticat decizia instanței de apel sub două aspecte:
1. Constatarea caracterului uzual al denumirii "Oktoberfest" și a caracterului descriptiv al elementelor figurative din conținutul mărcii în raport cu serviciile pentru care marca pârâtei a fost înregistrată.
2. Ignorarea incidenței art. 5 alin. (2) din Legea nr. 84/1998 în ceea ce privește dobândirea caracterului distinctiv al mărcii.
1. În ceea ce privește primul aspect, se impun următoarele precizări cu titlu preliminar:
Pentru a dispune anularea mărcii combinate "Oktoberfest" nr. 120140, compuse din elementul verbal "Oktoberfest" și elemente figurative, instanța de apel a reținut incidența atât a dispozițiilor art. 5 alin. (1) lit. b), cât și a dispozițiilor art. 5 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 84/1998.
Cele două norme menționate reglementează motive distincte de refuz al înregistrării unei mărci: absența caracterului distinctiv al mărcii - lit. b), respectiv ipoteza în care marca este compusă exclusiv din semne sau din indicații devenite uzuale în limbajul curent sau în practicile comerciale loiale și constante - lit. c). Aceste motive, prin trimiterea pe care art. 47 alin. (1) lit. a) din lege o face la art. 5 alin. (1) în totalitatea sa, constituie, în același timp, temei de anulare a înregistrării unei mărci.
Fiind vorba despre motive de anulare distincte, incidența oricăruia dintre ele este suficientă pentru a se dispune anularea mărcii, ceea ce ar însemna că, odată reținut unul dintre temeiuri, este inutilă analiza și a celuilalt motiv.
Cu toate acestea, se observă că, în cauză, deși a reținut separat și incidența art. 5 alin. (1) lit. c), în realitate, instanța de apel nu a apreciat că marca a cărei anulare se solicită ar fi compusă exclusiv din semne devenite uzuale în limbajul curent sau în practicile comerciale loiale și constante. Astfel, caracterul uzual a fost reținut doar în privința elementului verbal "Oktoberfest", nu și a elementelor figurative din compunerea mărcii. Acestea au fost considerate descriptive în raport de serviciile din clasele 35 și 41 pentru care marca a fost înregistrată, după cum s-a arătat chiar prin motivele de recurs.
Un asemenea mod de analiză nu indică, însă, vreo eroare de judecată, în condițiile în care instanța de apel a ajuns la concluzia că marca în întregime nu are caracter distinctiv și a reținut incidența prevederilor art. 5 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 84/1998.
În cazul unei mărci compuse din mai multe elemente, caracterul distinctiv al mărcii se stabilește prin examinarea ansamblului componentelor, și nu doar pe baza constatării absenței distinctivității fiecărei componente, întrucât nu este exclus ca elementele nedistinctive să formeze un tot care permite identificarea originii produselor sau serviciilor (în acest sens a decis în mod constant Curtea de Justiție a Uniunii Europene în interpretarea sau aplicarea normelor din directiva de armonizare a legislațiilor naționale referitoare la mărci, norme regăsite cu un conținut identic în art. 5 din Legea nr. 84/1998; de exemplu, hotărârile din cauzele C-383/99 "Baby-dry", parag. 40; C-329/02 "SAT.1", parag. 28; C-304/06 "Eurohypo", parag. 69).
Cât privește legătura dintre dispozițiile art. 5 alin. (1) lit. b) și art. 5 alin. (1) lit. c) din lege, trebuie reținut că, astfel cum s-a arătat și prin motivele de recurs, semnele devenite uzuale în sensul lit. c) sunt, de asemenea, lipsite de caracter distinctiv, față de condiția prevăzută de art. 2 din Legea nr. 84/1998, pe care trebuie să o îndeplinească orice marcă - și care relevă o funcție esențială a mărcii-, respectiv aceea ca semnul să permită a distinge produsele sau serviciile unei întreprinderi de cele ale altor întreprinderi. Aceeași constatare se impune pentru oricare dintre ipotezele din art. 5 alin. (1) al legii.
În același timp, un semn poate fi lipsit de caracter distinctiv în sensul art. 5 alin. (1) lit. b) pentru alte motive decât caracterul său uzual, respectiv pentru oricare dintre motivele prevăzute de celelalte ipoteze din art. 5 alin. (1) din lege (în același sens, hotărârea din cauza C-51/10 "1000", parag. 46 și jurisprudența acolo citată).
