Decizia nr. 738/2017
Deliberând asupra contestației de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin Încheierea penală nr. 108 din data de 31 iulie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în Dosarul nr. x/42/2017 s-a admis cererea formulată de autoritățile judiciare din Olanda, respectiv Judecătoria Noord Olanda privind punerea în executarea a mandatului european de arestare nr. OVL/U/2017015565 emis la data de 2 mai 2017 pe numele persoanei solicitate A.
S-a luat act că persoana solicitată A., fără antecedente penale în România, în prezent aflat în Centrul de Reținere și Arest Preventiv al Inspectoratului de Poliție al Județului Dâmbovița, nu este de acord să fie predată către autoritățile judiciare din Olanda.
S-a autorizat predarea persoanei solicitate A. către autoritatea judiciară din Olanda, respectiv Judecătoria Noord Olanda conform art. 103 alin. (5) - (6) și cu respectarea drepturilor conferite de regula specialității prev. de art. 115 din Legea nr. 302/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, ultima dată prin Legea nr. 318/2015, exclusiv pentru cele menționate în mandatul european de arestare și sub condiția ca, în cazul în care se va pronunța o pedeapsă privativă de libertate, persoana solicitată să fie transferată în România pentru executarea acesteia, potrivit art. 97 alin. (2) din același act normativ.
S-a constatat că persoana solicitată A. a fost reținută conform Ordonanței nr. 5780/II/5/2017 emisă la data de 17 iulie 2017 de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, pentru 24 de ore, respectiv începând cu data de 17 iulie 2017, orele 18,00 până la data de 18 iulie 2017, orele 18,00 și arestată provizoriu de la 18 iulie 2017 la 1 august 2017 inclusiv în baza mandatului nr. 51/MEA/2017 emis de Curtea de Apel Ploiești.
Conform art. 103 alin. (6) și (13) din Legea nr. 302/2004 republicată, cu modificările și completările ulterioare, ultima dată prin Legea nr. 318/2015, s-a dispus arestarea persoanei solicitate A., pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 31 iulie 2017 până la data de 29 august 2017, inclusiv, și predarea acesteia către autoritatea judiciară din Olanda, cu respectarea termenelor prev. de art. 103 alin. (1) și art. 111 din Legea nr. 302/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, ultima dată prin Legea nr. 318/2015, referitoare la durata arestării și a termenelor de predare.
În baza art. 103 alin. (1)3 din Legea nr. 302/2004 republicată, s-a dispus emiterea de îndată a mandatului de arestare în vederea predării persoanei solicitate A. către autoritatea judiciară din Olanda.
Pentru a se pronunța în acest sens, Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a reținut că prin cererea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești sub nr. x/II/2/2017 din 18 iulie 2017 și înregistrată la această instanță la data de 18 iulie 2017 sub nr. x/42/2017, în temeiul disp. art. 102 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată și modificată, s-a solicitat luarea măsurii arestării în vederea predării persoanei solicitate A., față de care autoritățile judiciare din Olanda, respectiv Judecătoria Noord Olanda care a emis mandatul european de arestare nr. OVL/U/2017015565 la data de 2 mai 2017.
La sesizare au fost atașate: adresa din data de 17 iulie 2017 a Ministerului Administrației și Internelor - Centrul de Cooperare Polițienească Internațională - Biroul Sirene - România, formularul A primit de la autoritățile judiciare din Olanda privind mandatul european de arestare emis la data de 2 mai 2017, pe numele persoanei solicitate A., cetățean pakistanez, în limba engleză și traducerea acestuia în limba română, mandatul de aducere nr. 5780/II/5/2017 din 17 iulie 2017 emis de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, procesul-verbal întocmit de Inspectoratul de Poliție al Județului Dâmbovița, procesul-verbal de identificare din 17 iulie 2017, declarația persoanei solicitate, ordonanța de reținere, fișa de evidență personală cu fotografie, copie pașaport și permis de ședere, fișa de cazier judiciar.
Solicitarea s-a formulat în conformitate cu Decizia - cadru nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002 a Consiliului Uniunii Europene privind cooperarea judiciară internațională în materie penală între statele membre; Regulamentul (Consiliului European) nr. 1987/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 decembrie 2006; Decizia nr. 2007/533/JAI a Consiliului din 12 iunie 2007.
În conformitate cu dispozițiile cuprinse în art. 103 alin. (3) și art. 104 din Legea nr. 302/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, ultima dată prin Legea nr. 318/20015, Curtea a adus la cunoștința persoanei solicitate și a informat-o cu privire la drepturile recunoscute acesteia, în temeiul disp. art. 104 din lege, respectiv dreptul de a fi asistat de un apărător ales, conținutul mandatului european, infracțiunile pentru care este urmărită și limitele de pedeapsă prevăzute de legislația statului membru solicitant, efectele regulii specialității înscrise sub art. 115 și posibilitatea de a consimți la predare către autoritățile judiciare din Olanda precum și caracterul irevocabil al acordului dat voluntar.
