Decizia nr. 97/A/2017
Deliberând asupra apelurilor penale de față, în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentința penală nr. 187/PI din 13 noiembrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală, s-a dispus, în temeiul art. 386 alin. (1) C. proc. pen., respingerea cererilor de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea de luare de mită săvârșită de un funcționar public prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., în infracțiunea de luare de mită comisă de alte persoane prevăzută de art. 289 alin. (2) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 175 alin. (2) C. pen. și art. 308 C. pen. și din infracțiunea de fals intelectual prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen. în infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 322 C. pen. formulate de inculpatul A. (faptele în calitate de cadru didactic).
În temeiul art. 289 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen., art. 76 C. pen. s-a dispus condamnarea inculpatului A. la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită în formă continuată (faptele săvârșite în calitate de cadru didactic).
În temeiul art. 67 alin. (1), (2) C. pen., i s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) - dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice; lit. b) - dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, lit. g) - dreptul de a exercita profesia de cadru didactic, pe o perioadă de 5 ani, pedeapsă ce se va executa în condițiile art. 68 alin. (1) lit. b) sau c) C. pen.
În temeiul art. 65 C. pen., pe durata prevăzută de acest articol, i s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) C. pen. - dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice; dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, dreptul de a exercita profesia de cadru didactic.
În temeiul art. 291 C. pen. raportat al art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen., 76 C. pen., același inculpat a fost condamnat la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență în formă continuată.
În temeiul art. 321 alin. (1) C. pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 1 (un) an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de "fals intelectual" (în calitate de cadru didactic).
În temeiul art. 17 alin. (2), art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., inculpatul A. a fost achitat pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 78/2000 (fapta în calitate de procuror).
În temeiul art. 38 alin. (1), (2) C. pen., art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele astfel aplicate, stabilindu-se ca inculpatul A. să execute pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare, la care a fost adăugat sporul de 1 an închisoare, inculpatul urmând să execute pedeapsa rezultantă de 3 (trei) ani închisoare.
În temeiul art. 45 alin. (1), (2) C. pen., i-a fost aplicată inculpatului pe lângă pedeapsa rezultantă, pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) - dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice; lit. b) - dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, lit. g) - dreptul de a exercita profesia de cadru didactic pe o perioadă de 5 ani, pedeapsă ce se va executa în condițiile art. 68 alin. (1) lit. b) sau c) C. pen.
În temeiul art. 45 alin. (5) C. pen., i-a fost aplicată aceluiași inculpat pe lângă pedeapsa rezultantă, pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) C. pen. - dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice; dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, dreptul de a exercita profesia de cadru didactic.
În temeiul art. 91 C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepse rezultante de 3 ani închisoare aplicată inculpatului A., pe un termen de supraveghere de 4 ( patru) ani, conform dispozițiilor art. 92 C. pen.
În temeiul art. 93 alin. (1) C. pen., s-a dispus ca pe durata termenului de supraveghere, inculpatul A. să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune Caraș-Severin, la datele fixate de acesta [art. 93 alin. (1) lit. a) C. pen.]
b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa [art. 93 alin. (1) lit. b) C. pen.]
c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile [art. 93 alin. (1) lit. c) C. pen.]
d) să comunice schimbarea locului de muncă [art. 93 alin. (1) lit. d) C. pen.]
e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență [art. 93 alin. (1) lit. e) C. pen.].
În temeiul art. 93 alin. (2) lit. b) C. pen., s-a impus inculpatului obligația să frecventeze unul dintre programele de reintegrare socială derulate de către Serviciul de Probațiune Caraș-Severin sau organizat în colaborare cu instituții din comunitate.
În temeiul art. 93 alin. (3) C. pen., s-a stabilit ca pe parcursul termenului de supraveghere inculpatul A. să presteze un număr de 120 (o sută douăzeci) zile de muncă neremunerată în folosul comunității în cadrul Primăriei municipiului Reșița sau al Agenției Județene pentru Ocuparea Forței de Muncă Caraș-Severin.
În temeiul art. 404 alin. (2) C. proc. pen., i-a fost atrasă inculpatului atenția asupra dispozițiilor art. 96 C. pen.
A fost desemnat Serviciul de Probațiune Caraș-Severin ca organ însărcinat cu supravegherea inculpatului A., conform art. 94 C. pen.
II. În temeiul art. 386 alin. (1) C. proc. pen., a fost respinsă cererea de completare a încadrării juridice a infracțiunii prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. prin reținerea dispozițiilor art. 308 C. pen. formulată de inculpatul B.
În temeiul art. 289 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen., 76 C. pen. și art. 396 alin. (10) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul B. la pedeapsa de 1 (un) an și 4 (patru) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită în formă continuată.
În temeiul art. 67 alin. (1), (2) C. pen., i s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) - dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice; lit. b) - dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, lit. g) - dreptul de a exercita profesia de cadru didactic, pe o perioadă de 2 ani, pedeapsă ce se va executa în condițiile art. 68 alin. (1) lit. b) sau c) C. pen.
În temeiul art. 65 C. pen., pe durata prevăzută de acest articol, i s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) C. pen. - dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice; dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, dreptul de a exercita profesia de cadru didactic.
În temeiul art. 321 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 396 alin. (10) C. proc. pen., același inculpat a fost condamnat la pedeapsa de 8 (opt) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual în formă continuată.
În temeiul art. 38 alin. (2) C. pen., art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele astfel aplicate, stabilindu-se ca inculpatul B. să execute pedeapsa cea mai grea, de 1 an și 4 luni închisoare, la care a fost adăugat un spor de 2 luni și 20 zile, inculpatul urmând să execute pedeapsa rezultantă de 1 (un) an, 6 (șase) luni și 20 (douăzeci) zile închisoare.
În temeiul art. 45 alin. (1), (2) C. pen., i-a fost aplicată inculpatului pe lângă pedeapsa rezultantă, pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) - dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice; lit. b) - dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, lit. g) - dreptul de a exercita profesia de cadru didactic pe o perioadă de 2 ani, pedeapsă ce se va executa în condițiile art. 68 alin. (1) lit. b) sau c) C. pen.
În temeiul art. 45 alin. (5) C. pen., i-a fost aplicată inculpatului pe lângă pedeapsa rezultantă, pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) C. pen. - dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice; dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, dreptul de a exercita profesia de cadru didactic.
În temeiul art. 91 C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante de 1 an, 6 luni și 20 zile aplicată inculpatului B., pe un termen de supraveghere de 2 ( doi) ani, conform dispozițiilor art. 92 C. pen.
În temeiul art. 93 alin. (1) C. pen., s-a dispus ca pe durata termenului de supraveghere inculpatul să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune Timiș, la datele fixate de acesta [art. 93 alin. (1) lit. a) C. pen.]
b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa [art. 93 alin. (1) lit. b) C. pen.]
c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile [art. 93 alin. (1) lit. c) C. pen.]
d) să comunice schimbarea locului de muncă [art. 93 alin. (1) lit. d) C. pen.]
e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență [art. 93 alin. (1) lit. e) C. pen.].
În temeiul art. 93 alin. (2) lit. b) C. pen., i-a fost impusă inculpatului obligația să frecventeze unul dintre programele de reintegrare socială derulat de către Serviciul de Probațiune Timiș sau organizat în colaborare cu instituții din comunitate.
În temeiul art. 93 alin. (3) C. pen., s-a dispus ca pe parcursul termenului de supraveghere inculpatul B. să presteze un număr de 60 (șaizeci) zile de muncă neremunerată în folosul comunității în cadrul Primăriei Municipiului Lugoj sau în cadrul Spitalului Municipal Lugoj.
În temeiul art. 404 alin. (2) C. proc. pen., s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 96 C. pen.
A fost desemnat Serviciul de Probațiune Timiș ca organ însărcinat cu supravegherea inculpatului B., conform art. 94 C. pen.
III. În temeiul art. 289 alin. (3) C. pen., s-a dispus confiscarea sumei de 40 lei consemnată la C. prin recipisa de consemnare nr. 918139/1 din 12 noiembrie 2014 și chitanța nr. 7362003/1 din 12 noiembrie 2014, depusă de D.N.A. în urma primirii de la inculpatul A.
În temeiul art. 25 alin. (3) C. proc. pen., s-a dispus anularea mențiunilor de la poziția nr. 16 privind pe D. din următoarele înscrisuri ale Universității E. din Lugoj - Facultatea de Drept:
- Catalog de examen - Departamentul: Drept; Disciplina: Drept constituțional și instituții politice - Anul universitar 2013/2014, An de studiu: anul I, gr. 1, semestrul II;
- Catalog de examen, Departamentul: Drept; Disciplina: Drept român; Anul universitar 2013/2014, An de studiu: anul I, gr. 1, Semestrul II;
- Catalog de examen; Departamentul: Drept; Disciplina: Istoria statului și dreptului românesc; Anul universitar 2013/2014, An de studiu: anul I, gr. 1, semestrul I.
În temeiul art. 274 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul A., la plata sumei de 5.800 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
În temeiul art. 274 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul B. la plata sumei de 1.200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că prin rechizitoriul nr. x/P/2013 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Timișoara, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului A. pentru săvârșirea a două infracțiuni distincte de luare de mită, fals intelectual și trafic de influență în formă continuată (două acte materiale), infracțiuni aflate în situația concursului real și ideal, prev. de art. 289 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6, 7 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 78/2000; art. 321 C. pen. și art. 291 C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 38 alin. (1) și (2) C. pen., precum și a inculpatului B. pentru săvârșirea infracțiunilor de luare de mită în formă continuată (două acte materiale) și fals intelectual în formă continuată (două acte materiale), infracțiuni aflate în situația concursului ideal, prev. de art. 289 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 321 C. pen., cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 38 alin. (2) C. pen.
În sarcina inculpatului A., procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Caraș-Severin, prin actul de sesizare a instanței s-a reținut că, în calitatea sa de cadru didactic al Facultății de Drept din cadrul Universității E. din Lugoj a primit în patru tranșe de la denunțătorul D. bunuri în valoare totală de 8.747 lei, în nume personal, în scopul promovării frauduloase de către studentul D. a examenelor din anul I al Facultății de Drept a Universității E. din Lugoj și i-a acordat acestuia nota de promovare fără ca studentul să se prezinte la examenul din data de 05 februarie 2014, respectiv dispunerea unei soluții de declinare a competenței într-o cauză penală aflată în instrumentarea sa, în vederea satisfacerii intereselor persoanei cercetate pentru evaziune fiscală în favoarea căreia intervenea D., având reprezentarea faptului că, în acest fel, ajută la exonerarea de răspundere penală a autorului infracțiunii.
În sarcina inculpatului B., avocat în cadrul Baroului Timiș, în actul de sesizare a instanței s-a reținut că în calitate de cadru didactic al Facultății de Drept din cadrul Universității E. din Lugoj și-a exercitat fraudulos atribuțiunile de titular al catedrelor de "Istoria Statului și Dreptului Românesc" și "Drept Român" și l-a promovat pe martorul denunțător D. la examenele susținute în datele de 12 martie 2014 și 16 octombrie 2014, ocazii cu care denunțătorul i-a și remis avocatului B. o sticlă cu whisky, precum și un set constând într-o sticlă de cristal pentru băuturi și șase pahare din cristal, în valoare totală de 581 lei.
Analizând mijloacele de probă administrate în cauză în ceea ce-l privește pe inculpatul A., Curtea a reținut următoarele:
În concret, s-a constatat că acuzarea a vizat primirea unor bunuri de către inculpatul A. după cum urmează: în august 2013 - o sticlă de whisky și în 23 decembrie 2013 - făină, pulpă porc, dulciuri, ulei, vin și whisky în valoare totală de 396,78 lei, precum și un telefon mobil, în valoare de 1.102 lei, în legătură cu atribuțiile de cadru didactic și intervenția pe lângă alți profesori ai Facultății de Drept din cadrul Universității E. din Lugoj; primirea în data de 22 septembrie 2014 a unui televizor - în legătură cu atribuțiile sus-menționate, dar și cu cele de procuror - în rechizitoriu susținându-se că a fost dat în locul laptopului ce nu a fost primit de inculpat și pe care denunțătorul nu l-ar mai fi putut păstra, primirea în data de 23 octombrie 2014 a unui sistem audio Boxe Companion 3, căști audio, cutie păstrare țigarete, o sticlă de whisky, o scrumieră, un cuțit special pentru țigarete în legătură tot cu atribuțiile exercitate în ambele calități.
Referitor la acuzația că în cursul lunii august 2013 denunțătorul D. s-a prezentat în biroul inculpatului A. de la sediul Parchetului de pe lângă Tribunalul Caraș-Severin, unde și-a exprimat temerile în legătură cu dificultatea parcurgerii probei interviului pentru admiterea la Facultatea de Drept din cadrul Universității E. Lugoj și cu promovarea examenelor în condițiile imposibilității asigurării prezenței la cursuri, iar inculpatul l-a asigurat că îl va ajuta prin intervenții pe lângă colegii săi, prilej cu care i-a înmânat o carte de vizită și i-a spus să-l caute ori de câte ori va avea probleme în cadrul facultății, primind o sticlă de whisky, Curtea a apreciat că, primirea bunului este dovedită prin însăși confirmarea inculpatului în cadrul întâlnirii din data de 23 decembrie 2013. Astfel, atunci când martorul D. afirmă: "Tura trecută o fost, n-am știut cum o să reacționați, na cu o sticlă de whisky. Am zis că poate îmi dați cu ea în cap, mă dați afară.", inculpatul confirmă episodul, spunând: "Da. Da’ nu mă, nu-ți face probleme" (procesul-verbal din data de 07 octombrie 2014, dosar UP); iar când martorul spune: "Ăăă discuția asta se vrea un pic continuare la prima discuție pe care am avut-o la dumneavoastră în birou" sau "Unde, pfu (...) pot să zic că m-ați ajutat în momentul în care ați zis că o să fie bine. Eram la un pas, să mă duc să mă înscriu, să nu mă înscriu sau dinastea. E ok. Acum partea aialaltă vine stres, nervi. Se apropie sesiunea. Problemele sunt destul de mari, că v-am povestit și la școală" (dosar UP), inculpatul confirmă și are atitudinea că știe despre ce se vorbește.
