Decizia nr. 1896/2016
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 4.956 din 3 octombrie 2012, pronunțată de Tribunalul Constanța a fost respinsă, ca nefondată, excepția inadmisibilității acțiunii civile, iar pe fond, a fost admisă în parte cererea reclamantului A., formulată în contradictoriu cu pârâtul Statul român prin M.T., prin C., cu consecința anulării în parte a Hotărârii nr. 94 din 11 noiembrie 2010 a Comisiei pentru Aplicarea Legii nr. 198/2004 constituite în baza art. 6 din Legea nr. 198/2004 la nivelul orașului Murfatlar (fost Basarabi), județul Constanța - cât privește cuantumul despăgubirii acordate titularului dreptului de proprietate asupra terenului expropriat și a stabilit în favoarea reclamantului o despăgubire în cuantum de 32.819 RON.
Pentru a pronunța această soluție, Tribunalul a reținut dispozițiile cu caracter general incidente în acest caz de expropriere (art. 9 alin. (1) și (3) din Legea nr. 198/2004, art. 21 - 27 din Legea nr. 33/1994) și a arătat că, în condițiile în care expropriatorul a stabilit o despăgubire de 6.200 RON, pentru întreaga suprafață de 1.493 mp afectată prin expropriere, iar valoarea determinată prin raportul de expertiză judiciară efectuat în cauză este sensibil egală (6.781 RON, respectiv de 4,544 RON/mp), reclamantul nu este îndreptățit să pretindă diferențe rezultate din greșita evaluare a bunului imobil.
În ceea ce privește valoarea daunelor (cea de-a doua componentă a prejudiciului), pe care expropriatorul le-a cuantificat la 17.400 RON în considerarea potențialului de producție și a particularităților terenului, reținând că terenul este agricol, în Raportul efectuat de către comisia de experți, s-au stabilit despăgubiri în cuantum de 26.039 RON, ca pierdere prin prisma cheltuielilor de înființare a culturii de viță de vie, calculată prin însumarea tuturor cheltuielilor efectuate de către reclamant pentru înființarea culturii pentru 1 ha de viță de vie, înmulțite cu valoarea exprimată de suprafața de teren expropriată, la care se adaugă suprafața defrișată necesară pentru întoarcerea utilajelor agricole din parcelele A207/5 și A207/5/3, totul împărțit la 10.000 (reprezentând valoarea în metri pătrați a unui hectar de teren).
Comisia de experți a stabilit totodată faptul că reclamantul nu a suferit pierderi din recolta pierdută, deoarece recolta aferentă anului 2010 a fost adunată până la începerea lucrărilor necesare exproprierii, pierderile înregistrate constând însă în cheltuielile de înființare a culturii de viță de vie pe parcela expropriată, la care se adaugă pierderile aferente suprafeței defrișate pentru întoarcerea utilajelor, respectiv suprafața de 422 mp, instanța înlăturând concluziile raportului întocmit de către dl. expert agricol B.
Împotriva acestei hotărâri a formulat apel, în termen legal, reclamantul A. și pârâta C. SA, iar prin Decizia civilă nr. 160C din 7 decembrie 2015, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția I civilă, a fost admis apelul reclamantului, schimbată în parte sentința apelată, în sensul stabilirii în favoarea reclamantului a unei despăgubiri de 66.886 RON reprezentând valoarea de circulație pentru terenul expropriat fiind menținută Hotărârea nr. 94 din 11 noiembrie 2010 a comisiei, cât privește cuantumul daunelor, prin aceeași decizie a fost respins apelul pârâtului Statul Român prin C. SA prin D.R.D.P. Constanța și a fost obligată pârâta către apelantul reclamant la plata sumei de 3,600 RON cheltuieli de judecată (onorariu avocat 1.500 RON și expertize 2.100 RON).
Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut următoarele considerente:
Sub un prim aspect, s-a arătat că, în raport de particularitatea acestui litigiu, ceea ce a avut de stabilit instanța de fond a fost modalitatea concretă în care se determină valoarea de circulație pentru suprafața afectată (de 1,493 mp), cât și a daunelor produse prin defrișarea parțială a culturii de viță de vie înființate, prin secționarea terenului și necesitatea refacerii capetelor de lucrări.
Deși reclamantul a dovedit destinația anterioară dată terenului preluat prin expropriere, anume afectarea lui cu o cultură de viță de vie nobilă, instanța de fond a acceptat calificarea terenului ea fund unul arabil, ignorând probele administrate în acest sens. În acest mod a procedat și evaluatorul desemnat de către expropriator, lucrarea sa raportându-se la unul extravilan agricol arabil și preluând, ca prețuri de ofertă în zonă, valori între 0,3 euro/mp și 1,5 euro/mp; în egală măsură, evaluatorul a utilizat, între metodele de evaluare, rata de capitalizare prin trimitere la prețul mediu al grâului.