Prin urmare, deși există o anumită suprapunere între domeniul de aplicare al art. 5 alin. (1) lit. b) și cel al art. 5 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 84/1998, prima dintre aceste dispoziții se deosebește, totuși, de cea de-a doua, în sensul că acoperă toate împrejurările în care un semn nu are o natură care să permită distincția produselor sau serviciilor unei întreprinderi de cele ale altor întreprinderi (în același sens, hotărârea din cauza C-51/10 "1000", parag. 47).
Așadar, dacă o marcă nu este compusă exclusiv din semne devenite uzuale în limbajul curent sau în practicile comerciale loiale și constante, nu sunt îndeplinite condițiile de aplicare a dispozițiilor art. 5 alin. (1) lit. c. Dacă, însă, marca este compusă din asemenea semne, alături de alte semne nedistinctive, precum cele descriptive, fiind, în ansamblu, lipsită de caracter distinctiv, precum a reținut instanța de apel în cauză, este incident art. 5 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 84/1998, temei juridic suficient pentru anularea înregistrării mărcii. Referirea la art. 5 alin. (1) lit. c) este utilă, în acest context, doar pentru relevarea criteriilor de apreciere a caracterului uzual al uneia dintre componentele mărcii.
Față de cele expuse anterior și în raport de motivele de recurs, urmează a se verifica aprecierile instanței de apel, separat, asupra caracterului uzual al denumirii "Oktoberfest" și a caracterului descriptiv al elementelor figurative din conținutul mărcii, dar și concluzia absenței distinctivității mărcii în ansamblu.
În ceea ce privește aprecierea caracterului uzual al denumirii "Oktoberfest" din compunerea mărcii nr. 12040, criteriile relevante într-o asemenea analiză sunt cele desprinse din art. 5 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 84/1998 cu referire la un semn sau o indicație susceptibilă de a reprezenta o marcă.
Acest caracter se apreciază, pe de o parte, prin raportare la produsele sau serviciile vizate de marcă, dată fiind condiția deja arătată a caracterului distinctiv al semnului, în sensul ca acest semn să permită distincția între aceste produse sau servicii și cele oferite de către un alt comerciant.
Pe de altă parte, caracterul uzual se apreciază prin prisma publicului relevant, respectiv a consumatorului mediu al produselor sau serviciilor vizate de marcă, care este rezonabil de bine informat, circumspect și atent și căruia trebuie să i se garanteze originea acestora, permițându-i să nu le confunde cu cele care au o altă proveniență.
Nu în ultimul rând, excluderea pe acest temei a înregistrării unei mărci se bazează pe folosirea semnului în comerț, în mod constant în perioada anterioară cererii de înregistrare și cu respectarea principiilor concurențiale, ca desemnare a produselor sau serviciilor pentru care marca este solicitată la înregistrare sau a fost înregistrată (și se solicită anularea înregistrării).
În raport de criticile din motivarea recursului, Înalta Curte constată că instanța de apel a reținut și a valorificat în mod corespunzător criteriile de apreciere menționate anterior, în condițiile în care instanța a apreciat caracterul uzual al denumirii "Oktoberfest" prin raportare la produsele sau serviciile vizate de marcă, precum și la percepția publicului relevant, dar și la faptul folosirii semnului în comerț (în practicile comerciale loiale și constante).
Din dezvoltarea motivelor de recurs, se observă că, deși recurenta - pârâtă afirmă încălcarea de către instanța de apel a acestor criterii în aprecierea caracterului uzual al denumirii "Oktoberfest", criticile se bazează pe o redare eronată a considerentelor deciziei de apel în privința serviciilor desemnate de semn și pe o abordare greșită a modului de aplicare a criteriilor în situația dată, inclusiv din perspectiva mijloacelor de probă relevante pentru stabilirea caracterului uzual al unui semn susceptibil de a fi utilizat ca marcă.
Astfel, contrar susținerilor recurentei, instanța de apel nu a reținut caracterul uzual al denumirii "Oktoberfest" din faptul folosirii denumirii timp de peste 200 de ani și nici că denumirea ar fi utilizată în limbajul curent pentru a desemna orice festival de bere.