Cu ocazia audierii, în condițiile art. 103 alin. (5) din legea specială, după consultarea cu avocatul ales, persoana solicitată A. a declarat că nu este de acord de a fi arestată și predată autorităților judiciare din Olanda.
A precizat, totodată, că nu renunță la drepturile conferite de regula specialității, consimțind să fie cercetată numai cu privire la faptele menționate în mandatul european de arestare, obiect al prezentului dosar, iar în situația în care totuși va fi predată și condamnată, solicită ca pedeapsa să fie executată în România.
Procesul-verbal încheiat cu ocazia exprimării consimțământului voluntar la predare a fost întocmit în ședința publică din data de 31 iulie 2017, fiind semnat de persoana solicitată, avocatul desemnat din oficiu, judecătorul și grefierul ce au compus completul de judecată și face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Față de situația de fapt expusă, Curtea a reținut următoarele:
- mandatul european de arestare nr. OVL/U/2017015565 s-a emis la data de 2 mai 2017 de către autoritățile judiciare din Olanda, Judecătoria Noord Olanda, autoritate judiciară solicitantă dintr-un stat membru al Uniunii Europene și care a transpus în legislația internă, Decizia - cadru nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002 a Consiliului Uniunii Europene;
- decizia judiciară s-a luat în vederea efectuării urmăririi penale față de persoana solicitată A. suspectată pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane, prev. de art. 197 C. pen. al Olandei, sancționate cu pedeapsa închisorii de 8 ani, constând în aceea că la data de 28 octombrie 2016 a comis infracțiunea de trafic de persoane pe teritoriul Olandei, constând în aceea că a aranjat traficarea mai multor persoane și a plătit-o pe B. să îl transporte pe C. în Irlanda, context în care au fost depistați pe aeroportul Schiphol, călătorind cu documente falsificate. Ulterior B. a fost arestată pentru trafic de persoane, iar cercetările ulterioare au relevat faptul că mai multe persoane sunt implicate în acest caz de trafic de persoane, printre care și persoana solicitată;
Infracțiunea pentru care se solicită punerea în executare a mandatului european de arestare face parte din categoria celor prev. de art. 96 alin. (1) pct. 1, 3, 9 din Legea nr. 302/2004 republicată, cu modificările și completările ulterioare, ultima dată prin Legea nr. 318/2015 și dau dreptul la predare între statele Uniunii Europene ce au semnat Decizia - cadru nr. 584/JAI/2002 a Consiliului. Totodată, acestea ar putea întruni elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de persoane, prev. de art. 210 C. pen., sancționate cu pedeapsa închisorii de maxim 10 ani și interzicerea unor drepturi;
- persoana solicitată nu a consimțit voluntar la predarea sa către autoritățile judiciare din Olanda în condițiile art. 103 alin. (5) și (6) comb. cu art. 97 alin. (2) și art. 115 din Legea nr. 302/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, ultima dată prin Legea nr. 318/20015 și art. 27 parag. 2 din Decizia - cadru nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002 a Consiliului Uniunii Europene;
- nu s-a invocat și nici nu s-a constatat vreunul dintre motivele de refuz al executării mandatului european de arestare emis împotriva persoanei solicitate, înscrise sub art. 98 din Legea nr. 302/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, ultima dată prin Legea nr. 318/20015, în cazul solicitării predării unui cetățean român în vederea urmăririi penale pentru o faptă pretins comisă în afara teritoriului României, dar s-a invocat aspecte cu privire la starea de sănătate precară, la împrejurarea că se află pe teritoriul României de peste 5 ani și că are o familie organizată și o locuință în județul Dâmbovița.
Constatându-se că sunt întrunite condițiile legale privind executarea mandatelor europene de arestare emise de statele membre ale Uniunii Europene, ce au transpus Decizia Cadru nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2008 a Consiliului Uniunii Europene, în baza art. 103 alin. (5) și 6 din legislația română în materie, curtea de apel a admis solicitarea formulată de parchetul de pe lângă această instanță, ca fiind întemeiată.
Împotriva Încheierii penale nr. 108 din data de 31 iulie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în Dosarul nr. x/42/2017 a formulat contestație persoana solicitată A., motivele invocate fiind prezentate pe larg în practicaua prezentei decizii.