Suprafața afectată lucrării de utilitate publică făcea parte din cea totală de 3,4 ha vie înființată cu finanțare europeană, conform Autorizației din 14 noiembrie 2008 eliberate de M.A.D.R., Procesului-verbal de recepție cantitativă și calitativă din 30 aprilie 2009 și scrisorilor de acceptare emise în 4 septembrie 2008.
Desființarea, pe suprafața expropriată, a acestei culturi a impus refacerea zonei de întoarcere pentru utilaje, aferentă culturii de viță pe terenul rămas, raportarea la devizele emise de Institutul de Cercetare-Dezvoltare pentru Viticultură și Vinificație Valea Călugărească și calcularea unor daune generate prin secționarea capetelor de vie.
Împrejurarea că prin defrișarea zonei expropriate de această cultură s-a creat teren liber nu poate fi asimilată, cum a pretins apelantul pârât, cu cea a determinării valorice a unui teren arabil, pentru că o asemenea viziune exclude faptul că stabilirea valorii de circulație nu se realizează disociat, pe teren arabil și pe cultură, ci într-un mod unitar, în funcție de destinația avută de respectivul teren (forestier, viticol, arabil).
Față de înscrisurile prezentate la dosar, reprezentând tranzacții încheiate pe piața liberă pentru acest tip de terenuri, având categoria de folosință vie, chiar dacă nu au fost utilizate ca și comparabile în prezenta cauză, și în raport de Decizia nr. 12 din 15 ianuarie 2015 a Curții Constituționale s-a constatat că valoarea unui metru pătrat din acest teren este cu mult peste 1 euro, fiind de cca. 90 lei/mp.
A fost apreciată, ca nefondată, obiecțiunea apelantului pârât C., cu privire la greșita determinare valorică a terenului ca fiind unul viticol, câtă vreme s-a determinat și pierderea generată de defrișarea culturii de viță de vie (fapt care în opinia părții ar conduce la o dublă acordare a despăgubirii.
Raportul de expertiză întocmit de experții dr. ing. D., expert specialitatea viticultură (desemnat din partea instanței), E. (desemnat din partea C.) și F. (desemnată de către apelantul reclamant), având ca obiectiv determinarea valorii de circulație a terenului în litigiu, la momentul noiembrie 2010, precum și a eventualelor daune generate în urma exproprierii a fost însușit de toți experții și completat prin răspunsurile la obiecțiuni, depuse la 10 septembrie 2015 rezultând o valoare de circulație de 44,80 RON/mp pentru terenul expropriat (66.886 RON).
Experții au arătat că nu au putut stabili, în acest dosar, evaluarea pe baza metodei comparației relative, prin utilizarea unor comparabile dintre tranzacțiile cu terenuri de același tip din unitatea administrativ-teritorială a localității Murfatlar, la nivelul perioadei arătate, întrucât prin Adresa din 19 august 2013 a Primăriei Murfatlar (referitoare la înstrăinarea de terenuri plantate cu viță de vie din perioada 2010 - 2012) se certifică faptul că în noiembrie 2010 a existat o singură tranzacție în acest sens, astfel, neexistând minimum trei comparabile, experții au procedat în evaluare la metoda stabilirii valorii pe bază de profit, reglementată ca procedură standard de evaluare a terenurilor.
Prin răspunsurile la obiecțiunile pârâtei C., s-a reținut că deși Adresa din 19 august 2013 a Primăriei Murfatlar cuprinde trimiteri la un număr de 38 de tranzacții cu parcele viticole, acestea nu au putut fi avute în vedere ca și comparabile, întrucât: cele 38 de parcele au făcut obiectul unei singure tranzacții, un număr de 36 se află pe raza UAT Poarta Albă, niciuna dintre parcelele astfel tranzacționate nu are stabilită o valoare proprie. Au arătat experții, că metoda comparației relative nu se putea aplica prin împărțirea prețului la suprafața totală, pentru că nu toate parcelele au caracteristici identice, aceeași vechime de plantație sau caracteristici topografice similare, locația parcelelor tranzacționale era la cca. 16 - 18 km de orașul Murfatlar, față de doar 3 km distanță a terenului expropriat și față de vechimea medie a culturii de viță de vie de pe suprafața lor de cca. 20 de ani, față de cea înființată în 2008 pe terenul expropriat.
