Decizia nr. 133/RC/2017
Asupra recursurilor în casație de față,
În baza actelor și lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 169 din 25 noiembrie 2014 pronunțată de Tribunalul Sibiu, în Dosarul nr. x/85/2013, s-au dispus, între altele, următoarele:
În baza art. 47 raportat la art. 244 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplicarea art. 77 lit. b) C. pen. și art. 35 alin. (1), 36 alin. (1) C. pen., art. 41 C. pen. și art. 5 C. pen. a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii continuate de instigare la înșelăciune.
În baza art. 67 C. pen. raportat la art. 66 alin. (1) lit. b), c) și d) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor civile de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, de a alege, pe o perioadă de 1 an după executarea pedepsei principale.
În baza art. 65 alin. (1) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor civile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. b), c) și d) C. pen. din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până când pedeapsa principală privativă de libertate a fost executată sau considerată ca executată.
2. În baza 47 raportat la art. 323 teza I cu aplicarea art. 77 lit. b), 35 alin. (1), 36 alin. (1) C. pen. și cu aplicarea art. 41 C. pen. și art. 5 C. pen. a fost condamnat același inculpat, la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru infracțiunea continuată de instigare la uz de fals.
În baza art. 67 C. pen. raportat la art. 66 alin. (1) lit. b), c) și d) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor civile de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, de a alege, pe o perioadă de 1 an după executarea pedepsei principale.
În baza art. 65 alin. (1) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor civile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. b), c) și d) C. pen. din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până când pedeapsa principală privativă de libertate a fost executată sau considerată ca executată.
3. În baza 47 raportat la art. 322 C. pen. cu aplicarea art. 77 lit. b), 35 alin. (1), 36 alin. (1) C. pen. și cu aplicarea art. 41 C. pen. și art. 5 C. pen., a fost condamnat același inculpat, la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru infracțiunea continuată de instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată.
În baza art. 67 C. pen. raportat la art. 66 alin. (1) lit. b), c) și d) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor civile de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, de a alege, pe o perioadă de 1 an după executarea pedepsei principale.
În baza art. 65 alin. (1) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor civile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. b), c) și d) C. pen. din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până când pedeapsa principală privativă de libertate a fost executată sau considerată ca executată.
4. În baza art. 47 raportat la art. 320 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 77 lit. b), 41 C. pen. și art. 5 C. pen., a fost condamnat același inculpat, la o pedeapsă de 2 ani și 6 luni închisoare pentru infracțiunea de instigare la fals material în înscrisuri oficiale.
În baza art. 67 C. pen. raportat la art. 66 alin. (1) lit. b), c) și d) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor civile de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, de a alege, pe o perioadă de 1 an după executarea pedepsei principale.
În baza art. 65 alin. (1) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor civile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. b), c) și d) C. pen. din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până când pedeapsa principală privativă de libertate a fost executată sau considerată ca executată.
5. În baza art. 250 alin. (1) cu aplicarea art. 35 alin. (1), 36 alin. (1), art. 41 C. pen. și art. 5 C. pen., a fost condamnat același inculpat, la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru infracțiunea continuată de efectuare de operațiuni financiare în mod fraudulos.
În baza art. 67 C. pen. raportat la art. 66 alin. (1) lit. b), c) și d) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor civile de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, de a alege, pe o perioadă de 1 an după executarea pedepsei principale.
În baza art. 65 alin. (1) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor civile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. b), c) și d) C. pen. din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până când pedeapsa principală privativă de libertate a fost executată sau considerată ca executată.
În baza art. 38 alin. (1) și 39 alin. (1) lit. b) C. pen. s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, cea de 4 ani închisoare la care s-a adăugat un spor de 1/3 din totalul celorlalte pedepse ( 2 ani închisoare, 2 ani închisoare, 2 ani și 6 luni închisoare, 3 ani închisoare) respectiv sporul de 3 ani și 2 luni, inculpatul urmând să execute în total pedeapsa de 7 ani și 2 luni închisoare.
În baza art. 45 alin. (3) lit. b) și alin. (5) C. proc. pen. cu referire la art. 67 C. pen. inculpatul va executa pedeapsa complementară cea mai grea, aceea a interzicerii drepturilor civile prevăzute de art. 66 alin. (1) a), b) și d) C. pen. pe o perioadă de 1 an după executarea pedepsei principale, precum și pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor civile prevăzute de art. 65 alin. (1) cu referire la art. 66 alin. (1) lit. b), c) și d) C. pen. pe perioada executării pedepsei principale.
În baza art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012 raportat la art. 83 alin. (1) C. pen. s-a revocat suspendarea condiționată a pedepsei de 3 ani închisoare, precum și a pedepsei accesorii a interzicerii exercițiul drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. a) teza II-a și b) C. pen.(1969), respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând autoritățile de stat, aplicate inculpatului prin sentința penală nr. 348 din 24 mai 2011 a Judecătoriei Sibiu, definitivă prin Decizia penală nr. 919 din 10 septembrie 2012 a Curții de Apel Alba Iulia.
În baza art. 43 alin. (1) C. pen. s-a dispus executarea în întregime a pedepsei de 3 ani închisoare alături de pedeapsa de 7 ani și 2 luni închisoare stabilită în prezenta cauză, urmând a executa în final pedeapsa rezultantă de 10 ani și 2 luni închisoare.
În baza art. 45 alin. (5) C. pen. cu referire la art. 12 din Legea nr. 187/2012, au fost menținute pedepsele accesorii stabilite prin sentința penală nr. 348 din 24 mai 2011 a Judecătoriei Sibiu, definitivă prin Decizia penală nr. 919 din 10 septembrie 2012 a Curții de Apel Alba Iulia, și având corespondent în dispozițiile art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. b) și b) C. pen., dispune ca în final, inculpatul să execute pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor civile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. b), c) și d) C. pen. pe perioada executării pedepsei principale, din momentul rămânerii definitive a prezentei hotărâri până când pedeapsa privativă de libertate a fost executată sau considerată executată.
În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) C. pen. cu referire la art. 107 pct. 2 din Legea nr. 187/2012 și art. 4 C. pen. s-a dispus achitarea inculpatului A. de sub acuza săvârșirii instigării la infracțiunea de fals în declarații în vederea emiterii sau utilizării instrumentelor de plată electronică prevăzute de art. 25 C. pen.1969 raportat la art. 26 din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41,42 și art. 37 lit. a) C. pen.(1969), ca urmare a dezincriminării.
În baza art. 399 alin. (1) C. proc. pen. a fost menținută măsura arestului la domiciliu a inculpatului A..
În baza art. 399 alin. (1) și 9 C. proc. pen., art. 404 alin. (4) lit. b) C. proc. pen. cu referire la art. 72 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada arestării preventive a inculpatului din data de 5 martie 2014 în 29 iulie 2014, iar în continuare, s-a dedus perioada arestului la domiciliu, de la această dată, la zi.
Au fost respinse alte cereri de schimbare a încadrării juridice a faptelor.
II. 1. În baza art. 48 raportat la art. 244 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplicarea art. 77 lit. b) C. pen. și art. 35 alin. (1), 36 alin. (1) C. pen. și art. 5 C. pen. a fost condamnat inculpatul B. la o pedeapsă de 3 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii continuate de complicitate la înșelăciune.
În baza art. 67 C. pen. raportat la art. 66 alin. (1) lit. b), c) și d) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor civile de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, de a alege, pe o perioadă de 1 an după executarea pedepsei principale.
În baza art. 65 alin. (1) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor civile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. b), c) și d) C. pen. din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până când pedeapsa principală privativă de libertate a fost executată sau considerată ca executată.
2. În baza art. 47 raportat la art. 323 teza I cu aplicarea art. 77 lit. b), 35 alin. (1), 36 alin. (1) C. pen. și cu aplicarea art. 5 C. pen. a fost condamnat același inculpat, la o pedeapsă de 1 an și 3 luni închisoare pentru infracțiunea continuată de instigare la uz de fals.
În baza art. 67 C. pen. raportat la art. 66 alin. (1) lit. b), c) și d) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor civile de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, de a alege, pe o perioadă de 1 an după executarea pedepsei principale.
În baza art. 65 alin. (1) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor civile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. b), c) și d) C. pen. din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până când pedeapsa principală privativă de libertate a fost executată sau considerată ca executată.
3. În baza 47 raportat la art. 322 C. pen. cu aplicarea art. 77 lit. b), 35 alin. (1), 36 alin. (1) C. pen. și cu aplicarea art. 5 C. pen., condamnă același inculpat, la o pedeapsă de 1 an și 3 luni închisoare pentru infracțiunea continuată de instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată.
În baza art. 67 C. pen. raportat la art. 66 alin. (1) lit. b), c) și d) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor civile de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, de a alege, pe o perioadă de 1 an după executarea pedepsei principale.
În baza art. 65 alin. (1) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor civile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. b), c) și d) C. pen. din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până când pedeapsa principală privativă de libertate a fost executată sau considerată ca executată.
4. În baza art. 250 alin. (1) cu aplicarea art. 35 alin. (1), 36 alin. (1) C. pen. și art. 5 C. pen., a fost condamnat același inculpat, la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru infracțiunea continuată de efectuare de operațiuni financiare în mod fraudulos.
În baza art. 67 C. pen. raportat la art. 66 alin. (1) lit. b), c) și d) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor civile de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, de a alege, pe o perioadă de 1 an după executarea pedepsei principale.
În baza art. 65 alin. (1) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor civile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. b), c) și d) C. pen. din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până când pedeapsa principală privativă de libertate a fost executată sau considerată ca executată.
În baza art. 38 alin. (1) și 39 alin. (1) lit. b) C. pen. s-a dispus ca inculpatul B. să execute pedeapsa cea mai grea, cea de 3 ani și 6 luni închisoare la care s-a adăugat un spor de 1/3 din totalul celorlalte pedepse (1 an și 3 luni închisoare, 1 an și 3 luni închisoare, 3 ani închisoare) respectiv sporul de 1 an și 10 luni, inculpatul urmând să execute în total pedeapsa de 5 ani și 4 luni închisoare.
În baza art. 45 alin. (3) lit. b) și alin. (5) C. proc. pen. cu referire la art. 67 C. pen. inculpatul va executa pedeapsa complementară cea mai grea, aceea a interzicerii drepturilor civile prevăzute de art. 66 alin. (1) a, b și d C. pen. pe o perioadă de 1 an după executarea pedepsei principale precum și pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor civile prevăzute de art. 65 alin. (1) cu referire la art. 66 alin. (1) lit. b), c) și d) C. pen. pe perioada executării pedepsei principale.
În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) C. pen. cu referire la art. 107 pct. 2 din Legii nr. 187/2012 și art. 4 C. pen. a fost achitat inculpatul B. de sub acuza săvârșirii instigării la infracțiunea de fals în declarații în vederea emiterii sau utilizării instrumentelor de plată electronică prevăzute de art. 25 C. pen.1969 raportat la art. 26 din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41, 42 C. pen.(1969), ca urmare a dezincriminării.