Totodată, s-a reținut că din modul în care s-a derulat întâlnirea din 23 decembrie 2013 rezultă că asigurări în sensul că îl va ajuta pe student în promovarea examenelor au existat și anterior, la prima întâlnire, fiind avute, în acest sens, în vedere: disponibilitatea pe care inculpatul o afișează în raport cu martorul, cunoașterea deja a doleanțelor acestuia privind ajutorul în vederea promovării examenelor ("să vedem ce examene, când ai, să vedem cu cine mai pot vorbi"; "D., nu-ți face probleme, las c-om vorbi, vedem despre ce e vorba acolo și ne (...) ne facem, vorbesc cu ăia pe acolo"); împrejurarea că nu a manifestat niciun fel de atitudine de surprindere la apelul telefonic inițiat de martorul D. cu solicitarea de a se întâlni.
Contrar susținerilor apărării potrivit cărora prima întâlnire nu putea avea ca motiv înscrierea la facultate, Curtea a constatat că nu există probe care să contrazică acest aspect întrucât, prin adresa din 20 iulie 2015 a Universității E. - Facultatea de Drept s-a comunicat că "înmatricularea în anul universitar s-a realizat la data de 01 octombrie 2013, odată cu achitarea ratei I din taxa de școlarizare și completarea contractelor de școlarizare și de studii, conform Deciziei nr. 19 din 01 octombrie 2013", dar nici probe care să confirme susținerile acuzării bazate exclusiv pe declarația denunțătorului D. Indiferent de motivul prezentat de martor la momentul întâlnirii, așa cum s-a arătat și mai sus, din dialogul purtat în data de 23 decembrie 2013 rezultă că inculpatului lăsase impresia că îl va ajuta pe acesta în promovarea examenelor. Trebuie subliniat că sintagma folosită de legiuitor "promite că îl va determina" nu presupune o anumită formulă sau folosirea însuși verbului "a promite", aceasta putând îmbrăca diverse forme prin care se dau asigurări asupra rezultatului urmărit sau se creează convingerea că este realizabil.
Cu privire la susținerile inculpatului A. privind imposibilitatea ca primul act material să se fi comis în biroul acestuia de la sediul Parchetului de pe lângă Tribunalul Caraș-Severin, având în vedere că inculpatul s-a aflat în concediu de odihnă și, că în registrele de acces în instituție nu figurează numele martorului D. în august 2013, prima instanță a reținut că, niciuna dintre împrejurările invocate nu exclude susținerea acuzării, acestea bazându-se pe prezumții (că în registrul de acces în sediul Parchetului de pe lângă Tribunalul Caraș-Severin sunt menționate toate persoanele care au intrat în instituție), iar prin adresa nr. x/III/13/2015 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Caraș-Severin s-a comunicat faptul că inculpatul s-a aflat în concediu de odihnă în perioada 08 iulie 2013 - 09 august 2013 inclusiv (dosar instanță). Pe de altă parte, chiar și în cazul unei imposibilități de a stabili data și locul primului act material de care este acuzat inculpatul, săvârșirea lui a fost probată cu caracter cert.
În data de 23 decembrie 2013, în urma unei convorbiri telefonice inițiată de martorul D., acesta s-a întâlnit cu inculpatul A. în parcarea din apropierea domiciliului celui din urmă. Cu această ocazie inculpatul a acceptat bunurile oferite de martor, constând în: făină, pulpă porc, dulciuri, ulei, vin și whisky în valoare totală de 396,78 lei (conform bonului fiscal - dosar UP), precum și un telefon mobil, în valoare de 1.102 lei (conform facturii fiscale din 23 decembrie 2014 - dosar UP).
Analizând materialul probator rezultat în urma interceptării și redării convorbirilor telefonice și ambientale purtate de cei doi în data de 23 decembrie 2013, prima instanță a reținut că inculpatul A. nu a avut nicio reținere în primirea bunurilor, singura manifestare fiind în sensul de uimire asupra cantității/naturii bunurilor oferite ("Mă, las-o încolo, io am crezut că dai o sticlă de whisky și acesta, nu (...)" - proces-verbal de redare - dosar UP; "Eu mă duc la el la mașină să car. Ce? Are o sticlă de sărbători și veni ca (...)" - dosar UP) în niciun caz de refuz.
Contrar susținerilor inculpatului în sensul că a perceput acest gest al martorului ca având legătură cu sărbătoarea Crăciunului și ca un gest firesc al unei persoane care venea pentru prima dată în casa cuiva, Curtea a arătat că, la acel moment nu se putea vorbi de stabilirea altor raporturi între inculpatul A. și martorul D. decât cele decurgând din relația profesor - student. De altfel, martorul se și adresează frecvent inculpatului cu apelativul "domn' profesor" și își motivează gesturile cu "să fie bine". În al doilea rând, că nu era vorba de o vizită a unei cunoștințe cu ocazia sărbătorilor rezultă și din aceea că în parcare martorul-denunțător îl invită pe inculpat la mașină - "Mergem la portbagaj? Mă ajutați?", răspunsul inculpatului fiind - "Da. Hai să vedem dacă (...) nu-ți face probleme cu de astea tu că nu (...)" și abia în incinta blocului se pune problema ca martorul să meargă în locuința acestuia (martorul D. îl întreabă dacă să-l ajute să ducă bunurile până sus). De asemenea, discuțiile, chiar dacă purtate într-o notă de familiaritate, vizează promovarea examenelor de către D. și ajutorul ce va fi acordat de inculpatul A.; relevante fiind următoarele afirmații: "D. - "Deci n-am treabă la examene, e ok, da?"; "A.: - Da! (...) Trebuie să vedem examenele care, cum sunt pe acia, știi?" "La mine nu-i o problemă. Da oricum trebuie să vii sus la examen acolo"; "să vedem ce examene, când ai, să vedem cu cine mai pot vorbi"; "D., nu-ți face probleme, las c-om vorbi, vedem despre ce e vorba acolo și ne (...) ne facem, vorbesc cu ăia pe acolo" (proces-verbal de redare, dosar UP).
În același sens este și împrejurarea că la finalul întâlnirii s-a stabilit ca martorul denunțător să-l caute după sărbători pentru a vedea ce examene are și cu cine poate vorbi; astfel că în data de 08 ianuarie 2014, după ce în prealabil au discutat la telefon - convorbire inițiată de D., cei doi au discutat în biroul inculpatului A. din incinta Parchetului de pe lângă Tribunalul Caraș-Severin. Din discuție rezultă că inculpatul a promis că va interveni pe lângă profesorii F. pentru examenul din 27 ianuarie 2014 la disciplina "Drept civil - Parte generală"; la G. pentru examenul din 10 februarie 2014 la disciplina "Organizarea și Etica Profesiilor Juridice" și la H. pentru examenul din 14 februarie 2014 la disciplina "Istoria Statului și Dreptului Românesc". În acest sens, s-a reținut ca fiind relevant pasajul:
"A.: Păi poți să mai îmi dai vreun telefon ca să nu uit io cumva, știi? Că mă iau cu una cu alta, știi și nu știu datele și atuncia tre’ să mă uit toată ziua pe bilețelul ăsta ca să văd cum ești, când ești, știi? Că de vorbit cu o zi două înainte.
D.: Aia zic cu o zi două înainte de fiecare examen.
A.: Da.
D.: Și atuncia îmi spuneți asta sau asta sau.
A.: Da, da te. sună-mă cu o zi două înainte știi ca să nu., că așa dacă io., tre’ să mă uit toată ziua pe ăsta ca să văd datele, știi?
D.: Ăhă.
A.: Dar așa nu mai port de grijă, știi?
D.: Bun ăsta-i interesul meu. Vă da-ți seama că.
A.: Da, da, îmi dai un telefon și.
D.: Na io nu vreau să par țigan, toată ziua. bați omul la cap, bați omul la cap.
A.: Da, nu. Dai un semn se viață. Mă saluți, ce faceți? Nu știu ce și na.
D.: Mai vedem. Aia nu ar fi o problemă.
A.: Da." (proces-verbal de redare dosar UP), cum a învederat acuzarea; dar și afirmații de genul: "Da în 27, cu F. (...) o să vorbesc. O grămadă, nici nu ști dracu, cum să dau de ei și pe la telefoane îi ca dracu, știi? O (?) de vorbă și cu (...) las că vorbesc cu ea. Drept Constituțional îi la mine. Ei cu G. și cu H. las că vorbesc cu ele știi? Îl dau, îs la (?) la facultate" (dosar UP).
Că inculpatul A. a promis martorului-denunțător că îi va asigura promovarea la examene rezultă și din conduita ulterioară a acestuia, respectiv din discuțiile purtate cu cadre didactice ale Facultății de Drept a Universității E. - Lugoj:
- în data de 23 ianuarie 2014, în jurul orei 14:00, după ce D. i-a reamintit că urmează să susțină examenul la disciplina "Drept Civil - Parte generală", în data de 27 ianuarie 2014, cu profesorul F., inculpatul îl contactează telefonic pe acesta:
"A.: Mai mult decât atâta, da. Mai mult da. F. ai, luni ai un examen?
F.: Da.
A.: Am un pompier care l-am adus acia, unul D.
F.: Ăhă.
A.:. dar știi ce omul are și o chestie de, nu știu ce vrea să reclame sau vrea să te-ntrebe ceva pe linia noastră sau pe linia nu știu ce.
F.: Bine, da, ok." (proces-verbal dosar UP)
- în aceeași dată, la ora 16:19, inculpatul a contactat-o pe martora I. pentru disciplina "Teoria Generală a Dreptului", la care examenul era programat în data de 31 ianuarie 2014:
"A.: Vezi, notează și mie un nume: D.!
I.: Da?
A.: D., un pompier.
I.: Da (...)
A.: Notează-l acolo, da. O să aibă cu tine.
I.: A?
A.: Și știi ce m-am gândit acuma? Da.
I.: La (...) acuma?
A.: Acuma, nu știu, săptămâna viitoare sau nu știu când ai cu el, da.
I.: Am înțeles." (proces-verbal dosar UP)
- în data de 29 ianuarie 2014, inculpatul abordează din nou situația denunțătorului în convorbirea telefonică purtată cu martora I.:
"A.: Bine I., ne auzim. I., mă auzi, I.?
I.: Da?
A.: Când ai tu (...) când ai examenu’?
I.: Eu? Vineri .
A.: Vineri la T.G.D.-u, nu?
I.: Da.
A.: Că mai am administratoru’ ăsta da nu mai știu cum dracu’ îl cheamă acu’, de la mine de la Parchet. Știi?
I.: Păi o sunați pe J. pe (...)
A.: Îi trimit lu’ J., sun și îi spun lu’ J., da.
I.: (...) până vineri dimineață când intru eu.
A.: Că am doi care i-am luat aci, un pompier și ăsta de la mine. Ăla ți-am spus de el.
I.: Păi sună și (...)
A.: D. Și (...) deci pe amândoi, da.
I.: Bine. Bine domn profesor." (proces-verbal dosar UP)
- în data de 21 februarie 2014, ora 14:06, o contactează telefonic, chiar în prezența denunțătorului D., pe martora H. pentru a-l ajuta cu promovarea examenului la disciplina "Istoria Statului și Dreptului Românesc" - propunând să-l examineze el pe student, în biroul său:
"A.: Ceau, H., ce faci?
H.: Da, ceau! Uite-s la școala.
A.: La școală? Auzi?
H.: Da?
A.: Am un pompier (...)
H.: Da?
A.: E (...) trebuia să vină acu’ la tine și nu poate că are o problemă aci, e (...) a avut (...) au avut ceva pe linia lor aci. Știi?
H.: Îhm.
A.: Îl audiez eu acia la mine acuma, că la Istoria statului a avut cu tine astăzi la unu trebuia să ajungă acolo.
H.: A (...) la (...) ă (...) restanță, da.
A.: Da, că n-a fost nici data trecută, nici acuma și acuma avu iar un eveniment aci pe Reșița și acuma a venit disperat la mine. Știi?
H.: Da. Da, da, da.
A.: Îl audiez eu aci, hm?
H.: Bine.
A.: Bine. D.
H.: Da, bine, bine, K..
A.: Îhm, bun (...) și-l audiez eu acia, văd ce (...) știe, ce nu ști . Știi?
H.: Bun. Bun.
A.: Îhm, bine. Bine, H., ne auzim atunci." (proces-verbal dosar UP)
- la aceeași dată, ora 14:09, întrucât martora își dă seama că nu ea este profesorul care preda disciplina "Istoria Statului și Dreptului Românesc", îl sună pe inculpat, astfel că ajunge să discute cu coinculpatul B.:
"H.: Cu domnu B., nu cu mine.
A.: Ei, cu domnu B. are? Îhm.
H.: Da.
A.: Îhm. Bun, lasă (...)
H.: Îi domnu B. aicia, anu’ întâi, da (...)
A.: Spune-i că (...) Da, spune-i că-l rog eu și-l audiez eu acia. Știi?
H.: Da (...) Da, da, bine. Bine, bine, bine. Bine.
A.: Păi da (...) minim acolo, știi cum este (...)
H.: Da, da, bine.
A.: Îl audiez la distanță.
H.: Da. Bine, K..
A.: E pompier aci și nu poa’ să ajungă și data trecută și acuma iar a avut evenimente aci. Știi?
H.: Da, da, da, da, da.
A.: Da și (...) spune-i lu’ B. să (...) îl audiez eu, discut eu cu el aci și vedem despre e vorba.
H.: Da. Bine, bine, K.. Bine, bine.
A.: Că dacă nu vine la telefon, dacă nu, spune-i tu, H. și vorbim." (proces-verbal dosar UP)
În același sens, al intervenției pe lângă profesorii examinatori în vederea promovării examenelor din sesiunea ianuarie - februarie 2014 este și discuția purtată de inculpatul A. cu denunțătorul D. în data de 24 ianuarie 2014 când, așa cum în mod temeinic a reținut acuzarea, pe lângă faptul că îi spune că a vorbit cu martorul I., îl învață cum să creeze aparența că susține un examen corect: "Vezi că am vorbit cu I."; "Notezi niște subiecte să știi să i le spui"; "Orice, da, da. Înveți un subiect și aia când o să-ți dea, cum biletu sau ce vă dă acolo?"; "Da, și tu tragi biletu și tu spui că aia e (...)"; "Sper să nu uite, am vorbit cu ea, știi, și i-am zis, da" (proces-verbal dosar UP).