În aceste condiții instanța a considerat că experții au libertatea de a apela, în evaluare, la orice metodă apreciată ca fiind adecvată corectei determinări a obiectivului, singura cerință fiind aceea de a o aborda în concordanță cu reglementările în domeniu - principiu ce decurge din aplicarea Standardului Internațional de Practică în Evaluare, apelantul pârât nedovedind că evaluarea nu se putea întemeia și pe această modalitate de calcul.
Au fost respinse și obiecțiunile formulate de pârâtă în sensul că la dosar exista dovada că aceste parcele se aflau în octombrie 2010 în UAT Murfatlar, ca și imobilul expropriat, pentru că experții au arătat cu claritate motivele de ordin obiectiv pentru care nu le puteau folosi drept comparabile, iar împrejurarea că ele mai păstrează elementele de intabulate pe UAT Murfatlar până la rectificarea cărții funciare nu le transformă în comparabile și nici nu justifică raportarea la această vânzare ocazională, singulară, referitoare la o suprafață de cca. 30 ha cultivată cu vița de vie veche, scoasă din evidența plantațiilor inventariate în acest sens.
S-a considerat că expertiza astfel efectuată este în concordanță sub aspectul determinării valorii de circulație, cu cea valorificată în Dosarul civil nr. x/118/2011 al Tribunalului Constanța, invocat pe parcursul judecății de către C. și în cadrul căruia s-a determinat, pentru un teren similar, o valoare de 44,80 lei/mp. Sentința civilă nr. 6.745 din 22 decembrie 2011 a Tribunalului Constanța menținută prin Decizia nr. 67C din 14 mai 2012 a Curții de Apel Constanța și prin Decizia civilă nr. 3018 din 30 mai 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă.
Nu s-au considerat întemeiate criticile apelantului pârât referitoare la modalitatea de evaluare echipolentă a terenului în litigiu cu unul arabil, fiind de principiu corectă dezlegarea dată în primă instanță în ce privește stabilirea unei valori de circulație mai mari decât cea corespunzătoare unui teren destinat culturii cerealiere și au fost înlăturate și criticile legate de modalitatea constituirii comisiei de experți și de concluziile raportului depus de d-nii B., G. și H., în condițiile în care prin publicarea Deciziei nr. 12/2015 a Curții Constituționale și prin modificarea de esență a elementelor avute în vedere cu ocazia judecării fondului în apel s-a impus necesitatea efectuării unei noi lucrări, valorificate în calea de atac.
S-au considerat fondate însă criticile reclamantului în ce privește aceeași componentă, a valorii de circulație, în condițiile în care ultima lucrare (E., F, D.) răspunde principiului ce decurge din deciziei CC, stabilește valoarea în funcție de specificul imobilului, de destinația avută la data exproprierii și se corelează cu celelalte probe administrate în cauză.
Referitor la componenta daunelor create prin efectul exproprierii, s-a reținut că experții au relevat o sumă comparabilă celei acordate prin Hotărârea nr. 94 din 11 noiembrie 2010 a Comisiei pentru verificarea dreptului de proprietate Murfatlar, anume, de 17.902 RON, față de cea stabilită de evaluatorul expropriatorului, de 17.400 RON, - această diferență nefiind de natură să inducă o modificare a soluției. Aceste daune privind: refacerea capetelor de cultură pentru cele două parcele secționate (2.791 RON), producția nerealizată pe suprafața defrișată de plantația cu soi Chardonnay în 2011 (4.059 RON), pierderile de subvenții (1.783 RON), compensațiile din secționarea terenului și necesitatea parcurgerii unei distanțe de 6 km dus-întors în vederea accesului către parcela A207/5/3 de 1.966 mp, din sud (4.420 RON), și contravaloarea înființării zonei de întoarcere prin defrișarea celor 488 mp plantație viticolă (4.849 RON).
În legătură cu aceste calcule, apelantul pârât a formulat o serie de obiecțiuni cu privire la raportarea expertului D., specialist în domeniul viticol, la o suprafață de 488 mp folosită întoarcerii utilajelor agricole necesare întreținerii și exploatării plantației, luarea în calcul a devizelor întocmite de Institutul de Cercetare Dezvoltare pentru Viticultură și Vinificație Valea Călugărească care nu ar fi recunoscute de APIA, contestându-se totodată obligativitatea acordării către reclamant a unor compensații din producția pierdută, și în legătură cu valorile date materialelor necesare refacerii capetelor de parcele secționate.
Chiar dacă s-ar fi putut pune în discuție utilitatea și pertinența, în ansamblul probator, a unor asemenea critici dezvoltate de către C. față de concluziile raportului judiciar care mențin valoric componenta de daune calculată de evaluatorul statului (de aproximativ 17.400 RON), instanța de apel a considerat că se impune înlăturarea acestor obiecțiuni.
