Decizia nr. 1781/2016
Asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, sub nr. x/64/2016 la data de 11 iulie 2016 (urmare a declinării de competență dispusă prin decizia nr. 838/Ap din 08 iunie 2016 de către Curtea de Apel Brașov, secția civilă, în considerarea cazului de revizuire întemeiat pe dispozițiile art. 509 pct. 8 C. proc. civ.) astfel cum a fost precizată la data de 06 iunie 2016 revizuentul A. a solicitat,. în contradictoriu cu intimatul Spitalul de Psihiatrie și Neurologie Brașov, în temeiul dispozițiilor art. 509 pct. 5 și 8 C. proc. civ., anularea deciziei nr. 446/Ap din 21 martie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția civilă, în Dosar nr. x/62/2015, ca fiind contradictorie cu decizia nr. 1486/Ap din 09 noiembrie 2015 pronunțată în Dosar nr. x/62/2015 de către aceeași instanță.
În motivare, revizuentul a arătat că prin decizia nr. 446/Ap din 21 martie 2016 a fost respinsă, în mod nelegal, cererea de anulare a dispoziției de desfacere disciplinară a contractului de muncă nr. 108 din 10 martie 2015 emisă de către angajatorul intimat, instanța de judecată analizând cauza numai din perspectiva argumentelor și apărărilor formulate de către acesta, procedând la interpretarea și aplicarea dispozițiilor C. muncii exclusiv în favoarea intimatului.
Revizuentul a mai arătat că instanțele anterioare nu au analizat termenele și motivele ce au determinat desfacerea disciplinară a contractului de muncă, măsură abuzivă luată de către intimat, în lipsa vreunui prejudiciu sau a unei situații care să justifice o atare sancțiune.
Revizuentul face ample referiri și la litigiile în cadrul cărora au fost contestate în instanță alte două dispoziții ale angajatorului, respectiv dispoziția nr. 238 din 09 august 2013 de punere în executare a organigramei, statului de funcționare și regulamentului de organizare și funcționare a intimatului pe anul 2013 prin care revizuentul a fost reîncadrat, anulată prin decizia nr. 766/Ap din 3 noiembrie 2014 a Curții de Apel Brașov, precum și dispoziția nr. 831 din 29 decembrie 2014 emisă de către intimat în executarea acestei hotărâri judecătorești, anulată în parte prin decizia nr. 1486/Ap din 09 noiembrie 2015 a aceleiași instanțe.
De asemenea, reiterează, în prezenta cale extraordinară de atac, critici de fond privind nelegalitatea celor trei dispoziții emise de angajator mai sus menționate. În contextul arătat, revizuentul concluzionează că decizia nr. 446/Ap din 21 martie 2016 este potrivnică deciziilor nr. 1486/2015 și nr. 766/2014.
Prin precizarea formulată Ia data de 6 iunie 2016, revizuentul arată că prima hotărâre prin care se încalcă autoritatea de lucru judecat o reprezintă decizia nr. 1486/2015.
Analizând cauza, Înalta Curte constată următoarele:
Potrivit art. 509 alin. (1) pct. 8 noul C. proc. civ., revizuirea este posibilă „dacă există hotărâri potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri”.
Cazul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 noul C. proc. civ. are în vedere situația în care, prin cea de-a doua hotărâre, se încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri, pronunțată în una și aceeași pricină, între aceleași persoane și având aceeași calitate, aspect ce semnifică faptul că revizuirea pentru contrarietate de hotărâri reprezintă „constatarea cu întârziere a autorității lucrului judecat”.
Revizuirea întemeiată pe textul legal anterior menționat presupune întrunirea cumulativă a următoarelor condiții: existența unor hotărâri judecătorești definitive, hotărârile judecătorești în cauză să fie potrivnice și să existe tripla identitate de părți, obiect și cauză între litigiile finalizate prin hotărârile pretins contrare. În acest sens, tripla identitate, condiție de admisibilitate a cererii de revizuire, trebuie analizată în raport cu dispozițiile art. 431 alin. (1) noul C. proc. civ., conform cămia „nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeași calitate, în temeiul aceleiași cauze și pentru același obiect”.