Totodată, s-a reținut că în sensul intervenției pe lângă colegii profesori sunt și afirmațiile făcute de inculpat în cadrul întâlnirii din 04 februarie 2014: "Da, da. Înveți două subiecte și le (...) tre să vorbesc cu G., că mâine vine și la mine la curs"; "Da nu-i (...) la (...) cu ce mai ai cu G., cu istoria cu ce mai ai (...)" (proces-verbal de redare dosar UP); în cadrul întâlnirii din 22 septembrie 2014 (după primirea televizorului): "Da, deci nu te duci la ceilalți (...) la franceză și la logică"; "Nu te duci la niciunul. Să văd cum dau de ăia doi (...)"; "Să văd cum dau de ei, că nici eu nu (...)" (proces-verbal de redare - dosar UP).
Prin urmare, susținerile inculpatului A. în sensul că nu a promis denunțătorului că va vorbi cu profesorii și că l-a îndrumat să învețe au fost apreciate de prima instanță ca fiind nereale.
Făcând, în continuare, referire la materialul probator administrat în faza cercetării judecătorești, precum și la apărările inculpatului A., instanța de fond a arătat că, în declarația dată în fața instanței, inculpatul A. a susținut că nu l-a cunoscut pe martorul D. înaintea începerii anului universitar 2013 - 2014, că l-a remarcat la cursuri datorită interesului acordat pentru disciplina predată. Referitor la data de 23 decembrie 2013, inculpatul a arătat că a fost sunat de mai multe ori de martor, că ar fi presupus că dorește să îi acorde consultanță privind examenul și că s-a comportat cu el așa cum ar fi procedat cu oricare alt student. Despre bunurile primite, a susținut că martorul i-ar fi spus că are o sticlă de whisky în mașină, dar când a deschis portbagajul a constatat că era o plasă cu bunuri alimentare, încercând să acrediteze ideea că ar fi fost cumva forțat de împrejurări să le primească: "D. a luat sticla cu vinul de Recaș și mi l-a pus efectiv în brațe. Portbagajul era deschis, treceau oameni prin zonă, vecini, ceea ce m-a făcut să simt un disconfort"; "Atât eu, cât și soția mea am insistat să ia lucrurile, să le păstreze el, să le valorifice că are copii și problemele sale, însă D. a insistat că nu a dat bani pe ele, că e o chestiune de apreciere"; "Având în vedere că era în preajma Crăciunului am apreciat-o că se încadrează în obiceiurile specifice acestei sărbători, cu atât mai mult cu cât D. venea prima dată la mine acasă. D. nu mi-a spus nimic în sensul că îmi dă bunurile respective ca să îl ajut cu examenele, ba chiar a afirmat că nu implică nicio obligație".
Astfel, s-a apreciat că susținerile inculpatului sunt contrazise de conținutul convorbirilor înregistrate, nu a solicitat martorului să ia bunurile înapoi, iar pe filmarea în mediul ambiental acesta apare cum verifică telefonul și în discuție intervine și soția sa cu propunerea ca vechiul telefon să i-l dea ei, dacă își schimbă telefonul. Mai mult, discuțiile au fost în sensul ca martorul să nu-și facă obligații prin modul cum a procurat bunurile, nu că i le-ar fi dat dezinteresat.
Referitor la lista cu examenele, inculpatul A. a susținut că i-ar fi spus să vină cu ea pentru a-l îndruma și că a avut în vedere situația particulară a martorului: "Singura chestiune ce apare și pe înregistrări este aceea că i-am spus să vină în ianuarie cu o listă cu examenele la mine, dar acest fapt a fost determinat de modul în care mă comportam în general cu studenții, dându-le sfaturi și îndrumându-i cu privire la examene sau în situații în care aveau probleme din cauza stresului datorat sesiunii. Am avut în vedere la acel moment atât starea lui fizică, psihică, dar și împrejurarea că pe tot parcursul semestrului a creat impresia unui student interesat de cursurile universitare". Instanța constată că în realitate discuția a fost în sensul de a vedea cu ce profesori sunt examenele, iar martorul D. nu afișa nicidecum imaginea unei persoane cu vreo problemă care să stârnească empatia inculpatului, ci a uneia care "se descurcă în viață" și dorește să urmeze facultatea pentru a avansa în profesie, fără prea mult studiu și efort intelectual.
În legătură cu ceilalți profesori, inculpatul A. a susținut că nu a discutat nici cu F. și nici cu I. în sensul de a-l promova pe martor, ci că era ceva uzual între cadrele didactice să se intereseze de studenții care proveneau din aceeași localitate. Instanța observă că în declarație, inculpatul a arătat că: "Știu că a doua zi după discuția cu I., când m-am întâlnit cu D., între alte discuții i-am spus acestuia să meargă la examen și să învețe, că nu știu dacă I. își va aminti și va ține seama de cele discutate", dar fiindu-i solicitate lămuriri referitor la ce anume trebuia să-și amintească martora I., nu a furnizat o explicație credibilă, ci aceeași variantă a studentului stresat de sesiune pe care îl încuraja (deși martorul este în vârsta de 40 de ani și a afișat imaginea unei persoane ce se ocupă cu tot felul de "aranjamente", câtă vreme oferă bunuri pe care nu ar fi dat bani, precum și că are cunoștințe care au deținut diverse poziții în societate).
În concluzie, prima instanță a constatat ca fiind nereale variantele prezentate de inculpat referitoare la actele materiale din august 2013, 23 decembrie 2013 și promisiunea rezolvării promovării frauduloase a examenelor prin influențarea celorlalte cadre didactice ale Facultății de Drept a Universității E. din Lugoj.
În data de 05 februarie 2014, deși martorul D. nu s-a prezentat la examen la disciplina "Drept constituțional și instituții politice", inculpatul A. i-a trecut în catalog nota 8, figurând că ar fi fost prezent. În acest sens, s-a reținut că, la data de 04 februarie 2014 cei doi au avut o discuție la domiciliul inculpatului despre examenul sus menționat, în care acesta îi spune: "Las că vezi dacă ajungi, ajungi, dacă nu văd eu ce fac!"; "Învață două subiecte imediat îți spun, înveți 2,3 subiecte", judecătorul fondului constatând, astfel, că este vorba de aceeași modalitate de a mima examenul, pe care inculpatul i-a prezentat-o și pentru disciplina predată de martorul I..
Cu privire la susținerile inculpatului în raport cu fapta din 05 februarie 2014, s-a arătat că, în ceea ce privește promovarea examenului la disciplina predată de inculpat ("Drept constituțional") acesta a susținut că nu a afirmat că va face acest lucru chiar și dacă martorul D. nu se va prezenta la examinare; că tot timpul l-a îndrumat să învețe; chiar înainte de data examenului a verificat dacă are cursurile; iar nota acordată reflectă activitatea studentului din timpul anului, "dar și ca încurajare pentru viitor să participe la cursuri și să învețe, cu atât mai mult cu cât era în primul an de facultate". În același sens, a mai arătat și că: "La terminarea examinării, în momentul în care trebuia să trec rezultatele, m-am gândit că D., din punctul meu de vedere, îndeplinea condițiile de promovabilitate (participase la cursuri și fusese activ în cursul anului) și m-am gândit că nu mai era cazul să mai plătească taxa de reexaminare, cu atât mai mult cu cât avea și probleme financiare (salariu potrivit sistemului de salarizare, copil în întreținere, soție care lucra în străinătate)".
Astfel, prima instanță nu a reținut apărările inculpatului, întrucât, în realitate, acesta l-a îndrumat pe martor să învețe 2-3 subiecte și după terminarea examinării l-a sfătuit ce să le spună colegilor dacă va fi întrebat.
Contrar susținerilor inculpatului în sensul că acordarea notei la disciplina pe care o preda în cadrul Universității E. - Lugoj s-a bazat pe gradul de participare la cursuri a martorului D. și pe activitatea desfășurată de acesta în timpul semestrului, existând elemente clare că a fost un act de favorizare, o promovare frauduloasă, în absența studentului de la examinare, prima instanță a reținut ca fiind relevante discuțiile purtate de inculpatul A. cu martorul - înregistrate în data de 05 februarie 2014, ora 17,19:
"A.: Da, D.!
D.: Vă salut și în primu´ rând îmi cer scuze că n-am putut să ajung și vă mulțumesc de înțelegere. Și a doua întrebare: ce naiba îi spun lu’ L. dacă mă întreabă, că cu asta mai trebuie să mă întâlnesc să-mi dea niște cursuri?
A.: Na (...) ai ajuns mai târziu.
D.: Am înțeles.
A.: Ai ajuns după șase. Cât e ceasu’ acu’? Da, pe la șase ai ajuns, că eu o să plec.
D.: Am înțeles.
A.: Na, bine.
D.: Bun. Deci (...) încă o dată mulțumesc și (...)
A.: Da, ai ajuns după cinci jumate.
D.: Cum?
A.: După cinci jumate (...) Cât e ceasu’ acuma, e (...)?
D.: Cinci și două zeci.
A.: Cinci și (...) da, da. După, că e (...) da, atunci așa (...)
D.: Nu, nu, zic (...) da ce, în caz că mă întreabă de ce n-am ajuns, ce naiba să-i spun?
A.: Păi n-ai (...) ai plecat mai târziu de la lucru. De la lucru (...)
D.: Ah, n-am putut să plec și asta este.
A.: Da, da, îhm.
D.: Bine. Mulțumesc, sănătate!
A.: Bine D., bun, ceau, sănătate’."
Că nu era o practică acceptată și că nu funcționa în situații similare rezultă din chiar modul în care cei doi stabilesc ce anume să spună dacă martorul D. ar fi fost întrebat de vreun coleg care i-ar fi sesizat absența.
Pe de altă parte, prima instanță a reținut și declarațiile martorelor I. și H. referitoare la sistemul de promovabilitate practicat de facultatea în speță, în condițiile în care inculpatul a încercat acreditarea ideii că se dorea promovarea studenților în orice modalitate. În acest sens, este contrazis de declarația martorului I., care la întrebarea avocatului inculpatului dacă exista la momentul anului 2014, la nivelul Universității E. din Lugoj o politică în sensul atragerii studenților și a promovabilității acestora, orientare ce implica o anumită conduită din partea cadrelor didactice, a răspuns că personal nu a avut cunoștință de un asemenea aspect; nu i-a transmis nimeni și nici nu îi putea impune; apreciind că fiecare persoană alege modul în care înțelege să se comporte (declarație instanță - dosar); dar și de declarația martorului H., care la întrebarea formulată de procuror în sensul de a preciza motivul pentru care a refuzat să transmită inculpatului B. solicitarea coinculpatului A. de a-l examina el pe student, a precizat că nu era obișnuită cu asemenea solicitări, nici nu știa "de o asemenea practică, respectiv examinarea studenților de către un alt profesor în locul celui titular"; că nefiind o problemă care să o privească, nu s-a implicat (declarație instanță - dosar).
În data de 12 mai 2014, martorul D. îi oferă inculpatului A. un laptop în contextul discuției despre situația dosarului penal nr. x/P/2013 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Caraș-Severin:
"D.: Am ceva în mașină v-am pregătit o chestie, sper să nu vă supărați pe mine.
A.: Nu, nu lasă acolo, fii serios!
D.: Nu, domn profesor nu, e (...) mi-ați luat o piatră de pe inimă io am avut o datorie mai mult morală față de tanti respectivă, da’.
A.: Vezi câte am (...) (n.n.-nu se înțelege)
D.: A, sunteți de, de permanența?
A.: Da până pe la 5 încolo că stau că (...) e examenul, știi?
D.: Și dacă vă caut mai târziu?
A.: Nu D., las-o la tine (...)
D.: Nu-i problemă, e ceva care (...)
A.: Da.
D.: (...). Am avut eu o combinație mi-a ieșit o chestie (...)
A.: Da, da.
D.: Io zic c-o să vă placă.
A.: Da, nu-ți mai face probleme D.
D.: Nu mi-am făcut probleme niciodată, da’ a fost ok, vreau să mulțumim, toată lumea să fie mulțumită și (...)
A.: Da.
D.: Primul laptop, nota 20. Un laptop (...) ultimul tip.
A.: Nu, fii serios, păi.
D.: E, e plăcerea mea (...)
A.: Cât ai dat pe ăsta(?)
D.: E plăcerea mea, n-am dat bani pe el, am avut o combinație mi-a ieșit o chestie și (...)
A.: Da (...) Nu, nu umbla cu d-astea, lasă-le acolo, vezi că. . (n.n.-nu se înțelege)
D.: Ce dracu să iasă, de nebuni să fim.(?)
A.: Da.
D.: Vă sun la. cu 5?
A.: Lasă (...) că n-am ce face cu el.
D.: E, n-aveți din ăla 8 Gb de RAM un TERRA. E rachetă!
A.: Da, da.
D.: Vă sun după 5?
A.: Sună-mă dar nu, dar nu umbla cu din-astea, la ce dracu’ să (...)
D.: Domn profesor m-ați ajutat de câte ori, plăcerea mea (...) nu.
A.: Stai liniștit!
D.: (...) mie așa-mi place să fi, omul om și porcu’ porc mie îmi place să fim oameni și.
A.: N-avem ce să fac io cu el (...) deci n-am ce face cu el, că io am pe acia dă-le dracu o grămadă.
D.: Din ăla n-aveți vă spun io.
A.: Da. .(n.n.-nu se înțelege)
D.: Ăla-i vechi.
A.: Ce?
D.: Deci n-am dat bani (...)
A.: Ăla-i de serviciu nu-i al meu (...)
D.: N-am dat bani pe el, am avut o combinație mi-or ieșit 2 bucăți
A.: Da (...)
D.: Așa că una pot să vi-l dau cu dragă inimă .
A.: Da, da.
D.: (...) și m-ați ajutat de câte ori și . și cu asta v-am zis îmi stătea pe cap și (...) tanti aia chiar aveam o datorie morală și m-am scăpat și (...)
A.: Da mi-ai zis că-i datorie.
D.: (...) am vorbit cu un avocat așa știe, deci nu știe nimeni (...)
A.: Na păi oricum o să ne vedem direct acolo, că nu poți să vii cu dosarul la mine. Dar în principiu tre’ să meargă acolo dosarul, asta este.
D.: Și atunci cum ziceți să mai așteptăm? Cum vreți dumneavoastră? Vin la 5 așteptăm să vedeți ce-i acolo, cum, cum vreți dumneavoastră?
A.: Ce?
D.: Vin azi la 5 la dumneavoastră vi-l aduc sau așteptăm să vedeți ce-i acolo și dup-aia (...)
A.: Așteaptă mai încolo, om vedea cu ăla să vedem ce-i acolo.
D.: Deci io vi-l țin (...)
A.: Da ține-l acolo la tine.
D.:O să vă, o să placă.
A.: Da ține-l acolo la tine, lasă." (proces-verbal de redare - dosar UP).