Pentru aceasta s-a reținut că: zona optimă de întoarcere a utilajelor agricole, de 9.5 m, care a determinat și suprafața de 488 mp scoasă din arealul plantației și destinată utilității lucrărilor mecanizate în porțiunea dinspre autostradă, a fost explicată prin mutarea succesivă și neuniformă a gardului de către expropriator către zona plantată, până la finalizarea construcției, precum și prin modificarea de nivel generată de terasamentul autostrăzii; experții evaluatori nu trebuie să prezinte, "înscrisuri" din care să rezulte prețul unitar la lemn și sârmă, ori contravaloarea manoperei, fiind atributul lor să determine elementele de calcul, în raport de obiectivul lucrării; nu se poate pretinde că prin inexistența producției pe suprafața ulterior defrișată pentru a face loc construcției autostrăzii, reclamantul nu este îndreptățit la includerea, în calculul daunelor, a componentei legate de pierderea de producție, pentru că via nu ar fi fost încă în anul patru de producție efectivă, susținere care nu ține seama de cheltuielile efectuate pentru întreținerea culturii și pe suprafața afectată, de la momentul înființării ei (2009), care vor greva în final valoarea producției realizate pe terenul rămas proprietarului, ca pierderi.
Nu au fost reținute nici obiecțiunile apelantului pârât cu privire la luarea în considerare a devizelor de lucrări întocmite de Institutul de Cercetare-Dezvoltare pentru Viticultură și Vinificație Valea Călugărească, câtă vreme APIA a confirmat utilizarea lor pentru stabilirea sumelor forfetare acordate ca sprijin beneficiarilor măsurilor de restructurare/reconversie a plantațiilor viticole, conform Ordinului M.A.D.R. nr. 247 din 23 aprilie 2008.
Față de dispozițiile imperative ale art. 27 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, potrivit cu care despăgubirea acordată de către instanță nu va putea fi mai mică decât cea oferită de expropriator, instanța de apel a respins atât obiecțiunile evocate ale apelantului pârât, cât și pretențiile apelantului reclamant cu privire la acordarea unor despăgubiri mai mari decât cele consemnate prin raportul evaluatorului și preluate cu acest titlu în Hotărârea nr. 94 din 11 noiembrie 2010 a Comisiei pentru verificarea dreptului de proprietate Murfatlar.
În raport de dispozițiile art. 274 C. proc. civ., apelantul pârât a fost obligat către apelantul reclamant la plata sumei de 3.600 RON, cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat 1.500 RON și onorariu achitat pentru ultima expertiză, de 2.100 RON; celelalte sume plătite cu acest titlu de către reclamant nefiind acordate în măsura în care doar lucrarea efectuată sub auspiciile Deciziei nr. 12/2015 a Curții Constituționale poate fi valorificată în acest proces.
Împotriva Încheierii din 17 martie 2014, pronunțată de Curtea de Apel Constanța și a Deciziei nr. 160 C din data de 7 decembrie 2015, a Curții de Apel Constanța, secția I civilă, a formulat recurs pârâtul Statul Român prin C. SA - D.R.D.P. Constanța.
A. În ceea ce privește recursul împotriva Încheierii de ședință din 17 martie 2014, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția I civilă, în Dosarul nr. x/118/2011, se arată că prin aceasta, instanța de apel a încuviințat solicitarea formulată de noua comisie de experți de a numi un expert agricol, fără a motiva însă soluția dată.
Se consideră că efectuarea unei noi expertize agricole, de către un al patrulea expert este nelegală, întrucât acesta nu trebuia numit ci înlocuit cu cel desemnat de instanță, a doua expertiză fiind efectuată cu încălcarea art. 25 din Legea nr. 33/1999.
B. În ceea ce privește recursul declarat împotriva Deciziei civile nr. 160C din 7 decembrie 2015, pronunțata de Curtea de Apel Constanța, secția I civilă, în Dosarul nr. x/118/2011, se susține că instanța de apel a validat concluziile "Raportului de expertiză tehnică viticolă" întocmit de experții D., E. și F. și completat prin "Răspunsul la obiecțiunile formulate de apelantul pârât și încuviințate de instanța pentru expertul viticol", care a folosit "metoda de determinare a valorii terenurilor pe baza de profit" stabilind o valoare de circulație a imobilului de 66.886 RON și daune de 17.902 RON.
1. Se consideră că în mod greșit s-a folosit această metodă și nu cea a comparației relative, întrucât în anul 2010 a existat doar o singură tranzacție în noiembrie 2010 dar privea 38 de parcele de vânzare-cumpărare și pentru a fi folosită aceasta era necesară minim trei tranzacții, respingând susținerile pârâtei formulate prin obiecțiuni și note scrise.
