Decizia nr. 670/2017
Asupra recursului de față, constată următoarele;
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Maramureș la data de 29.10.201;5, reclamantul A. a solicitat obligarea pârâtei Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri Cluj, la plata despăgubirii pentru suprafața de teren de 1.520 m.p., având nr. top. 6124/3, înscrisă în C.F. vechi 2972 Borșa, afectată de expropriere.
Prin sentința nr. 305 din 10 martie 2016, Tribunalul Maramureș, secția I civilă, a admis excepția lipsei interesului actual în promovarea acțiunii, invocată din oficiu.
A respins acțiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, ca fiind lipsită de interes actual.
Prin decizia nr. 2040/A din 4 octombrie 2016, Curtea de Apel Cluj, secția I civilă, a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 305/2016 pronunțată de Tribunalul Maramureș.
Prin încheierea, din camera de consiliu de la 6 decembrie 2016, Curtea de Apel Cluj, secția I civilă, a respins cererea formulată de petentul A., privind lămurirea dispozitivului deciziei nr. 2040/A din 4 octombrie 2016, pe care l-a menținut.
Reclamantul A. a declarat recurs împotriva deciziei nr. 2040/A din 4 octombrie 2016, precum și împotriva încheierii din camera de consiliu de la 6 decembrie 2016, ambele pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția l civilă, în Dosarul nr. x/100/2015.
Recurentul-reclamant a solicitat casarea celor două hotărâri și trimiterea cauzei pentru rejudecare la instanța competentă, de contencios administrativ.
Analizând recursul în condițiile dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ. cu referire la cele ale art. 499 teza finală C. proc. civ., potrivit cărora în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivele de casare, Înalta Curte reține următoarele:
În speță, hotărârea atacată cu recurs, respectiv decizia civilă nr. 2040/A din 4 octombrie 2016 a Curții de Apel Cluj, a fost pronunțată în soluționarea apelului declarat de reclamant împotriva sentinței civile nr. 305 din data de 10 martie 2016 a Tribunalului Maramureș, cauza având ca obiect „expropriere”.
Potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive, hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs.
Potrivit art. 483 alin. (2) C. proc. civ., hotărârile pronunțate în materie de expropriere, nu sunt supuse recursului.
Dispozițiile art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, astfel cum a fost modificată prin O.U.G. nr. 62/2015 prevăd: „în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi și până la data de 31 decembrie 2015 nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a), i) din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată, în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 lei inclusiv”.
Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege.
Așa fiind, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.
Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție arătând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar și ca exercitarea acestora trebuie tăcută în condițiile legii, cu respectarea acesteia.
Față de natura pretenției dedusă judecății cauza se circumscrie dispozițiilor art. 483 alin. (2) C. proc. civ., întrucât decizia atacată cu recurs a fosl pronunțată într-o cauză din materia exproprierii.
Astfel, reclamantul A. a solicitat, prin acțiunea înregistrată la data de 29.10.2015, obligarea pârâtei Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționaie din România SA la plata unei despăgubiri pentru suprafața de teren de 1.520 m.p., având nr. top. 6124/3, înscrisă în C.F. vechi 2972 Borșa, afectată de expropriere.
Din interpretarea sistematică a dispozițiilor legale redate rezultă că decizia nr. 2040/A din 4 octombrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția I civilă, este definitivă și nu este supusă căii de atac a recursului.
Prin încheierea din camera de consiliu de la 6 decembrie 2016, pronunțată în Dosarul nr. 3470/100/2015, Curtea de Apel Cluj, secția I civilă, a soluționat cererea privind lămurirea dispozitivului deciziei nr. 2040/A/2016.
În ceea ce privește recursul declarat împotriva acestei încheieri, Înalta Curte reține că dispozițiile art. 443 alin. (1) C. proc. civ. prevăd: „În cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii ori dacă acesta cuprinde dispoziții contradictorii, părțile pot cere instanței care a pronunțat hotărârea să lămurească dispozitivul sau să înlăture dispozițiile potrivnice”.
În conformitate cu prevederile art. 446 C. proc. civ. „încheierile pronunțate în temeiul art. 442 și 443, precum și hotărârea pronunțată potrivit art. 444 sunt supuse acelorași căi de atac ca și hotărârile în legătură cu care s-a solicitat, după caz, îndreptarea, lămurirea sau înlăturarea dispozițiilor contradictorii ori completarea”.
În speță, decizia nr. 2040/A din 4 octombrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția I civilă, este definitivă și nu este supusă căii de atac a recursului, după cum s-a reținut în considerentele ce preced.
Ca urmare, în raport de dispozițiile art. 446 C. proc. civ., încheierea din camera de consiliu de la 6 decembrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția I civilă, în Dosarul nr. x/100/2015, prin care a fost respinsă cererea privind lămurirea dispozitivului deciziei nr. 2040/A din 4 octombrie 2016, formulată de petentul A., nu este supusă căii de atac a recursului.
Având în vedere toate considerentele expuse, Înalta Curte urmează să respingă, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 2040/A din 4 octombrie 2016 și încheierii din camera de consiliu de la 6 decembrie 2016, ambele pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția I civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 2040/A din 4 octombrie 2016 și încheierii din camera de consiliu de la 6 decembrie 2016, ambele pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția I civilă.
Potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., decizia nu este supusă niciunei căi de atac și se comunică părților.
Pronunțată în ședința publică, astăzi, 5 aprilie 2017.