Prin decizia recurată, s-a reținut că festivalul Oktoberfest din München este unul celebru și constituie sursa de inspirație a festivalurilor de același gen din România și din alte părți ale lumii, care se organizează sub denumiri care includ chiar acest cuvânt, în aceeași perioadă a anului ca manifestarea originală și cu aceleași caracteristici esențiale (apropierea de specificul sărbătorii omonime bavareze, consumul de bere la halbă, portul popular și muzica specific bavareze etc.).
Așadar, instanța de apel a apreciat că denumirea "Oktoberfest" a devenit uzuală prin faptul folosirii sale pe scară largă de către comercianți din întreaga lume, inclusiv din România, în special în zonele cu o comunitate germană puternică, pentru desemnarea unei manifestări populare de tip Oktoberfest, și nu doar prin simpla existență a evenimentului original și exclusiv în raport cu acesta, după cum pretinde recurenta.
Prin această apreciere, instanța de apel a constatat că denumirea este întrebuințată în mod obișnuit în comerț pentru desemnarea anumitor servicii, anume a serviciilor legate de organizarea și promovarea manifestărilor cu caracter festiv similare celei originare din München, și nu a oricărui festival de bere, astfel cum s-a pretins prin motivele de recurs.
În același timp, recurenta a susținut că denumirea în discuție nu poate fi considerată uzuală, în sensul art. 5 din lege, întrucât nu este folosită în mod curent cel puțin pentru unul dintre serviciile din clasele 35 și 41 pentru care marca a fost înregistrată, ci este doar un nume original în asociere cu aceste servicii.
Se observă că recurenta, prin atare susținere, nu contestă în sine aptitudinea denumirii de a fi percepută de către consumator ca desemnând în mod obișnuit cel puțin un asemenea serviciu - de exemplu, servicii de "divertisment" sau "activități culturale" specifice unui "festival" similar celui bavarez, incluse în clasa 41.
Fără a dezvolta acest aspect, în absența vreunei critici argumentate în motivarea recursului, care să impună o analiză de legalitate din această perspectivă, este suficient să se precizeze că serviciile asigurate în cadrul și în legătură cu manifestările derulate în cadrul unui "festival" de tip "Oktoberfest", similar celui bavarez, pot fi încadrate în toate serviciile din clasele 35 și 41 pentru care marca pârâtei a fost înregistrată, iar acest fapt împiedică înregistrarea mărcii pentru toate aceste servicii, considerându-se că marca nu permite indicarea originii serviciilor (în acest sens, de exemplu, marca verbală "Oktoberfest" nr. 000614834 a fost refuzată la înregistrare de către EUIPO pentru "activități culturale" din clasa 41 în general, nu numai pentru "organizarea de festivaluri de bere cu caracter etnic ori național").
Recurenta-pârâtă infirmă, în schimb, folosirea denumirii de către consumatorul român pentru desemnarea cel puțin a unui asemenea serviciu.
În acest context, Înalta Curte apreciază că instanța de apel a considerat în mod corect că stabilirea caracterului uzual al unui semn reprezentat de un cuvânt, pentru desemnarea unui produs sau serviciu, nu exclude, dar nici nu implică în mod necesar cuprinderea cuvântului respectiv în dicționarul explicativ sau în cel de neologisme al limbii române.
Dacă s-ar reduce semnificația cuvintelor devenite uzuale în limbajul curent sau în practicile comerciale loiale și constante la cea redată într-o asemenea lucrare, ipoteza la care se referă art. 5 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 84/1998 s-ar confunda cu cea din art. 5 alin. (1) lit. d) din lege, care are în vedere semnele descriptive, desemnând produsul sau serviciul prin prisma speciei sau a caracteristicilor acestuia.
Or, deși există în mod evident o interferență a sferei de aplicare a celor două norme, cât timp, în ambele cazuri, semnul desemnează însuși produsul sau serviciul vizat de acesta, excluderea de la înregistrare a mărcilor în ipoteza din art. 5 alin. (1) lit. c) nu este fundamentată pe caracterul descriptiv al mărcilor, ci pe folosirea semnului în activitatea de comerț al produselor sau serviciilor vizate. În acest ultim caz, este lipsită de relevanță împrejurarea dacă semnele, inclusiv cuvintele, descriu sau nu proprietăți sau caracteristici ale produselor sau serviciilor respective (în același sens, hotărârea din cauza C-517/99 Bravo, parag. 35 - 41).