2. Susține că în mod greșit expertiza este concordantă sub aspectul determinării valorii de circulație cu cea valorificată în Dosarul nr. x/118/2011 al Tribunalului Constanța în care pentru un teren similar s-a determinat o valoare de 44,80 RON/mp.
3. În privința daunelor create prin expropriere, se arată că s-a menținut Hotărârea nr. 94 din 11 noiembrie 2010 a Comisiei pentru verificarea dreptului de proprietate Murfatlar pentru suma de 17.902 RON, înlocuind toate obiecțiunile formulate pentru această componentă a despăgubirii precum și pe cele referitoare la devizele de lucrări întocmite de ICDVV Valea Călugărească.
În dezvoltarea susținerilor făcute la pct. 1, s-a susținut că raportul de expertiză a fost însușit de cei 3 experți dar nu și de dna I. desemnată de instanță; s-a folosit metoda determinării valorii terenului pe baza de profit invocându-se Adresa din 19 august 2013 a Primăriei Orașului Murfatlar preluând în acest sens o serie de date/valori dintr-un "Caiet de sarcini" înregistrat la ON al viei și produselor vitivinicole și o valoare din "devizele de producție", înscrisuri care nu au fost anexate și care în urma verificărilor făcute nu au legătură cu speța.
Consideră că metoda comparației directe trebuia folosită, aceasta fiind singura care răspunde criteriilor prevăzute de lege pentru stabilirea valorii reale a imobilului expropriat, folosind informații existente pe piața imobiliară pentru imobile similare din perioada de interes și nu prin metoda comparației relative sau cea folosită în raport.
Referitor la stabilirea daunelor se apreciază că în mod greșit cele produse la data exproprierii sunt aceleași eu cele din expertiza efectuată la 24 mai 2014, în realitate, fiind vorba de expertiza depusă la 12 ianuarie 2015 prin care experții au copiat raportul întocmit la 31 ianuarie 2015, ceea ce este inadmisibil, valoarea daunelor calculate în ianuarie 2015 să fie egală cu cea din martie 2010.
Pentru suprafața de 488 mp, ce reprezintă zona de întoarcere, se arată că aceasta nu este determinată în funcție de suprafața necesară efectiv și tipul utilajelor folosite, iar pentru contravaloarea înființării acestei zone prin defrișarea acestei suprafețe cu plantație viticolă s-a avut în vedere devize depuse de reclamant care nu sunt identice cu cele comunicate oficial de APIA, încălcând astfel obiectivul stabilit de instanță.
În privința prejudiciului reprezentând pierderea de producție de pe cele 2 suprafețe defrișate de 1493 mp expropriați și de 488 mp zona de întoarcere, în valoare de 4.059 RON, susține că nu trebuia calculat și acordat, întrucât reclamantul cunoștea că terenul este expropriat.
Mai arată că deși se invocă durata de viață a plantațiilor viticole și o factură fiscală fără însă a fi atașată, recurenta pârâtă susține că nu se motivează cum se putea obține o recoltă de 20.520 kg struguri de pe o suprafață de 13.019 mp/2011 în condițiile în care via a fost plantată în 2009 și s-a arătat că în primii 2 - 3 ani aceasta nu rodește.
În ceea ce privește cheltuielile legate de refacerea capetelor de rând a celor 2 parcele secționate de autostradă în valoare de 2.791 RON, se apreciază că nu trebuiau calculate și acordate, întrucât se regăsesc în costurile de defrișare a terenului de 4.849 RON, separat de faptul că acestea nu au fost menționate, pentru acestea nu s-au depus înscrisuri cu privire la prețul materialelor avute în vedere și nici nu s-a arătat cum s-a ajuns la suma de 1.000 RON, pentru contravaloarea manoperei pentru refacerea capetelor de rând a celor 2 parcele.
Se consideră că nu trebuiau calculate nici subvențiile, în condițiile în care acestea se acordă anual, iar până la data emiterii Hotărârii nr. 94/2010, reclamantul și-a încasat subvenția.
Referitor la suma de 4.420 RON ce reprezintă compensația referitoare la secționarea terenului, se arată că deși nu s-a clarificat problema legală de accesul la parcela din dreapta autostrăzii și indiferent cum se face accesul trebuie să se aibă în vedere cea mai scurtă cale de acces, să se prezinte documente justificatoare pentru tariful de transport și să se țină cont ca această compensație este anuală.
Referitor la devizele folosite, o parte din acestea sunt din 2008, iar o parte sunt nedatate, deși evaluarea trebuia făcută la 11 noiembrie 2010, motiv pentru care acestea nu puteau fi avute în vedere.