Examinând contestația formulată, în baza actelor și lucrărilor de la dosar, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, urmând a o respinge pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 103 din Legea nr. 302/2004, republicată, pentru dispune executarea mandatului european de arestare, judecătorul verifică mai întâi identitatea persoanei solicitate și se asigură că acesteia i s-a comunicat, în copie și în limba pe care o înțelege, mandatul european de arestare și, dacă este cazul, hotărârea de condamnare dată în lipsă. Atunci când a fost transmisă de autoritatea emitentă, judecătorul îi înmânează persoanei solicitate hotărârea de condamnare dată în lipsă.
(3) După primirea mandatului european de arestare, judecătorul aduce la cunoștința persoanei solicitate drepturile prevăzute la art. 104, efectele regulii specialității, precum și posibilitatea de a consimți la predarea către autoritatea judiciară emitentă, punându-i în vedere consecințele juridice ale consimțământului la predare, îndeosebi caracterul irevocabil al acestuia.
(4) În cazul în care mandatul european de arestare a fost emis împotriva unui cetățean român, în vederea executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranță privative de libertate, judecătorul întreabă persoana solicitată dacă aceasta este de acord să execute pedeapsa sau măsura de siguranță în statul membru emitent.
(5) În cazul în care persoana solicitată declară că este de acord cu predarea sa, despre consimțământul acesteia se întocmește un proces-verbal care se semnează de către judecător, grefier, apărător și persoana solicitată. În același proces-verbal se va menționa dacă persoana solicitată a renunțat sau nu la drepturile conferite de regula specialității.
(6) În cazul prevăzut la alin. (5), dacă nu este incident vreunul dintre motivele de refuz al executării prevăzute la art. 98, judecătorul se poate pronunța prin sentință, potrivit art. 107, deopotrivă asupra arestării și predării persoanei solicitate.
(7) Dacă persoana solicitată nu consimte la predarea sa către autoritatea judiciară emitentă, procedura de executare a mandatului european de arestare continuă cu audierea persoanei solicitate, care se limitează la consemnarea poziției acesteia față de existența unuia dintre motivele obligatorii sau opționale de neexecutare, precum și la eventuale obiecții în ceea ce privește identitatea.
Înalta Curte constată identitatea persoanei solicitate, că aceasta a precizat că nu renunță la regula specialității, iar în cauză nu este incidente niciunul din motivele de refuz al executării prevăzute de art. 98 din Legea nr. 302/2004
De asemenea, Înalta Curte constată că infracțiunea pentru care se solicită punerea în executare a mandatului european de arestare, respectiv trafic de persoane, prevăzută de art. 197 C. pen. al Olandei își găsește corespondentul în infracțiunea de trafic de persoane C. pen. român, respectiv art. 210, fiind sancționată cu pedeapsa închisorii de maxim 10 ani și interzicerea unor drepturi și face parte din categoria celor prevăzute de art. 96 alin. (1) pct. 1, 3, 9 din Legea nr. 302/2004 republicată, cu modificările și completările ulterioare.
În același timp, instanța reține că persoana solicitată A. a arătat că se opune predării către autoritățile olandeze, însă a precizat că pe tot parcursul urmăririi penale desfășurate în Olandei nu a fost citat.
Înalta Curte constată că aspectele învederate de către persoana solicitată constituie apărări ce ating fondul cauzei, iar în acest cadru procesual instanța nu poate face o cercetare a fondului cauzei pentru a verifica împrejurările antamate. Instanța verifică îndeplinirea condițiilor impuse de lege pentru punerea în executare a mandatului european de arestare emis pe numele persoanei solicitate.
Raportat la natura infracțiunii menționate în mandatul de arestare emis pe numele persoanei solicitate, având în vedere și durata pedepsei ce ar putea fi aplicată acesteia, Înalta Curte apreciază că măsura arestării persoanei solicitate A. se impune pentru buna desfășurare a procedurii de executare, condiția medicală a contestatorului putând fi tratată în stare de arest preventiv.
Astfel, Înalta Curte constată că menținerea măsurii arestării provizorii a fost luată cu respectarea prevederilor legale și nu se impune a fi înlocuită cu o măsură preventivă mai ușoară întrucât nu ar fi suficientă pentru realizarea scopului măsurii avut în vedere la luarea acesteia, respectiv pentru buna desfășurare a procedurii.
Constatând că sunt îndeplinite cerințele art. 103 din Legea nr. 302/2004, republicată, Înalta Curte va respinge contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva încheierii penale nr. 108 din data de 31 iulie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în Dosarul nr. x/42/2017.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva Încheierii penale nr. 108 din data de 31 iulie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în Dosarul nr. x/42/2017.
Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 100 lei, rămâne în sarcina statului.
Onorariul interpretului de limba engleză se plătește din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 03 august 2017.