În dezacord cu susținerile acuzării, potrivit cărora din discuție ar rezulta că inculpatul a amânat primirea bunului până la consultarea dosarului pentru a vedea exact ce conține, instanța de fond a constatat că din refuzul repetat manifestat de inculpat rezultă contrariul. Mai mult, martorul D. este cel care vine cu propunerea de a păstra laptopul, de a mai aștepta, aceasta ca alternativă la a i-l aduce în aceeași zi, la ora 5: "D.: Vin azi la 5 la dumneavoastră, vi-l aduc sau așteptăm să vedeți ce-i acolo și dup-aia (...) A.: Așteaptă mai încolo, om vedea cu acela, să vedem ce-i acolo. D.: Deci io vi-l țin (...) A.: Da, ține-l acolo la tine. D.: O să vă, o să placă. A.: Da ține-l acolo la tine, lasă (...)".
Ulterior, în data de 24 iunie 2014, martorul D. îi reamintește inculpatului de laptop, iar acesta refuză din nou: "D.: Laptopul vi l-am păstrat, e în mașină. A.: Nu-mi trebe, fii serios. Vezi-ți de treabă"; "Stai liniștit că n-am nevoie (...)"; "Nu D. (...) nu mă, că nu, n-am (...) nu vreau să stau cu grija asta. Vreau să stau liniștit, vezi de treabă"; "D.: Vi-l păstrez? A.: Lasă-l dracului (...) ne mai auzim mai încolo, știi?". Este adevărat că în cuprinsul discuției apar și afirmațiile: "Nu mă nu, lasă-l acolo că nu, nu vreau să am probleme, lasă (...) lasă-l mai ține-l acolo la tine, dă-l în (...)"; "Da știu lasă-l acolo om vedea noi încolo ce mai e"; însă nu se poate omite că în final îl refuză, pentru ca în data de 08 iulie 2014, când martorul aduce laptopul la domiciliul inculpatului sub pretextul că îi arată documentul redactat pe acesta, să îi solicite să îl ia la plecare.
În declarația dată în fața instanței, inculpatul a arătat că: "Cu privire la discuțiile purtate de D. legate de dosarul penal, arăt că acestea au debutat ca fiind niște discuții pur teoretice. Mi s-a creat impresia că un student interesat de cursuri, activ, dorea să discute aspecte generale privind modul derulării unui dosar având ca obiect infracțiunea de evaziune fiscală. La momentul respectiv relațiile dintre noi erau destul de apropiate, depășiseră limita relației profesor-student, devenise un fel de amic; D. venind în repetate rânduri la mine acasă. În acest context, D. mi-a adus la cunoștință că s-ar fi încălcat reguli procesuale într-un dosar ce s-ar fi aflat la mine în lucru; respectiv că persoana cercetată pentru infracțiunea de evaziune fiscală este împiedicată să-și vadă dosarul, că polițiștii nu-l lasă spunând că este atribuit unui procuror exigent, că ar fi dorit să plătească prejudiciul. Astfel, am devenit atent la cele învederate de D. întrucât erau legate de activitatea mea. Menționez că am avut în vedere că informația nu provenea de la orice persoană, ci de la cineva pe care îl apreciam ca fiind un om apropiat, loial. Am făcut verificările întrucât inclusiv legea, atribuțiile procurorului mă obligă să iau măsurile legale în efectuarea urmăririi penale a unei cauze. Am luat legătura cu ofițerul de poliție, am văzut despre ce este vorba în cauza respectivă și după ce m-am lămurit, nu am mai purtat discuții cu D. pe această temă, am încercat să îl îndepărtez de acest subiect. La insistențele denunțătorului am ajuns chiar să ripostez agresiv la un moment dat, așa cum apare și pe înregistrările din dosar. Pe parcursul discuțiilor tot timpul D. a început să îmi prezinte caracteristicile tehnice ale laptopului în cauză. Niciodată nu s-a discutat în sensul de mi-l da, vinde, ci despre aceste caracteristici. De altfel încă de la început i-am spus martorului că mie nu îmi trebuie și am avut astfel de refuzuri în mod repetat. Se reține în rechizitoriu că la un moment dat aș fi spus: "Lasă, măi D., ne auzim altă dată!" însă nu era o referire în sensul că ar fi urmat să mai purtăm vreo discuție despre laptop, ci o modalitate de despărțire, discuția purtându-se la ușa liftului. Refuzul meu categoric apare chiar și după această afirmație, în sensul în care am spus că: "Chiar nu înțelegi că nu îmi trebuie?.lasă-l dracului". După acest episod a mai existat un moment în care am refuzat categoric laptopul oferit de D. La câteva zile a venit la mine acasă, în jurul orei 20:00, eu tocmai mă întorsesem acasă. A sunat la interfon, a răspuns soția și i-a dat voie să vină sus. Apartamentul meu este lângă lift și l-am văzut pe D. coborând din lift cu laptopul în brațe. Atunci l-am trimis înapoi, refuzându-l încă o dată. A insistat să intre în apartament și buna-cuviință m-a făcut să-l primesc. În contextul discuției despre modul în care voia să redacteze sesizarea către Parchetul de pe lângă Judecătoria Făget, a încercat să-mi arate cât de bine funcționează laptopul, însă eu am refuzat în continuare primirea acestuia."
Pe lângă anumite inadvertențe (precum aceea că l-a trimis pe martor înapoi cu laptopul încă de când l-a văzut coborând din lift, deși acesta a intrat cu laptopul în apartamentul inculpatului), precum și unele aspecte contrazise de realitate (că s-ar fi pus probleme unei încălcări a drepturilor persoanei cercetate în Dosarul nr. x/P/2013 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Caraș-Severin, că D. ar fi lăsat impresia că este interesat doar sub aspect teoretic de competența teritorială în cazul infracțiunii de evaziune fiscală, că discuțiile au vizat doar caracteristicile tehnice ale laptopului, deși acesta i-a fost oferit), prima instanță a constatat că declarația inculpatului se coroborează cu alte elemente probatorii existente în cauză și reținute anterior.
În data de 22 septembrie 2014, la solicitarea martorului D., cei doi se întâlnesc în parcarea din apropierea domiciliului inculpatului și după ce discută despre situația examenelor martorului, acesta îi oferă un televizor, însă de această dată cu mențiunea că îi poate da și factură în sensul că ar fi fost cumpărat și plătit în numerar de către inculpat. Deși inculpatul A. susține că ar fi fost forțat să primească televizorul, prin aceea că martorul l-a lăsat cu televizorul la ușa liftului, dar și că intenționa să achite contravaloarea acestuia, este contrazis de conținutul discuției, în care se arată interesat de ce fel de televizor este și de cum o să fie făcută factura: "D.: Vi-l și aduc, îi în mașină. Îl țin? A.: Măcar stai să văd de care îi, dacă (...)"; "D.: Îi și păcat! L-am desfăcut să văd cum arată și v-am zis, factura poate fi pe dvs., chitanță că ați plătit cash, vi-l duc și acolo. A.: Și factură pe unde faci, pe cine faci factură? D.: Pe dvs. fac. A.: Unde, la ce magazin sau la cine faci?"; dar și de faptul că face planuri unde ar putea duce televizorul: "Păi, nu-l bag la beci, îl duc în casă. Cum dracu să-l duc acolo?"; "Păi unde să-l duc că nu-l duc la țară așa direct?"; "Acesta nici nu trebuie să-l car dracului la țară"; fiind de acord ca martorul să i-l care până la lift: "Hai, ia-o tu în față". (proces-verbal de redare - dosar UP)
Ulterior, în data de 01 octombrie 2014, martorul îi remite inculpatului factura și chitanța de plată în numerar, ambele întocmite pe numele celui din urmă. Cu această ocazie, inculpatul A. i-a comunicat martorului că a discutat și cu alți colegi pentru a-l promova fără a participa efectiv la examene, respectiv cu numita M. la disciplina "Limba Franceză" și N. pentru disciplina "Drept Internațional Public":
"A.: Vezi c-am vorbit cu doamna M., tre’ să-ți treacă o notă, să-i urmărim acolo și că tre’ să. ne-ntâlnim."
(...)
"A.: Atuncia tre’ să te mai întâlnești o dată cu asta, cu N., cu asta de Internațional sau ce e?
D.: O sun io sau.?
A.: Vorbesc eu cu ea, dar să mă-ntâlnesc cu ea, știi?
D.: Ăhă.
A.: Să văd cum dau de ea! Am vorbit cu fetele de la Facultate să-i zică dar. să văd dac-o-ntâlnesc io zilele aștea, știi? Aia tre’ să vii la ea. iar la fel să dai cu ea, că-i mai na!
D.: Mergem nu-i problemă doar.
A.: La doamna M. a zis că trecem așa, știi?
D.: Doamna. am ajutat-o io cu anumite chestii și-i dau. de-un ok și.
A.: Da, da, da." (proces-verbal de redare - dosar UP)
Făcând trimitere la precizările făcute de inculpat în raport cu faptele anterior prezentate, cu ocazia audierii sale în fața primei instanțe, instanța de fond a arătat că discuțiile purtate în data de 22 septembrie 2014, contrazic susținerile inculpatului A. prin care încearcă să acrediteze ideea că ar fi fost victima unei "înscenări" și a denaturării sensului real al manifestării sale de voință. S-a reținut că, nu s-a pus niciun moment problema cumpărării și nici că martorul denunțător ar fi dus televizorul până la lift fără acordul inculpatului sau că factura și chitanța i-ar fi fost date fără să aibă timp să discute.
Astfel, prima instanță a făcut referire la discuția din data de 01 octombrie 2014: "A.: Nu trebuia să te dai atât peste cap cu (...) D.: Cum? A.: Nu trebuia să te dai atât peste cap cu chestiile aștea! (...) A.: Da (...) nu. Ce dracu de (...) de ce le-ai făcut așa? Ce scrie acolo P.P. (?) (...) D.: La Orșova. A.: Păi da ți-am spus ca să te (...) D.: Nu e bine, e ok. A.: (...) Nu, nu te oprești cu chestiile aștea de (...) nu! D.: Ă (...) A.: Nu trebuia să te complici cu aștea, știi? D.: Mulțumesc încă o dată. A.: Da, nu-i problemă, că-i prea mult, nu mi le mai băga, nu mai face (...) D.: Nu-i! A.: (...) să îți vezi de treabă că ai și tu problemele tale nu te mai chinui cu prostii de aștea! D.: Păi am problemele mele da' (...) A.: Da, da. D.: (...) fără dumneavoastră nu le rezolvam nici pe ăștea, dar deși, pentru mine (...) A.: Știu mă nu-ți face probleme pentru asta, da." ( proces-verbal de redare - dosar UP). Totodată, s-a arătat că, deși inculpatul a susținut că nu a reușit să se lămurească în legătură cu situația televizorului, în 23 octombrie 2014 bunul nici măcar nu se mai afla la domiciliul acestuia (sens în care este discuția purtată cu soția în data de 23 octombrie 2014, ora 13:21:06 - redată la dosar UP, în care îi solicită să i-a legătura cu "O." ca să aducă televizorul pentru a fi predat organelor de urmărire penală).
În data de 23 octombrie 2014, martorul D. s-a deplasat la sediul Parchetului de pe lângă Tribunalul Caraș-Severin de unde l-a luat pe inculpat pentru a-l duce acasă. Instanța de fond a constatat că, inițial, inculpatul nu a dorit să meargă, dar a continuat discuțiile cu martorul și a acceptat, e adevărat că nu fără oarecare reținere, să primească o geantă conținând: un sistem audio Boxe Companion 3, căști audio, cutie păstrare țigarete, whisky, scrumieră, cuțit special pentru țigarete (proces-verbal de constatare a infracțiunii flagrante). Reținerea inculpatului este motivată de teama de a nu fi depistat de organele judiciare ("Nu vezi că te arestează și pentru o oaie"; "Îți spun sincer mă (...) stau cu grijă, că nu știu dacă ne inter.dacă ne-a văzut cineva, dacă e o chestie?") și de valoarea televizorului primit anterior ("Păi nu trebuia să încerce, când am văzut cât a costat acela, nu-mi trebuia atâta mânca-ți-aș ochii tăi, păi ce-i asta?") (proces-verbal de redare, dosar UP). Că inculpatul a fost conștient că săvârșește o infracțiune rezultă nu numai din referirile la monitorizări și măsuri privative de libertate din discuțiile anterioare, dar și din solicitarea de asigurări de la martor că nu va spune nimănui: "A.: Și-atunci nicio vorbă, nimic de astăzi, niciunde!".
Referitor la apărarea inculpatului în raport cu faptele anterior prezentate, s-a constatat de către Curte că, în realitate, în dialogul din 23 octombrie 2014, martorul i-a spus inculpatului că pe lângă boxe a mai pus și o sticlă de whisky, țigări și a lăsat să se înțeleagă că și alte lucruri; iar problema inculpatului nu a fost în sensul că de ce ar fi geanta așa de grea, dacă nu conține decât o sticlă, ci să se asigure că nu va vorbi cu nimeni despre cele întâmplate. Mai mult, acuzarea nu vizează pretinderea unor bunuri, ci varianta alternativă a primirii de bunuri, așa cum s-a subliniat încă de la începutul considerentelor. Totodată, s-a apreciat că remarca inculpatului este în sensul că "nu-mi trebuia atâta" (referire la valoarea mare), nu că nu-i trebuia nimic.
Ca urmare, s-a concluzionat de către Curte că dovezile administrate probează comiterea de către inculpatul A., în calitate de cadru didactic, a infracțiunilor de luare de mită în formă continuată, prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.; trafic de influență în formă continuată, prevăzută de art. 291 C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și fals intelectual, prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen.
În drept, s-a apreciat că faptele inculpatului A., cadru didactic al Facultății de Drept din cadrul Universității E. din Lugoj a primit de la martorul denunțător D.: în august 2013 - o sticlă de whisky, în 23 decembrie 2013 - făină, pulpă porc, dulciuri, ulei, vin și whisky în valoare totală de 396,78 lei, precum și un telefon mobil, în valoare de 1.102 lei; în data de 22 septembrie 2014, un televizor, iar în data de 23 octombrie 2014, un sistem audio Boxe Companion 3, căști audio, cutie păstrare țigarete, o sticlă de whisky, o scrumieră, un cuțit special pentru țigarete, în legătură cu promovarea frauduloasă a examenului la disciplina "Drept constituțional" din 05 februarie 2014, precum și pentru influența promisă și care s-a lăsat să se creadă că a fost exercitată sau chiar a fost exercitată, în scopul promovării frauduloase la alte discipline studiate în anul 1, an universitar 2013 - 2014 prin intervenții pe lângă cadrele didactice titulare (F., I., B., M., N.) întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de luare de mită în formă continuată, prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și de trafic de influență în formă continuată, prevăzută de art. 291 C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., în concurs formal prev. de art. 38 alin. (2) C. pen. La reținerea dispozițiilor art. 35 alin. (1) C. pen., forma continuată, în cazul infracțiunii de luare de mită, prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, instanța de fond având în vedere că elementul material al laturii obiective constă în primirea unor bunuri în legătură cu atribuțiile de serviciu, ceea ce în cauză s-a realizat în mai multe date, și nu în atribuția propriu-zis încălcată.
