Decizia nr. 286/RC/2017
Asupra cauzei penale de față constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 231/2016 pronunțată de Tribunalul Timiș la data de 03 iunie 2016, s-a dispus, în baza art. 386 C. proc. pen., respingerea cererii de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpatul A., din infracțiunea de conflict de interese în formă continuată prev. de art. 301 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 5 C. pen. (6 acte materiale) în două infracțiuni de conflict de interese prev. de art. 2531 alin. (1) C. pen. din 1969 cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. din 1969 și 5 C. pen.
În baza art. 386 C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice a infracțiunii reținute în sarcina inculpatului A. din infracțiunea de conflict de interese în formă continuată prev. de art. 301 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 5 C. pen. (6 acte materiale) în infracțiunea de conflict de interese prev. de art. 2531 alin. (1) C. pen. din 1969 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 și art. 5 C. pen. (șase acte materiale).
În temeiul art. 2531 alin. (1) C. pen. din 1969, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969, art. 5 C. pen. a fost condamnat inculpatul A. la o pedeapsă de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conflict de interese în formă continuată (șase acte materiale).
În temeiul art. 71 C. pen. din 1969, s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute la art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice), lit. b) (dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat), lit. c) C. pen. (dreptul de a ocupa o funcție publică) C. pen. din 1969, pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 81 C. pen. din 1969, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicată inculpatului, iar în baza art. 82 C. pen. din 1969 s-a stabilit un termen de încercare de 3 (trei) ani de la data rămânerii definitive a hotărârii.
S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. din 1969 privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen. din 1969, s-a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale.
În baza art. 397 C. proc. pen. rap. la art. 19 și urm. C. proc. pen., s-a respins, ca inadmisibilă, acțiunea civilă formulată de Județul Timiș - Consiliul Județean Timiș prin reprezentant legal.
În baza art. 25 alin. (3) C. proc. pen., s-a anulat Hotărârea Consiliului Județean Timiș nr. 100 din 27 septembrie 2010 și a Actului Adițional nr. 1 din 28 septembrie 2010 la contractul de concesiune din 2008 și s-a respins solicitarea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Timișoara de anulare a Încheierilor de Carte funciară din 15 mai 2008, emise de Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Timiș - Biroul de Control și Publicitate Teritorială Timișoara, împreună cu documentele anexate, și s-au anulat toate actele care au stat la baza înscrierilor în cărțile funciare, respectiv sistarea cărții funciare Timișoara cu același număr cadastral și topografic, convertit din C.F. vechi Timișoara, referitoare la parcela de 816 mp și anularea tuturor încheierilor de carte funciară înscrise în această carte funciară până la data rămânerii definitive a hotărârii penale, precum și a numerelor cadastrare atribuite imobilelor.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut, cu privire la situația de fapt, că în data de 18 mai 2011, B. a sesizat Direcția Națională Anticorupție - Structura Centrală cu privire la săvârșirea infracțiunilor de conflict de interese, abuz în serviciu dacă funcționarul public a obținut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit și de folosire în orice mod, direct sau indirect, de informații ce nu sunt destinate publicității ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informații. Din cuprinsul actului de sesizare și al Raportului de evaluare nr. 59842/G/II/2011, întocmit la data de 18 mai 2011, a rezultat faptul că președintele Consiliului Județean Timiș - inculpatul A., în perioada 2008 - 2010, a influențat și facilitat în mod direct atribuirea în concesiune, în condiții ilegale, a unei parcele de teren de 816 mp situată în cadrul Parcului Tehnologic și Industrial Timișoara către SC C. SRL, în care sunt asociați soția sa - D., fiica sa - E. și ginerele său - F., iar funcția de administrator era deținută de ginerele său - F., ulterior aprobând, tot în condiții ilegale, modificarea prelungirii perioadei de operaționalizare cu 8 luni, fără recuperarea redevenței de care a fost scutită societatea.
În concluziile formulate în Raportul de evaluare nr. 59842/G/II/2011 întocmit de B. s-a arătat că prin semnarea și aprobarea de către d-l A. în calitate de președinte al Consiliului Județean Timiș a următoarelor acte׃ contractul de concesiune din 01 iulie 2008 având ca obiect concesionarea unei parcele de teren situată în Parcul Tehnologic și Industrial Timișoara în favoarea SC C. SRL, pe o perioadă de 49 de ani, la valoarea unei redevențe de 4,2 euro/mp/an+T.V.A., societate în care calitatea de asociat este deținută de soția, fiica și ginerele acestuia; convenția privind facilitățile oferite concesionarului SC C. SRL, din care scutirea de plata redevenței pe o perioadă de 19 luni, în valoare de 5.426,4 euro fără T.V.A., dar și alte facilități gratuite; Raportul nr. 252 din 27 iunie 2008 întocmit de comisia de evaluare și selecție oferte, privind desfășurarea negocierii directe pentru concesionarea unei parcele din perimetrul PITT, organizată în data de 24 iunie 2008; Raportul nr. 196 din 04 august 2010 privind propunerea de modificare a prevederilor contractului de concesiune încheiat cu societatea în cauză, au fost identificate elemente în sensul existenței unui conflict de interese (de natură administrativă), conform prevederilor art. 21 din Legea nr. 176/2010 coroborate cu art. 70 și art. 71 din Legea nr. 161/2003 și, totodată, indicii cu privire la săvârșirea infracțiunii de conflict de interese.
În același raport s-a reținut că inculpatul A. a avut un interes personal în a favoriza societatea în cauză, respectiv, în a semna contractul și celelalte documente în legătură cu aceasta, întrucât în societatea ofertantă și ulterior câștigătoare, SC C. SRL, asociați sunt soția (50%), fiica (25%) și ginerele dumnealui (25%)".
Prin sentința civilă nr. 40 din 18 ianuarie 2012, pronunțată în Dosarul nr. x/59/2011 de Curtea de Apel Timișoara, rămasă definitivă și irevocabilă, s-a respins acțiunea formulată de către reclamantul A. împotriva pârâtei B. pentru anularea Raportului de evaluare nr. 59842/G/II/2011 întocmit la data de 18 mai 2011.
Tribunalul a mai reținut că SC C. SRL Timișoara a fost înființată la data de 10 martie 2005, societate în care inițial calitatea de asociat au avut-o D. - 50% și E. - 50%, iar începând cu 19 decembrie 2007 a fost cooptat și F., prin cedarea de către E. a unui număr de 5 părți sociale, respectiv a unui procent de 25% din cota de participare la beneficii și pierderi. La data de 22 aprilie 2014 D. a transmis părțile sociale deținute (10 părți) către fiica sa E., care în acest fel a ajuns să dețină 15 părți sociale corespunzător procentului de 75% din cota de participare la beneficii și pierderi. Tot de la data de 19 decembrie 2007 F. deținea calitatea de administrator al societății.
S-a reținut de prima instanță că la data de 09 noiembrie 2004 între Consiliul Județean Timiș și SC G. SA Timișoara s-a încheiat contractul de prestare de servicii din 2004 care a avut ca obiect unificare parcele și dezmembrare conform PUZ, Parc Industrial Calea Torontalului Timișoara, iar la data de 10 noiembrie 2004, în baza contractului de prestare de servicii de proiectare din 2004 încheiat între SC G. SA cu SC H. SA, s-au executat lucrări de cadastru și topografice în conformitate cu P.U.Z. elaborat de Iprotim - în cadrul obiectivului Parc Industrial Calea Torontalului Timișoara, care în prezent este cunoscut sub denumirea de P.I.T.T. - Parcul Industrial Tehnologic Timișoara.