În baza art. 399 alin. (1) C. proc. pen. a fost menținută măsura controlului judiciar precum și a obligațiilor instituite față de inculpat prin încheierea penală din 5 martie 2014 pe durata procesului penal.
În baza art. 399 alin. (1) și 9 C. proc. pen., art. 404 alin. (4) lit. b) C. proc. pen. cu referire la art. 72 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada arestării preventiv a inculpatului din data de 16 aprilie 2013 la 11 noiembrie 2013.
În baza art. 112 alin. (1) lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpat a telefonului mobil cu acumulator și cartela telefonică, ridicat de la inculpat.
Au fost respinse fost alte cereri de schimbare a încadrării juridice a faptelor.
În baza art. 19,397 alin. (1) C. proc. pen. comb. cu art. 1349, art. 1357, art. 1381-1383 C. civ., au fost admise în parte acțiunile civile formulate de partea civilă C. cu domiciliul procesual ales la avocat D. și partea civilă SC E. SA., București, sector 1 și obligă inculpații în solidar, după cum urmează:
Au fost obligați în solidar inculpații A., B., F., G. și H., la plata despăgubirilor către C. în sumă de 724.182 lei și către SC E. SA. în sumă de 228.281,10 lei, iar în ceea ce-i privește pe inculpații I. și J. în solidar cu ceilalți coinculpați, conform art. 1383 N.C.C., până la concurența sumei de 200.000 lei, iar în ceea ce-l privește pe inculpatul K., domiciliat în com. Racovița, jud. Sibiu în solidar cu ceilalți coinculpați până la concurența sumei de 69.700 lei.
Au fost respinse restul pretențiilor civile formulate de părțile civile C. și SC E. SA. și s-a constatat că valoarea acțiunilor răscumpărate la 28 februarie 2013 de către SC E. SA. este în sumă de 232.283,32 lei.
În baza art. 397 alin. (2) C. pen. raportat la art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen. a fost menținut sechestrul instituit asupra imobilului situat în Roșia, jud. Sibiu, înscris în C.F. Roșia (provenită din conversia de pe hârtie a C.F.), nr. top 34, 35, compus din teren în suprafață de 3.186 mp și construcții constând în casă, 35 proprietatea numiților H. și L.; asupra imobilului situat în Daia, jud. Sibiu, înscris în C.F., Daia (provenită din conversia de pe hârtie a C.F. Daia), compus din teren în suprafață de 270 mp și construcții - casă compusă din 1 cameră și dependințe, proprietatea numitei H. și asupra imobilului situat în Sibiu, jud. Sibiu, înscris în C.F. Sibiu (provenită din conversia de pe hârtie a C.F. Șelimbăr), proprietatea numiților H. și L.
În temeiul art. 274 alin. (2) C. proc. pen. a fost obligat fiecare din inculpații A., B., F., G., I. și J. la plata sumei de câte 1.200 lei cheltuieli judiciare către stat, iar inculpații H. și K. la câte 400 lei fiecare cheltuieli judiciare către stat.
În temeiul art. 272 alin. (2) C. proc. pen. suma de 2000 lei reprezentând onorariul avocaților din oficiu la urmărire penală și instanță s-a suportat din fondurile Ministerului Justiției.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel, între alții, inculpații B., și A. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin Decizia penală nr. 147/A din 10 februarie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Alba - Iulia, secția penală, în Dosarul nr. x/85/2013, între altele, au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate, între alții, de inculpații B. și A. împotriva aceleiași sentințe penale.
Au fost menținute restul dispozițiilor sentinței penale atacate.
În baza art. 72 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului B. perioada arestării preventive din data de 16 aprilie 2013 la 11 noiembrie 2013.
În baza art. 241 alin. (2) lit. c) C. proc. pen. s-a constatat încetată de drept măsura preventivă a controlului judiciar precum și a obligațiilor instituite față de inculpat prin încheierea penală din 5 martie 2014 a Tribunalului Sibiu.
În baza art. 72 C. pen,. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului A. perioada arestării preventive din data de 5 martie 2014 până la data de 29 iulie 2014 și în baza art. 399 alin. (10) C. proc. pen. perioada arestului la domiciliu de la data de 29 iulie 2014 și până la data de 16 iunie 2015.
În baza art. 241 alin. (2) lit. c) C. proc. pen. s-a constatat încetată de drept măsura preventivă a controlului judiciar luată față de inculpat prin încheierea penală din 16 iunie 2015 a Curții de Apel Alba Iulia.
În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen. au fost obligați fiecare dintre inculpații apelanți B., G., A. și I. să plătească statului suma de câte 1392,5 lei fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare în apel, din care sumele de câte 392,5 lei, reprezentând onorariile apărătorilor din oficiu, în cotă procentuală pentru inculpații apelanți și inculpata intimată H. și integrale pentru inculpații intimați K. și J., vor fi avansate din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru a decide astfel, Curtea a reținut că prima instanță a stabilit corect situația de fapt în cauză, pe baza probelor administrate atât în faza de urmărire penală, cât și în cursul cercetării judecătorești (inclusiv în Dosarul nr. x/85/2013 al Tribunalului Sibiu, dosar în care au fost judecați inculpații H. și K., conform procedurii simplificate a recunoașterii vinovăției).
Astfel, s-a reținut că în perioada februarie 2013- aprilie 2013, inculpatul A. ca principal inițiator și cu ajutorul coinculpaților B., F., I., J., K. (judecat și condamnat definitiv în procedura recunoașterii vinovăției sub Dosar nr. x/85/2013 al Tribunalului Sibiu) și prin intermediul inculpaților G. și H. (judecată și condamnată definitiv sub același Dosar nr. x/85/2013 al Tribunalului Sibiu) a reușit împreună cu aceștia și au indus în eroare reprezentanții societății de brokeraj SC M. SA Brașov, folosind o carte de identitate falsă și au tranzacționat acțiunile deținute de partea civilă C. în valoare de peste 900.000 lei, bani ridicați din contul bancar deschis în acest scop la SC N. SA din Sibiu.
La începutul anului 2013, făptuitorii din Sibiu și alte persoane rămase neidentificate până în prezent, au pus la cale o „afacere” din care să se poată obține sume importante de bani din vânzarea frauduloasă a acțiunilor părții civile C., domiciliată în București, prin tranzacționarea acestora cu documente false, iar din banii obținuți să fie recompensați inculpații precum și persoane ce vor fi atrase în această activitate.
Pentru a reuși obținerea de bani în mod fraudulos, a fost necesară falsificarea cărții de identitate a părții civile C., găsirea unei persoane de vârstă apropiată care să se prezinte folosind identitatea acesteia la societățile bancare/financiare prin intermediul cărora să fie tranzacționate acțiunile, precum și identificarea unei persoane care să fie familiarizată cu domeniul bursier, să aibă cunoștințe în domeniu și care să fie dispusă să ajute la realizarea „afacerii”.
Prin intermediul inculpatului F. (cunoscut și sub numele de ”O.”, poreclă datorată autoturismului pe care îl conduce), o cunoștință mai veche, partener de afaceri în domeniul construcțiilor al inculpatului A., acesta a reușit atragerea în activitatea infracțională a inculpatei H., persoană care, în schimbul promisiunii unei sume de 5.000 euro, a acceptat să se prezinte cu identitatea părții vătămate pentru a se reuși vânzarea acțiunilor deținute de aceasta. Racolarea inculpatei H. s-a reușit prin intermediul inculpatului J. (zis și ”P.”), un cunoscut al inculpatului F. (angajat de acesta ”la negru” în construcții), care o cunoștea pe H. și care, fiindu-i promisă de asemenea suma de 5.000 euro, a convins-o pe H. să participe la săvârșirea infracțiunii, prezentând-o inculpatului F.
La data de 06 februarie 2013, inculpații A. și F. s-au deplasat la domiciliul lui H. și împreună au condus-o pe aceasta la punctul de lucru al SC R. SRL situat în Sibiu, unde i-au solicitat acesteia să efectueze un set de fotografii ce urmau a fi utilizate la confecționarea cărții de identitate false. Inculpata a făcut respectivele fotografii, pe care i le-a înmânat apoi lui A., acesta fiind însă nemulțumit de faptul că inculpata H. a făcut fotografia cu ochelari (adevărata C. nepurtând ochelari în fotografia de pe cartea de identitate) și, în plus, formatul nu era cel potrivit cu cel al fotografiilor tip carte de identitate. În aceste condiții i s-a solicitat inculpatei H. să se deplaseze din nou la același studio foto, de data aceasta însoțită de către inculpatul F., pentru a reface fotografiile necesare falsificării cărții de identitate. A doua oară inculpata a efectuat fotografii tip carte de identitate, fără ochelari, care i-au fost înmânate apoi lui A., care a așteptat în tot acest timp în autoturismul lui F., situat într-o parcare învecinată laboratorului foto.
Folosindu-se fotografia astfel obținută (identificată și ridicată în cursul cercetărilor de la respectivul laborator foto - vol. I fila 223), s-a reușit falsificarea cărții de identitate cu care apoi inculpata H. s-a prezentat la instituții financiar-bancare pentru a reuși vânzarea acțiunilor părții vătămate și însușirea banilor rezultați. Până în prezent nu s-a reușit stabilirea modalității în care a fost falsificată cartea de identitate pe numele lui C., locul în care s-a întâmplat acest lucru, autorul falsului și nici nu a fost identificată fizic această carte de identitate, la dosar fiind atașate doar copiile pe care inculpații au fost nevoiți să le lase în cadrul activității infracționale desfășurate, fie la bancă, fie la societățile de brokeraj (vol. I fila 54, vol. III fila 180).
Întrucât inculpata H. nu era în măsură să efectueze demersurile necesare pentru tranzacționarea acțiunilor, neavând cunoștințele și experiență în domeniu, a fost nevoie de contribuția și ajutorul unei alte persoane, atrasă în activitatea infracțională cu promisiunea obținerii unor sume de bani (care nu s-a dovedit a fi fost primiți), care să își desfășoare activitatea în acest domeniu al bursei de valori, pentru a fi consultată cu privire la pașii ce trebuie urmați pentru tranzacționarea acțiunilor părții vătămate. Pentru aceasta inculpatul A. a discutat cu inculpatul I. solicitându-i acestuia să găsească o astfel de persoană familiarizată cu domeniul bursier, dispusă să ajute în activitatea de tranzacționare a acțiunilor părții vătămate.
Inculpatul I. a apelat astfel la inculpatul G., despre care știa că deține cunoștințe și o experiență vastă în domeniul bancar (fost director în cadrul Casei de Economii și Consemnațiuni, fost director în cadrul Băncii Române de Dezvoltare, în perioada desfășurării activității infracționale angajat al SC S. SA, persoană care a acordat în decursul timpului credite bancare firmelor deținute de I.), solicitându-i să faciliteze demersurile tranzacționării acțiunilor deținute de către partea vătămată C., „mătușa” unor prieteni ai lui. Inculpatul I. i-a prezentat apoi lui G. pe coinculpații B. și A., toți patru stabilind detaliile activității infracționale ce urma a avea loc.
