Decizia nr. 47/A/2017
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin Decizia penală nr. 1130 din 1 iulie 2016, Curtea de Apel București, secția I penală, în baza art. 431 rap. la art. 426 C. proc. pen., a respins ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva Deciziei penale nr. 398/A din 11 martie 2015 a Curții de Apel București, secția I penală.
În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., a obligat contestatorul la plata sumei de 500 RON cheltuieli judiciare către stat.
În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul apărătorului desemnat din oficiu în cuantum de 260 RON a rămas în sarcina statului și s-a suportat din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
La data de 27 mai 2016 a fost înregistrată, sub nr. x/2/2016, pe rolul Curții de Apel București, secția I penală contestația în anulare formulată de petentul A. împotriva Deciziei penale nr. 398 din 11 martie 2015 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în dosarul nr. x/236/2014.
Contestatorul condamnat și-a întemeiat contestația în anulare pe cazul prev. de art. 426 lit. b) C. proc. pen.
Analizând actele cauzei Curtea a constatat că motivele invocate de contestator nu pot susține în mod legal prezenta contestație în anulare.
În temeiul art. 431 C. proc. pen., Curtea a respins, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de petentul condamnat, având în vedere următoarele considerente:
Potrivit art. 431 C. proc. pen., pentru a fi admisibilă în principiu contestația în anulare trebuie să îndeplinească, cumulativ, condițiile prevăzute în alin. (2), respectiv:
- să fie făcută în termenul prevăzut de art. 428 C. proc. pen.,
- motivul pe care se sprijină să fie dintre cele prevăzute în art. 426 C. proc. pen. iar,
- dovezile invocate în sprijinul contestației să se afle la dosar.
Analizând motivele de fapt invocate în contestația în anulare, Curtea a constatat că acestea vizează în fapt vinovăția condamnatului, contestatorul arătând că nu se face vinovat de comiterea faptei prev. de art. 87 alin. (5) din O.U.G. nr. 195/2002.
Cum petentul condamnat și-a întemeiat prezenta contestație pe dispozițiile art. 426 lit. b) C. proc. pen. (când inculpatul a fost condamnat, deși existau probe cu privire la o cauză de încetare a procesului penal) însă invocă cauze de achitare (precum lipsa vinovăției ori lipsa probelor care să îl indice drept autor) care tind la o reanalizare a probatoriului deja administrat și implicit la o schimbare a soluției pronunțate din condamnare în achitare, iar nu în încetare a procesului penal, Curtea a considerat că prezenta contestație în anulare nu se sprijină pe niciunul din motivele prevăzute de art. 426 C. proc. pen., care sunt strict și limitativ prevăzute de lege.
În plus, s-a apreciat că, contestatorul condamnat a atacat cu prezenta contestație în anulare o hotărâre dată în calea de atac a revizuirii.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 431 rap. la art. 426 C. proc. pen. Curtea a respins ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva Deciziei penale nr. 398/A din 11 martie 2015 a Curții de Apel București, secția I penală.
Împotriva acestei decizii, la data de 17 octombrie 2016, contestatorul A. a formulat apel, cauza fiind înregistrată pe rolul Înalta Curte de Casație și Justiție sub nr. x/2/2016, cu termen de judecată la data de 17 februarie 2016.
În motivarea cererii, în esență, apelantul a reiterat aspectele invocate și în cadrul contestației în anulare soluționată prin decizia atacată în prezenta cauză, constând în aceea că a fost trimis în judecată fără a i se elibera proces verbal de constatare a infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată, fiind condamnat fără nicio probă pentru infracțiunea prev. de art. 87 alin. (5) din C. rutier.
Examinând apelul formulat, în baza actelor și lucrărilor de la dosar, Înalta Curte va respinge apelul formulat de contestatorul A., ca inadmisibil, pentru următoarele considerente:
Se constată că, în speță, contestatorul a formulat apel împotriva unei decizii penale definitive, cu privire la o asemenea decizie nefiind prevăzută de lege posibilitatea de a putea fi formulată cale de atac.
O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac ale hotărârilor judecătorești nu pot exista în afara legii.
Regula are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condițiile legii. Astfel, dând eficiență principiului stabilit prin art. 129 din Constituție privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesual penale, precum și celui privind liberul acces la justiție, statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigențelor art. 13 din Convenția Europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, C. proc. pen. a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru toate persoanele aflate în situații juridice identice.
Recunoașterea unei căi de atac, în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalității acestuia, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii și autorităților și, din acest motiv, apare ca o situație inadmisibilă în ordinea de drept.
C. proc. pen. reglementează hotărârile susceptibile de a fi supuse examinării, căile de atac ce pot fi exercitate împotriva acestora, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârilor. Inadmisibilitatea reprezintă o sancțiune procedurală care intervine atunci când părțile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum și în situația când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual.
Având în vedere faptul că apelantul contestator A. a formulat o cale de atac nerecunoscută de legea procesual penală, Înalta Curte constată că apelul de față este inadmisibil.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte de Casație și Justiție, în baza art. 421 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de contestatorul A. împotriva Deciziei penale nr. 1130 din 1 iulie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală.
În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatorul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de contestatorul A. împotriva Deciziei penale nr. 1130 din 1 iulie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală.
Obligă contestatorul la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 260 RON, rămâne în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17 februarie 2017.
Procesat de GGC - CL