Prin Hotărârea nr. 09/2007 din data de 28 februarie 2007, Consiliul Județean Timiș a aprobat documentația pentru concesionarea terenului din perimetrul Parcului Tehnologic și Industrial Timișoara, respectiv procedura privind organizarea și desfășurarea concesionării, caietul de sarcini, contractul cadru și regulamentul urbanistic. Anexa nr. 2 la caietul de sarcini conține lista lot parcele, dimensiuni și locațiile disponibile, din care a rezultat că parcul este compus din 25 parcele împărțite în 4 zone (A,B,C,D) cu o suprafață totală de 107.883 mp. Dintre aceste 25 parcele la data aprobării caietului de sarcini s-a constatat că doar un număr de 10 parcele sunt libere, în Zona A din 4 parcele - 0 parcele libere, în zona B din 7 parcele - 1 parcelă liberă, în zona C din 5 parcele - 5 parcele libere și în zona D din 9 parcele - 4 parcele libere.
Ulterior, respectiv la data de 25 septembrie 2007, prin Hotărârea nr. 100/2007, Consiliul Județean Timiș a aprobat unificarea unor parcele din cadrul Parcului Tehnologic și Industrial Timișoara în conformitate cu anexa la hotărâre. În ceea ce privește parcelele de teren din zona A s-a aprobat unificarea parcelei A1 cu parcela A2, de 950 mp fiecare.
În data de 15 mai 2008, în baza Hotărârii nr. 100/2007, SC H. SA în numele Consiliului Județean Timiș, prin cererea din 2008, a solicitat Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Timiș - Biroul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Timișoara unificarea imobilelor în suprafață de 20.713 mp (teren pentru drum și utilități), în suprafață de 950 mp (parcela A1 din cadrul P.I.T.T.) și în suprafață de 950 mp (parcela A2 din cadrul P.I.T.T.), înscrise la acel moment în C.F. nedefinitivă Timișoara, activitate care nu a fost aprobată prin Hotărârea nr. 100/2007 și anexa aferentă.
Astfel, a rezultat o parcelă în suprafață de 22.612 mp cu nr. cadastral, înscrisă în C.F. nedefinitivă Timișoara. Tot prin cererea din 2008 s-a solicitat și dezmembrarea parcelei unificate de 22.612 mp în 4 parcele cu nr. cadastral de 14.246 mp, cu nr. cadastral de 5.651 mp, cu nr. cadastral de 816 mp (viitoarea parcela denumită A0) și cu nr. cadastral de 1900 mp (în fapt parcelele A1 și A2 din cadrul P.I.T.T.), înscrise la acel moment în C.F. nedefinitivă Timișoara.
Totodată parcela cu nr. cadastral de 816 mp (viitoarea parcela denumita A0) a fost transcrisă în C.F. Timișoara, iar parcela cu nr. cadastral de 1900 mp (în fapt parcelele A1 și A2 din cadrul P.I.T.T.) a fost transcrisă în C.F. Timișoara. Aceste aspecte au rezultat din încheierile de C.F. din 04 aprilie 2008 ale Biroul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Timișoara. Cererile din 2008 au fost semnate de inculpatul A. în calitate de președinte al Consiliului Județean Timiș.
În ceea ce privește parcela cu nr. cadastral de 816 mp, în prezent înscrisă în C.F. Timișoara, a provenit din parcela de teren cu numărul cadastral în suprafață de 20.713 mp, înscrisă până la 03 aprilie 2008 în C.F. nedefinitivă Timișoara și care avea inițial destinația de teren pentru drum și utilități ale P.I.T.T.
Referitor la parcela cu nr. cadastral de 1900 mp (în fapt parcelele A1 și A2 din cadrul P.I.T.T.), aceasta a fost alipită la parcela cu nr. cadastral de 5.651 mp și astfel a rezultat o parcelă de 7.551 mp căreia i s-a atribuit un număr de C.F. și de cadastru nou, Timișoara.
Numerele de C.F. vechi în care figurau înscrise cele două parcele de teren au fost sistate, după cum a rezultat din încheierea de C.F. din 15 decembrie 2009 a Biroul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Timișoara. După această operațiune imobilul de 7.551 mp a fost dezmembrat din nou în 3 parcele fiecare cu suprafețele de: 950 mp care a fost înscrisă în C.F. nou Timișoara (în fapt parcela A1 din cadrul P.I.T.T.), de 950 mp care a fost înscrisă în C.F. nou Timișoara (în fapt parcela A2 din cadrul P.I.T.T.), și 5.651 mp care a fost înscrisă în C.F. nou Timișoara (în fapt parcela cu nr. cadastral, rezultată în urma unificării și dezmembrării din 15 mai 2008), după cum a rezultat din încheierea de C.F. din 12 ianuarie 2010 a Biroul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Timișoara.
După aceste operațiuni, suprafața parcului a crescut de la 107.883 mp la 108.699 mp, iar numărul de parcele de la 25 la 26 în condițiile în care Hotărârea nr. 09/2007 a Consiliului Județean Timiș nu a fost modificată în sensul încadrării parcelei A0 în cadrul P.I.T.T.
Tribunalul Timiș a mai reținut că la data de 24 iunie 2008 Consiliul Județean Timiș în baza Hotărârii Consiliului Județean nr. 9/2007 a organizat licitația/negocierea directă pentru concesiunea pe o perioadă de 49 ani a parcelei denumită generic A0. Pentru această parcelă a depus ofertă o singură societate, respectiv SC C. SRL Timișoara, iar în data de 27 iunie 2008, președintele Consiliului Județean Timiș - A. a semnat Raportul nr. 252/2008 întocmit de Consiliul Județean Timiș, prin Agenția de Dezvoltare Economico - Socială Timiș, prin care s-a aprobat propunerea comisiei de evaluare și selecție oferte de a se aplica procedura de negociere directă pentru concesionarea suprafeței de 816 mp către SC C. SRL Prima instanță a reținut că în acest mod s-a atribuit concesiunea societății și s-a semnat, inclusiv de către președintele Consiliului Județean A., contractul din 01 iulie 2008 pentru parcela de 816 mp cu nr. cadastral, în prezent înscrisă în C.F. Timișoara.
În conformitate cu art. 4 din contract, care se referă la plata redevenței, s-a prevăzut o scutire de la plata redevenței pe o perioadă de 19 luni în perioada 01 iulie 2008 - 01 februarie 2010 în condițiile respectării termenelor și condițiilor asumate prin contract (art. 7 lit. e) și a Anexei nr. VII la contract într-o perioadă de 24 luni, 01 iulie 2008 - 30 iunie 2010. Totodată în contract și Anexa nr. VII s-a prevăzut că dacă concesionarul nu realizează ce și-a asumat prin contract, se obligă la plata retroactivă a redevenței datorate. Prin Anexa nr. VII la contract se prevede calendarul de realizare al investiției asumate׃ Etapa I - perioada de proiectare și obținere avize - 01 iulie 2008 - 28 februarie 2009; Etapa II - perioadă ridicare construcție - 01 martie 2009 - 30 septembrie 2009 și Etapa III - perioadă operaționalizare - 01 octombrie 2009 - 30 iunie 2010, în condițiile în care perioada de exceptare de la plata redevenței era 01 iulie 2008 - 01 februarie 2010. Prețul contractului s-a stabilit la 4,2 euro/mp/an fără T.V.A. (816 mp x 4,2 euro = 3.427,2 euro/an; 3.427,2 euro ׃12 luni = 285,6 euro/lună x 19 luni = 5.426,4 euro/19 luni scutire redevență fără T.V.A.).