Revizuentul pretinde că decizia nr. 466/Ap din 21 martie 2016 pronunțată de Curtea de Ape! Brașov, secția civilă, în Dosar nr. x/62/2015 (prin care s-a respins apelul acestuia împotriva soluției de respingere a contestației împotriva deciziei de concediere disciplinară nr. 108 din 10 martie 2015 emisă de pârât) este contradictorie și încalcă autoritatea de lucru judecat a deciziei nr. 1486/Ap din 09 noiembrie 2015 pronunțată de aceeași instanță în Dosar nr. x/62/2015 (prin care s-a anulat în parte dispoziția nr. 831 din 29 decembrie 2014 emisă de către intimat în executarea deciziei nr. 766/Ap din 3 noiembrie 2014 a Curții de Apel Brașov, în privința drepturilor salariale, fiind menținută dispoziția referitoare la funcția deținută potrivit hotărârii judecătorești).
Contrarietatea susținută de către revizuent ar consta în faptul că nu a fost sancționat disciplinar raportat la calitatea și funcția deținute potrivit deciziei nr. 831/2014, ci raportat la atribuțiile avute în calitatea anterioară.
Înalta Curte reține că deciziile a căror contrarietate se invocă au fost date în pricini diferite, astfel încât nu se poate reține că a fost încălcată autoritatea de lucru judecat a unei hotărâri prin pronunțarea celei de-a doua.
Astfel, prin decizia nr. 1486/Ap din 09 noiembrie 2015 pronunțată în Dosar nr. x/62/2015, prin efectul admiterii apelului declarat de reclamant împotriva hotărârii de primă instanță, a fost anulată, numai în privința drepturilor salariale, dispoziția nr. 831 din 29 decembrie 2014 emisă de către Spitalul de Psihiatrie și Neurologie Brașov, prin care s-au pus în executare dispozițiile unei hotărâri judecătorești pronunțate anterior, de anulare a unei decizii a angajatorului de reîncadrare, decizia nr. 238 din 09 august 2013, fiind menținută dispoziția referitoare la funcția ocupată de angajat.
Prin dispoziția nr. 108 din 10 martie 2015 contestată în cadrul Dosarului nr. x/62/2015 în care s-a pronunțat decizia nr. 466/Ap din 21 martie 2016, revizuentui a fost sancționat disciplinar prin desfacerea contractului individual de muncă, reținându-se că acesta a absentat nemotivat de la serviciu mai mult de 5 zile lucrătoare consecutive, și anume în perioada 29 decembrie 2014-08 ianuarie 2015.
Față de cele arătate, rezultă în mod evident că nu este îndeplinită condiția triplei identități prevăzută de lege pentru a exista contrarietate de hotărâri, respectiv obiectul și cauza litigiilor sunt distincte, prin raportare atât la natura juridică diferită a dispozițiilor de reîncadrare/de concediere emise de către angajator, ce au constituit obiect al litigiilor, cât și la consecințele pe care aceste acte le implică în ceea ce privește persoana angajatului.
Ca atare, nu poate fi reținută în cauză incidența dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 noul C. proc. civ. întrucât nu există identitate de elemente între judecăți, astfel încât sâ se pună problema nesocotirii autorității de lucru judecat.
Pentru aceste considerente, cererea de revizuire formulată de revizuentui A. va fi respinsă, ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondată, cererea de revizuire formulată de revizuentul A., domiciliat în Brașov, județul Brașov, cu domiciliul procesual ales la Cabinet de Avocat B., cu sediul în Brașov, județul Brașov, împotriva deciziei nr. 466/Ap din 21 martie 2016 a Curții de Apel Brașov, secția civilă, în contradictoriu cu intimatul Spitalul de Psihiatrie și Neurologie, cu sediul în Brașov, județul Brașov.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 05 octombrie 2016.