Totodată, s-a apreciat că fapta aceluiași inculpat, care, în calitate de cadru didactic al Facultății de Drept din cadrul Universității E. din Lugoj în data de 05 februarie 2014 fără o examinare a cunoștințelor teoretice la disciplina "Drept constituțional" a trecut în catalogul de examen la poziția nr. 16 aparținând martorului D. nota 8, deși acesta nici măcar nu a fost prezent în sala de examinare, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de fals intelectual, prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen.
Referitor la acuzația vizând comiterea infracțiunii de luare de mită prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 78/2000 - fapta în calitate de procuror, Curtea a constatat că nu s-a probat cu caracter de certitudine că primirea bunurilor care nu i se cuveneau (primire anterior analizată) a fost "în legătură cu îndeplinirea unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu" ca procuror.
Sub acest aspect a fost apreciată ca fiind relevantă reprezentarea subiectivă avută de inculpatul A., iar nu percepția sau susținerile martorului denunțător D.
S-a observat că discuțiile în legătură cu Dosarul nr. x/P/2013 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Caraș-Severin au început ca o solicitare a unei consultanțe juridice. Astfel, cu ocazia întâlnirii din data de 08 mai 2014, din parcarea aflată în apropierea domiciliului inculpatului A., martorul D. începe prin a spune că "(...) asta este un fel de consultanță juridică ce vă-ntreb io acuma."; expune situația persoanei în speță și îl întreabă pe inculpat "Ce se poate face?", afirmând că ar fi auzit de la un polițist că ar exista varianta "mutării" dosarului la Piatra Neamț, sens în care îl întreabă pe inculpat "Se poate chestia asta?" (proces-verbal încheiat la data de 15 mai 2014, dosar UP). Curtea a admis că unui magistrat îi este interzis să acorde consultații juridice, însă o conduită contrară excede ilicitului penal, putând fi cel mult o abatere disciplinară.
Un alt aspect apreciat de către Curte ca fiind un dubiu privind latura subiectivă a infracțiunii este acela că, referitor la Dosarul nr. x/P/2013, martorul D. vorbește de soluționarea într-un anumit mod - respectiv declinarea competenței, nu solicită o urgentare a adoptării acesteia ca să se poată analiza varianta alternativă "în legătură cu (...) urgentarea (...) îndeplinirii unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu". Or, inculpatul A. nu doar că nu-i promite nimic, ci pe tot parcursul discuțiilor face afirmații din care rezultă că în opinia sa este soluția legală și că nu îi face o favoare sau serviciu martorului. La această concluzie conduce și conduita avută de inculpat ulterior declinării, când nu îl informează că a fost dispusă soluția, ci martorul este cel care abordează subiectul. Astfel, în data de 24 iunie 2014, martorul D. este cel care întreabă: "Mai știți ceva de (...) Piatra Neamț? N-ați mai reușit nimic", iar inculpatul după ce răspunde "Mi-a (...) s-a dus, cred că-i plecat deja (...)", ține să precizeze încă o dată "Da, da îi plecat, dar nu-i în competența noastră, îi a lor nu-i (...)". De asemenea, instanța reține că ordonanța de declinare a competenței este din data de 13 iunie 2014, astfel că inculpatul ar fi avut suficient timp să-l anunțe pe denunțător că "problema" este rezolvată; aceasta dacă într-adevăr ar fi acționat în interesul martorului.
Totodată, instanța de fond nu și-a însușit susținerile acuzării potrivit cărora inculpatul A. ar fi luat cu adevărat hotărârea declinării cauzei abia după ce martorul denunțător D. i-a expus situația particulară în care se afla persoana cercetată în speță, respectiv în momentul în care martorul a spus în mod neechivoc că prin soluționarea dosarului la Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamț, persoana cercetată ar avea posibilitatea de a determina și obține o soluție de netrimitere în judecată, aducând ca argumente faptul că timp de opt luni de la înregistrarea dosarului, nici nu a cunoscut despre existența acestuia; că pentru a-și dovedi disponibilitatea totală a contactat ofițerul de poliție judiciară chiar în prezența martorului; că dosarul nu i-ar fi fost înaintat în absența presiunilor sale întrucât polițistul care efectua urmărirea penală administra probe în acel moment.
Cu privire la primul aspect, Curtea a observat că în cadrul discuției din 12 mai 2014 fiindu-i sugerată posibilitatea de a dispune el însuși o soluție de netrimitere în judecată, inculpatul A. nu și-a însușit-o; precum și că dispoziția din "Nota de îndrumare" din 08 octombrie 2013 a fost aceea de "a se identifica domiciliul fiscal al contribuabilului și a se face propunere pentru declinarea competenței" (dosar UP). Referitor la activitatea organului de cercetare penală care ar fi mai avut de administrat probe în Dosarul nr. x/P/2013 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Caraș-Severin, instanța de fond a constatat că discuția la care face trimitere acuzarea, cea dintre inculpatul A. și ofițerul de poliție, martorul P., cu conținutul: ""Salut P., procuror A. sunt! Ce faci pe la lucru, pe unde ești? Bă vezi că avem un dosar. x/P/2013 (...) trebuia să-l declinăm la Neamț sau nu știu pe unde dracu-i ăsta. Hai să, să soluționăm, și de ce stăm cu el? Ăhă (...) Păi da vino încoace să vedem și să nu (...) nu stăm așa cu el, știi că (...) Mâine, poimâine mă anunți când vii, bine? Bine că acuma am dat de el pe acia și nu (...) nu știu ce-i cu el, că de-aia am văzut acuma, am făcut propunere, am făcut nota din (...) a zecea 2013 pentru declinare? Da, da, ăhă. Măi ia vezi. Oricum tre’ să plece dacă-i competența noastră sau nu, degeaba așteptăm dacă nu-i competența noastră, na treci într-o zi și discutăm atuncia aici. Bine? Bun, ceau, ceau, sănătate", a avut loc în data de 12 mai 2014; iar adresele prin care s-au solicitat informații de la SC Q. SRL Reșița și SC R. SRD Drobeta Turnu-Severin sunt emise la data de 21 mai 2014 (dosar UP), deci ulterior acestei discuții. Prin urmare, Curtea a apreciat că nu se poate concluziona în sensul că inculpatul, în calitatea sa de procuror, a dispus o măsură discreționară pentru a servi interesele martorului denunțător, ci dimpotrivă că trebuia să se fi implicat mai demult în verificarea modului în care organul de cercetare penală pune în aplicare măsurile dispuse. În realitate, în opinia instanței de fond, dispozițiile sale au fost în sensul de a se identifica domiciliul fiscal și a se face propunerea de declinare, iar dosarul a stat în nelucrare la organul de cercetare penală timp de aproape opt luni, pentru ca în momentul în care a pus în discuție situația dosarului, organul de cercetare penală să-l înainteze însă emițând adrese neindicate de procuror și cu reprezentarea clară că răspunsurile nu vor fi primite în timp util (adresele sunt emise în data de 21 mai 2014, iar referatul înaintat în 26 mai 2014).
În altă ordine de idei, s-a arătat că este adevărat că inculpatul A. a discutat telefonic cu ofițerul de poliție judiciară P. în prezența denunțătorului D., însă acest fapt nu conduce prin el însuși la concluzia că ar fi avut ca scop să-i arate cât este de implicat în a-i îndeplini doleanța câtă vreme tot timpul ține să sublinieze că procedează în mod legal și chiar ar putea exista consecințe negative dacă ar proceda altfel ("Dacă văd că a făcut încălcarea competenței, e nulitate de drept a actului (...)", "(...) tot procesul îi al lor, tot procesul este nul. Tot procesul este nul" - 12 mai 2014).
Din perspectiva bunurilor ce i-au fost oferite sau au fost primite de inculpatul A. de la martorul D., Curtea a constatat că singurele referiri explicite ale denunțătorului la oferirea unui folos/bun în legătură cu serviciul pe care inculpatul A. i l-ar fi făcut în calitate de procuror sunt în discuția din 12 mai 2014, când îi oferă un laptop, bun pe care acesta îl refuză în mod repetat și în data 08 iulie 2014 îi cere să ia laptopul pe care denunțătorul îl adusese la domiciliul său.
În ceea ce privește primirea televizorului, a sistemului audio format din 3 boxe și telecomandă, sticla de whisky, țigarete, din simplul fapt că martorul D. a strecurat printre afirmații și referiri la dosar, Curtea a apreciat că nu se poate reține că inculpatul a avut reprezentarea că sunt foloase pentru un "serviciu" în Dosarul nr. x/P/2013. În acest sens, a fost avut în vedere de către instanță modul de exprimare al denunțătorului și contextul în care au fost oferite bunurile menționate.
Astfel, în data de 22 septembrie 2014 oferirea televizorului are loc după ce cei doi discută despre situația școlară a martorului și inculpatul A. vorbește cu coinculpatul B., Curtea sesizând că de câte ori s-a adus în discuție ajutorul dat în calitate de procuror, inculpatul refuză primirea bunului: "D.: Ascultați-mă. M-am gândit că am discutat, mi-ați zis de salon. A.: Și? D.: Am luat altceva ce cred că v-ar pica bine acolo. A.: Ce anume? D.: Îl am în mașină îi un televizor cum trebuie. Factura poate să fie pe dvs., chitanță că ați plătit cash, vi-l și duc acolo, m-ați ajutat de enșpe mii de ori. A.: Stai mă așa! D.: Și cu dosarul ăla m-ați trecut. A.: Nu te mai complica acolo, stai liniștit mă omule, nu te.! D.: E plăcerea mea, e. A.: Da, da, da. Stai liniștit! D.: Vă fac factura pe dvs. A.: Ca să fie și așa, da. D.: Da. A.: Bă neică, nu, nu te încurca cu aștea, vezi-ți de treaba ta! Mă faci să vorbesc prostii. D.: Dar nu fac că. A.: Vezi-ți de treaba ta! D.: Eu fac destul, v-am zis, mai una, mai alta. Nu-i la valoarea la care a fost laptopul, dar. A.: Dar nu-mi trebe’ că am. N-am ce face cu el. D.: Eu, eu. A.: De ce să ai probleme și tu? Și mai ales că nu era cu acela. Eu n-am avut nevoie de așa ceva."; "D.: Da. Îl țin? Vi-l duc? M-ați ajutat de atâtea ori și. A.: Da, da, da. D.: Și din decembrie n-am mai venit cu nimic. A.: Dar nu trebuia să te complici. Nu am nevoie de așa ceva. D.: Dar nu ne complicăm. A.: Eu n-am în vedere ca să. Știi? Nu vreau să-ți faci. Numa îți faci obligații, îți faci obligații. D.: N-am obligații. M-ați ajutat de atâtea ori. A.: Da. D.: Și cu ăla, și cu ălalaltul.; "A.: Da. Eu nu vreau să-ți faci obligații și.D.: Și eu știu că școala mă ajută și pe mine și sunt conștient și. A.: Da, da."; iar în data de 23 octombrie 2014, prealabil predării bunurilor, martorul D. s-a exprimat în sensul: "Oricum. m-ați ajutat până peste poate și."; "M-ați ajutat și cu .una și cu alta și cu morții mă-sii, cu de toate și."
În aceste condiții, instanța de fond a reținut că susținerile apărării inculpatului A. în sensul existenței unei confuzii între cele două calități avute, "cadru didactic" și "procuror", sunt întemeiate și nu s-a probat dincolo de orice dubiu că bunurile ar fi fost primite și în legătură cu exercitarea atribuțiilor de procuror în Dosarul nr. x/P/2013 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Caraș-Severin.
Referitor la susținerea apărării că factorul determinant în săvârșirea faptelor de către inculpatul A. a fost atitudinea organelor judiciare, prin intermediul martorului denunțător, care a fost una provocată, în sensul că martorul D. nu a acționat din proprie inițiativă, ci la ordinul organului de anchetă, care ar fi instrumentat toate întâlnirile, ar fi instruit denunțătorul în ceea ce privește modul de comunicare, acțiunile pe care urma să le întreprindă, bunurile ce urmau să fie predate, că i-ar fi impus sarcini directe și ar fi vrut rezultate concrete în sensul determinării sale să primească bunuri sau să facă anumite lucruri expres determinate, prima instanță a constatat că, probatoriul administrat în cauză relevă că inculpatul A. nu a manifestat niciun gest de refuz în data de 23 decembrie 2013, când și-a exprimat îngrijorarea doar în ceea ce privește valoarea bunurilor și riscul de a fi depistați de autorități, apreciind că primirea unor bunuri ca o sticlă de whisky ar fi o conduită licită, când a acceptat primirea televizorului având garanția că îl poate justifica prin factura fiscală și chitanța emise pe numele său, când alte cadre didactice la propunerea aceleiași persoane refuză categoric orice li s-ar fi oferit, neputându-se reține că rezoluția infracțională nu i-a aparținut și că ar fi fost inoculată de organele de urmărire penală, prin intermediul denunțătorului.
În aceste condiții s-a reținut că nu a existat o provocare din partea martorului D.
Față de considerentele anterior expuse, Curtea a apreciat că se impune achitarea inculpatului, în temeiul art. 17 alin. (2), art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită, prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 78/2000 (fapta în calitate de procuror), urmând ca același inculpat să fie condamnat pentru săvârșirea infracțiunilor de luare de mită în formă continuată, prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., trafic de influență în formă continuată, prevăzută de art. 291 C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și fals intelectual, prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen., fapte în calitate de cadru didactic.
La individualizarea pedepselor, au fost avute în vedere criteriile prevăzute de art. 74 alin. (1) C. pen., iar în cazul infracțiunilor de luare de mită și trafic de influență, instanța a reținut în beneficiul inculpatului circumstanța atenuantă prevăzută de art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen., cu argumentarea că bunurile nu au fost pretinse de inculpatul A., ci oferite de martor, că tot timpul a manifestat interesul ca acesta să nu-și fi creat vreo situație obligațională sau greutăți de ordin financiar prin achiziționarea/obținerea bunurilor, că ar fi procedat în interesul martorului și fără aceste bunuri.