La data de 28 august 2008, s-a aprobat de către Consiliul Județean Timiș Hotărârea nr. 72/2008 privind darea în administrare și folosință a activităților și bunurilor Parcului Tehnologic și Industrial Timișoara către Agenția de Dezvoltare Economico - Socială Timiș, în care la art. 1 alin. (2) lit. f) se prevede că activitatea de administrare presupune și "verificarea modului în care agenții economici își respectă obligațiile contractuale și formularea de propuneri corespunzătoare serviciilor din aparatul de specialitate al Consiliului Județean".
S-a mai reținut de tribunal că, în raport cu cele de mai sus, în data de 01 iulie 2010 șeful SMAAE, respectiv martora I., prin adresa din 2010, a informat Consiliul Județean Timiș cu privire la constatările efectuate ca urmare a vizitei pe teren la SC C. SRL, iar în adresă se face referire la faptul că societatea nu a achiziționat noile utilajele datorită faptului că nu s-au efectuat plățile ce făceau obiectul unui proiect de finanțare care era la acea dată declarat eligibil, aspect care nu făcea obiectul contractului de concesiune.
După aproximativ patru săptămâni, respectiv la data de 28 iulie 2010, prin administratorul F., societatea a solicitat Consiliului Județean Timiș prelungirea cu 8 luni a termenului de operaționalizare a contractului (expirat la 30 iunie 2010), motivând imposibilitatea operaționalizării investiției de 250.000 euro asumate prin contractul de concesiune din cauza schimbării legislației privind accesarea de fonduri europene pentru microîntreprinderi și existența unui proiect câștigat pentru accesarea de fonduri europene. S-a reținut în rechizitoriu și în sentința penală că solicitarea s-a formulat, atât după expirarea termenului de scutire de la plata redevenței - 01 februarie 2010, cât și a termenului final până la care investiția trebuia operaționalizată - 30 iunie 2010, devenind astfel aplicabil art. 4 raportat la art. 7 lit. e) din contractul de concesiune din 2008, adică să plătească retroactiv redevența pe o perioadă de 19 luni - 5.426,4 euro/19 luni scutire redevență + T.V.A.
Adresa a fost înregistrată la Consiliul Județean Timiș la data de 28 iulie 2010 cu numărul 9808/2010 și a fost trimisă în baza rezoluției președintelui A. la directorul ADETIM - J., care a distribuit-o către I. - șef SMAAE, cu rezoluția "Rog demarați procedura pt. aprobare act adițional pt. prelungire perioadă operaționalizare".
Prin Raportul nr. 196 din 04 august 2010 înregistrat la Consiliul Județean Timiș cu nr. 10119 din 04 august 2010, Agenția de Dezvoltare Economico - Socială Timiș a solicitat Consiliului Județean Timiș analizarea, avizarea și aprobarea proiectului de hotărâre alăturat privind modificarea prevederilor contractului de concesiune din 2008, prin care să se accepte ca termen final de operaționalizare a investiției data de 28 februarie 2011. De asemenea, s-au modificat și prevederile referitoare la penalități, în sensul că s-a prevăzut că acestea constau doar în plata retroactivă a redevenței doar pentru perioada 01 octombrie 2009-31 decembrie 2009 în cazul în care nu se respectă noul termen de operaționalizare a investiției - 28 februarie 2011.
Tribunalul Timiș a reținut că raportul a fost întocmit de către șef SMAAE - I., a fost însușit de către director Agenția de Dezvoltare Economico - Socială Timiș ,J. și a fost aprobat de către președintele Consiliului Județean Timiș - A. Tot prin actul adițional amintit s-au adus modificări art. 4 din contract, în sensul că s-a introdus după alineatul 4 un nou alineat cu numărul 5, prin care au fost inserate de asemenea prevederi în favoarea SC C. SRL, deși aceste modificări nu au fost solicitate de concesionar, în sensul obligării la plata redevenței doar pe o perioadă de 3 luni în caz de nerespectare a noului termen de operaționalizare a investiției, respectiv 28 februarie 2011 (termenul inițial de operaționalizare 30 iunie 2010).
După aprobarea raportului, la data de 20 septembrie 2010, președintele Consiliului Județean Timiș, inculpatul A., a introdus pe ordinea de zi proiectul de hotărâre de consiliu județean privind modificarea contractului de concesiune încheiat cu SC C. SRL Timișoara, după cum a rezultat din Dispoziția nr. 238/2010, iar la data de 27 septembrie 2010 inculpatul A. a propus spre aprobare proiectul de hotărâre care a fost aprobat cu 31 de voturi pentru și 5 abțineri. Inculpatul A. s-a abținut de la acest vot.
Ca urmare a votului, s-a emis Hotărârea Consiliului Județean nr. 100 din 27 septembrie 2010, care a fost semnată de către președintele Consiliului Județean Timiș - A.. Din procesul verbal de ședință încheiat în data de 27 septembrie 2010, punctul nr. 21 pe ordinea de zi, a rezultat că în cadrul ședinței s-a discutat despre faptul că SC C. SRL, beneficiar al hotărârii, este deținută de persoane care au legătură cu președintele Consiliului Județean Timiș - A., ocazie cu care acesta a precizat că administratorul societății F. este ginerele său. Prin această hotărâre s-a aprobat și draftul actului adițional la contractul de concesiune care urma să fie semnat de reprezentanții celor două părți, respectiv Consiliul Județean Timiș și SC C. SRL.
A doua zi, respectiv în data de 28 septembrie 2010, s-a încheiat actul adițional la contractul din 28 septembrie 2010, unde la poziția președintele Consiliului Județean Timiș a semnat vicepreședintele Consiliului Județean Timiș, M.
La data de 31 octombrie 2011 s-a aprobat de către Consiliul Județean Timiș Hotărârea nr. 142 din 31 octombrie 2011 prin care s-au modificat Anexele nr. 1, nr. 2 și nr. 3 din Hotărârea Consiliului Județean Timiș nr. 9/2007, respectiv procedura privind organizarea și desfășurarea concesionării, caietul de sarcini și contractul cadru. Doar la această dată s-a inclus în cadrul PITT parcela A0 de 816 mp prin completarea Anexei nr. 3 la caietul de sarcini.
S-a mai reținut de către prima instanță că B. a promovat o acțiune în contencios administrativ la Tribunalul Timiș prin care a solicitat anularea actelor administrative încheiate de către A. în calitate de președinte al Consiliului Județean Timiș, iar prin sentința nr. 3720 din 08 octombrie 2014 pronunțată în Dosarul nr. x/59/2013 de către Tribunalul Timiș, rămasă definitivă, s-a constatat nulitatea absolută a contractului de concesiune din 01 iulie 2008, a convenției privind facilitățile oferite concesionarului SC C. SRL, a Raportului nr. 252 din 27 iunie 2008 și a Raportului nr. 196 din 04 august 2010.