Fiind de acord să-i sprijine pe coinculpați în vânzarea acțiunilor părții vătămate, inculpatul G. s-a interesat mai întâi la sediul SIF T. SA, respectiv la punctul de lucru din Sibiu al brokerului SC M. SA Brașov, situat în aceeași locație, despre documentele necesare și demersurile ce trebuie efectuate pentru tranzacționarea acțiunilor deținute în cadrul fondurilor de investiție SIF T. SA, de către o persoană fizică, documente și demersuri aduse la cunoștință, inițial prin intermediul lui I. și ulterior direct lui A.
Astfel, la data de 20 februarie 2013 inculpatul G. a apelat la martorul D.D., fost coleg al său, analist financiar în cadrul SIF T. SA, întrebându-l pe acesta ce demersuri trebuie să efectueze o „mătușă” a sa pentru a tranzacționa mai multe acțiuni deținute. Cu această ocazie inculpatul a aflat că acțiunile pot fi tranzacționate prin intermediul unei societăți de brokeraj (fiindu-i recomandate de către martor SC U. SA Sibiu și SC V. SA Sibiu), pentru vânzarea acțiunilor pe bursă fiind necesar ca proprietarul acestora să se deplaseze personal la o astfel de societate și să solicite mai întâi eliberarea unui extras de cont care să conțină acțiunile deținute de către solicitant precum și combinația de coduri necesară tranzacționării acestora. Inculpatul a fost înștiințat apoi că este necesară întocmirea, de către titularul acțiunilor, a unei documentații pentru deschiderea unui cont pe bursă, precum și deschiderea unui cont bancar în care să fie virate de către societate de brokeraj sumele rezultate din tranzacționarea acțiunilor, după încasarea comisionului perceput pentru intermediere.
Toate aceste informații au fost comunicate apoi inculpatului A., acesta solicitându-i inculpatului F. să se deplaseze la domiciliul lui H., să o conducă pe aceasta la sediul unei societăți de brokeraj și apoi la sediul unei bănci din Sibiu și să o îndrume în obținerea unui extras de cont privind acțiunile deținute și combinația de coduri, respectiv să deschidă un cont bancar, ambele pe numele părții vătămate C., pentru aceasta fiind pusă la dispoziție și cartea de identitate falsificată, obținută între timp de A. de la autorul, încă neidentificat, al falsului.
La data de 26 februarie 2013 inculpatul F. s-a deplasat împreună cu H. la sediul SC U. SA Sibiu, situat în Sibiu, unde inculpata, prezentându-se drept C., a solicitat reprezentantului societății de brokeraj, martorul X., eliberarea unui extras de cont. În acest sens H. i-a înmânat martorului cartea de identitate pe numele „C.”, care părea a fi originală, martorul nesesizând falsul, carte de identitate xerocopiată personal de către X. (copie ridicată ulterior de organele de cercetare penală), F. achitând taxa necesară eliberării unui asemenea extras de cont. A fost completată cu datele de pe cartea de identitate o cerere pentru eliberarea extrasului de cont, cerere semnată în fața martorului de către H. (declarație care se coroborează cu concluziile raportului de constatare tehnico-științifică nr. 38276/C din 03 iunie 2013 - vol. I filele 378-404), conform declarației martorului (vol. I filele 433-435), atât inculpata cât și bărbatul care o însoțea (recunoscut după fotografie ca fiind F. - vol. I filele 501-504) afirmând că acțiunile evidențiate au fost moștenite de la soțul femeii, care a decedat.
Cei doi s-au interesat apoi cu privire la documentele necesare tranzacționării acțiunilor prin intermediul SC U. SA, X. solicitându-le prezentarea unui extras de cont și a unei copii a certificatului de moștenitor. F. s-a interesat care este contravaloarea acțiunilor evidențiate pe extrasul de cont obținut, angajatul societății de brokeraj precizând că valoarea acestora se ridică la circa 600.000 lei, ambii inculpați afirmând că aceste sume vor fi împărțite nepoților. Cu această ocazie H. și F. au intrat în posesia extrasului de cont din 26 februarie 2013 (vol. I fila 74) conținând numărul de acțiuni deținute de către C. la SIF 1- Banat - Crișana, SIF 2 - Moldova, SIF 3 - Transilvania, SIF 4 - Muntenia și SIF 5 - Oltenia, precum și lista de coduri confidențiale, coduri necesare tranzacționării acestor acțiuni. Acest extras de cont a fost înmânat de către H. lui F. care la rândul lui i l-a înmânat lui A.
După efectuarea demersurilor menționate mai sus, inculpații B. și A. au condus-o pe H. în apropierea sediului SC M. SA Brașov, punct de lucru Sibiu, unde i l-au prezentat pe inculpatul G. Acesta și H. au intrat apoi în sediul societății de brokeraj și au discutat cu martora Z., căreia i-au prezentat extrasul de cont eliberat de către SC U. SA Sibiu, interesându-se despre demersurile ce trebuie efectuate în continuare de către inculpată pentru a putea tranzacționa acțiunile pe bursă.
Martora le-a spus că trebuie să deschidă un cont bancar în care să fie virate sumele de bani obținute în urma vânzării acțiunilor, fiind absolut necesară prezentarea unui extras eliberat de bancă care să facă dovada existenței acestui cont. La întrebarea adresată de către Z. lui H. referitor la motivul pentru care acțiunile nu sunt tranzacționate prin intermediul SC U. SA Sibiu, G., care a susținut că este nepotul lui C., a precizat că în trecut a avut unele probleme cu această societate și nu mai dorește o colaborare cu reprezentanții ei. De asemenea H. a arătat că nu dorește tranzacționarea acțiunilor prin intermediul unei societăți de brokeraj din București, locul unde partea civilă domiciliază, deoarece intenționează să se stabilească în Sibiu, soțul ei decedând, banii rezultați în urma tranzacționării acțiunilor urmând a fi împărțiți între nepoții ei, G. fiind unul dintre aceștia (declarația martorei Z. vol. I - filele 419-432).
Dovada existenței contului bancar fiind o condiție obligatorie pentru tranzacționarea acțiunilor, la aceeași dată de 26 februarie 2013 inculpatul F. a condus-o pe H. la Agenția Tineretului a SC N. SA, situată în Sibiu, unde, prezentându-se sub identitatea de „C.”, inculpata a solicitat deschiderea contului bancar, cont în care urmau a fi virate sumele de bani rezultate din vânzarea acțiunilor.
Inculpata a prezentat funcționarului bancar, martorul Y., cartea de identitate falsificată (pusă la dispoziție din nou de către B. și A.), acesta efectuând o xerocopie pe care a reținut-o, fără a realiza că i-a fost prezentată o carte de identitate falsă. Inculpatul F. a completat olograf formularul SC N. SA „Declarațiile clientului și semnăturile părților”, respectiv „Cererea de deschidere/modificare cont curent” și „Cererea de emitere card de debit - persoane fizice” cu identitatea falsă sub care s-a prezentat inculpata, H. semnând aceste documente în prezența martorului, angajat al băncii.
Fiind audiat în cauză, martorul Y. a declarat că inculpatul F. a fost cel care a condus discuțiile purtate în sediul agenției bancare, răspunzând la întrebările adresate lui H., luând decizii în numele acesteia cu privire la serviciile atașate cardului de debit. În ceea ce privește cardul bancar atașat contului deschis, Y. a declarat că acesta a fost ridicat personal de la sediul băncii de către H., după circa o săptămână de la data deschiderii contului. Martorul a precizat de asemenea că după deschiderea contului, în mai multe rânduri, inculpata H. s-a prezentat singură la bancă pentru a efectua retrageri de numerar, de fiecare dată funcționarul bancar procedând la xerocopierea cărții de identitate pe numele ”C.”
În ziua următoare, 27 februarie 2013, inculpata H. a fost luată de la domiciliul ei de către B. și de către A. cu autoturismul proprietatea primului, toți trei s-au deplasat la sediul SC N. SA, unde H. a solicitat și a obținut un extras de cont, pentru a face astfel dovada existenței respectivului cont deschis pe numele ”C.” și în care urmau a fi virați banii obținuți din tranzacționarea acțiunilor.
Fiind îndeplinită și această ultimă condiție cerută de societatea de brokeraj, inculpații au transportat-o apoi pe H. la sediul SC M. SA, unde s-a întâlnit cu inculpatul G., împreună prezentându-se în fața martorei Z. pentru a demara operațiunile de tranzacționare acțiuni la bursă.
În urma analizării documentelor prezentate și a discuțiilor purtate, inculpații G. și H. au aflat însă că o parte din acțiunile deținute de C. se află într-un cont deschis la SC E. SA., acestea neputând fi înstrăinate din Sibiu decât dacă sunt mutate în contul persoanei civile deschis la Depozitarul Central, fapt pentru care au decis transferul acestora.
Astfel Z. a luat legătura prin intermediul e-mailului cu reprezentanții SC E. SA., societate de brokeraj cu sediul în București, solicitându-le acestora, în baza unor cereri completate de către Z. și semnate în fals de către H. (vol. III filele 166-178), modificarea datelor de contact ale lui C. și un extras de portofoliu cu acțiunile deținute la această societate, din care să rezulte prețul de achiziție al acestor acțiuni (preț care era important pentru societatea ce urma să tranzacționeze acțiunile lui C., pentru stabilirea impozitului pe profit datorat bugetului de stat, impozit aplicat la diferența pozitivă dintre prețul de vânzare al acțiunilor și prețul achitat la data achiziției acestora). Cu aceeași ocazie martorul Z. a expediat prin intermediul e-mailului și copia cărții de identitate falsificată folosită de către inculpați.
Deși le-a fost expediată copia cărții de identitate și deși adevărata C. era clienta SC E. SA. de o perioadă îndelungată de timp, reprezentanții acestei societăți nu au sesizat că actul de identitatea care le-a fost trimis este un fals, astfel că au dat curs solicitării, acțiunile părții vătămate fiind transferate în contul SC M. SA.
Inculpata H. a fost contactată telefonic de mai multe ori de către inculpații B. și A., care au transportat-o cu autoturismul la sediul SC M. SA din Sibiu, loc în care se întâlnea cu G. Împreună intrau la funcționarul cu care discutaseră inițial (Z.), inculpatul G. completa olograf declarații pe proprie răspundere, cereri transfer și dispoziții tranzacționare acțiuni (unele dintre ele scrise de respectivul funcționar), pe care H. le semna cu numele C., de fiecare dată prezentând și cartea de identitate falsificată pusă la dispoziție de inculpații A. și B., în posesia cărora actul a rămas în toată această perioadă.
Inculpata H. se deplasa apoi la sediul SC N. SA împreună cu inculpații B. și A., scotea din cont sumele de bani indicate de aceștia, rezultate din tranzacționarea acțiunilor, bani pe care îi preda apoi celor doi inculpați în mașina în care aceștia așteptau în apropierea băncii. În schimbul acestor servicii cei doi i-au înmânat inculpatei H. suma de 4.000 de lei, 3.000 lei pentru ea și 1.000 lei pentru inculpatul J..
