Decizia nr. 758/2017
Deliberând asupra contestației de față, în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 141/F din data de 07 august 2017 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în Dosarul nr. x/2/2017 (nr. x/2017), în baza art. 107 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată, a admis sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București și s-a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 11 iulie 2017 de către Parchetul Duisburg pe numele persoanei solicitate A.
A dispus arestarea persoanei solicitate pe o perioadă de 30 de zile, de la, data de 07 august 2017 și până la data de 05 septembrie 201, inclusiv, și predarea acesteia, în stare de arest.
S-a dispus predarea persoanei solicitate către autoritățile germane, în vederea efectuării urmăririi penale și a judecății, cu respectarea drepturilor conferite de regula specialității și cu condiția ca, în cazul pronunțării unei pedepse privative de libertate, aceasta să fie transferată în România, pentru executarea acelei pedepse.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Pentru a se pronunța astfel, Curtea de Apel București a reținut că, la data de 25 iulie 2017, a fost înaintată Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București semnalarea emisă de către procurorul din cadrul Parchetului Duisburg, privind existența unui mandat european de arestare emis de către autoritățile judiciare germane față de numitul A., urmărit internațional pentru săvârșirea unui număr de 20 de infracțiuni de furt organizat, prev. de art. 244 a C. pen. german.
Sesizarea are la bază mandatul european de arestare emis de către Procurorul din cadrul Parchetului Duisburg la data de 11 iulie 2017 care are la baza hotărârea de arestare emisă de către Judecătoria Duisburg, pentru săvârșirea unui număr de 20 de infracțiuni de furt organizat.
S-a reținut că A. în perioada 11 noiembrie 2015 - 11 martie 2016, în cadrul unui grup organizat, a pătruns, prin efracție, în sediile mai multor societăți comerciale de unde a sustras bunuri.
Totodată, instanța de fond a constatat că, deși persoana solicitată nu a fost de acord cu predarea către autoritățile judiciare germane pentru efectuarea urmăririi penale, nu este incident nici un motiv din cele prevăzute de art. 98 din Legea nr. 302/2004, republicată.
În consecință, instanța de fond a admis sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București și a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare emis de autoritățile judiciare germane, împotriva persoanei solicitate A., dispunând arestarea acestuia în vederea predării către autoritățile germane, pe o perioadă de 30 de zile.
Împotriva sentinței penale nr. 141/F din 07 august 2017 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în Dosarul nr. x/2/2017 (nr. x/2017) a formulat contestație persoana solicitată.
Motivele contestației au fost expuse în practicaua prezentei decizii.
Examinând actele cauzei în raport cu dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază nefondată contestația formulată de persoana solicitată A., pentru următoarele considerente:
Prima instanță a analizat judicios actele dosarului și a concluzionat întemeiat că sunt îndeplinite condițiile legale pentru admiterea sesizării Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București și punerea în executare a mandatului european de arestare emis de autoritățile judiciare germane pe numele persoanei solicitate A., dispunând arestarea acestuia în vederea predării către autoritățile germane, pe o perioadă de 30 de zile.
Potrivit dispozițiilor art. 84 din Legea nr. 302/2004, mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea și predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, judecății sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranță privative de libertate.
Alin. (2) al aceluiași text de lege statuează că „mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoașterii și încrederii reciproce, în conformitate cu dispozițiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI/13 iunie 2002, publicată în jurnalul Oficial al Comunităților Europene nr. L/190/1 din 18 iulie 2002.”
Din economia dispozițiilor legale cuprinse în legea specială - art. 85 și urm. din Legea nr. 302/2004 - care reglementează executarea unui mandat european de arestare, rezultă că rolul instanței române în această procedură se rezumă la verificarea condițiilor de formă ale mandatului, la soluționarea eventualelor obiecțiuni privind identitatea persoanei solicitate, precum și la evaluarea motivelor de refuz la predare pe care aceasta, eventual, le invocă.
În prezenta cauză, față de persoana solicitată A. s-a emis mandatul de arestare, la data de 11 iulie 2017 de către Parchetul Duisburg, iar prin ordonanța din data de 24 iulie 2017, ora 2005 s-a dispus reținerea persoanei solicitate A., pe o durată de 24 de ore, și a fost arestată provizoriu în vederea predării de la 25 iulie 2017 la 07 august 2017, pe o durată de 15 zile.
În cuprinsul mandatului european de arestare se menționează că persoana solicitată A. în perioada 11 noiembrie 2015 - 11 martie 2016, în cadrul unui grup organizat, a pătruns, prin efracție, în sediile mai multor societăți comerciale de unde a sustras bunuri. Totodată, se constată că faptele reținute în sarcina persoanei solicitate au echivalent în C. pen. român.
Înalta Curte apreciază că măsura instanței de fond de a dispune punerea în executare a mandatului european de arestare cu consecința arestării și predării persoanei solicitate către autoritățile judiciare germane, este întemeiată.
Prin urmare, instanța de control judiciar, similar primei instanțe, conchide că mandatul european de arestare conține toate informațiile prevăzute de art. 86 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, modificată și completată prin Legea nr. 300/2013, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 88 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, precum și că nu există în cauză niciun motiv de refuz al executării mandatului european de arestare, dintre cele prevăzute de art. 98 din Legea nr. 302/2014.
În concluzie, motivele invocate de către apărătorul persoanei solicitate nu se circumscriu nici unuia dintre motivele de refuz obligatoriu sau opțional al executării mandatului european de arestare prevăzute de art. 98 din Legea nr. 302/2004 rep. și modific. prin Legea nr. 300/2013.
În considerarea argumentelor expuse, apreciind că hotărârea penală atacată este legală și temeinică, Înalta Curte de Casație și Justiție, în baza art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva sentinței penale nr. 141/F din 07 august 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală.
În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 450 lei cheltuieli judiciare către stat, iar potrivit art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva sentinței penale nr. 141/F din 07 august 2017 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în Dosarul nr. x/2/2017 (nr. x/2017).
Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 450 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată, în cuantum de 400 lei, se plătește din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 18 august 2017.