Având în vedere probele administrate, Tribunalul Timiș a reținut vinovăția inculpatului A. privind săvârșirea în cauză a infracțiunii de conflict de interese în formă continuată (șase acte materiale - semnarea și aprobarea de către președintele Consiliului Județean Timiș - A. a Raportului nr. 252/2008, semnarea contractului din 01 iulie 2008, aprobarea distribuirii cererii SC C. SRL din data de 27 iulie 2010, semnarea și aprobarea Raportului nr. 196/2010, semnarea și aprobarea Dispoziției nr. 238/2010, privind introducerea pe ordinea de zi a propunerii de aprobare a proiectului de hotărâre privind modificarea contractului de concesiune încheiat cu SC C. SRL Timișoara și semnarea Hotărârii Consiliului Județean Timiș nr. 100/2010), constatând că actele în speță au avut ca urmare obținerea în mod indirect de către asociații SC C. SRL a unui folos patrimonial reprezentat de dreptul de exploatare a parcelei de 816 mp teren aflat în proprietatea privată a Consiliului Județean Timiș. De asemenea un alt folos patrimonial de care au beneficiat în mod indirect asociații SC C. SRL, prin intermediul acestei societăți, a fost și scutirea de la plata redevenței datorate retroactiv ca urmare a neîndeplinirii obligațiilor din contractul de concesiune din anul 2008 de 5.426,4 euro + T.V.A. și care se datora Consiliul Județean Timiș, întrucât solicitarea de prelungire cu 8 luni a termenului de operaționalizare a contractului s-a formulat, atât după expirarea termenului de scutire de la plata redevenței - 01 februarie 2010, cât și a termenului final până la care investiția trebuia operaționalizată - 30 iunie 2010, întrunindu-se condițiile pentru aplicarea art. 4 raportat la art. 7 lit. e) din contractul de din 2008, adică să plătească retroactiv redevența pe o perioadă de 19 luni - 5.426,4 euro/19 luni scutire redevență + T.V.A.. Această sumă trebuia virată în contul consiliului încă de la data de 01 iulie 2010 când a expirat termenul de operaționalizare a investiției fără ca acest lucru să se fi produs și s-a plătit de către societate la data de 06 aprilie 2015.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Timișoara și inculpatul A.
Prin Decizia penală nr. 1412/A din 16 noiembrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, în temeiul art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Timișoara.
În temeiul art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., s-a admis apelul declarat de inculpatul A., s-a desființat sentința penală nr. 231/PI din 03 iunie 2016 pronunțată de Tribunalul Timiș în Dosarul nr. x/30/2015 și rejudecând, în temeiul art. 386 C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatului din infracțiunea de conflict de interese în formă continuată prev. de art. 2531 alin. (1) C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 și art. 5 C. pen. (șase acte materiale) în infracțiunile de: conflict de interese prev. de art. 2531 alin. (1) C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 și art. 5 C. pen. (actele materiale constând în semnarea și aprobarea Raportului nr. 252/2008, semnarea contractului nr. 8641 din 01 iulie 2008 cu SC C. SRL); conflict de interese prev. de art. 2531 alin. (1) C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 5 C. pen. (actul material privind aprobarea distribuirii cererii SC C. SRL nr. 9808 din data de 28 iulie 2010); conflict de interese prev. de art. 2531 alin. (1) C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 5 C. pen. (actul material privind Dispoziția de convocare a Consiliului Județean Timiș nr. 238/2010); conflict de interese în formă continuată prev. de art. 2531 alin. (1) C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 și art. 5 C. pen. (actele materiale constând în aprobarea Raportului nr. 196 din 04 august 2010 și semnarea Hotărârii Consiliului Județean Timiș nr. 100 din 27 septembrie 2010).
În temeiul art. 17 alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) teza a II-a C. proc. pen. și art. 122 alin. (1) lit. d), art. 124 C. pen. din 1969, s-a încetat procesul penal privind săvârșirea de către inculpatul A. a infracțiunii de conflict de interese prev. de art. 2531 alin. (1) C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 și art. 5 C. pen. (actele materiale constând în semnarea și aprobarea Raportului nr. 252 din 27 iunie 2008, semnarea contractului de concesiune din 01 iulie 2008 cu SC C. SRL).
În temeiul art. 17 alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., a fost achitat inculpatul A. pentru săvârșirea infracțiunii de conflict de interese prev. de art. 2531 alin. (1) C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 5 C. pen. (actul material privind aprobarea distribuirii cererii SC C. SRL nr. 9808 din data de 28 iulie 2010).
În temeiul art. 17 alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., a fost achitat inculpatul A. pentru săvârșirea infracțiunii de conflict de interese prev. de art. 2531 alin. (1) C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 5 C. pen. (actul material privind Dispoziția de convocare a Consiliului Județean Timiș nr. 238/2010).
În temeiul art. 2531 alin. (1) C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 și art. 5 C. pen., s-a dispus condamnarea inculpatului A. la pedeapsa de 8 (opt) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conflict de interese în formă continuată (actele materiale constând în aprobarea Raportului nr. 196 din 04 august 2010 și semnarea Hotărârii Consiliului Județean Timiș nr. 100 din 27 septembrie 2010).
În temeiul art. 71 C. pen. din 1969, s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute la art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice), lit. b) (dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat), lit. c) C. pen. (dreptul de a ocupa o funcție publică) C. pen. din 1969, pe durata executării pedepsei principale.
În temeiul art. 81 C. pen. din 1969, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicată inculpatului, iar în temeiul art. 82 C. pen. din 1969, s-a stabilit un termen de încercare de 2 (doi) ani și 8 (opt) luni de la data pronunțării prezentei decizii.
S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. din 1969 privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen. din 1969, s-a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale.
S-au menținut în rest dispozițiile sentinței penale apelate.
Pentru a pronunța această soluție, Curtea a reținut, cu privire la situația de fapt și vinovăția inculpatului, următoarele aspecte:
Preparator, s-a constatat că acuzarea vizează săvârșirea de către inculpatul A. a următoarelor acte materiale: a semnat și aprobat Raportul nr. 252/2008, a semnat contractul din 01 iulie 2008; a semnat și aprobat distribuirea cererii formulate de SC C. SRL din data de 27 iulie 2010; a semnat și aprobat Raportul nr. 196/2010; a semnat și aprobat Dispoziția nr. 238/2010 cumulat cu propunerea spre aprobare a proiectului de hotărâre privind modificarea contractului de concesiune încheiat cu SC C. SRL; a semnat Hotărârea Consiliului Județean Timiș nr. 100/2010. Curtea de apel a mai constatat că cele șase acte materiale imputate inculpatului sunt plasate în timp după cum urmează: în anul 2008 - semnarea și aprobarea Raportului nr. 252/2008, semnarea contractului din 01 iulie 2008; respectiv în anul 2010 - semnarea și aprobarea distribuirii cererii formulate de SC C. SRL din data de 27 iulie 2010, semnarea și aprobarea Raportului nr. 196/2010, semnarea și aprobarea Dispoziției nr. 238/2010, semnarea Hotărârii Consiliului Județean Timiș nr. 100/2010; primele vizează încheierea contractului de concesiune, celelalte modificarea acestuia.