Totodată, Curtea a arătat că aspectele anterior menționate nu au fost valorificate ca circumstanță atenuantă și în cazul infracțiunii de fals intelectual, întrucât nu au legătură cu elementele constitutive ale acesteia, și nu îi reduc gravitatea.
Prin urmare, Curtea s-a orientat spre un cuantum al pedepselor egal cu minimul special prevăzut de legiuitor, redus conform art. 76 C. pen. în cazul infracțiunilor pentru care s-a reținut circumstanța atenuantă, față de gravitatea faptelor în raport de rolul pe care trebuie să-l îndeplinească în societate un cadru didactic la o facultate de drept, a așteptărilor pe care comunitatea le are de la o astfel de persoană.
Față de faptul că infracțiunile comise (infracțiuni de corupție) atrag nedemnitatea pentru ocuparea unor funcții publice ori a celor de natura celei de care s-a folosit pentru comiterea faptelor, Curtea, în temeiul art. 67 alin. (1) și (2) C. pen., a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b, și g C. pen., pe o perioadă de 5 ani, pedeapsă ce se va executa în condițiile art. 68 alin. (1) lit. b) sau c C. pen.
Pe cale de consecință, în temeiul art. 65 C. pen., Curtea a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie exercitarea acelorași drepturi.
În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei instanța, față de persoana inculpatului, de conduita avută anterior săvârșirii infracțiunilor, precum și de posibilitățile sale de îndreptare, a apreciat că aplicarea pedepsei este suficientă și, chiar fără executarea acesteia, fiind însă necesară o anumită supraveghere pe o perioadă determinată.
În ceea ce-l privește pe inculpatul B., Curtea a constatat că urmare a demersurilor inculpatului A., cei doi fiind colegi în cadrul Facultății de Drept a Universității E., a fost de acord să-l ajute pe martorul D. să promoveze examenele la disciplinele "Istoria Statului și Dreptului Românesc" în data de 12 martie 2014, iar ulterior la disciplina "Drept Român" în data de 16 octombrie 2014.
În data de 21 februarie 2014, după încheierea primei sesiuni de examene, martorul denunțător D. s-a întâlnit cu inculpatul A. în biroul acestuia din incinta Parchetului de pe lângă Tribunalul Caraș-Severin și i-a relatat că din cauza unor activități avute la locul de muncă nu s-a putut prezenta în vederea susținerii examenului la disciplina "Istoria Statului și Dreptului Românesc" în data de 14 ianuarie 2014 și nici la reexaminarea programată în data de 21 februarie 2014. Inculpatul A. a discutat telefonic cu inculpatul B. (după ce în prealabil purtase același gen de discuție cu martora H., confundând profesorul examinator) stabilindu-se ca martorul D. să-l contacteze pe cel din urmă cu o zi înainte de ziua când se puteau întâlni la sediul facultății pentru examinare.
În data de 27 februarie 2014, inculpatul B. l-a contactat telefonic pe inculpatul A. și l-a atenționat că studentul pentru care intervenise nu s-a prezentat până la acea dată.
În data de 12 martie 2014, în afara programului stabilit pentru sesiunile de examinare - reexaminare, martorul D. s-a întâlnit la sediul din Lugoj al facultății cu inculpatul B. în vederea susținerii examenului la disciplina "Istoria Statului și Dreptului Românesc". Anterior așa-zisei examinări, martorul a oferit inculpatului B.: o sticlă cu whisky precum și o sticlă ornamentală de cristal - ambele în valoare totală de 315 lei; după care au mers într-o sală, unde martorul a copiat lucrarea unui alt coleg. Modul de derulare a faptelor din data de 12 martie 2014 rezultă din înregistrările ambientale (redate în procesul-verbal aflat la dosar UP):
"B.: O să stai până la 2!
D.: A. îs plecat de la lucru, am fugit 3 ore c-am mințit că mă duc cu ăla mic la școa (...), ă la doctor. Băgați asta să (...) prea multă lume.
B.: Las-o bre!
D.: Vă rog frumos, luați-o!
B.: Te duci aici într-o sală (...)
D.: Da.
B.: . da’ pe partea asta (...)
D.: Da.
B.: (...) că dincolo îs orele (...)
D.: Am înțeles.
B.: . așa și. imediat ai (...) n-ai foi? N-ai nici pix?
D.: Fac rost, mă duc la librărie, la bibliotecă jos.
B.: Lasă nu te mai duci la nicio librărie. Uite scrii, scrii, ce-o scris ăsta aici.
D.: Am înțeles.
B.: Și (...)
D.: Ne vedem după.
B.: Păi de-asta că n-aș vrea să vii la ore la mine, știi? Aș vrea să-mi dai lucrarea la pauză.
D.: Păi la pauză când io acum, cât durează un sfert de oră? rechizitoriu".(...)
"B.: Numa’ bine. Mergi liniștit deci (...) ai văzut ce-i acolo?
D.: Nu, e ok.
B.: Da.
D.: Aveți o sticlă de whisky plină și una goală de cristal. E suficient? Să nu mă simt prost și să fi (...)
B.: (n.n.-râde) Da mă. fii cuminte vezi-ți de treabă!
D.: Mulțumesc mult, sănătate."
Conform catalogului de examen - "Departamentul Drept; Disciplina: Istoria statului și dreptului românesc; Anul universitar 2013/2014; An de studii: anul I, gr.1, semestrul I", poziția nr. 16, martorul D. figurează promovat cu nota 7, iar datele la care ar fi avut loc examinarea ar fi 14 februarie 2014, respectiv 21 februarie 2014. Aceste mențiuni atestă împrejurări necorespunzătoare realității atât din punct de vedere al datei la care a avut loc în mod formal examinarea, precum și în ceea ce privește lipsa unei examinări care să ateste cunoștințele teoretice acumulate de martor la disciplina "Istoria statului și dreptului românesc".
În data de 16 octombrie 2014, în urma unei convorbiri telefonice avute anterior în vederea susținerii examenului la disciplina "Drept Român" în afara programului de examinare stabilit la nivelul facultății, martorul D. și inculpatul B. s-au întâlnit în parcarea din apropierea sediului din Lugoj al Universității E. La începutul întâlnirii, martorul D. a oferit inculpatului un set de pahare de cristal în valoare de 266 lei, pe care le-a pus în autoturismul personal al inculpatului. Așa-zisa examinare s-a derulat în aceeași modalitate ca și cea de la disciplina "Istoria Statului și Dreptului Românesc", respectiv inculpatul B. l-a dus pe martor într-o sală de curs neocupată, i-a dat hârtie de scris, însă de data aceasta, personal i-a dictat răspunsurile la cele două subiecte.
Conform catalogului de examen de la "Departamentul Drept; Disciplina: Drept român; Anul universitar 2013/2014, An de studii: anul I, gr. 1, semestrul II"; poziția nr. 16, martorul D. figurează promovat cu nota 6; iar data la care ar fi avut loc examinarea este 25 septembrie 2014. Aceste mențiuni atestă împrejurări necorespunzătoare adevărului atât din punct de vedere al datei la care a avut loc formal examinarea, cât și prin modalitatea de acordare a notei care nu reflectă cunoștințele martorului la disciplina "Drept român", răspunsurile fiindu-i furnizate de profesor.
Inculpatul B. a recunoscut faptele reținute în sarcina sa prin rechizitoriu și a uzat de procedura recunoașterii învinuirii prevăzute de art. 375 C. proc. pen.
Ca urmare, s-a concluzionat de către Curte că faptele inculpatului B., care, în calitate de cadru didactic al Facultății de Drept din cadrul Universității E. din Lugoj în data de 12 martie 2014 a primit de la martorul D., student al facultății, o sticlă cu whisky și o sticlă ornamentală de cristal - în valoare totală de 315 lei; iar în data de 16 octombrie 2014 a primit de la același martor un set de pahare de cristal în valoare de 266 lei, în legătură cu promovarea frauduloasă a examenelor la disciplinele "Istoria statului și dreptului românesc", respectiv "Drept român", întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de "luare de mită" în formă continuată prev. de art. 289 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.
La individualizarea pedepsei au fost avute în vedere criteriile prevăzute de art. 74 alin. (1) C. pen., instanța orientându-se spre un cuantum al pedepsei egal cu minimul special prevăzut de lege, redus potrivit art. 79 alin. (1) C.p, ca urmare a reținerii circumstanței atenuante prevăzute de art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen., față de lipsa antecedentelor penale ale inculpatului, integrarea socială a acestuia, vârsta, precum și împrejurarea că bunurile nu au fost pretinse de inculpatul B., ci oferite de martorul D., că promovarea examenelor ar fi fost acordată și în absența acestora, doar pentru simpla rugăminte a unui coleg, precum și valoarea redusă a mitei.
Față de aspectele anterior expuse, Curtea a dispus condamnarea inculpatului B. pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită în formă continuată, prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen., art. 76 C. pen. și art. 396 alin. (10) C. proc. pen.
Față de faptul că infracțiunea comisă ( infracțiune de corupție) atrage nedemnitatea pentru ocuparea unor funcții publice ori a celor de natura celei de care s-a folosit pentru comiterea faptelor, Curtea, în temeiul art. 67 alin. (1), (2) C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b și g C. pen., pedeapsa urmând a fi executată în condițiile art. 68 alin. (1) lit. b) sau c C. pen.
Pe cale de consecință, în temeiul art. 65 C. pen. pe durata prevăzută de acest articol, s-a interzis inculpatului exercitarea acelorași drepturi ca pedeapsă accesorie.
Cu privire la faptele aceluiași inculpat care, în calitate de cadru didactic al Facultății de Drept din cadrul Universității E. din Lugoj, în data de 12 martie 2014, fără o examinare reală a cunoștințelor teoretice la disciplina "Istoria Statului și Dreptului Românesc" a trecut în catalogul de examen la poziția nr. 16 aparținând martorului D. nota 7 și ca dată de examinare, datele aferente sesiunii; iar în data de 16 octombrie 2014 a procedat în aceeași modalitate, menționând în catalogul de examen la disciplina "Drept român" nota 6 și că examinarea a avut loc în 25 septembrie 2014, s-a considerat că acestea întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de fals intelectual în formă continuată prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 396 alin. (10) C. proc. pen.
La individualizarea cuantumului pedepsei pentru această infracțiune Curea a avut în vedere aspectele de ordin general reținute în cadrul infracțiunii de luare de mită.
Totodată, Curtea a constatat că nu pot fi valorificate ca circumstanțe atenuante în cazul infracțiunii de fals intelectual împrejurările calificate astfel în cazul infracțiunii de luare de mită întrucât sunt specifice faptei respective și nu sunt aspecte legate de persoana inculpatului. Mai mult, chiar și în situația în care promovarea frauduloasă a unui student la examen a fost urmarea rugăminții unui coleg nu se poate susține că ar fi mai puțin gravă decât în ipoteza în care s-ar fi datorat intervenției studentului însuși sau altei persoane.
Evaluând gravitatea faptei și periculozitatea inculpatului, Curtea a constatat că se impune condamnarea inculpatului B. la o pedeapsă în cuantum egal cu minimul special prevăzut de lege, redus urmare a procedurii recunoașterii învinuirii, pentru infracțiunea prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 396 alin. (10) C. proc. pen.
În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, instanța a constatat că față de conduita avută de inculpat anterior săvârșirii infracțiunilor reținute în sarcina sa, de conduita sinceră și regretul manifestat în mod credibil, persoană bine integrată social, respectată și apreciată de colectivitate, că nu se poate pune problema că nu ar avea posibilități de îndreptare, faptele având un caracter izolat și venind pe fondul unei personalități îngăduitoare față de semeni, Curtea a apreciat că aplicarea pedepsei este o măsură suficientă și nu se impune executarea acesteia.
Având în vedere că limitele speciale ale pedepsei pentru infracțiunea de luare de mită prevăzute de art. 289 alin. (1) C. pen. au făcut imposibilă incidența instituției amânării aplicării pedepsei, Curtea a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei.
Prin urmare, în temeiul art. 91 C. pen., Curtea a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante aplicată inculpatului B., stabilind termenul de supraveghere minim, de 2 ani.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel, în termen legal, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Timișoara și inculpații A. și B., care au criticat soluția instanței pentru motive de nelegalitate și netemeinicie.
În apelul său, Ministerul Public a criticat greșita achitare a inculpatului A. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de luare de mită, prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen., raportat la art. 7 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 78/2000 ( fapta în calitate de procuror), apreciindu-se, în esență, că atitudinea inculpatului A. nu a fost una de refuz a implicării infracționale în sprijinul unei persoane din anturajul martorului denunțător și, nici de refuz al folosului promis de martor, ci doar o dovadă de prudență, de teamă în fața riscului de a fi descoperiți, acesta amânând momentul primirii strict din considerente ce țineau de prudență.
S-a mai invocat netemeinicia hotărârii atacate sub aspectul modalității de individualizare a sancțiunilor aplicate inculpatului A., apreciindu-se, pe de o parte, că natura și gravitatea infracțiunilor de corupție săvârșite, forma continuată a acestora, modalitatea în care inculpatul a acționat, calitatea acestuia de procuror și cadru didactic la facultatea de drept nu justificau reținerea circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen., iar, pe de altă parte, că pedepsele principale în cuantumul stabilit de judecătorul fondului sunt insuficiente, fiind necesară aplicarea unor pedepse orientate către maximul special prevăzut de lege, cu executare în regim de detenție.
În ceea ce-l privește pe inculpatul A., acesta a solicitat, admiterea apelului, desființarea, în parte, a sentinței penale atacate și achitarea sa sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de luare de mită, trafic de influență și fals intelectual, fapte presupus a fi fost săvârșite în calitate de cadru didactic al Universității E. din Lugoj.
În motivarea apelului, inculpatul a invocat, în esență, următoarele:
- sentința primei instanțe s-a întemeiat pe probe obținute în mod nelegal și pe probe derivate din acestea, respectiv încălcarea dispozițiilor art. 102 C.proc.pen, raportat la art. 282 C. proc. pen., prin prisma celor statuate prin Decizia nr. 51/2016 a Curții Constituționale a României;
S-a subliniat, sub acest aspect, că, având în vedere că, în cauză, nu a fost pronunțată o hotărâre judecătorească definitivă, este necesară înlăturarea tuturor probelor constând în interceptările și înregistrările efectuate de către alte organe specializate ale statului, această sintagmă fiind neconstituțională, prin prisma celor statuate prin Decizia nr. 51/2016 a Curții Constituționale.