În ipoteza din art. 5 alin. (1) lit. c), este esențial ca semnificația cuvintelor devenite uzuale ca desemnare a unor produse sau servicii să se fi impus în percepția consumatorului prin folosire în comerț, indiferent dacă este vorba despre înțelesul din dicționarul explicativ sau recunoscut în limbajul specific unui domeniu de activitate particular și acceptat sau nu la nivel academic, cu atât mai mult dacă ar corespunde unor construcții lexicale în care componentele au, separat, un alt înțeles în vocabularul curent (de exemplu, "Pagini aurii" sau sloganurile publicitare) ori provin din altă limbă ("Miss" pentru concursuri de frumusețe).
În toate aceste aceste cazuri, folosirea cuvintelor în practicile comerciale loiale și constante, precum și modul de folosire a acestora, denotă că publicul relevant asociază, în mod neechivoc, respectivul cuvânt cu însuși produsul sau serviciul și, drept urmare, semnul nu are aptitudinea de a distinge produsele sau serviciile oferite sub acest semn de cele ale altor comercianți.
Din această perspectivă, în speță, instanța de apel s-a raportat în mod corect la folosirea constantă a denumirii "Oktoberfest" în comerț, cu respectarea principiilor concurențiale, în România, ca, de altfel, în întreaga lume, pentru un festival de bere de tip Oktoberfest, organizat după tipicul și în perioada specifică festivalului original pentru a stabili că publicul asociază denumirea cu serviciile care au legătură cu organizarea și promovarea festivalurilor de bere cu caracteristicile esențiale ale manifestării originare din München.
Este de precizat, prin prisma susținerilor recurentei și a celor expuse anterior, și faptul că este lipsit de relevanță că denumirea provine din limba germană, iar publicul este format din consumatorii români. După cum s-a arătat, în ipoteza din art. 5 alin. (1) lit. c), nu are importanță dacă respectivul cuvânt face sau nu parte din vocabularul limbii române și are semnificația recunoscută într-un dicționar explicativ sau de neologisme, ci doar dacă este folosit în mod constant în comerț pentru un produs sau serviciu, astfel încât publicul să identifice însuși produsul sau serviciul prin această denumire.
În ceea ce privește elementele grafice din compunerea mărcii nr. 12040, se constată că, în mod corect, instanța de apel a apreciat că sunt descriptive pentru serviciile pentru care marca a fost înregistrată, dat fiind că indică întocmai caracteristicile esențiale ale serviciilor asigurate în cadrul și în legătură cu manifestările derulate în cadrul unui "festival" de tip "Oktoberfest", similar celui bavarez, iar acestea sunt indicate într-o modalitate care permite identificarea imediată și fără efort a serviciilor de către consumator.
Astfel, relevante pentru această constatare sunt elemente precum halba de bere, personajul care cântă la acordeon și care este redat într-un mod care sugerează atmosfera de petrecere. Chiar dacă, într-adevăr, nu s-ar putea considera că acesta este îmbrăcat în costum tradițional bavarez, are, însă, aspectul unui locuitor din zonele rurale, montane ale Bavariei, după cum a reținut instanța de apel.
Cât privește figura geometrică redată în alb - albastru, cu toate că, într-adevăr, este incert faptul că publicul, constituit din consumatorii români, ar percepe reprezentarea în acest fel a steagului Bavariei, nu este suficient de pregnantă în ansamblul elementelor figurative pentru a fi observată ori, cel mult, dat fiind modul de configurare, va fi considerată drept fundal pentru halba de bere și covrig și, deci, asociată cu acestea, ca față de masă.
Plasarea acestor elemente figurative alături de denumirea "Oktoberfest" nu permite consumatorului român să perceapă o altă semnificație a ansamblului mărcii față de cea pe care ar fi în măsură să o atribuie, separat, elementului verbal și componentelor figurative. Dimpotrivă, denumirea confirmă perceperea acestor din urmă elemente drept o descriere a caracteristicilor esențiale ale serviciilor asigurate în cadrul și în legătură cu manifestările derulate în cadrul unui "festival" de tip "Oktoberfest".