Astfel, la data de 28 februarie 2013 inculpata H. a fost condusă din nou de către B. și A. în apropierea sediului SC M. SA unde s-au întâlnit cu G., cei doi întrând apoi în incinta societății de brokeraj. Aici, în fața martorului Z., au efectuat demersurile necesare începerii tranzacționării acțiunilor pe bursă. După ce martorul a verificat extrasul de cont obținut de către inculpați de la SC U. SA și extrasul de cont obținut de la SC N. SA, ambele pe numele „C.”, a xerocopiat cartea de identitate cu identitatea falsă, cu același nume, prezentată în original de către H. și i-a înmânat acesteia mai multe formulare spre completare, formulare necesare colaborării dintre persoana care tranzacționa acțiunile și societatea de brokeraj care intermedia tranzacțiile pe bursă.
În aceste împrejurări inculpatul G. a completat olograf documentul formular referitor la „Persoane Inițiate”, documentul de prezentare SC M. SA, anexa la contractul privind tranzacționarea valorilor mobiliare, cererea de deschidere de cont pe bursă adresată SC M. SA, contractul privind tranzacționarea instrumentelor financiare datat 28 februarie 2013, toate cu datele de stare civilă înscrise în cartea de identitate falsificată pe numele „C.”, înscrisuri semnate apoi de către inculpata H., așa cum rezultă din declarațiile acesteia, ale inculpatului G. și ale martorei Z., declarații care se coroborează cu concluziile raportul de constatare tehnico-științifică grafică nr. 38276/C din 03 iunie 2013.
Cu ocazia completării acestor formulare, între inculpați și Z. au avut loc mai multe discuții referitoare la situația lui „C.”, la întrebările adresate de către angajatul societății de brokeraj răspunzând ambii inculpați, deși acestea erau adresate doar lui H., inculpatul G. întărind astfel convingerea martorei că inculpata este titularul real al cărții de identitate prezentate și adevăratul proprietar al acțiunilor. La aceasta a contribuit și faptul că martora Z. îl cunoscuse anterior pe G. prin intermediul martorului D.D., analist financiar în cadrul SIF T. SA, astfel că prezența inculpatului G., susținerile acestuia, faptul că el a completat documentele semnate apoi de H., au avut o contribuție deosebit de importantă în inducerea în eroare a lui Z., G. atestând în mod direct că inculpata este „C.”
Inculpatul G. i-a solicitat lui Z. ca ori de câte ori va fi nevoie de prezența inculpatei H. alias „C.” la sediul SC M. SA pentru semnarea sau completarea documentelor necesare tranzacționării acțiunilor, să fie el contactat personal, în calitate de nepot putând să o transporte pe aceasta la sediul brokerului (conform declarațiilor martorei vol. I filele 419-432).
În acest fel G. i-a ținut la curent pe inculpații B. și A. cu privire la ritmicitatea operațiunilor ce urmau a se desfășura la sediul SC M. SA și la sediul SC N. SA, martora aducând la cunoștință celor doi inculpați (H. și G.) că sumele de bani rezultate din comercializarea acțiunilor vor fi transferate în contul bancar precizat de ei în termen de 4 zile de la data efectuării tranzacțiilor, numai la solicitarea scrisă a doamnei „C.”
Totodată, la aceeași dată de 28 februarie 2013, martora Z., la solicitarea lui G. și H., în baza unor cereri semnate de către aceasta a transmis prin intermediul e-mailului către SC E. SA. cererile de transfer a valorilor mobiliare, respectiv 2.400 acțiuni ALBZ, 132 acțiuni ALU, 9.900 acțiuni ARCV, 3.400 acțiuni ATB, 8.000 acțiuni BRD, 16.600 acțiuni MPN, 1.700 acțiuni PREH, 10.000 acțiuni SIF 1, 10.000 acțiuni SIF 2, 10.000 acțiuni SIF 3, 105.200 acțiuni SIF 4 și 13.800 acțiuni SIF 5, din contul deținut de către C. la societatea de brokeraj menționată în contul deținut de către partea vătămată la Depozitarul Central.
După efectuarea acestor demersuri, începând cu data de 04 martie 2013 Z. a procedat la tranzacționarea acțiunilor deținute de către C. respectând următoarea procedură: solicita prezența inculpatei H. la sediul SC M. SA, întotdeauna contactându-l telefonic pe G., așa cum i-a solicitat acesta, la sediul societății de brokeraj erau completate ordinele de bursă în care era menționată cantitatea maximă de acțiuni pentru care titularul și-a dat acordul a fi tranzacționate, piața pe care urmau a fi tranzacționate acțiunile, simbolul pe piață al acțiunilor ce urmau a fi tranzacționate, prețul minim la care acestea puteau fi vândute, comisionul perceput de către societatea de brokeraj, numele și semnătura titularului acestor acțiuni, de fiecare dată efectuată în fals de către H. în numele lui „C.”
Ulterior vânzării acțiunilor, societatea de brokeraj înmâna inculpatei, de fiecare dată atunci când acesta se prezenta pentru a ordona transferul sumelor în contul bancar, confirmarea executării tranzacției, reținea comisionul convenit cu ocazia ordonării tranzacției, iar în baza solicitării exprese scrise și semnată în fals de inculpată, vira sumele de bani în contul bancar indicat deschis la SC N. SA. Declarațiile martorei în acest sens sunt confirmate de înscrisurile ridicate și depuse la dosar, ordine de vânzare pe bursă a acțiunilor deținute de C., confirmarea tranzacționării acțiunilor și cereri ale titularului contului de transfer a sumelor obținute în contul bancar deschis la SC N. SA.
Astfel, la data de 04 martie 2013, la solicitarea lui H. și a lui G., martora Z. a completat olograf, conform concluziilor raportului de constatare tehnico-științifică grafică nr. 38276C/03 iunie 2013, declarația prin care „C.”, cu datele de stare civilă de pe cartea de identitate falsă, confirmă faptul că este deținătoarea acțiunilor evidențiate în Depozitarul Central București și solicită transferul celor 960.053 acțiuni deținute în contul său deschis la SC M. SA, după cum urmează: 10.006 acțiuni - SIF 1, 10.005 acțiuni - SIF 2, 10.000 acțiuni SIF 3, 10.016 acțiuni SIF 3, 105.200 acțiuni SIF 4, 752.177 acțiuni SIF 4, 13.810 acțiuni SIF 5, 8.000 acțiuni BRD, 2.400 acțiuni ALBZ, 5.862 acțiuni ALBZ, 132 acțiuni ALU, 9.900 acțiuni ARCV, 3.400 acțiuni ATB, 845 acțiuni ATB, 16.600 acțiuni MPN și 1.700 acțiuni PREH. Această declarație a fost semnată în fals de către H. la rubrica „semnătura client” (vol. I filele 102-103).
La aceeași dată s-a solicitat prin intermediul a două cereri adresate SC M. SA - sediul central din localitatea Brașov, eliberarea extraselor de cont și lista codurilor confidențiale pentru fiecare categorie de acțiuni transferată în contul lui C. deschis la societatea de brokeraj, cereri completate olograf de către Z. și semnate de către H.. În aceeași zi angajatul SC M. SA, A.A., eliberează extrasele de cont, trimise la punctul de lucru din Sibiu și înmânate de către Z. lui H., aceasta confirmând primirea lor prin aplicarea semnăturii falsificate pe dovezile de înaintare.
După obținerea extraselor de cont și a listei codurilor confidențiale, martora Z. a putut proceda la tranzacționarea acțiunilor deținute de către partea vătămată în cantitatea și la prețurile minime indicate de către G., în baza ordinelor de vânzare pe bursă, completate olograf de către angajatul societății de brokeraj, semnate la rubrica „semnătura client” de către H., conform concluziilor raportului de constatare tehnico-științifică efectuat în cauză.
În aceste condiții inculpații G. și H. au ordonat la data de 04 martie 2013, tranzacționarea a 500 acțiuni la Banca Română de Dezvoltare la prețul de 9 lei/acțiune, 1.000 acțiuni la Banca Română de Dezvoltarea la prețul de 9,2 lei/acțiune, 20.000 acțiuni SIF 3 la prețul de 0,7405 lei/acțiune la ora 10.50, 10.005 acțiuni SIF 2 la prețul de 1,48 lei/acțiune la ora 11.00, 10.006 acțiuni SIF 1 la prețul de 1,33 lei/acțiune la ora 11.00, 100.000 acțiuni SIF 4 la prețul de 0,880 lei/acțiune la ora 11.10, 3.000 acțiuni ATB la prețul de 0,45 lei/acțiune la ora 11.15, 50.000 acțiuni SIF 4 la prețul de 0,8860 lei/acțiune la ora 12.15, 50.000 acțiuni SIF 4 la prețul de 0,8860 lei/acțiune la ora 12.45, 100.000 acțiuni SIF 4 la prețul de 0,8850 lei/acțiune la ora 12.50, 3.810 acțiuni SIF 5 la prețul de 1,45 lei/acțiune la ora 14.40, 4.900 acțiuni ARCV la prețul de 0,0340 lei/acțiune la ora 14.45, 132 acțiuni ALU la prețul de 1,2 lei/acțiune la ora 15.30.
Tot la data de 04 martie 2013 au fost întocmite și ordinele de vânzare pe bursă a acțiunilor deținute de C., ordine care au intrat în vigoare la datele de 05 martie 2013, 06 martie 2013, 07 martie 2013, respectiv:
- la data de 05 martie 2013 - 10.000 acțiuni SIF 5 la prețul de 1,4480/acțiune (formularul nu conține ora de la care intră în vigoare ordinul), 50.000 acțiuni SIF 4 la prețul de 0,8860 lei/acțiune la ora 10.40, 50.000 acțiuni SIF 4 la prețul de 0,8885 lei/acțiune la ora 10.56, 3.810 acțiuni SIF 5 la prețul de 1,4450 lei/acțiune la ora 11.30, 1.245 acțiuni ATB la prețul de 0,4510 lei/acțiune la ora 11.40, 50.000 acțiuni SIF 4 la prețul de 0,8890 lei/acțiune la ora 11.50, 5.000 acțiuni ARCV la prețul de 0,0355 lei/acțiune la ora 12.18, 50.000 acțiuni SIF 4 la prețul de 0,91 lei/acțiune la ora 13.00, 37.700 acțiuni SIF 4 la prețul de 0,9005 lei/acțiune la ora 14.20;
- la data de 06 martie 2013 - 50.000 acțiuni SIF 4 la prețul de 0,9250 lei/acțiune (formularul nu are specificată ora la care intră în vigoare ordinul), 50.000 acțiuni SIF 4 la prețul de 0,91 lei/acțiune la ora 10.00, 50.000 acțiuni SIF 4 la prețul de 0,90 lei/acțiune la ora 10.15, 20.000 acțiuni SIF 4 la prețul de 0,92 lei/acțiune la ora 11.40, 30.000 acțiuni SIF 4 la prețul de 0,9210 lei/acțiune la ora 12.12, 10.000 acțiuni (formularul nu specifică simbolul) la prețul de 0,9180 lei/acțiune la ora 13.50, 10.000 acțiuni (formularul nu specifică simbolul) la prețul de 0,9200 lei/acțiune la ora 14.20, 20.000 acțiuni SIF 4 la prețul de 0,9180 lei/acțiune la ora 14.40;
- la data de 07 martie 2013 - 30.000 acțiuni SIF 4 la prețul de 0,9325 lei/acțiune (formularul nu conține ora la care intră în vigoare ordinul), 20.000 acțiuni SIF 4 la prețul de 0,9240 lei/acțiune la ora 11.00, 20.000 acțiuni SIF 4 la prețul de 0,9295 lei/acțiune la ora 12.30, 20.000 acțiuni SIF 4 la prețul de 0,9290 lei/acțiune la ora 12.50, 20.000 acțiuni SIF 4 la prețul de 0,93 lei/acțiune la ora 13.25, 30.000 acțiuni SIF 4 la prețul de 0,9315 lei/acțiune la ora 14 octombrie.