În privința metodei de calcul folosită se arată că se putea folosi metoda comparației directe, întrucât contractul de vânzare-cumpărare pentru cele 38 de parcele erau la 5 noiembrie 20101 situate în orașul Murfatlar, chiar dacă în prezent aparțin de Unitatea Administrativ Teritorială "Poarta Albă" și chiar dacă nu se putea folosi această metodă experții aveau la îndemână ofertele din perioada de referință și nu să aplice o metodă de evaluare care nu răspunde criteriilor legale.
În susținerea criticilor prevăzute la pct. 2, se arată că în ceea ce privește concordanța cu valoarea de circulație valorificată în Dosarul nr. x/118/2011 al Tribunalului Constanța, experții au folosit metoda comparației relative, oferta de preț vizând terenuri arabile situate în localitatea Murfatlar, în timp ce în speța de față s-a folosit o alta metodă, valoarea de circulație pe mp fiind diferită, de la 21,07 RON la 44,80 RON ceea ce nu reprezintă concordanța reținută de instanță.
Cu privire la ultimul punct referitor la componența daunelor create prin expropriere se solicită a se avea în vedere pe lângă cele arătate și faptul ca în dosar nu s-a probat mutarea succesivă și neuniformă a gardului autostrăzii și că aceasta trebuia determinată efectiv ținând cont de utilajele folosite.
Se mai consideră că expropriatul a fost obligat la o plată dublă, întrucât în suma de 66.886 RON sunt induse și costurile legate de înființarea plantației și întreținerea acesteia, astfel că menținerea sumei de 17,400 RON doar pentru secțiunea terenului este greșită.
Analizând recursul declarat de pârâtul Stalul Român prin C. SA - D.R.D.P. Constanța se constată următoarele:
A. Recursul împotriva Încheierii de ședință din 17 martie 2014, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, în Dosarul nr. x/118/2011 este nefondat și va fi respins în consecință, pentru următoarele considerente:
Prin încheierea de ședință atacată s-a dispus efectuarea unei expertize agricole având ca obiectiv determinarea componentei de despăgubiri rezultate din exproprierea terenului reprezentând parcela A 207/5/2 cu nr. cadastral 11338 Murfatlar, în suprafață de 1493 mp, urmare desființării culturii de viță-de-vie, a reînființării ei și a altor compensații generate.
În privința acestei încheieri, în esență, se susține că efectuarea unei noi expertize agricole de către un al patrulea expert este nelegală, întrucât acesta nu trebuia numit ci înlocuit cu cel desemnat de instanță, a doua expertiză fiind efectuată cu încălcarea art. 25 din Legea nr. 33/1999.
Critica recurentului pârât cu privire la acest aspect nu este fondată, întrucât statul nu a fost prejudiciat prin efectuarea acestei expertize în condițiile în care admiterea de probe suplimentare era utilă și pertinentă cauzei, expertiza fiind efectuată la cererea reclamantului-apelant și pe cheltuiala acestuia, iar comisia de experți numită de instanță a comunicat că nu are specializarea necesară.
B. Analizând recursul declarat de pârâtul Statul Român prin C. SA - D.R.D.P. Constanța împotriva Deciziei nr. 160 C din 7 decembrie 2015, a Curții de Apel Constanța, secția I civilă, se constată fondat pentru considerentele următoare:
Se reține că prin Hotărârea nr. 94 din 11 noiembrie 2010 a Comisiei pentru Aplicarea Legii nr. 198/2004 constituite în baza art. 6 din Legea nr. 198/2004 la nivelul orașului Murfatlar (fost Basarabi), județul Constanța - cuantumul despăgubirii acordate titularilor dreptului de proprietate asupra terenului expropriat a fost stabilit în valoare de 23.600,00 RON.
Stabilirea valorii de circulație a imobilului supus exproprierii constituie unicul element necesar m scopul determinării unei despăgubiri juste și echitabile în accepțiunea legii generale în materie, dar și a normelor constituționale (art. 44 din Constituție).
Potrivit art. 9 (1) din Legea nr. 198/2004, "Expropriatul nemulțumit de cuantumul sumelor consemnate ... se poate adresa instanței judecătorești competente ... fără a putea contesta transferul dreptului de proprietate către expropriator asupra imobilului supus exproprierii", și potrivit alin. (2) din același text de lege "acțiunea formulată în conformitate cu prevederile prezentului articol se soluționează potrivit dispozițiilor art. 21 - 27 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauza de utilitate publică, în ceea ce privește stabilirea despăgubirii".