Astfel, consumatorul va percepe marca în ansamblu drept o indicare a naturii serviciilor pe care le desemnează, și nu a originii acestora, motiv pentru care instanța de apel a apreciat în mod corect că marca nu are caracter distinctiv.
2. În ceea ce privește caracterul distinctiv al mărcii, prin motivele de recurs s-a susținut că instanța de apel ar fi ignorat prevederile art. 5 alin. (2) din Legea nr. 84/1998, potrivit cărora "Dispozițiile alin. (1) lit. b) - d) nu se aplică în cazul în care, înainte de data de depozit a cererii de înregistrare, marca a dobândit caracter distinctiv ca urmare a folosirii", în condițiile în care marca "Oktoberfest", la data cererii de înregistrare, dobândise caracter distinctiv, ca urmare a folosirii intense pe piață de către pârâtă și a promovării intense a evenimentului Oktoberfest.
În acest context, Înalta Curte constată că, până în acest moment, pârâta nu a invocat incidența dispozițiilor art. 5 alin. (2) din Legea nr. 84/1998, astfel încât nu s-ar putea reproșa instanței de apel ignorarea acestei norme și analizarea dobândirii distinctivității mărcii ca urmare a folosirii.
Chiar dacă s-ar considera că susținerile pârâtei din întâmpinarea depusă în în fața primei instanțe privind renumele dobândit de festivalul Oktoberfest (pct. 1), precum și înscrisurile de la dosar constând în contractele încheiate în calitate de organizator al festivalului și articolele de presă/internet, la care se face referire în motivele de recurs, tind la reținerea dobândirii caracterului distinctiv al mărcii prin folosire, tot nu s-ar putea reține incidența art. 5 alin. (2) din lege, pentru următoarele considerente:
Art. 5 alin. (2) din Legea nr. 84/1998 instituie o excepție de la excluderea înregistrării unei mărci nedistinctive pentru unul dintre motivele prevăzute de art. 5 alin. (1) lit. b) - d din lege (implicit, și de la anularea mărcii pentru aceleași motive), în sensul că o asemenea marcă poate fi înregistrată, dacă a dobândit caracter distinctiv prin folosire, astfel încât publicul relevant o percepe ca indicând originea produselor sau serviciilor oferite de un comerciant sub semnul respectiv.
Pentru a fi întrunită ipoteza de excepție, este necesar ca persoana care o invocă să probeze că a folosit marca - ori, cel puțin, un element al acesteia, în cazul mărcilor compuse -, până la data cererii de înregistrare (Hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene din cauza C-217/13 și 218/13 Oberbank AG ș.a.), iar această folosire a fost făcută de o manieră care să permită identificarea produsului sau a serviciului vizat ca provenind de la o întreprindere determinată.
În cadrul acestei aprecieri, se pot lua în considerare, printre altele, cota de piață deținută de marca vizată, intensitatea, întinderea geografică și durata utilizării acestei mărci, importanța investițiilor efectuate de întreprindere pentru a o promova, proporția mediilor interesate care, datorită mărcii, identifică produsul sau serviciul ca provenind de la o întreprindere determinată, precum și declarațiile camerelor de comerț și de industrie sau ale altor asociații profesionale (în acest sens, hotărârile Curții de Justiție a Uniunii Europene din cauzele C-108/97 și C-109/97 Windsurfing Chiemsee, parag. 49 și 51; C-353/03 Nestlé, parag. 31).
Prin probele administrate, pârâta nu a demonstrat întrunirea în persoana sa a condițiilor menționate mai sus.
Înscrisurile vizând perioada anterioară datei de 17 februarie 2012, data cererii de înregistrare a mărcii "Oktoberfest" nr. 120140 - așadar, referitoare la organizarea festivalului de la Brașov doar în anii 2009, 2010 și 2011, deoarece cel din anul 2012 a fost organizat în septembrie, iar contractele au fost încheiate în perioada august - septembrie -, relevă că publicul a fost informat că festivalul a fost organizat de către Clubul Economic German și, după caz, și de Primăria Brașov și Consiliul Județean Brașov, ale căror nume sau doar embleme (în cazul acestora din urmă) sunt menționate pe afișele de promovare.