La data de 08 martie 2013, în urma contactării telefonice a lui G. de către Z., acesta i-a contactat pe B. și A. și le-a adus la cunoștință că este necesară prezența lui H. la sediul SC M. SA pentru întocmirea cereri de transfer a sumelor de bani reprezentând contravaloarea acțiunilor tranzacționate în contul deschis la SC N. SA pe numele lui ”C.”
Inculpații B. și A. s-au deplasat la domiciliul lui H. și au condus-o pe aceasta în apropierea sediului SC M. SA, cu același autoturism al lui B., unde s-au întâlnit cu inculpatul G. Acesta împreună cu inculpata au intrat în sediul societății de brokeraj, unde H. a primit situația tranzacțiilor efectuate la data de 04 martie 2013.
Conform acestui formular, la data menționată s-a reușit comercializarea de acțiuni în valoare totală de 258.389,98 lei din care comisionul SC M. SA reprezintă suma de 2.067,11 lei, rămânând de încasat suma de 256.322,87 lei.
Cu aceeași ocazie, G. a completat olograf (conform concluziilor raportului de constatare tehnico-științifică nr. 38276/C din 03 iunie 2013) cererea prin care C. solicită „plata sumei pentru tranzacțiile din data de 04 martie 2013 în valoare de 256.322,87 lei în cont, cerere semnată în fals de către H.
În baza acestei cereri, la data de 08 martie 2013 SC M. SA Brașov a virat din contul său deschis la Banca Transilvania, în contul deschis de către inculpați la SC N. SA pe numele lui „C.” suma de 256.322 lei, conform extrasului de cont existent la dosar.
De la sediul SC M. SA, inculpații H., B. și A. s-au deplasat la Agenția Tineretului a SC N. SA, unde inculpata, intrând singură în sediul băncii, a retras în numerar, folosind cartea de identitate falsă, suma de 210.000 lei, banca percepând un comision în valoare de 2.025 lei pentru această tranzacție, comision care are o valoare atât de mare deoarece inculpata nu a notificat banca cu privire la intenția retragerii în numerar a unei sume atât de importante (pentru celelalte retrageri inculpata H. a fost în prealabil condusă de ceilalți doi inculpați, A. și B., la sediul băncii pentru a preciza funcționarilor bancari faptul că în ziua următoare dorește să retragă sume mari de bani în numerar din contul său, banca percepând pentru aceste tranzacții comisioane mai mici). Banii retrași din bancă au fost apoi predați de H., conform declarației acesteia, imediat la ieșirea din bancă, inculpaților B. și A., fiind condusă ulterior de aceștia la domiciliul ei, fără a primi cu această ocazie vreo sumă de bani.
La aceeași dată de 08 martie 2013, fiind prezenți la sediul SC M. SA pentru întocmirea documentelor necesare transferului banilor, inculpații H. și G. au întocmit în continuare ordine de vânzare pe bursă a altor pachete de acțiuni, care au intrat în vigoare astfel:
- la data de 08 martie 2013 - 20.000 acțiuni SIF 4 la prețul de 0,931 lei/acțiune la ora 10.20, 16 acțiuni SIF 3 la ora 11.00, 10.000 acțiuni SIF 4 la prețul de 0,9345 lei/acțiune la ora 11.00;
- la data de 11 martie 2013 - 4.262 acțiuni ALBZ la prețul de 0,1425 lei/acțiune la ora 13.20, 700 acțiuni PREH la prețul de 2,44 lei/acțiune la ora 13.25.
La data de 12 martie 2013, inculpatul A., fiind de serviciu la unitatea militară la care era angajat, l-a contactat telefonic pe B. și i-a solicitat acestuia să se deplaseze la domiciliul inculpatei H. și să o conducă pe aceasta la sediul SC M. SA, unde împreună cu G. să completeze o nouă cerere de transfer a sumelor rezultate din tranzacționarea acțiunilor în contul deschis la SC N. SA.
Conform declarației lui B. de la urmărire penală, inculpatul s-a conformat celor precizate de către A. și a transportat-o doar el, din nou cu mașina sa, pe inculpată la întâlnirea cu G., inculpații constatând că sumele obținute din vânzarea acțiunilor nu fuseseră încă decontate către SC M. SA. Inculpatul B. a condus-o totuși pe H. la sediul SC N. SA, unde aceasta, procedând ca și prima dată, a retras din contul bancar (conform extrasului) o sumă mai mică decât cea la care inculpații se așteptau, respectiv suma de 40.000 lei. Acești bani au fost predați de H. inculpatului B., care la rândul lui i-a predat la unitatea militară lui A.
Conform aceleiași declarații a inculpatului B., în aceeași zi (12 martie 2013) acesta a mai fost contactat o dată telefonic de inculpatul A., care i-a solicitat să se deplaseze din nou împreună cu H. la sediul SC M. SA. La sediul societății de brokeraj, H. însoțită și de această dată de inculpatul G. (contactat la rândul lui telefonic), a primit de la martora Z. situația tranzacțiilor efectuate în perioada 05 martie 2013 - 07 martie 2013 (vol. I filele 165-168), întocmindu-se și cu această ocazie o cerere olografă prin care H. solicită transferul sumelor de bani rezultate din comercializarea acțiunilor în contul deschis la SC N. SA, document în lipsa căruia nu se putea efectua transferul sumelor de bani.
Conform extrasului de cont pus la dispoziție de către SC N. SA, la data de 12 martie 2013 SC M. SA transferă din contul său deschis la Banca Transilvania în contul deschis de către inculpată la SC N. SA suma de 374.088 lei reprezentând contravaloare tranzacții efectuate în perioada 05 martie 2013 - 07 martie 2013.
Inculpata H. a fost condusă imediat în aceeași zi de către B. la agenția SC N. SA unde, folosind cartea de identitate falsă pe care i-a dat-o B., a retras în numerar suma de 200.000 lei, banca încasând un comision în valoare de 1.400 lei aferent acestei tranzacții. Conform declarației lui B., banii primiți de el de la H., retrași de aceasta din contul bancar, i-au fost din nou predați lui A. la unitatea militară unde executa serviciu, după ce, din dispoziția acestuia, i-a înmânat inculpatei H. suma de 4.000 lei reprezentând recompensă pentru sprijinul acordat, sumă din care H. trebuia să-i înmâneze lui J. 1.000 lei, tot pentru ajutorul acordat la demararea activității infracționale, lucru care s-a și întâmplat conform celor declarate de către H.
La data de 13 martie 2013, inculpata H. a fost din nou transportată cu autoturismul, de către B., de această dată însoțit și de către A., la sediul agenției SC N. SA, de unde inculpata (căreia i-a fost pusă la dispoziție din nou cartea de identitate falsă) a retras în numerar suma de 170.000 lei (ordinul de plată întocmit cu această ocazie a fost semnat la rubrica „semnătura beneficiar de către H. conform concluziilor raportului de constatare tehnico-științifică efectuat în cauză), bani pe care H. i-a înmânat în autoturism lui B. și lui A.
La data de 14 martie 2013 inculpații B. și A. au condus-o pe H. la sediul SC M. SA unde, după ce s-a întâlnit în prealabil, ca de fiecare dată, cu inculpatul G., împreună cu acesta au luat la cunoștință despre valoarea tranzacțiilor efectuate cu acțiunile lui C. în datele de 07 martie 2013 și 08 martie 2013. Și de această dată a fost întocmită o cerere prin care titularul acțiunilor tranzacționate solicită virarea sumelor rezultate în contul deschis la SC N. SA, cerere redactată olograf de către Z., semnată în fals de către H., conform concluziilor aceluiași raport de constatare tehnico-științifică.
În baza acestei cereri, la data de 15 martie 2013 SC M. SA virează în contul de la SC N. SA indicat de către inculpați suma de 202.530 lei, reprezentând contravaloarea acțiunilor vândute în perioada 07 martie 2013 - 08 martie 2013.
La data de 15 martie 2013, la solicitarea inculpaților B. și A. și împreună cu aceștia, inculpata H. s-a deplasat la sediul SC N. SA, de unde a retras în numerar, prezentându-se și legitimându-se sub identitatea falsă de „C.”, suma de 40.000 lei, ordinul de plată întocmit cu această ocazie fiind semnat în fals de către H., banii astfel obținuți fiind apoi înmânați, la ieșirea din bancă, inculpaților B. și A.
La data de 18 martie 2013, inculpata H. s-a prezentat din nou împreună cu inculpatul G. la sediul SC M. SA, unde au luat la cunoștință despre valoarea acțiunilor tranzacționate, fiind completată totodată cererea prin care „C.”, (cerere redactată olograf de către Z. și semnată în fals de către H., conform concluziilor raportului de constatare tehnico-științifică grafică), solicită transferul sumei de 13.481,78 lei rezultată în urma tranzacționării acțiunilor în datele de 12 martie 2013 și 13 martie 2013 - vol. I fila 174. În baza acestei cereri, la aceeași dată de 18 martie 2013, SC M. SA transferă în contul deschis la SC N. SA pe numele lui C. suma de 13.400 lei.
În aceeași zi, după ce a părăsit sediul SC M. SA, inculpata H. a fost condusă de către B. și A. la sediul SC N. SA pentru a mai ridica o sumă de bani în numerar. De data aceasta, în autoturismul lui B. s-a aflat și inculpatul K., persoană care urma să fie împuternicită de către H. pentru a putea efectua operațiuni bancare în contul deschis pe numele lui C.
Din declarațiile de la dosar a rezultat că inculpatul J., fiind nemulțumit de faptul că a primit de la inculpați doar suma de 1.000 lei și nu cei 5.000 euro promiși la început, de 3 ori mai puțin decât a primit H., identificată și convinsă de el să participe la săvârșirea infracțiunii, a creat presiuni asupra lui F. pentru primirea diferenței (dovadă și numărul de 368 apeluri telefonice efectuate de inculpatul J. către inculpatul F. în încercarea de a obține de la acesta mai mulți bani. Datorită acestui fapt, inculpatul A. a decis încetarea colaborării cu H. în ceea ce privește operațiunile bancare (pentru ca aceasta, și indirect inculpatul J., să nu mai afle valoarea sumelor rezultate din vânzarea acțiunilor) și împuternicirea lui K. pentru a desfășura, în schimbul unor sume de bani, operațiuni bancare în contul de la SC N. SA, ocupându-se personal de convingerea acestuia.