Raportat la perioada de timp dintre cele două categorii de acte materiale (doi ani), s-a apreciat că susținerile apărării inculpatului A. în sensul inexistenței unei rezoluții infracționale unice sunt întemeiate.
Astfel, deși toate actele/acțiunile vizează aceeași finalitate, asigurarea pentru SC C. SRL a dreptului de exploatare asupra unei parcele de teren din cadrul Parcului Tehnologic și Industrial Timișoara, instanța de apel a constatat că necesitatea prelungirii perioadei de operaționalizare a investiției, survenită în anul 2010, nu a fost previzibilă la momentul încheierii contractului de concesiune. Această concluzie este mai mult decât evidentă în condițiile în care dacă s-ar fi putut aprecia că nu se va respecta termenul de operaționalizare, nici un agent economic nu și-ar fi asumat o obligație susceptibilă de a atrage plata unor sume de bani cu titlu de penalizare. Mai mult, trebuie observat motivul invocat de SC C. SRL în nerespectarea termenului de operaționalizare, menționat și în adresa din 2010 întocmită de martora I., șef SMAAE, respectiv că imposibilitatea operaționalizării investiției asumate prin contractul de concesiune ar fi urmare a modificării legislației privind accesarea de fonduri europene pentru microîntreprinderi, deși deținea un proiect declarat eligibil. Astfel, chiar și în condițiile în care se acceptă că inculpatul A. încă din anul 2008 a luat rezoluția de a nu se abține în ce privește actele și deciziile ce vizau interesele SC C. SRL, nu se poate susține că aceasta ar fi fost una suficient de caracterizată încât să acopere și acte semnate la doi ani distanță, acte determinate de împrejurări pe care nu putea să le prevadă.
Prin urmare, s-a apreciat că actele materiale săvârșite în anul 2008 (semnarea și aprobarea Raportului nr. 252/2008, semnarea contractului din 01 iulie 2008) realizează elementele constitutive ale unei infracțiuni distincte față de cele din anul 2010.
Efectuând propria analiză asupra acuzațiilor aduse inculpatului A. vizând semnarea și aprobarea Raportului nr. 252/2008, urmată de semnarea contractului din 01 iulie 2008 cu SC C. SRL, curtea a constatat că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de conflict de interese prevăzută de art. 2531 C. pen. din 1969 întrucât datorită celor două acte menționate s-a obținut un folos patrimonial pentru asociații acestei societăți (soția inculpatului - D., fiica inculpatului - E. și ginerele acestuia - F.), constând în dreptul de exploatare asupra parcelei de 816 mp teren, situată în cadrul Parcului Tehnologic și Industrial Timișoara, însă se impune încetarea procesului penal datorită împlinirii termenului de prescripție a răspunderii penale.
Față de considerentele anterior expuse, după schimbarea încadrării juridice prin reținerea celor două fapte analizate mai sus ca o infracțiune distinctă de conflict de interese prev. de art. 2531 alin. (1) C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 și art. 5 C. pen., s-a dispus, în temeiul art. 17 alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) teza a II-a C. proc. pen. și art. 122 alin. (1) lit. d), art. 124 C. pen. din 1969, încetarea procesului penal privind actele materiale constând în semnarea și aprobarea Raportului nr. 252 din 27 iunie 2008, semnarea contractului de concesiune din 01 iulie 2008 cu SC C. SRL.
Efectuând propria analiză asupra acuzaților aduse inculpatului A. vizând semnarea și aprobarea distribuirii cererii formulată de SC C. SRL din data de 27 iulie 2010, semnarea și aprobarea Raportului nr. 196/2010, semnarea și aprobarea Dispoziției nr. 238/2010, semnarea Hotărârii Consiliului Județean Timiș nr. 100/2010, curtea a avut în vedere, pe de o parte, împrejurarea că fiecare act material care intră în conținutul infracțiunii continuate trebuie să îndeplinească elementele constitutive ale acesteia, iar, pe de altă parte, faptul că una dintre condițiile laturii obiective a infracțiunii de conflict de interese constă în aceea că prin îndeplinirea actului să se realizeze direct sau indirect un folos material (patrimonial). Astfel, a analizat fiecare act material în parte pentru a se verifica efectele ce decurg din acesta.
Cu privire la acuzația vizând semnarea și aprobarea distribuirii cererii formulată de SC C. SRL în data de 27 iulie 2010, înregistrată sub nr. 9808 din data de 28 iulie 2010, instanța de apel a constatat că aceasta a constat în rezoluția cu mențiune ”dl. x” scrisă și semnată de inculpat. Această mențiune nu este în sine producătoare de consecințe juridice, ci reprezintă doar trimiterea cererii către departamentul/persoana abilitată (directorul Agenției de Dezvoltare Economico - Socială Timiș) să declanșeze procedura de soluționare favorabilă sau nefavorabilă a solicitării.
Nu aceeași este situația în cazul Raportului privind propunerea de modificare a prevederilor contractului de concesiune din 04 august 2010, prin care Agenția de Dezvoltare Economico - Socială Timiș a solicitat Consiliului Județean Timiș analizarea, avizarea și aprobarea proiectului de hotărâre alăturat, cu privire la modificarea contractului de concesiune din 2008, prin care să se accepte ca termen final de operaționalizare a investiției data de 28 februarie 2011; precum și modificarea prevederilor referitoare la penalități, în sensul că acestea să constea în plata retroactivă a redevenței doar pentru perioada 01 octombrie 2009 - 31 decembrie 2009, în cazul în care nu se respectă noul termen de operaționalizare. Raportul a fost aprobat de către inculpatul A., în calitate de președinte al Consiliului Județean Timiș, condiție fără de care nu putea fi supus dezbaterii și votului consilierilor județeni. Curtea a constatat că raportul în discuție conține toate elementele ce se regăsesc ulterior în actul adițional al contractului de concesiune încheiat cu SC C. SRL, că acesta a constituit obiectul votului consilierilor județeni, presupune analiza efectuată de agenția de specialitate atât din punct de vedere al legalității, cât și al oportunității. În aceste condiții, raportul în speță, chiar dacă a fost supus votului în ședința Consiliului Județean Timiș, a condus la obținerea unor avantaje patrimoniale pentru SC C. SRL. La acest punct, apare ca relevantă în cauză și împrejurarea că raportul vizează exclusiv SC C. SRL, nu și alți agenți economici, fiind întocmit în vederea adoptării de către Consiliul Județean Timiș a unei hotărâri în beneficiul societății menționate; precum și faptul că propunerea de prelungire a perioadei de operaționalizare apare după expirarea perioadei inițial convenită și a perioadei de exceptare de la plata redevenței.
Referitor la Dispoziția de convocare a Consiliului Județean Timiș nr. 238/2010, curtea a constatat că această dispoziție nu a vizat doar propunerea spre aprobare a proiectului de hotărâre privind actul adițional al contractului de concesiune încheiat cu SC C. SRL, ci ordinea de zi includea mult mai multe probleme aflate în dezbatere. Mai mult, simpla convocare a ședinței consiliului județean, deși a constituit cadrul dezbaterii și aprobării actului de modificare a contractului în speță, nu este în sine producătoare de consecințe juridice de natură patrimonială pentru vreo societate comercială, nefiind nici măcar un act pregătitor.