Pe afișe mai apar numele sponsorului/sponsorilor principali și, uneori, și al celorlalți sponsori, dar pe niciunul dintre afișe nu este menționată pârâta SC B. SRL, nici ca organizator, nici cu vreo altă calitate.
Este adevărat că între Clubul Economic German și pârâtă au fost încheiate contracte de organizare (la dosar a fost depus cel pentru anul 2010), prin care pârâtei i-a revenit obligația de a amenaja locația de desfășurare a evenimentului, de a plăti toate cheltuielile, inclusiv chiriile și contravaloarea utilităților, de a obține avizele și autorizațiile necesare funcționării, scop în care pârâta a încheiat diferite contracte cu furnizorii de utilități, cu expozanții, de prestări servicii pentru promovarea evenimentului, promovarea și vânzarea de produse în cadrul evenimentului etc., indicate în motivele de recurs.
Pe lângă faptul că folosirea de către pârâtă are un caracter echivoc, în sensul că nu este certă folosirea în nume propriu sau în numele beneficiarului Clubul Economic German, este relevant în cauză faptul că publicul nu a avut ocazia să facă vreo legătură între pârâtă și serviciile presupuse de eveniment, în absența menționării pârâtei pe afișele destinate publicului și nici nu rezultă, din înscrisurile de la dosar, că în activitatea de mediatizare a evenimentului, în presa scrisă, media audiovizuală și pe internet, pârâta a fost menționată în vreun fel.
Așadar, nu s-a probat că folosirea mărcii de către pârâtă ar fi permis identificarea de către consumatori a serviciilor vizate ca provenind de la pârâta însăși, cu atât mai mult cu cât nu s-ar putea reține, în niciun caz, o asemenea proveniență exclusivă, în condițiile în care evenimentul putea fi asociat și cu alte persoane juridice.
Mai mult, nu s-ar putea reține o folosire certă a mărcii și prin prisma faptului că, în toate înscrisurile menționate anterior, semnul utilizat cu titlu de marcă este fie "Oktoberfest", fie "Oktoberfest Brașov", însoțit în cele mai multe cazuri, de anul desfășurării și de elementul figurativ (personajul care cântă la acordeon și, câteodată, și celelalte elemente).
Contractul de organizare din anul 2010 arată că evenimentul este denumit "Oktoberfest Brașov 2010", dar același eveniment, derulat în spațiul pus la dispoziție de către Biserica Evanghelică Brașov în perioada 9 - 12 septembrie 2010, a fost aprobat, în realitate, sub denumirea "Micul Oktoberfest Brașov", cu toate că pe niciunul dintre afișe sau în relatările de presă nu apare această denumire. La fel, și festivalul din 2009 fusese aprobat cu denumirea "Micul Oktoberfest", care nu este menționată pe afișe, cu o singură excepție.
De asemenea, nu au fost indicate elemente relevante care să permită aprecierea dobândirii caracterului distinctiv al mărcii, de natura celor desprinse din jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene (cota de piață deținută de marca vizată, intensitatea, importanța investițiilor efectuate de întreprindere pentru a o promova etc.).
În aceste condiții, Înalta Curte apreciază că nu este incident art. 5 alin. (2) din Legea nr. 84/1998 și, față de toate considerentele expuse la pct. 1 și 2, constată că recursul pârâtei este nefondat și îl va respinge ca atare, în aplicarea art. 496 alin. (1) C. proc. civ.
II. În ceea ce privește recursul declarat de către reclamanta SC A. SRL, se constată că decizia recurată nu cuprinde motivele pentru care a fost adoptată dispoziția de menținere a hotărârii primei instanțe sub aspectul respingerii cererii de anulare a înregistrării mărcii combinate "micul Oktoberfest" nr. 110169.
Astfel, instanța de apel a arătat doar că adaosul "micul" la termenul generic și descriptiv "Oktoberfest" este de natură să distingă serviciile oferite de către pârâtă sub această marcă de serviciile altor comercianți, fără a justifica în vreun fel această constatare, în fapt și în drept, prin raportare la susținerile părților pe acest aspect și la criteriile de apreciere a caracterului distinctiv al unei mărci, cu toate că, în mod corect, a analizat și valorificat aceste criterii pentru a anula înregistrarea mărcii combinate "Oktoberfest" nr. 120140, iar acea dispoziție a instanței de apel beneficiază de autoritate de lucru judecat, prin confirmarea sa prin prezenta hotărâre.