Așa fiind, H. s-a deplasat în incinta băncii însoțită de către K. și, după ce a retras în numerar din contul bancar suma de 155.000 lei (conform extrasului de cont și a ordinului de plată întocmit cu această ocazie, semnat din nou în fals de inculpată cu numele „C.”), a efectuat demersuri pentru împuternicirea lui K. ca a doua persoană cu drept de a desfășura operațiuni bancare în contul deschis pe numele lui C., inculpata semnând în acest sens mai multe formulare bancare în fața martorului Roman Gabriel cu acest nume.
Cei doi s-au deplasat la autoturismul lui B., parcat pe o stradă lăturalnică în apropierea sediului băncii, H. înmânând cei 155.000 lei lui B. și A.
La data de 19 martie 2013, inculpații H. și G. s-au deplasat la sediul SC M. SA unde au solicitat transferul sumei de 17.983,67 lei, rezultată în urma tranzacționării acțiunilor, în contul deschis la SC N. SA, cererea fiind consemnată olograf de către Z. și semnată de către H. (aceasta prezentând, ca de fiecare dată, cartea de identitate falsă cu identitatea de „C., pusă la dispoziție de inculpații B. și A. și restituită apoi acestora).
În baza acestei cereri, la data de 20 martie 2013 SC M. SA a virat din contul său deschis la Banca Transilvania, în contul deschis la SC N. SA pe numele C. suma de 18.065,87 lei.
La data de 22 martie 2013, inculpata H. a fost din nou condusă la sediul SC M. SA de către B. și A. unde, împreună cu inculpatul G., au luat la cunoștință despre sumele rezultate în urma tranzacționării acțiunilor în data de 19 martie 2013. Inculpatul G. a redactat apoi în numele lui ”C.” cererea de transfer a sumei de 40.036,72 lei în contul SC N. SA, cerere semnată de către H., conform concluziilor raportului de constatare tehnico-științifică grafică efectuat în cauză - vol. I fila 177. În baza acestei noi cereri, la data de 27 martie 2013 SC M. SA a virat în contul deschis la SC N. SA pe numele de „C.” suma de 40.071,72 lei.
La data de 29 martie 2013, inculpații B. și A. l-au condus pe K. la sucursala SC N. SA din Sibiu, unde acesta a retras în numerar din contul în care a fost împuternicit să desfășoare operațiuni bancare suma de 30.000 lei, sumă pe care a înmânat-o, conform declarației sale, celor doi inculpați care îl așteptau afară, pe o stradă din apropierea sediului băncii, în mașina lui B.
Datorită faptului că nu a anunțat intenția de a retrage o sumă mai mare de bani în numerar, inculpatul K. nu a reușit să retragă întregul disponibil din cont, așa cum i-au cerut A. și B., astfel că inculpatul K. a trebuit să revină la sediul SC N. SA în data de 01 aprilie 2013, când a retras în numerar, din contul folosit la săvârșirea infracțiunii, suma de 39.700 lei. De această dată, deoarece A. și B. nu s-au putut deplasa la sucursala băncii, K. a fost condus de către martora B.B., prietena lui A., cu autoturismul acesteia de culoare albă, fără ca aceasta să intre în incinta băncii. După ce a efectuat retragerea de numerar, K. i-a înmânat suma lui B.B., aceasta dându-i pentru ajutorul acordat suma de 200 lei, așa cum i-a solicitat A.
Referitor la cardul bancar atașat contului deschis la SC N. SA, conform datelor puse la dispoziție de către bancă, în perioada 07 martie 2013 - 08 aprilie 2013, contul bancar deschis la agenția din Sibiu pe numele „C.” a fost debitat și prin intermediul acestui card după cum urmează:
- la data de 11 martie 2013 au fost efectuate 3 retrageri, în valoare de câte 1.000 lei fiecare;
- la data de 12 martie 2013 au fost efectuate două retrageri în valoare de 1.000 lei, respectiv 500 lei;
- la data de 14 martie 2013 a fost efectuată o retragere în valoare de 500 lei;
- la data de 15 martie 2013 au fost efectuate două retrageri în valoare de câte 2.000 lei fiecare;
- la data de 18 martie 2013 au fost efectuate trei retrageri în valoare de 500 lei, 200 lei și 2.000 lei;
- la data de 19 martie 2013 a fost efectuată o retragere în valoare de 1.000 lei;
- la data de 21 martie 2013 au fost efectuate două retrageri în valoare de 2.000 lei, respectiv 500 lei;
- la data de 25 martie 2013 a fost efectuată o retragere în valoare de 450 lei (singura din localitatea Râmnicu Vâlcea);
- la data de 29 martie 2013 au fost efectuate două retrageri în valoare de 2.000 lei, respectiv 100 lei;
- la datele de 07 martie 2013 (de trei ori), 13 martie 2013, 14 martie 2013, 15 martie 2013 (de trei ori), 18 martie 2013 (de două ori), 19 martie 2013, 21 martie 2013 (de două ori), 25 martie 2013 (de două ori), 27 martie 2013 (de două ori), 29 martie 2013 și 08 aprilie 2013 au fost efectuate doar operațiuni de interogare sold disponibil, pentru a se verifica dacă SC M. SA a virat banii rezultați din tranzacționarea acțiunilor, în vederea retragerii acestora în numerar.
SC N. SA a pus la dispoziția organelor judiciare și un DVD cu imagini surprinse și înregistrate de camerele de supraveghere video amplasate la ATM-urile băncii situate în Sibiu și Râmnicu-Vâlcea de la care au fost retrase sumele de bani arătate mai sus (vol. I fila 216), imagini în care au fost identificați efectuând operațiuni cu cardul bancar respectiv (proces-verbal vol. I filele 217-218) inculpații B. (în datele de 07 martie 2013, 15 martie 2013, 19 martie 2013 și 21 martie 2013) și A. (în data de 15 martie 2013).
A rezultat astfel că prin contul bancar deschis la SC N. SA de inculpați folosind cartea de identitate falsificată cu numele „C.” au fost efectuate tranzacții, retrageri de numerar și comisioane aferente acestora, în perioada 07 martie 2013 - 08 aprilie 2013, în valoare totală de 908.498,12 lei, bani proveniți din vânzarea fără drept a acțiunilor deținute de partea vătămată.
Din declarațiile de la urmărire penală ale inculpatului B. a rezultat că din acești bani, în schimbul contribuției avute la comiterea faptelor, el a primit suma de 15.000 lei, inculpatul F. suma de 20.000 lei, inculpata H. suma de 5.000 lei (potrivit declarațiilor acestei doar 4.000 lei din care 1.000 lei pentru inculpatul J.), inculpatul K. suma de 1.500 lei și inculpatul G. suma de 100.000 lei, corespunzător contribuției esențiale avută de acesta. Restul banilor, diferența până la 908.498,12 lei au fost luați de inculpatul A., acesta dând apoi jumătate învinuitului C.C., cel care a furnizat informațiile inițiale, necesare comiterii faptelor. Această declarație a rămas singulară pe parcursul procesului penal, astfel că a fost primită sub beneficiu de inventar.
În privința inculpatului I., inculpatul B. a declarat că nu cunoaște dacă acesta a primit sau nu vreo sumă de bani, din întregul probatoriu rezultând că inculpatul B. l-a însoțit în permanență pe A., asistând la discuțiile purtate de acesta cu toți ceilalți participanți la activitatea infracțională desfășurată. Deși B. a dat declarații în cauză, cooperând cu organele de urmărire penală pentru aflarea adevărului, contribuția inculpatului I. a fost omisă, deși probele dosarului confirmă, așa cum s-a arătat, participarea acestui inculpat la comiterea faptelor.
În acest sens au fost declarațiile de recunoaștere ale inculpatului G., acesta precizând că inculpatul I. este cel care l-a pus în legătură cu inculpații A. și B., solicitându-i să îi ajute în efectuarea demersurilor necesare pentru tranzacționarea acțiunilor la bursă, acțiuni aparținând unei „mătuși” - inculpata H., a cărei identitate reală a cunoscut-o abia ulterior de la cei doi inculpați.
Declarațiile inculpatului G. au fost confirmate chiar de inculpata H., aceasta precizând că inculpatul G. a cunoscut încă de când s-au întâlnit pentru prima dată la sediul SC M. SA că numele ei real este H., deoarece i-a înmânat o carte de vizită pe care era consemnat acest nume și 3 nr. de telefon, carte de vizită care a rămas în posesia lui G.
Declarațiile inculpatului G. privind atragerea sa în activitatea infracțională de către inculpatul Pungilă, prin intermediul căruia i-a cunoscut pe A. și B., au fost confirmate de probele rezultate în urma exploatării autorizațiilor de percheziție domiciliară și informatică, precum și de datele puse la dispoziție de operatorii de telefonie mobilă, privind convorbirile purtate de inculpați în perioada de timp respectivă.
În drept:
Fapta inculpatului A. de a-i determina pe inculpații H. și G., ca în baza aceleiași rezoluții infracționale și acționând în mod repetat la datele și modalitatea descrisă mai sus au reușit să-i inducă în eroare pe reprezentanții SC M. SA să tranzacționeze la bursă acțiunile părții civile C. și cu sprijinul coinculpaților B., F., I., J. și K. de a obține bani în urma tranzacționării acestor acțiuni, realizează elementele constitutive ale infracțiunii de instigare continuată la săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, faptă prevăzută de art. 47 raportat la art. 244 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplicarea art. 77 lit. b) și art. 35 alin. (1), art. 36 alin. (1), art. 41 C. pen. și art. 5 C. pen.
Instanța a constatat că raportat la C. pen. în vigoare, pedeapsa prevăzută de lege de art. 215 al.5 C. pen. 1969 (10-20 de ani), față de cea prev. de art. 244 alin. (1) și (2) C. pen. (1-5 ani) este incontestabil că legea mai favorabilă în sensul art. 5 C. pen., este legea nouă.
Fapta aceluiași inculpat de a acționa împreună cu inculpatul B. și i-a determinat pe inculpații H. și G. să folosească în mod repetat în perioada 20 februarie 2013 - 15 aprilie 2013, cartea de identitate falsificată pe numele „C.”, în vederea obținerii de consecințe juridice, respectiv vânzarea acțiunilor și retragerea din contul bancar a banilor obținuți, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii continuate de instigare la uz de fals prevăzută de art. 47 raportat la art. 323 teza I cu aplicarea art. 77 lit. a), art. 35 alin. (1), art. 36 alin. (1) și art. 41 C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen.
Fapta inculpatului A. care, acționând împreună cu inculpatul B. și cu ajutorul inculpaților F. și G., a determinat-o pe inculpata H. să falsifice, semnând cu numele „C.”, documentele necesare pentru obținerea extrasului de cont, deschiderea contului bancar, deschiderea contului la bursă, vânzarea acțiunilor și ridicarea banilor din contul bancar, realizează elementele constitutive alei infracțiunii continuate de instigare la fals sub semnătură privată prevăzută de art. 47 raportat la art. 322 C. pen. cu aplicarea art. 77 lit. a), art. 35 alin. (1), art. 36 alin. (1), art. 41 C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen.