- greșita respingere a cererii de schimbare a încadrării juridice, în sensul că, instanța de fond nu a reținut la stabilirea încadrării juridice a faptelor, incidența dispozițiilor art. 308 C. pen., inculpatul susținând că nu are calitatea de funcționar public în sensul dispozițiilor art. 175 alin. (1) C. pen., întrucât își desfășura activitatea în cadrul unei universități particulare;
S-a arătat că, instituția de învățământ superior la care a activat inculpatul în calitate de cadru didactic, este persoană juridică de drept privat, de utilitate publică, și nu de interes public, iar între acesta și instituția de învățământ a existat un raport direct de subordonare, ce derivă din încheierea unui contract de muncă, nefiind direct învestit de către stat cu îndeplinirea unui anumit act profesional, urmare a unui act administrativ de autoritate ce ar putea să consfințească o numire într-o funcție publică.
- încălcarea dispozițiilor art. 101 C. proc. pen., privind principiul loialității administrării probelor;
Astfel, s-a învederat modul de derulare a urmăririi penale, respectiv că potrivit descrierii bazei factuale din partea expozitivă a rechizitoriului, din punct de vedere al formelor și al desfășurării infracțiunii intenționate, în luna august 2013, la momentul primei întâlniri dintre D. și A. s-a consumat infracțiunea de trafic de influență în varianta alternativă normativă de primire de foloase pentru o promisiune de intervenție, comisă de către A., iar, la data de 23 decembrie 2013, s-a consumat infracțiunea, de consumare instantanee, de luare de mită. S-a arătat că dacă primul moment al consumării infracțiunii de trafic de influență nu fusese perceput de organele judiciare, ci a rezultat doar din denunțul formulat de către D., cel de-al doilea moment, cantonat la data de 23 decembrie 2013, când s-a consumat infracțiunea de luare de mită și s-a continuat infracțiunea, de consumare anticipată, de trafic de influență, a constituit, pentru organele judiciare, momentul când au perceput propriis sensibus - prin ascultarea suportului audio pe care se afla stocată discuția dintre D. și A., interceptată și înregistrată ambiental, autorizat din acest punct de vedere, momentul de debut al desfășurării infracțiunii de trafic de influență și, practic, al constatării consumării acesteia, demonstrat probator.
Astfel, s-a arătat că din acest moment - 23 decembrie 2013, care înseamnă momentul consumării pretinselor infracțiuni - trafic de influență și luare de mită - activitățile pretins infracționale se configurează ca fiind în continuare, deci continuate, iar activitatea organelor judiciare, care constataseră deja comiterea infracțiunilor, despre care au fost sesizați prin denunțul numitului D., putea și trebuia să întrerupă manifestările ilicite și nicidecum să lase să se desfășoare în continuare, deci organele de urmărire penală puteau și trebuiau să preîntâmpine comiterea unor noi acte materiale, ce intră în conținutul constitutiv al infracțiunile consumate deja ori chiar a unor infracțiuni din aceeași categorie, dar în alte variante normative alternative.
S-a arătat că, în concret, era posibilă preîntâmpinarea comiterii actelor materiale consecutive datei de 23 decembrie 2013, care se circumscriu infracțiunilor consumate de trafic de influență și luare de mită săvârșite de inculpatul A., în calitate de cadru didactic la Facultatea de Drept din Lugoj, dar și a infracțiunilor de luare de mită în calitate de magistrat - procuror (pretins de acuzare ca fiind comisă și consumată la data de 08 mai 2014) și a celor de fals intelectual (pretins de acuzare ca fiind comise în lunile ianuarie - februarie 2014).
În același timp, s-a arătat că procurorul de caz s-ar fi folosit de făptuitorul D. pentru a realiza acțiunea ilicită de provocare-comitere, recurgând la vicleșuguri, tertipuri, ce constau în ocultarea calității de făptuitor a lui D., favorizarea acestuia, prin omisiunea dispunerii începerii urmăririi penale împotriva sa, inițial, pentru actul material infracțional comis și consumat, în luna august 2013, deci înaintea denunțului pe care l-a formulat de abia la data de 13 decembrie 2013 și, ulterior, la data de 23 decembrie 2013, deci din momentul acceptării colaborării cu organele judiciare, atribuindu-i pe parcursul procesului penal, ilegal, calitatea de martor, când, în realitate, acesta ar fi trebuit să aibă calitatea de coinculpat, alături de A., dacă faptele reținute în sarcina celui din urmă constituie infracțiunile reținute în sarcina sa prin actul de inculpare și trimitere în judecată.
Apărarea a mai învederat că în intervalul 16 decembrie 2013-23 octombrie 2014, anterior întâlnirilor cu inculpatul A. (pentru preluarea echipamentului tehnic de înregistrare și realizarea instructajului din partea organelor judiciare), cu prilejul celor 15 întâlniri cu inculpatul și imediat ulterior acestor momente (predarea echipamentului tehnic și raportarea către organele judiciare a modului cum s-a derulat întâlnirea), denunțătorul D. a acționat ca un veritabil colaborator al organelor de urmărire penală, în afara cadrului legal, deci cu nerespectarea prevederilor legale.
Totodată, s-a susținut că din examinarea proceselor verbale de redare a convorbirilor telefonice și, în special, cele ambientale, în care sunt materializate discuțiile dintre denunțător și inculpat, precum și din ascultarea suporturilor optice pe care au fost stocate acestea, ar rezulta că: toate cele 15 întâlniri s-au realizat la inițiativa denunțătorului D.; pe parcursul discuțiilor, întotdeauna inițiativa remiterii unor foloase, a aparținut în exclusivitate denunțătorului; întotdeauna denunțătorul solicita din partea inculpatului îndeplinirea unui serviciu sau al unei intervenții, ce viza fie calitatea de cadru didactic, fie cea de procuror a acestuia; atât în ce privește remiterea - primirea foloaselor, cât și în ce privește obținerea serviciului solicitat denunțătorul a dovedit, cu prilejul fiecărei împrejurări, inițiativă, incisivitate, tenacitate, viclenie, utilizarea de tertipuri, persuasiune, rugăminți insistente, înșelăciune, insinuări, promisiuni false, hărțuire, solicitări repetate pentru a determina un anumit comportament al inculpatului, atât acceptarea - primirea unor foloase materiale, cât și rezolvarea interesului expus, exploatând bunăvoința și buna credință a inculpatului A.
S-a mai susținut că organele de urmărire penală, deși l-au folosit pe D. ca un colaborator, nu există documente la dosar din care să rezulte că s-ar fi dispus și autorizat, în condițiile legii, utilizarea unui astfel de procedeu probator, iar pentru perioada 16 decembrie 2013 - 01 februarie 2014 nu a existat niciun temei legal pentru efectuarea unui astfel de procedeu probator, astfel că activitățile desfășurate de denunțătorul D. ar fi nelegale. În ceea ce privește înregistrările ambientale s-a arătat că în activitatea practică, organele judiciare utilizează operațiunea de înmânarea și montarea aparaturii de înregistrare ambientală unui/pe un subiect, ocazie cu care, în mod firesc, are loc o instruire a respectivului subiect cu privire la tehnica folosirii acelui aparat, ceea ce presupune întocmirea unui/unor documente scrise între organul judiciar ori lucrătorul desemnat cu aducerea la îndeplinire a acelei operațiuni și subiectul care primește sau pe care este montat aparatul, iar în dosarul de urmărire penală nu au fost depuse asemenea documente.
Apărarea a susținut și că au fost încălcate în speță dispozițiile art. 101 alin. (3) C. proc. pen. întrucât din momentul depunerii denunțului, denunțătorul D. a desfășurat, în perioada 13 decembrie 2013 - 23 octombrie 2014, toate activitățile conform instructajului și dirijării organelor de urmărire penală (înzestrat fiind cu tehnică operativă de interceptare ambientală, comportamentul, atitudinile, expresiile utilizate și toate manifestările exterioare de conduită au fost cele indicate de organele de anchetă), devenind un veritabil agent provocator; că împrejurarea transpare în mod evident din procesele verbale de redare a interceptărilor și înregistrărilor ambientale, realizate de denunțător, cu ocazia întâlnirilor pe care le-a avut cu inculpatul A.
Din perspectiva prevederilor art. 101 alin. (3) din C. proc. pen., s-a susținut că acțiunea dirijată și coordonată de organele de urmărire penală în data de 23 octombrie 2014 ca acțiune de organizare a surprinderii în flagrant a inculpatului A., s-ar configura ca fiind o acțiune provocatoare, ale cărei rezultate, materializate atât în probe tehnice (suportul optic al înregistrărilor ambientale realizate), cât și a înscrisurilor, constând în notele de redare a conținutului convorbirilor purtate, precum și imaginile surprinse, trebuie excluse din ansamblul probator administrat în prezenta cauză penală, ca fiind administrate contrar principiului loialității. În concluzie, s-a solicitat în temeiul dispozițiilor art. 102 din C. proc. pen. excluderea din ansamblul probator administrat în cauză a probelor constând în procesul verbal de constatare a infracțiunii flagrante și documentele însoțitoare (suportul optic, imaginile și transcrierea semnalelor audio rezultate din înregistrarea ambientală realizată de agentul provocator D. cu ocazia întâlnirilor cu inculpatul A.).
În sensul că denunțătorul D. a acționat dirijat, coordonat pentru a se evidenția caracterul de corupt al inculpatului A., pentru a se decela elementele infracțiunilor de corupție în actele sale de conduită și pentru a continua săvârșirea infracțiunilor, au fost invocate următoarele împrejurări: - obținerea acceptului de colaborare al denunțătorului D., pentru punerea în executare a înregistrărilor ambientale a întâlnirilor dintre D. și A., operațiune pentru care era absolut necesară utilizarea de către D. a unui echipament tehnic specific de înregistrare, ceea ce presupunea acceptul acestuia de a-l utiliza; înmânarea aparatului respectiv de către organul de urmărire penală (operațiunea efectivă de predare - primire), instruirea primitorului D. în legătură cu utilizarea echipamentului și cu modul de comportament în relaționarea directă cu A.; discuțiile, instruirea și dirijarea denunțătorului de către organele judiciare de fiecare dată înaintea celor 15 întâlniri cu inculpatul A., cu prilejul punerii la dispoziție a echipamentului de înregistrare audio video ambientală și, apoi, după consumarea respectivelor întâlniri, relatarea modului cum au decurs acestea de către D., organului judiciar (probabil ofițerul de poliție judiciară delegat în cauză), în scopul tragerii concluziilor și pregătirea viitoarei întâlniri. S-a susținut de către apărarea inculpatului A. că acest aspect ar fi demonstrat de: - convorbirile telefonice pe care le are D., cu o persoană neidentificată, în timp ce se îndreaptă, în autoturismul propriu spre locul de întâlnire cu inculpatul, căruia îi oferă relații circumstanțiale, împrejurare ce se remarcă pe suporturile optice pe care sunt stocate convorbirile și imaginile înregistrate cu prilejul întâlnirilor directe dintre D. și A.; - conlucrarea permanentă, în perioada 16 decembrie 2013 - 23 octombrie 2014, între D. și organele judiciare și pregătirea primului pentru adoptarea comportamentului față de inculpat; - de pregătirea și înmânarea unor obiecte de către organele judiciare către denunțător, pentru ca acesta, la rândul său, să le remită inculpatului, precum și de obținerea unor facturi pe numele inculpatului, activități din care transpare în mod evident tertipul și vicleșugul realizat de către organele judiciare și denunțătorul D., pentru a produce și ticlui probe mincinoase și false, ceea ce ar constitui infracțiunea de inducere în eroare a organelor judiciare, prevăzută de art. 268 alin. (2) C. pen.
Totodată, s-a învederat că activitatea denunțătorului D. a depășit cu mult pe cea a unui personaj aflat într-un raport biunivoc de corupție, deoarece a provocat comiterea și, ulterior, continuarea infracțiunii de luare de mită și trafic de influență, de către A., nefiind dovedit de către acuzare că fără intervenția sa infracțiunile respective s-ar fi săvârșit, transferând comportamentul normal al unui observator pasiv la comiterea unei infracțiuni de corupție, într-un comportament activ, incisiv, instigator și apoi, inițiate, construite de el însuși, pentru demonstra realitatea propriilor afirmații din denunț, deci executând acte exterioare de conduită care se circumscriu infracțiunii de instigare la comiterea unor infracțiuni de corupție, de către A.
Reiterând parțial apărările formulate în fața instanței de fond, inculpatul A. a solicitat, în esență, achitarea pentru infracțiunile reținute în legătură cu activitatea de cadru didactic întrucât faptele nu există, sens în care a arătat că probele administrate nu au răsturnat prezumția de nevinovăție, aspecte ce au fost dezvoltate pe larg atât în concluziile scrise, cât și în ședință publică, fiind consemnate în încheierea de amânare a pronunțării.
De asemenea, a solicitat aplicarea în cauză a dispozițiilor art. 175 alin. (2) C. pen. și nu a dispozițiilor prevăzute de alin. (1) al aceluiași text de lege, schimbarea încadrării juridice a infracțiunii de luare de mită prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen., în infracțiunea de luare de mită prevăzută de art. 289 alin. (2) C. pen., cu consecința reținerii dispozițiilor art. 308 C. pen., iar urmare, a acestei schimbări de încadrare, să se constate că faptele de luare de mită imputate inculpatului în calitate de cadru didactic sunt lipsite de tipicitatea prevăzută de lege pentru a fi considerate infracțiuni sens în care, a solicitat achitarea acestuia, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen.
Totodată, a solicitat schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de fals intelectual prevăzută de art. 321 C.pen, în infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 322 C.pen, arătând că înscrisul despre care se afirmă că a fost alterat intelectual cu prilejul întocmirii sale, respectiv notarea martorului la disciplina drept constituțional, la examenul din data de 05 februarie 2014, nu reprezintă un înscris oficial în sensul dispozițiilor art. 114 din Legea nr. 1/2012, potrivit cărora numai diplomele sunt înscrisuri oficiale, notele din catalog fiind acte sub semnătură privată.
Ulterior schimbării încadrării juridice, a solicitat să se constate incidența dispozițiilor art. 16 C. proc. pen., în sensul inexistenței unor dovezi certe din care să rezulte, dincolo de orice bănuială rezonabilă că inculpatul a acordat o notă neconformă cu cunoștințele teoretice ale studentului examinat.