Prin urmare, Legea nr. 198/2004 este un act normativ cu caracter special prin care se reglementează regimul juridic al terenurilor expropriate pentru efectuarea lucrărilor de construcții de drumuri, iar prin dispozițiile acestui act normativ s-a prevăzut că acțiunea promovată de expropriatul nemulțumit de cuantumul despăgubirii stabilite de expropriator se soluționează potrivit dispozițiilor art. 21 - 27 din Legea nr. 33/1994.
Reținându-se caracterul excepțional al cedării proprietății prin expropriere și în scopul asigurării unei protecții depline și adecvate a dreptului de proprietate privată, dispoziția menționată din legea fundamentală a fost preluată ea atare în Legea nr. 33/1994, prin art. 1 din acest act normativ legiuitorul statuând că "exproprierea de imobile, în tot sau în parte, se poate face numai pentru cauză de utilitate publică, după o dreaptă și prealabilă despăgubire, prin hotărâre judecătorească".
Conform art. 26 din Legea nr. 33/1994 "despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite".
"La stabilirea cuantumului despăgubirilor, experții, precum și instanța vor ține seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum și de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptățite, "luând în considerare și dovezile prezentate de aceștia".
Prin Decizia nr. 12/2015 a Curții Constituționale, s-a statuat că în verificarea caracterului just al despăgubirii trebuie să se aibă în vedere momentul transferului dreptului de proprietate. În acest caz, transferul dreptului de proprietate a fost cel al emiterii Hotărârii nr. 94 din 13 noiembrie 2010 a Comisiei de verificare a dreptului de proprietate constituite la nivelul localități Murfatlar (fost Basarabi), exproprierea fiind dispusă conform Legii nr. 198/2004.
Se constată astfel că textul de lege stabilește atât criteriile de determinare a despăgubirii, compusă din valoarea reală a bunului și prejudiciul cauzat expropriatului, cât și momentul stabilirii cuantumului despăgubirii, respectiv momentul transferului dreptului de proprietate, noiembrie 2010. Rezultă astfel că textul mai sus menționat consacră metoda comparației directe, astfel încât, la calcularea despăgubirilor cuvenite trebuie să se țină seama de prețurile cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele cu caracteristici similare amplasate în aceeași unitate administrativ-teritorială, la data de referință.
Sintagma "prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele" are semnificația de preț plătit efectiv, respectiv, prețul de tranzacționare a bunului, consemnat ca atare în contracte de vânzare-cumpărare, el neputând fi raportat la ofertele de preț ale agențiilor imobiliare sau ale rubricilor de vânzări din anunțurile de mică publicitate sau de pe internet.
În speță, instanța de apel a validat cuantumul despăgubirilor stabilit pe baza unui raport de expertiză din care nu rezultă că experții au ținut seama de prețul cu care se vindeau, în mod obișnuit, terenurile de același fel, situate în aceeași unitate administrativ-teritorială, la data transferului dreptului de proprietate.
Astfel, prin expertiza depusă la data de 4 mai 2015 de către experții E, F. și D., omologată de instanță, se reține că metoda comparației relative nu se poate aplica, întrucât nu sunt informații cu privire la terenuri plantate cu vița de vie considerând de cuviință să se folosească una din metodele care pune în evidență adevărata valoare a terenurilor cu destinație vița de vie și anume, cea de determinare a valorii terenurilor pe baza de profit.
Or, inactivitatea pieții imobiliare în zonă la data de referință, trebuia dovedită de către experții care au întocmit expertiza tehnică evaluatoare, iar în măsura în care se făcea dovada inexistenței unor contracte de vânzare-cumpărare pentru imobilele cu aceleași caracteristici, aceștia aveau obligația de a face verificări în acest sens la agenții imobiliare, notari, publicații de specialitate din zonă. Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară, primărie, Direcția de Taxe și impozite Locale, urmând ca, pe baza informațiilor primite privind tranzacțiile încheiate în zonă, să procedeze la evaluare, luând în considerare prețurile din aceste tranzacții.
Prin urmare, numai în măsura în care informațiile culese în urma acestor verificări indicau neîncheierea de contracte de vânzare-cumpărare cu privire la terenurile din zonă, experții puteau apela, în determinarea despăgubirilor aferente exproprierii, la alte comparabile decât prețul de vânzare cu care se vând în mod obișnuit imobilele de același fel.
Expertiza însușită de instanță nu este însă însoțită de niciun document care să ateste rezultatul negativ al unei asemenea verificări, iar metoda de determinare a valorii terenurilor pe baza de profit, nu are suport legal.