Fapta inculpatului A. care, în scopul falsificării cărții de identitate a părții vătămate C., a pus la dispoziția falsificatorului fotografiile inculpatei H., pe care a transportat-o, împreună cu inculpatul F., la studioul foto pentru a efectua fotografiile, în două rânduri și a achitat contravaloarea acestora, realizează elementele constitutive ale infracțiunii de instigare la fals material în înscrisuri oficiale, faptă prevăzută de art. 47 raportat la art. 320 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 C. pen. și art. 5 C. pen.
Fapta inculpatului A. care, acționând împreună cu inculpatul B., a determinat-o pe inculpata H. să solicite și apoi să ridice de la SC N. SA cardul bancar atașat contului deschis la această bancă, prin folosirea identității false și declararea necorespunzătoare a adevărului sub acest aspect, la data săvârșirii faptelor realiza elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 25 raportat la art. 26 din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) și art. 37 lit. a) C. pen. (1969), de instigare la efectuarea de operațiuni financiare în mod fraudulos.
S-a constatat că infracțiunea prevăzută de art. 26 din Legea nr. 56/2002, a fost preluată de dispozițiile art. 250 alin. (1) din actualul C. pen., identificat ca fiind legea penală mai favorabilă în cauză, inculpatul fiind condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii continuate de efectuare de operațiuni financiare în mod fraudulos, prevăzută de art. 250 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1), art. 36 alin. (1), art. 41 C. pen. și art. 5 C. pen.
În ceea ce-l privește pe inculpatul B., s-a reținut că, din cele cinci infracțiuni pentru care a fost trimis în judecată, infracțiunea prevăzută de art. 25 raportat la art. 26 din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 41-42 C. pen.(1969) a fost dezincriminată conform art. 107 pct. 2 din Legea nr. 187/2014, cu referire la art. 4 C. pen.
Fapta inculpatului B. care în perioada februarie - aprilie 2013 a acționat și sprijinit în baza aceleiași rezoluții infracționale, la inducerea în eroare de către G. și H. și la îndemnul lui A. pe reprezentanții SC M. SA, producând părții civile C. un prejudiciu de peste 900.000 lei, realizează elementele constitutive ale complicității la infracțiunea continuată de înșelăciune prevăzută de art. 48 raportat la art. 244 alin. (1) și (2) cu aplicarea art. 77 lit. a) și 35, 36 alin. (1) și art. 5 C. pen.
Fapta inculpatului B. care acționând împreună cu inculpatul A. a determinat-o pe inculpata H. să folosească în repetate rânduri în perioada 20 martie 2013 -25 aprilie 2013, cartea de identitate falsificată pe numele de „C.” în vederea obținerii de consecințe juridice (vânzarea de acțiuni și retragerea banilor din contul bancar deschis), întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de instigare la uz de fals, prevăzută de art. 47 raportat la art. 323 teza I C. pen., cu aplicarea art. 77 lit. b), 35 alin. (1), 36 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen.
Fapta inculpatului B. care acționând împreună cu inculpatul A., a determinat-o pe inculpata H. să falsifice semnând cu numele de „C.” documentele necesare pentru obținerea extrasului de cont, deschiderea contului bancar, deschiderea contului la bursă, vânzarea acțiunilor și ridicarea banilor din contul bancar, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată, infracțiune prevăzută de art. 47 raportat la art. 322 C. pen., cu aplicarea art. 77 lit. a), art. 35 alin. (1) și art. 36 alin. (1), cu aplicarea art. 5 C. pen.
Fapta inculpatului B. care în perioada 7 martie 2013 - 8 aprilie 2013 a retras bani și folosit cardul atașat contului bancar obținut de H., în baza unor declarații false cu privire la identitatea titularului, cunoscând aceste împrejurări și încredințând același card și altei persoane spre efectuarea de operațiuni bancare cu acesta în datele de 7 martie 2013, 15 martie 2013, 19 martie 2013 și 21 martie 2013, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de efectuare de operațiuni financiare în mod fraudulos, prevăzută de art. 250 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) și art. 36 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen.
Prin urmare, instanța de apel a apreciat încadrările juridice date faptelor, ca fiind legale, instanța de fond stabilind, în mod corect, și legea penală mai favorabilă aplicabilă în cauză, dispozițiile noului C. pen. fiind mai favorabile tuturor inculpaților.
Împotriva hotărârii instanței de apel, cu respectarea termenului prevăzut de lege, au declarat recursuri în casație inculpații B. și A.
În cuprinsul cererii de recurs în casație inculpatul B. a invocat cazurile de casare prevăzute de dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. privind condamnarea inculpatului pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală, art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. - s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege, respectiv art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen. - în mod greșit s-a dispus încetarea procesului penal.
Astfel, în susținerea cazului de casare prevăzut de dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., făcând trimitere la probatoriul administrat inculpatul a arătat că, în ceea ce privește infracțiunea de efectuare de operațiuni financiare în mod fraudulos prevăzută de art. 250 alin. (1) C. pen., operațiunea de interogare a soldului de la bancomat nu este identică cu cea de retragere a unei sume de bani, și prin urmare, fapta de interogare a soldului de la bancomat nu se circumscrie, în opinia inculpatului, unei fapte de natură penală.
De asemenea, a arătat că și în ceea ce privește infracțiunile de instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată și instigare la uz de fals, reținute în sarcina sa, faptele nu sunt prevăzute de legea penală, având în vedere că din probele administrate nu rezultă că inculpatul ar fi fost implicat în săvârșirea acestora.
Referitor la cazul de recurs în casație prevăzut de dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., prin motivele de recurs în casație formulate, s-a considerat că pedepsele aplicate sunt prea aspre, având în vedere împrejurările în care se presupune că au fost comise, solicitându-se astfel, reindividualizarea pedepselor.
În susținere, s-a arătat că inculpatul a dat dovadă de cooperare cu organele de anchetă, atât în faza de urmărire penală, cât și în faza de judecată, a adus lămuriri esențiale privind comiterea faptelor și a ajutat organele judiciare la soluționarea cauzei.
S-a solicitat totodată, reținerea față de inculpat a circumstanțelor atenuante judiciare prevăzute de dispozițiile art. 75 alin. (2) lit. b) și b) C. pen., aplicarea dispozițiilor art. 76 C. pen., cu consecința reducerii limitelor speciale de pedeapsă cu o treime.
În ceea ce privește infracțiunea de complicitate la înșelăciune reținută în sarcina sa, a arătat că a intervenit împăcarea cu partea civilă, având în vedere că, în cursul judecății cauzei în apel, a achitat mai multe sume de bani părții civile.
Astfel, a arătat că, sub aspectul laturii civile, apelul formulat era admisibil și se impunea reducerea despăgubirilor civile cu suma achitată pe parcursul judecării cauzei în apel.
Inculpatul F. a invocat cazul de recurs în casație prevăzut de dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. - s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.
În susținerea cazului de casare invocat, a arătat că prin hotărârea atacată au fost încălcate dispozițiile art. 281 lit. e) C. proc. pen., referitoare la nulitatea absolută având în vedere că inculpatul a fost citat la o adresă greșită, atât în faza de urmărire penală, cât și în fața instanței de judecată, fiindu-i astfel încălcat dreptul la apărare.
De asemenea, a arătat că instanța de judecată, în mod greșit, nu a dispus anularea probelor obținute ilegal, respectiv convorbirile telefonice reținute ca fiind efectuate între părți, în condițiile în care Legea nr. 82/2012 a fost declarată neconstituțională în întregime, norma în baza căreia au fost obținute probele fiind, astfel neconstituțională.
Totodată, a precizat că s-a formulat cerere de recuzare împotriva judecătorului fondului invocându-se antepronunțarea în cauză, având în vedere că a dispus condamnarea a doi dintre coinculpați, stabilind că aceștia au săvârșit faptele pentru care au fost trimiși în judecată, chiar dacă condamnarea a fost dispusă în cadrul procedurii simplificate, cererea de recuzare fiind respinsă.
Pe de altă parte, s-a menționat că, în mod greșit, a fost reținută față de inculpat circumstanța agravantă prevăzută de dispozițiile art. 77 lit. c) C. pen., în condițiile în care aceasta nu a fost reținută de către parchet.
Cu referire la probele dosarului, s-a precizat că au fost respinse de către instanța de judecată solicitările apărării privind audierea coinculpaților față de care s-a dispus condamnarea în cadrul procedurii simplificate, care puteau astfel lămuri împrejurări esențiale ale cauzei.
Prin Încheierea nr. 463/RC pronunțată la data de 03 noiembrie 2016, în Dosarul nr. x/85/2013, apreciind că sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 434 C. proc. pen. - 438 C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 440 alin. (4) C. proc. pen., a admis în principiu cererile de recurs în casație formulate de inculpații inculpații B. și A. împotriva Deciziei penale nr. 147/A din 10 februarie 2016 a Curții de Apel Alba - Iulia, secția penală, numai în ceea ce privește motivele circumscrise cazurilor de casare prevăzute de art. 438 alin. (1) pct. 7 și 12 C. proc. pen., și a dispus trimiterea cauzei la completul competent în vederea judecării căii extraordinare de atac promovată de recurenți aceasta fiind înregistrată pe rolul instanței supreme sub nr. x/1/2016.
În ceea ce privește cazul de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., indicat de inculpatul B. în cuprinsul cererii de recurs în casație, respectiv în mod greșit s-a dispus încetarea procesului penal, constatând că inculpatul nu a motivat cazul de casare invocat, Înalta Curte a apreciat că nu este îndeplinită condiția formală de admisibilitate reglementată de art. 437 alin. (1) lit. c) teza a II-a C. proc. pen.
Examinând cauza prin prisma criticilor circumscrise cazurilor de casare prevăzute de art. 438 alin. (1) pct. 7 și 12 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază recursurile în casație formulate de inculpații B. și A., ca fiind nefondate, pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art. 433 C. proc. pen., în calea extraordinară a recursului în casație, Înalta Curte de Casație și Justiție este obligată să verifice, în condițiile legii, conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, iar, conform art. 447 C. proc. pen., pe această cale se verifică exclusiv legalitatea deciziei.
Se constată, așadar, că recursul în casație este o cale extraordinară de atac, prin care sunt supuse verificării hotărâri definitive care au intrat în autoritatea de lucru judecat, însă, numai în cazuri anume prevăzute de lege și doar pentru motive de nelegalitate. Drept urmare, chestiunile de fapt analizate de instanța de fond și, respectiv, apel, intră în puterea lucrului judecat și excedează cenzurii instanței învestită cu judecarea recursului în casație.
Prin limitarea cazurilor în care poate fi promovată, această cale extraordinară de atac tinde să asigure echilibrul între principiul legalității și principiul respectării autorității de lucru judecat, legalitatea hotărârilor definitive putând fi verificată doar pentru motivele expres și limitativ prevăzute, fără ca pe calea recursului în casație să poată fi invocate și, corespunzător, să poată fi analizate de către Înalta Curte de Casație și Justiție, orice încălcări ale legii, ci numai cele pe care legiuitorul le-a apreciat ca fiind importante.