Cu privire la semnarea de către inculpatul A. a Hotărârii Consiliului Județean Timiș nr. 100 din 27 septembrie 2010, instanța de apel a constatat că această hotărâre vizează, de asemenea, doar SC C. SRL și aprobă și draftul actului adițional al contractului de concesiune ce urma să fie semnat de reprezentanții celor două părți, semnare ce a avut loc a doua zi (act adițional nr. 12504 din 28 septembrie 2010) fiind doar o formalitate. Așa cum a reținut și instanța de contencios administrativ (sentința civilă nr. 40 din 18 ianuarie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/59/2011), semnarea de către inculpat a hotărârii sus menționate implică însușirea de către acesta a conținutului său, respectiv a rezultatului deliberării, dovedind participarea sa la formarea voinței juridice a consiliului județean. Apărarea inculpatului în sensul că semnarea hotărârii este urmare a faptului că a condus ședința Consiliului Județean Timiș din data de 27 septembrie 2010 nu a fost însușită de instanța de apel în condițiile în care acesta nu numai că putea, dar și avea obligația de a desemna unul dintre vicepreședinți cu exercitarea acestei atribuții în dezbaterea problemei ce a condus la conflictul de interese (art. 107 alin. (2) din Legea nr. 215/2001 coroborat cu art. 77 din Legea nr. 393/2004).
Un alt aspect relevant în cauză constă în aceea că, deși dispozițiile art. 77 alin. (1) - (3) din Legea nr. 393/2004 stabilesc pentru consilierii județeni obligația de a anunța la începutul dezbaterilor despre existența unui interes personal (”Consilierii județeni și consilierii locali nu pot lua parte la deliberarea și adoptarea de hotărâri dacă au un interes personal în problema supusă dezbaterii. În situațiile prevăzute la alin. (1), consilierii locali și consilierii județeni sunt obligați să anunțe, la începutul dezbaterilor, interesul personal pe care îl au în problema respectivă. Anunțarea interesului personal și abținerea de la vot se consemnează în mod obligatoriu în procesul-verbal al ședinței.”), inculpatul nu a făcut acest lucru din proprie inițiativă, ci urmare a insistențelor și interpelărilor unuia dintre consilieri pentru a se clarifica situația. Astfel, inculpatul a fost nevoit să recunoască o împrejurare care devenise oricum publică (prin articole de presă, cum însuși acesta a confirmat în declarația dată în apel) și să se abțină de la vot. Acest aspect este relevant la individualizarea sancțiunii, la evaluarea gravității faptelor. Mai mult, modul de derulare a dezbaterilor în cadrul ședinței Consiliului Județean Timiș din 27 septembrie 2010, consemnate în procesul-verbal al ședinței, denotă și faptul că inculpatul nu a informat despre situația de conflict de interese nici la momentul întocmirii raportului privind propunerea de modificare a prevederilor contractului de concesiune nr. 196/04 august 2010, nici la avizarea sa favorabilă; iar în ședința din 27 septembrie 2010 a încercat obținerea rapidă a votului favorabil pentru SC C. SRL, fără dezbateri suplimentare. Astfel, conform procesului-verbal al ședinței (filele 194-195, vol. II dosar up), dezbaterile s-au derulat după cum urmează: „Domnul președinte A.: Proiectul a fost avizat favorabil de Comisia economică și Comisia de urbanism. Dacă sunt discuții? Domnul consilier județean L.: În comisia economică acest proiect a fost avizat favorabil în conformitate cu strategia pe care o avem, și anume aceea de a menține firmele în PITT și de acorda facilități care se pot da conform contractului. Din păcate, la momentul respectiv nu am avut informația, întrucât am aflat din presă și de aceea trebuie să pun o întrebare domnului K. - secretar al județului Timiș. Având în vedere că în firma respectivă sunt persoane care au o legătură directă cu domnul președinte al consiliului județean aș vrea să vă întreb dacă prin semnarea acestui proiect de hotărâre și a contractului între firma respectivă și consiliul județean există în grad de incompatibilitate? Am pus această întrebare pentru că în presă așa s-a sugerat și de vreme ce situația este publică suntem datori să o lămurim, astfel încât să nu fim în ilegalitate. Încă o dată vă repet că decizia Comisiei economice a fost luată fără să știe aceste informații dacă știam adresam în cadrul comisiei această întrebare domnului secretar. Domnul K. - secretar al județului Timiș: Nu pot da un răspuns pentru că nu cunosc problema. Am nevoie de timp să studiez problema, să știu cine este domnul Andreescu și am să vă comunic dacă este sau nu în incompatibilitate. Domnul președinte A.: Este ginerele meu. Domnul K. - secretar al județului Timiș: La prima vedere nu există stare de incompatibilitate dar am să studiez problema și am să vă comunic dacă este sau nu în incompatibilitate. Domnul președinte A.: Mai sunt și alte discuții? Domnul consilier județean L.: Tot eu aș vrea să vă întreb domnule secretar dacă putem aproba acum proiectul de hotărâre sau îl aprobăm după ce primim răspunsul dumneavoastră. (…)”.
Față de aspectele anterior analizate, curtea a constatat că în privința actelor materiale constând în semnarea și aprobarea distribuirii cererii formulată de SC C. SRL în data de 27 iulie 2010, înregistrată sub nr. 9808 din data de 28 iulie 2010, precum și în semnarea și aprobarea Dispoziției de convocare a Consiliului Județean Timiș nr. 238/2010, nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de conflict de interese prev. de art. 2531 C. pen. din 1969 întrucât nu reprezintă acte prin care s-a obținut un folos pentru SC C. SRL. În aceste condiții, se impune schimbarea încadrării juridice a faptelor în sensul extragerii și a acestor acte materiale din conținutul infracțiunii continuate pentru a se dispune soluția de achitare în temeiul art. 17 alin. (2) raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen.
Pe de altă parte, faptele inculpatului A. constând în semnarea și aprobarea Raportului nr. 196 din 04 august 2010 emis de Agenția de Dezvoltare Economico - Socială Timiș, precum și în semnarea Hotărârii Consiliului Județean Timiș nr. 100 din 27 septembrie 2010, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de conflict de interese prev. de art. 2531 C. pen. din 1969 întrucât reprezintă acte care au condus la obținerea unui folos patrimonial de care au beneficiat indirect asociații S.C. „Ornella Design”, respectiv menținerea dreptului de exploatare a parcelei de 816 mp teren aflat în proprietatea privată a Consiliului Județean Timiș și scutirea de la plata redevenței datorate retroactiv ca urmare a neîndeplinirii obligațiilor din contractul de concesiune.
Împotriva Deciziei penale nr. 1412/A din 16 noiembrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, a declarat recurs în casație inculpatul A.
Prin cererea de recurs în casație s-a invocat incidența cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., respectiv inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală.
Astfel, prin cererea de recurs în casație formulată, inculpatul a arătat, în esență, că soluția instanței de apel este nelegală deoarece a dispus condamnarea sa pentru fapte care nu sunt prevăzute de legea penală.