S-a arătat deja, cu ocazia analizării recursului pârâtei, că în cazul unei mărci compuse din mai multe elemente, caracterul distinctiv al mărcii se stabilește prin examinarea ansamblului componentelor, chiar dacă se analizează și separat distinctivitatea fiecăreia, întrucât nu este exclus ca întregul pe care îl formează elementele eventual nedistinctive în sine să permită identificarea originii produselor sau serviciilor.
Acest criteriu - ca, de altfel, și cele privind necesitatea raportării la serviciile desemnate de marcă și la percepția publicului relevant - au fost corect aplicate de către instanța de apel în ceea ce privește marca nr. 120140, care a ajuns la concluzia că marca nu are caracter distinctiv, deoarece este compusă dintr-un element devenit uzual pentru desemnarea serviciilor vizate de marcă și elemente grafice descriptive pentru aceste servicii.
Cu toate acestea, instanța de apel dacă elementul adițional din marca nr. 110169 este distinctiv sau descriptiv în raport de aceleași servicii, în sensul că ar putea fi percepută de către consumator ca indicând originea acestora sau doar natura ori o caracteristică a serviciilor, respectiv amploarea unui eveniment de tip "Oktoberfest" prin comparație cu festivalul original (recurenta a susținut că ar defini din punct de vedere cantitativ marca la care a fost asociat).
În cea din urmă situație, ar fi trebuit arătate motivele pentru care adăugarea acestui element la elementele deja constatate ca fiind nedistinctive ar conduce la un ansamblu distinctiv, în sensul că impresia de ansamblu nu este aceea a unei simple reuniri a unor componente percepute ca nedistinctive, ci a unui întreg cu o semnificație proprie, suficient de diferită de cea a componentelor pentru a permite identificarea originii serviciilor vizate de marcă.
Nu în ultimul rând, instanța de apel ar fi trebuit să arate motivele pentru care menținerea înregistrării acestei mărci este compatibilă cu interesul general, protejat prin excluderea de la înregistrare a semnelor fără caracter distinctiv, ținând cont de principiile concurenței loiale, în sensul că ceilalți operatori economici de pe aceeași piață relevantă nu sunt împiedicați în a folosi în continuare denumirea uzuală Oktoberfest pentru a descrie mai marile sau mai micile festivaluri locale de bere, care au loc în diverse localități din România în lunile septembrie și octombrie din fiecare an, analiză pe care instanța de apel a făcut-o, în mod corect, în cazul mărcii nr. 120140.
În absența motivelor de fapt și de drept care au format convingerea instanței în adoptarea soluției favorabile reclamantei, precum și cele pentru care au fost înlăturate susținerile și apărările reclamantei, elemente care trebuie să se regăsească în conținutul hotărârii judecătorești, astfel cum prevede art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., nu este posibil controlul de legalitate a hotărârii pe instanța ierarhic superioară îl efectuează în raport de motivele de recurs și de considerentele deciziei recurate.
Drept urmare, nu se poate verifica existența unei contrarietăți între motivele pentru care instanța de apel a respins înregistrarea mărcii nr. 120140 și cele pentru care a menținut înregistrarea mărcii nr. 110169 și nici încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, astfel cum a susținut reclamanta prin motivele de recurs.
În acest context, pe temeiul art. 496 cu referire la art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., precum și al art. 497 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul reclamantei SC A. SRL și va casa decizia recurată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Față de caracterul unitar al apelului reclamantei, cu a cărui soluționare este învestită instanța de apel, se impune casarea în tot a deciziei, urmând ca, în cadrul rejudecării apelului, să se țină cont de chestiunile dezlegate în mod definitiv prin respingerea recursului pârâtei prin prezenta decizie de recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC B. SRL împotriva Deciziei nr. 559A din data de 18 noiembrie 2015 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.
Admite recursul declarat de reclamanta SC A. SRL împotriva aceleiași decizii.
Casează decizia recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 21 octombrie 2016.
Procesat de GGC - GV