Aceste considerații sunt valabile și cu privire la cazul de recurs prevăzut de dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., potrivit căruia hotărârile sunt supuse casării „dacă inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală” și care se circumscrie situațiilor în care fapta concretă pentru care s-a pronunțat soluția definitivă de condamnare nu întrunește elementele de tipicitate prevăzute de norma de incriminare ori când instanța a ignorat o normă care conține dispoziții de dezincriminare a faptei, indiferent dacă vizează vechea reglementare, în ansamblul său, sau modificarea unor elemente ale conținutului constitutiv, astfel încât nu se mai realizează o corespondență deplină între fapta săvârșită și noua configurare legală a tipului respectiv de infracțiune. Dată fiind natura juridică a recursului în casație, de cale de atac exclusiv de drept, acest caz de casare nu poate fi invocat pentru a se obține schimbarea încadrării juridice a faptei sau pentru a se constata incidența unei cauze justificative sau de neimputabilitate, acesta fiind atributul exclusiv al instanțelor de fond și de apel.
Pe de altă parte, raportat la modul de legiferare a celor două teze ale art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. (neprevederea în legea penală și lipsa vinovăției prevăzute de lege) și la dispozițiile art. 15 alin. (1) C. pen., în conformitate cu care infracțiunea este fapta prevăzută de legea penală, săvârșită cu vinovăție, nejustificată și imputabilă persoanei care a săvârșit-o, se constată că doar neprevederea în legea penală, ce subsumează situațiile în care nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii din punct de vedere obiectiv, a fost avută în vedere de legiuitor atunci când a reglementat cazul de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. Ca atare, dispozițiile ce reglementează acest caz de recurs în casație corespund prevederilor art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., conferind Înaltei Curți posibilitatea de a examina în cadrul recursului în casație criticile prin care se invocă împrejurarea că fapta nu este prevăzută de legea penală și cele referitoare la lipsa elementelor constitutive ale infracțiunii, cu excepția celor ce vizează vinovăția, deci doar din perspectiva tipicității obiective a infracțiunii.
Examinând actele dosarului, Înalta Curte constată că inculpatul B. a fost condamnat pentru aceea că, împreună cu inculpatul A. a determinat-o pe inculpata H. să folosească în repetate rânduri în perioada 20 martie 2013 -25 aprilie 2013, cartea de identitate falsificată pe numele de „C.” în vederea obținerii de consecințe juridice (vânzarea de acțiuni și retragerea banilor din contul bancar deschis), faptă care întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de instigare la uz de fals, prevăzută de art. 47 raportat la art. 323 teza I C. pen., cu aplicarea art. 77 lit. b), 35 alin. (1), 36 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen.
Totodată, inculpatul a fost condamnat pentru că, acționând împreună cu inculpatul A., a determinat-o pe inculpata H. să falsifice semnând cu numele de „C.” documentele necesare pentru obținerea extrasului de cont, deschiderea contului bancar, deschiderea contului la bursă, vânzarea acțiunilor și ridicarea banilor din contul bancar, faptă care întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată, infracțiune prevăzută de art. 47 raportat la art. 322 C. pen., cu aplicarea art. 77 lit. a), art. 35 alin. (1) și art. 36 alin. (1), cu aplicarea art. 5 C. pen.
Inculpatul B. a mai fost condamnat pentru aceea că, în perioada 7 martie 2013 - 8 aprilie 2013 a retras bani și a folosit cardul atașat contului bancar obținut de H., în baza unor declarații false cu privire la identitatea titularului, cunoscând aceste împrejurări și încredințând același card și altei persoane spre efectuarea de operațiuni bancare cu acesta în datele de 7 martie 2013, 15 martie 2013, 19 martie 2013 și 21 martie 2013, faptă care întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de efectuare de operațiuni financiare în mod fraudulos, prevăzută de art. 250 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1), art. 36 alin. (1) C. pen., și art. 5 C. pen.
Totodată, se constată că, pe calea recursului în casație promovat, recurentul - inculpat B. a invocat cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., susținând, în esență, cu privire la infracțiunea de efectuare de operațiuni financiare în mod fraudulos, prevăzută de art. 250 alin. (1) C. pen., că fapta pentru care a fost condamnat, așa cum a fost reținută de instanțele de fond, nu este prevăzută de legea penală, întrucât simpla operațiune de interogare a soldului bancomatului nu se circumscrie elementului material al laturii obiective al infracțiunii de efectuare de operațiuni financiare în mod fraudulos.
Se observă, astfel, că, prin criticile formulate, recurentul încearcă să acrediteze ideea că nu se face vinovat de săvârșirea faptei pentru care a fost condamnat, efectuând doar operațiuni de interogare sold, tinzând, în realitate, la o reapreciere a probelor administrate în cauză cu consecința stabilirii unor împrejurări faptice diferite de cele reținute de instanțele inferioare, ceea ce nu este permis a fi realizat pe calea extraordinară a recursului în casație, care, potrivit art. 447 C. proc. pen., se limitează la verificarea exclusiv a legalității hotărârii atacate.
Cu privire la susținerile formulate de recurentul - inculpat, potrivit cărora probatoriul administrat în cauză nu este de natură a dovedi, dincolo de orice îndoială rezonabilă, săvârșirea de către inculpat a infracțiunilor de instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată și instigare la uz de fals, reținute în sarcina sa, se observă că, în esență, se critică baza factuală care a condus la reținerea vinovăției acestuia, solicitându-se, implicit, o reevaluare a materialului probator, care nu este posibilă în actualul stadiu procesual.
Ca atare, Înalta Curte constată că recurentul - inculpat B. a indicat doar, în mod formal, cazul prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., prin prisma acestuia neputându-se proceda la reinterpretarea materialului probator de la dosar având drept consecință stabilirea unei alte situații de fapt care să conducă la achitarea inculpatului pentru infracțiunile de efectuare de operațiuni financiare în mod fraudulos, instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată și instigare la uz de fals, așa cum solicită recurentul, acest atribut aparținând exclusiv instanței de fond și, respectiv de apel.
Referitor la motivul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., invocat de inculpații B. și A., Înalta Curte arată că, potrivit acestuia, hotărârile sunt supuse casării în cazul în care ”s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege”, cazul fiind incident în situația în care pedeapsa stabilită și aplicată este nelegală, excluzându-se criticile privind greșita individualizare.
Astfel, prin ”pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege”, legiuitorul a avut în vedere limitele de pedeapsă ce sunt prevăzute de textul de lege în raport de încadrarea juridică și de cauzele de atenuare sau agravare a pedepsei a căror incidență a fost stabilită de instanța de apel.
Motivându-și decizia, instanța de control judiciar a apreciat, în esență, că, în aplicarea dispozițiilor art. 5 C. pen., actuala reglementare este legea penală mai favorabilă pentru inculpații B. și A.
Astfel, Înalta Curte constată că pedepsele aplicate inculpatului B. pentru infracțiunile de complicitate la înșelăciune prev. de art. 48 raportat la art. 244 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen., art. 35, 36 C. pen. și art. 5 C. pen. (3 ani și 6 luni închisoare), instigare la uz de fals, prev. de art. 47 raportat la art. 323 teza I C. pen., cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen., art. 35 alin. (1), art. 36 alin. (1) C. pen. și art. 5 C. pen.( 1 an și 3 luni închisoare), instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 47 raportat la art. 322, cu aplicarea art. 77 lit. a), art. 35 alin. (1), art. 36 alin. (1) și art. 5 C. pen. (1 an și 3 luni închisoare), efectuare de operațiuni financiare în mod fraudulos, prev. de art. 250 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 36 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen. (3 ani închisoare), respectiv inculpatului A. pentru infracțiunile de instigare la înșelăciune, prev. de art. 47 raportat la art. 244 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen., art. 35 alin. (1), art. 36 alin. (1)C. pen., art. 41 C. pen. și art. 5 C. pen. (4 ani închisoare), instigare la uz de fals, prev. de art. 47 C. pen. raportat la art. 323 teza I C. pen., cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen., art. 35 alin. (1), art. 36 alin. (1) C. pen., art. 41 C. pen. și art. 5 C. pen. ( 2 ani închisoare), instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 47 raportat la art. 322 C. pen., cu aplicarea art. 77 lit. a), art. 35 alin. (1), art. 36 alin. (1) C. pen., art. 41 C. pen. și art. 5 C. pen. (2 ani închisoare), instigare la fals material în înscrisuri oficiale, prev. de art. 47 C. pen., raportat la art. 320 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 C. pen. și art. 5 C. pen. ( 2 ani și 6 luni închisoare), efectuare de operațiuni financiare în mod fraudulos, prev. de art. 250 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1), art. 36 alin. (1), art. 41 C. pen. și art. 5 C. pen. (3 ani închisoare) sunt legale, inculpaților fiindu-le aplicate pedepse în limitele prevăzute de lege.
Cu privire la criticile formulate de inculpații B. și A. potrivit cărora instanța de fond, în mod greșit, a aplicat dispozițiile art. 77 lit. a) C. pen., dar și pentru nereținerea circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 75 alin. (2) lit. a) și b) C. pen., și schimbarea modalității de executare a pedepsei, susțineri circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., Înalta Curte arată că motivul invocat este incident în situația în care s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege; or, în cauza dedusă judecății, recurenții inculpați au criticat hotărârile pronunțate sub aspectul netemeiniciei pedepselor aplicate (cuantum și modalitate de executare), considerate prea mari în raport cu circumstanțele reale ale comiterii faptelor și datele lor personale, situație exclusă din sfera de cenzură în calea de atac a recursului în casație, potrivit art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.
Față de toate aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, recursurile în casație formulate de inculpații B. și A. împotriva Deciziei penale nr. 147/A din 10 februarie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Alba - Iulia, secția penală.
Totodată, față de culpa procesuală, în temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., îi va obliga pe recurenții inculpați la plata sumei de câte 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
În temeiul art. 275 alin. 6 C. proc. pen., onorariul parțial cuvenit apărătorilor desemnați din oficiu pentru recurenții - inculpați B. și A., precum și pentru intimații - inculpați J. și K. până la prezentarea apărătorilor aleși, în sumă de câte 130 lei, iar onorariul apărătorilor desemnați din oficiu pentru intimații - inculpați G., F. și I., în sumă de câte 520 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondate, recursurile în casație declarate de inculpații B. și A. împotriva Deciziei penale nr. 147/A din 10 februarie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală.
Obligă recurenții inculpați la plata sumei de câte 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul parțial cuvenit apărătorilor desemnați din oficiu pentru recurenții - inculpați B. și A., precum și pentru intimații - inculpați J. și K. până la prezentarea apărătorilor aleși, în sumă de câte 130 lei, se plătește din fondul Ministerului Justiției.
Onorariul apărătorilor desemnați din oficiu pentru intimații - inculpați G., F. și I., în sumă de câte 520 lei, se plătește din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată, în ședință publică, astăzi 23 martie 2017.