Recurentul inculpat a menționat că, în forma continuată a primei infracțiuni de conflict de interese, comise în anul 2008, pentru care s-a încetat procesul penal, răspunderea penală fiind prescrisă, s-a reținut, ca act material al infracțiunii, o faptă care nu este prevăzută de legea penală, actele materiale ce intră în alcătuirea formei continuate a infracțiunii de conflicte de interese fiind reprezentate de Raportul nr. 252 din 27 iunie 2008 (al comisiei de evaluare și selecție oferte) și Contractul de concesiune din 01 iulie 2008 semnat de către acesta, apreciind, totodată, că este vorba de un singur act de executare, respectiv de contractul de concesiune, act care a generat conflictul de interese.
În opinia recurentului inculpat, Raportul nr. 252/2008 nu este decât un act pregătitor, posibil în cazul infracțiunii de conflict de interese, dar care nu se pedepsește, deoarece el însuși nu produce nici un efect juridic, Or, potrivit Codului penal, fiecare act material ce intră în forma continuată a infracțiunii trebuie să îndeplinească cerințele prevăzute de lege pentru acea infracțiune, trebuie să constituie o infracțiune de sine stătătoare, ceea ce nu este cazul în speță.
Acest motiv nu a mai fost susținut cu ocazia dezbaterilor, așa încât Înalta Curte nu îl va mai analiza, în condițiile în care nici critica invocată nu se circumscrie cazului de casare invocat, dat fiind că pentru această infracțiune s-a dispus încetarea procesului penal și nu o soluție de condamnare.
În ceea ce privește infracțiunea de conflict de interese pentru care a fost condamnat, recurentul inculpat a arătat că aceasta este reprezentată de două acte materiale comise în anul 2010, respectiv Raportul nr. 196 din 04 august 2010 și Hotărârea Consiliului Județean Timiș nr. 100 din 27 septembrie 2010, cu privire la care sunt de observat următoarele aspecte, respectiv primul act material, Raportul nr. 196/2010, acesta este un act pregătitor, neavând caracterul unui act de executare infracțională, iar rezoluția scrisă de către inculpat pe acest raport „Aprob prezentarea în comisiile de specialitate" nu constituie, în sine, un act material producător de consecințe juridice, ci reprezintă doar trimiterea acestui raport către comisiile de specialitate.
Față de această realitate, în opinia recurentului inculpat, în mod total nejustificat, instanța de apel, ignorând conținutul rezoluției scrise de acesta pe acest raport, cu scopul de a-l califica act de executare infracțională, a reținut că, prin această rezoluție, ar fi aprobat raportul în cauză, ceea ce este fals.
Referitor la cel de-al doilea act material, recurentul inculpat a subliniat că a fost trimis în judecată pentru semnarea Hotărârea Consiliului Județean Timiș nr. 100 din 27 septembrie 2010.
Cu privire la semnarea acestei hotărâri, instanța de apel a reținut faptul că aceasta implică însușirea de către inculpat a conținutului hotărârii susmenționate, respectiv a rezultatului deliberării, dovedind participarea acestuia la formarea voinței juridice a Consiliului Județean.
Recurentul inculpat a apreciat ca fiind nelegală interpretarea dată de instanța de apel faptului semnării de către acesta a Hotărârii Consiliului Județean Timiș în discuție deoarece, pe de o parte, potrivit art. 97 alin. (3) din Legea nr. 215/2001, cu modificările și completările ulterioare, președintele consiliului județean are obligația de a semna toate hotărârile de consiliu adoptate în ședințele la care participă, iar pe de altă parte, voința juridică a consiliului județean s-a materializat prin vot, la care el nu a participat, abținându-se.
De asemenea, s-a mai arătat că, în mod greșit, în susținerea punctului său de vedere, instanța a invocat prevederile art. 77 alin. (1) - (3) din Legea nr. 393/2004 care stabilesc pentru consilierii județeni obligația de a anunța la începutul dezbaterilor despre existența unui interes personal, câtă vreme acest aspect nu face obiectul judecății, recurentul inculpat fiind trimis în judecată pentru că a semnat, în calitate de președinte al Consiliului Județean, Hotărârea nr. 100/2010, or, potrivit art. 371 C. proc. pen. „judecata se mărginește la faptele și la persoanele arătate în actul de sesizare a instanței".
Chiar admițând starea de fapt reținută de instanța de apel, stare de fapt care excede obiectului trimiterii în judecată, infracțiunea de conflict de interese s-ar fi consumat doar dacă ar fi participat la deliberare, fapt care nu s-a întâmplat, în cadrul ședinței fiind interpelat de către unul dintre consilieri despre apartenența firmei vizată de hotărârea de consiliu, acesta precizând că aparține familiei sale.
Prin urmare, a apreciat că s-ar putea discuta despre o tentativă care este o formă posibilă a infracțiunii de conflict de interese, dar asemănător celorlalte infracțiuni de serviciu, legiuitorul nu a incriminat-o.
Prin încheierea din data de 19 mai 2017, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis în principiu, cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 1412/A din 16 noiembrie 2016 Curtea de Apel Timișoara, secția penală, și a trimis cauza completului 10, în compunere de 3 judecători.
Pentru a se pronunța în acest sens, Înalta Curte a constatat că motivele expuse de către recurent se circumscriu cazului de recurs în casație invocat, respectiv art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., iar cererea de recurs în casație îndeplinește condițiile de formă prevăzute de art. 434 - 438 C. proc. pen.
Examinând recursul în casație formulat de inculpatul A., prin prisma motivelor expuse și susținute cu ocazia dezbaterilor, Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că este nefondat.
Preliminar, examinării fondului prezentei cauze, Înalta Curte notează că potrivit C. proc. pen., recursul în casație este o cale extraordinară de atac prin care se atacă hotărâri definitive, care au intrat în autoritatea lucrului judecat și care poate fi exercitată doar în cazuri anume prevăzute de lege și numai pentru motive de nelegalitate. Astfel, potrivit art. 433 C. proc. pen., scopul acestei căi de atac este judecarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, iar conform art. 447 din același cod, pe calea recursului în casație instanța verifică exclusiv legalitatea hotărârii atacate. Drept urmare, orice chestiune de fapt analizată de instanța de fond, respectiv de apel, intră în puterea lucrului judecat și excede cenzurii instanței învestită cu judecarea recursului în casație.
În același sens, se constată că fiind reglementat ca o cale extraordinară de atac ce trebuie să asigure echilibrul între principiul legalității și principiul respectării autorității de lucru judecat, recursul în casație vizează numai legalitatea anumitor hotărâri definitive indicate de lege și numai anumite motive expres și limitativ prevăzute, fără ca pe calea recursului în casație să se poată invoca și, corespunzător, Înalta Curte de Casație și Justiție să poată analiza, orice nelegalitate a hotărârilor, ci numai pe acelea pe care legiuitorul le-a prevăzut în mod expres.
Instanța de casație nu judecă procesul propriu - zis, respectiv litigiul care are ca temei juridic cauza penală, ci judecă exclusiv dacă din punct de vedere al dreptului hotărârea atacată este corespunzătoare.
Aceste considerații sunt aplicabile și cazului de casare prev. de art. 438 pct. 7 C. proc. pen., conform căruia hotărârile sunt supuse casării dacă „inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală”.
Acest caz de casare vizează acele situații în care nu se realizează o corespondență deplină între fapta săvârșită și configurarea legală a tipului respectiv de infracțiune, fie datorită împrejurării că fapta pentru care s-a dispus condamnarea definitivă a inculpatului nu întrunește elementele de tipicitate prevăzute de norma de incriminare, fie datorită dezincriminării faptei (indiferent dacă vizează reglementarea în ansamblul său sau modificarea unor elemente ale conținutului constitutiv).