Față de această situație, Înalta Curte apreciază că au fost încălcate dispozițiile imperative în materia exproprierii, respectiv art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 referitoare la modalitatea de calcul a despăgubirilor, care fac trimitere la "prețurile obișnuite de tranzacționare", operațiune pentru îndeplinirea căreia trebuie avute în vedere mat multe prețuri cu care se vând în mod obișnuit imobilele de același fel din unitatea administrativ-teritorială la data transferului dreptului de proprietate.
Această situație atrage incidența art. 304 pct. 9 C. proc. civ. în ipoteza când hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.
Drept consecință, Înalta Curte apreciază că se impune efectuarea unei expertize tehnice de specialitate cu privire la imobilul - teren expropriat, cu respectarea strictă a cerințelor imperative ale art. 25 și 26 din Legea nr. 33/1994, în scopul de a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului și pronunțarea unei hotărâri legale și temeinice.
Cu ocazia rejudecării, instanța de apel va dispune efectuarea unui nou raport de expertiză și va administra, în mod nemijlocit, dovezile necesare pentru respectarea acestor prevederi legale prin care să poată fi determinat prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială în care se află terenul în litigiu, la data transferului dreptului de proprietate a imobilului, cât și prejudiciul produs prin expropriere. De asemenea, în rejudecarea cauzei, se va ține seama de toate mijloacele de apărare invocate de părți.
Cu privire la prejudiciul produs prin expropriere solicitat de reclamant, se constată că deși instanța de apel a respins pretențiile apelantului reclamant vizând acordarea unor despăgubiri mai mari decât cele acordate de expropriator, reținând că suma este apropiată celei stabilite prin Hotărârea nr. 94 din 11 noiembrie 2010 a Comisiei pentru verificarea dreptului de proprietate Murfatlar, cele două valori au fost calculate pentru tipuri diferite de prejudicii. Astfel, în timp ce prin Raportul de evaluare întocmit de expropriator s-au acordat daune în cuantum de 1.200 RON, reprezentând compensații referitoare la secționarea terenului și 16.200 RON pentru înființarea plantației de viță de vie, prin raportul omologat de instanță s-au acordat daune de 4.849 RON pentru înființarea zonei de întoarcere, 4.059 RON pentru pierderea de producție, 2.791 RON pentru refacerea capetelor de rând, 4.420 RON compensații referitoare la secționarea terenului și 1.783 RON reprezentând pierderi de subvenții. Se mai constată și faptul că pentru evaluarea acestui prejudiciu s-au avut în vedere înscrisuri ce priveau o altă perioadă de timp decât cea de la data exproprierii, respectiv, noiembrie 2010.
În contextul arătat, se impuneau lămuri suplimentare din partea experților în justificarea tipurilor de prejudicii folosite la evaluare, cu atât mai mult cu cât în cererea de apel reclamantul nu face referire la acestea.
Astfel, cu ocazia rejudecării, în raport de probele ce se vor administra și de principiul disponibilității, în sensul că obiectul și limitele procesului sunt stabilite prin cererile și apărările părților, instanța de apel va evalua și stabili și prejudiciul produs prin expropriere.
Cum o asemenea probă nu se poate administra în recurs, în raport de dispozițiile art. 305 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa hotărârea atacată și va trimite cauza, spre rejudecare, la aceeași instanță de apel, pentru ca, în baza efectului devolutiv al apelului, să stabilească pe deplin care este situația imobilului în litigiu, să se facă dovada prețurilor cu care se vând în mod real terenurile de același fel din unitatea administrativ teritorială unde este amplasat terenul în litigiu, precum și să se stabilească prejudiciului produs prin expropriere față de care să se facă o corectă aplicare a legii speciale de reparație în materia exproprierii.
Pentru aceste considerente, fără a se mai analiza celelalte critici formulate în recurs, care însă vor fi avute în vedere cu ocazia rejudecării apelurilor, pentru soluționarea unitară a cauzei, instanța, în temeiul art. 304 pct. 9, art. 314 și art. 312 (3) C. proc. civ., va admite recursul declarat de pârâtul Statul Român, prin C. SA, va casa decizia recurată și va trimite cauza spre rejudecarea ambelor apeluri, la aceeași Curte de Apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de pârâtul Statui Român prin C. SA - D.R.D.P. Constanța împotriva Încheierii din 17 martie 2014, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, în Dosarul nr. x/118/2011.
Admite recursul declarat de pârâtul Statul Român prin C. SA - Direcția D.R.D.P. împotriva Deciziei nr. 160 C din 7 decembrie 2015, a Curții de Apel Constanța, secția I civilă, pe care o casează.
Trimite cauza pentru rejudecarea apelurilor la aceeași instanță.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 octombrie 2016.
Procesat de GGC - N