Analizând motivele de recurs, se constată că inculpatul susține, în esență, că actele materiale ce compun infracțiunea continuată de conflict de interese pentru care s-a dispus condamnarea sa nu sunt prevăzute de legea penală. În acest sens, a arătat că Raportul nr. 196 din 04 august 2010 nu are caracterul unui act de executare infracțională, ci este un act pregătitor, iar în cazul Hotărârii Consiliului Județean nr. 100 din 27 septembrie 2010, infracțiunea s-ar fi consumat doar dacă ar fi participat la deliberare, ceea ce nu s-a întâmplat, aceasta rămânând în faza tentativei, ambele forme ale infracțiunii nefiind incriminate de legiuitor în cazul conflictului de interese.
De asemenea, s-a contestat situația de fapt reținută de instanța de apel privind aprobarea Raportului nr. 196 din 04 august 2010 de către inculpat, susținându-se caracterul fals al acestei considerații, semnificația rezoluției scrisă de inculpat pe raport reprezentând doar trimiterea acestuia către comisiile de specialitate.
Totodată, s-a mai criticat interpretarea dată de instanța de apel semnării de către inculpat a Hotărârii Consiliului Județean nr. 100 din 27 septembrie 2010, în condițiile în care, potrivit legii, în calitatea sa de președinte avea obligația semnării hotărârilor de consiliu adoptate în ședințele la care a participat, iar obligația de anunța la începutul dezbaterilor despre existența unui interes personal le incumba doar consilierilor, aspecte reținute în motivarea deciziei care exced, însă, în opinia recurentului inculpat, obiectului acuzațiilor ce i-au fost aduse prin actul de sesizare al instanței.
În raport de argumentele invocate în susținerea motivului de recurs, Înalta Curte constată că acestea vizează, în esență, critici aduse situației de fapt reținute în cauză de către instanța de apel și modalității de interpretare a probatoriului care a condus la stabilirea vinovăției inculpatului pentru infracțiunea pentru care s-a dispus condamnarea acestuia.
În consecință, motivul de recurs în casație invocat este nefondat, în condițiile în care criticile recurentului vizează, de fapt, netemeinicia deciziei penale, critici care exced obiectului verificării în cadrul recursului în casație.
Scopul recursului în casație constă în verificarea legalității hotărârii pronunțate de instanța de apel, Înalta Curte verificând doar în ce măsură faptele descrise în hotărârea definitivă sunt sau nu prevăzute de legea penală. Rediscutarea probatoriului care a condus la stabilirea situației de fapt și a vinovăției inculpatului excede limitelor recursului în casație.
De aceea, Înalta Curte nu va proceda la judecarea procesului propriu zis, judecând exclusiv dacă, din punctul de vedere al dreptului, hotărârea atacată este conformă cu regulile de drept. Recursul în casație este o cale extraordinară de atac de reformare numai sub aspect legal, de drept și nu faptic, excluzând rejudecarea pentru a treia oară a unei cauze în parametrii în care a avut loc judecata în fond și în apel. În consecință, starea de fapt reținută în cauză și concordanța acesteia cu probele administrate nu mai pot constitui motive de cenzură din partea instanței supreme. Cazul de casare prev. la pct. 7 al art. 438 C. proc. pen. este incident atunci când împrejurarea neprevederii în legea penală rezultă din hotărârea atacată, respectiv din descrierea faptei de către instanța de apel, Înalta Curte neputând să stabilească faptele sub aspectul laturii obiective.
Astfel, Înalta Curte constată că, în cauză, s-a stabilit, cu titlu definitiv, de către instanța de apel, că inculpatul A. a semnat și aprobat Raportul nr. 196 din 04 august 2010 emis de Agenția de Dezvoltare Economico - Socială Timiș, respectiv a semnat Hotărârea Consiliului Județean Timiș nr. 100 din 27 septembrie 2010.
Potrivit art. 2531 C. pen. anterior, constituie infracțiunea de conflict de interese fapta funcționarului public care, în exercițiul atribuțiilor de serviciu, îndeplinește un act ori participă la luarea unei decizii prin care s-a realizat, direct sau indirect, un folos material pentru sine, soțul său, o rudă ori un afin până la gradul II inclusiv, sau pentru o altă persoană cu care s-a aflat în raporturi comerciale ori de muncă în ultimii 5 ani sau din partea căreia a beneficiat ori beneficiază de servicii sau foloase de orice natură.
Sub aspectul laturii obiective, infracțiunea de conflict de interese presupune acțiunea de îndeplinire a unui act ori de participare la luarea unei decizii, prin care s-a realizat, direct sau indirect, un folos material, în vechea reglementare și, respectiv, un folos patrimonial, în actuala reglementare.
Prin îndeplinirea unui act se înțelege efectuarea oricărui act ce face parte din îndatoririle de serviciu ale subiectului activ, indiferent dacă este vorba de întocmirea unui înscris sau de realizarea unei acțiuni la care acesta este ținut în virtutea atribuțiilor sale, pentru incidența textului analizat este suficient ca autorul să acționeze conform atribuțiilor de serviciu.
Pentru existența infracțiunii este necesară o situație premisă constând în aceea că funcționarul public are competența îndeplinirii actului sau a participării la luarea respectivei decizii, tipicitatea infracțiunii de conflict de interese fiind îndeplinită dacă fapta funcționarului a fost comisă în exercitarea atribuțiilor de serviciu.
De asemenea, actul îndeplinit a determinat, în mod concret, obținerea unui folos material pentru beneficiarii menționați în textul incriminatoriu.
Prin „folos material” se înțelege orice fel de avantaj patrimonial. Norma de incriminare nu cere ca folosul să fie unul injust, ci numai ca acesta să fi fost efectiv obținut printr-o procedură favorizantă.
Față de cele arătate și în raport de situația de fapt reținută de instanța de apel, Înalta Curte apreciază că fapta pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului A. întrunește elementele de tipicitate prevăzute de norma de incriminare a art. 2531 din C. pen. anterior (infracțiune ce are corespondent în prevederile art. 301 C. pen. în vigoare).
Actele materiale reținute în sarcina inculpatului A., respectiv, semnarea și aprobarea Raportului nr. 196 din 04 august 2010 emis de Agenția de Dezvoltare Economico - Socială Timiș și semnarea Hotărârii Consiliului Județean Timiș nr. 100 din 27 septembrie 2010, acte pe care acesta le-a îndeplinit în exercitarea atribuțiilor de serviciu, au condus la obținerea unui folos patrimonial de care au beneficiat indirect rudele sale, asociații SC C. SRL, astfel că fapta recurentului este prevăzută de legea penală.
În consecință, se constată că susținerile recurentului inculpat nu se circumscriu cazului de casare invocat.
Având în vedere considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 1412/A din 16 noiembrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală în Dosarul nr. x/30/2015.
În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Conform art. 275 alin. 6 C. proc. pen., onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu în cuantum de 65 lei se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul în casație declarat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 1412/A din 16 noiembrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală, în Dosarul nr. x/30/2015.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, în cuantum de 65 lei, se plătește din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 30 iunie 2017.