În ceea ce-l privește pe inculpatul B., acesta a solicitat, admiterea apelului, desființarea sentinței atacate și, în rejudecare, schimbarea încadrării juridice a faptei, în sensul reținerii incidenței dispozițiilor art. 175 alin. (2) și art. 308 C. pen., cu consecința reducerii cu o treime a limitelor de pedeapsă, menționând, în susținere, că a săvârșit faptele în calitate de cadru didactic angajat al Universității E. din Lugoj, instituție de învățământ superior particulară, nefiind astfel investit de către o autoritate publică pentru a exercita un serviciu de interes public.
Cu ocazia cercetării judecătorești efectuată în apel, Înalta Curte a procedat la ascultarea inculpatului A., încuviințând cererea acestuia de readministrare a probei cu martori în cadrul căreia au fost reaudiați D., P., I. și G.
Analizând sentința apelată prin prisma criticilor formulate dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, conform art. 417 C. proc. pen., Înalta Curte reține următoarele:
1.Cu privire la critica vizând netemeinicia sentinței atacate, având în vedere că instanța de fond a respins cererile de schimbare a încadrării juridice în sensul că, nu a reținut incidența dispozițiilor art. 308 C. pen., ambii inculpați susținând că nu au calitatea de funcționari publici, întrucât își desfășurau activitatea în cadrul unei universități particulare, Înalta Curte constată că, prima instanță a făcut o corectă încadrare juridică a faptelor săvârșite de cei doi inculpați, stabilind că acestea întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de luare de mită, prevăzută de art. 289 alin. (1) C.pen raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. ( fapte în calitate de cadre didactice), neimpunându-se schimbarea încadrării juridice în sensul reținerii dispozițiilor art. 308 C. pen.
Astfel cum s-a menționat în mod constant în literatura de specialitate, noțiunile de "funcționar public" și "funcționar" au o semnificație mai largă decât aceleași noțiuni din dreptul administrativ, datorită atât caracterului relațiilor sociale apărate prin incriminarea unor fapte socialmente periculoase, cât și datorită faptului că exigențele de apărare a patrimoniului și de promovare a intereselor colectivității impun o mai bună ocrotire prin mijloacele dreptului penal.
Funcționarul public este definit în art. 175 alin. (1) C. pen. ca fiind "persoana care cu titlu permanent sau temporar, cu sau fără o remunerație: a) exercită atribuții și responsabilități, stabilite în temeiul legii, în scopul realizării prerogativelor puterii legislative, executive sau judecătorești; b) exercită o funcție de demnitate publică sau o funcție publică de orice natură; c) exercită, singură sau împreună cu alte persoane, în cadrul unei regii autonome, al unui operator economic sau unei persoane juridice cu capital integral sau majoritar de stat, atribuții legate de realizarea obiectului de activitate al acesteia".
Potrivit alin. (2) "este considerată funcționar public, în sensul legii penale persoana care exercită un serviciu de interes public pentru care a fost învestită de autoritățile publice sau care este supusă controlului sau supravegherii acestora cu privire la îndeplinirea respectivului serviciu public."
Rezultă, astfel că funcționarul public, astfel cum este definit în cuprinsul art. 175 alin. (1) C. pen. poate exercita fie atribuții și responsabilități pentru exercitarea prerogativelor puterii legislative, executive sau judecătorești, fie atribuții cu privire la realizarea obiectului de activitate al regiilor autonome, al altui operator economic sau al unei persoane juridice cu capital integral sau majoritar de stat, fie poate exercita o funcție de demnitate publică sau o funcție publică de orice natură. Scopul utilizării de către legiuitor a expresiei "funcție publică de orice natură" și nu "funcție publică" a fost acela de a evita existența unei suprapuneri între noțiunile de funcție publică în sensul Legii nr. 188/1999 și expresia utilizată în cuprinsul art. 175 alin. (1) lit. b) teza a- II-a C. pen., pentru a delimita sfera persoanelor care au calitatea de funcționar public în accepțiunea legii penale. Astfel, sintagma de "funcție publică de orice natură" în sensul art. 175 alin. (1) lit. b) C. pen., definește o categorie mai largă decât funcția publică, așa cum este înțeleasă în dreptul administrativ, iar noțiunea de funcționar public este mai cuprinzătoare decât cea la care se referă art. 2 din Legea nr. 188/1999 privind Statul funcționarilor publici. "Funcția publică" reprezintă ansamblul atribuțiilor și responsabilităților stabilite de autoritatea sau instituția publică, în temeiul legii, în scopul realizării competențelor sale, iar "interesul public" este acel interes care implică garantarea și respectarea de către instituțiile și autoritățile publice a drepturilor, libertăților și intereselor legitime ale cetățenilor, recunoscute de Constituție, legislația internă și tratatele internaționale la care România este parte.
Astfel, conceptul de "funcție publică" se află în strânsă corelație cu noțiunea de "interes public", ambele urmărind satisfacerea trebuințelor de interes general în baza prerogativelor constituționale care fac să prevaleze interesul public față de cel privat. Or, funcționarul public își desfășoară activitatea în scopul realizării interesului public și ca atare, în exercitarea funcției are îndatorirea de a considera interesul public mai presus decât interesul privat.
Noțiunea de "serviciul public"desemnează fie o formă de activitate prestată în folosul interesului public, fie o subdiviziune a unei instituții din administrația internă împărțită pe secții, servicii, etc. Din categoria serviciilor de interes public fac parte acele entități care, prin activitatea pe care o desfășoară sunt chemate să satisfacă anumite interese generale ale societății.
Așa cum a reținut și instanța de fond, instituțiile de învățământ superior sunt de utilitate publică, indiferent că sunt de stat sau particulare, conform art. 114 alin. (4-5 din Legea nr. 1/2011, modificată prin O.U.G. nr. 49/2014. Anterior acestei modificări textul stabilea că instituțiile de învățământ superior sunt de interes public.
Pe cale de consecință, contrar susținerilor celor doi inculpați, Înalta Curte apreciază că un cadru didactic din învățământul superior are calitatea de funcționar public în sensul dispozițiilor art. 175 alin. (1) lit. b), teza a -II-a C. pen., indiferent dacă își desfășoară activitatea în cadrul unei universități de stat sau private.
2.În legătură cu înregistrările convorbirilor telefonice și ambientale valorificate în plan probator de instanța fondului, Înalta Curte nu poate reține nici susținerile apelantului inculpat A. privind înlăturarea acestor probe, din perspectiva dispozițiilor Deciziei Curții Constituționale nr. 51/2016.
Prin Decizia Curții Constituționale a României nr. 51 din 16 februarie 2016 s-a admis excepția de neconstituționalitate ridicată în Dosarul nr. 52.586/3/2011 al Tribunalului București, secția I Penală, constatându-se că sintagma,, ori de alte organe specializate ale statului", din cuprinsul dispozițiilor 142 alin. (1) C. proc. pen. este neconstituțională, arătându-se că,,această sintagmă apare ca fiind lipsită de claritate, precizie și previzibilitate, nepermițând subiecților să înțeleagă care sunt aceste organe abilitate să realizeze măsuri cu un grad ridicat de intruziune în viața privată a persoanelor".
În cauză, se observă că interceptările au fost autorizate, inițial, conform art. 911 și urm. C. proc. pen., iar mandatele au fost puse în executare de către procuror cu sprijinul persoanelor chemate să dea concurs tehnic la înregistrări și interceptări ( respectiv S.R.I.), iar, ulterior intrării în vigoare a Noului cod de procedură penală mandatele de supraveghere tehnică au fost obținute în conformitate cu dispozițiile art. 139 și urm. C. proc. pen. și puse în executare tot cu sprijinul tehnic al S.R.I.
Decizia nr. 51/2016 a Curții Constituționale nu vizează neconstituționalitatea art. 911 și urm. C. proc. pen. (1968), iar, prin Deciziile nr. 410/2008 și 962/2009, Curtea Constituțională a constatat că întreaga secțiune, din vechiul Cod de procedură penală, referitoare la interceptările și înregistrările audio sau video, prevede "suficiente garanții, prin reglementarea în detaliu a justificării emiterii autorizației, a condițiilor și a modalităților de efectuare a înregistrărilor, a instituirii unor limite cu privire la durata măsurii, a consemnării și certificării autenticității convorbirilor înregistrate, a redării integrale a acestora, a definirii persoanelor care sunt supuse interceptări".
Inculpatul, în procedura Camerei preliminare nu a criticat lipsa de previzibilitate a art. 142 C. proc. pen., ori faptul că anumite organe specializate nu sunt organe de urmărire penală și ca atare nu pot efectua acte procedurale, deși cunoștea încă de la acel moment procesual că interceptările au fost realizate cu sprijinul tehnic al S.R.I.
Astfel, Înalta Curte apreciază că înlăturarea acestor probe poate fi realizată doar prin intermediul constatării unei nulități, conform dispozițiilor art. 102 alin. (3):,,Nulitatea actului prin care s-a dispus sau autorizat administrarea unei probe ori prin care aceasta a fost administrată determină excluderea probei".
Acest aspect este confirmat și de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 51 din 16 februarie 2016 (paragraful 32) în care se arată,,Raportând prevederile legale referitoare la procesul-verbal întocmit în cadrul procedurii supravegherii tehnice la definițiile noțiunilor de probă, mijloc de probă și procedeu probator, Curtea conchide că procesul-verbal întocmit de procuror sau de organul de cercetare penală, conform art. 143 C. proc. pen., în care sunt consemnate rezultatele activităților de supraveghere tehnică efectuate, constituie mijloc de probă. Prin urmare, având în vedere cele reținute de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 383 din 27 mai 2015, Înalta Curte constată că nelegalitatea dispunerii, autorizării, consemnării sau administrării actului atrage sancțiunea nulității absolute sau relative, potrivit distincțiilor prevăzute la art. 281 și 282 C. proc. pen. Așa fiind, realizarea supravegherii tehnice, ca procedeu probator, cu încălcarea condițiilor legale prevăzute la art. 138-146 C. proc. pen., inclusiv a celor referitoare la organele abilitate să pună în executare mandatul de supraveghere are ca efect nulitatea probelor astfel obținute și, în consecință, imposibilitatea folosirii lor în procesul penal, conform art. 102 alin. (3) C. proc. pen."
Analizând dispozițiile art. 281 C. proc. pen., Înalta Curte constată că realizarea supravegherii tehnice ca procedeu probator, cu încălcarea dispozițiilor legale prevăzute de art. 138-146 C. proc. pen., nu se află printre dispozițiile a căror încălcare poate atrage nulitatea absolută.
Conform dispozițiilor art. 282 alin. (1) C. proc. pen., încălcarea oricăror dispoziții legale, în afara celor prevăzute în art. 281, determină nulitatea actului atunci când prin nerespectarea cerinței legale s-a adus o vătămare drepturilor părților ori ale subiecților procesuali principali, care nu poate fi înlăturată altfel decât prin desființarea actului.
Încălcarea dispozițiilor alin. (1) poate fi invocată:
a) până la închiderea procedurii de cameră preliminară, dacă încălcarea a intervenit în cursul urmăririi penale sau în această procedură
b) până la primul termen de judecată cu procedură legal îndeplinită, dacă încălcarea a intervenit în cursul urmăririi penale, când instanța a fost sesizată cu un acord de recunoaștere a vinovăției
c) până la următorul termen de judecată cu procedură completă, dacă încălcarea a intervenit în cursul judecății
Având în vedere că proba a fost administrată în faza de urmărire penală, nulitatea ei putea fi invocată până la încheierea procedurii de cameră preliminară.
Deși inculpatul a arătat că apariția Deciziei Curții Constituționale nr. 51/2016 redeschide posibilitatea invocării nulității probei administrate cu încălcarea dispozițiilor 138-146 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că nulitatea nu mai poate fi invocată la acest moment procesual. Conform paragrafului 52 al aceleiași decizii, efectele acesteia se produc pentru viitor, astfel încât nu se va aplica în privința cauzelor definitiv soluționate până la data publicării deciziei, dar se va aplica,,în mod corespunzător în cauzele aflate pe rolul instanțelor de judecată."
Cum în cuprinsul deciziei se arată că probele pot fi înlăturate prin aplicarea dispozițiilor privind nulitățile absolute sau relative, rezultă că Decizia este aplicabilă cauzelor aflate pe rolul instanței, în măsura în care se poate constata existența unei nulități absolute sau relative.
Este adevărat că au existat cazuri în care Curtea Constituțională a arătat că efectele unei decizii privind neconstituționalitatea unui text sunt aplicabile cauzelor aflate pe rol, chiar dacă din punct de vedere procesual se depășise momentul până la care acel text putea fi invocat (Decizia nr. 1483/2011 prin care Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că dispozițiile art. 3201 C. proc. pen. sunt neconstituționale în măsura în care înlătură aplicarea legii penale mai favorabile; Decizia nr. 932 din 14 decembrie 2006 prin care s-a statuat că art. 10 alin. (1) teza I din Legea 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale se aplică conform principiilor legii penale mai favorabile și raporturilor juridice penale născute înainte de intrarea sa în vigoare, motiv pentru care primul termen de judecată poate fi considerat cel imediat următor intrării în vigoare a legii).
O asemenea interpretare nu a fost dată însă decât în cauzele în care textele analizate erau unele de drept substanțial, care permiteau aplicarea principiului constituțional al retroactivității legii penale mai favorabile. Curtea Constituțională a arătat cu acest prilej că,,instituțiile contestate pot genera din cauza interpretărilor diferite consecințe de anihilare a aplicării retroactive a legii penale mai favorabile, pe considerente discriminatorii ce nu țin de o anumită atitudine asumată de către inculpați ori de alte rațiuni obiective și rezonabile." (Decizia 1483/2011).
Trebuie precizat că nici în aceste cauze, din punct de vedere formal, nu s-a adus atingere principiului conform căruia deciziile Curții Constituționale produc efecte numai pentru viitor. Faptul că dispozițiile respective erau considerate neconstituționale în măsura în care înlăturau aplicarea legii penale mai favorabile, deschidea însă calea ca în unele situații acel text de lege să poată fi aplicat, chiar dacă se depășise momentul procesual la care putea fi invocat.
În cauză, fiind invocată neconstituționalitatea unui text procedural, o derogare de la principiul instituit de art. 147 alin. (4) C. proc. pen., conform căruia deciziile sunt general obligatorii de la data publicării și au putere numai pentru viitor, nu este justificată. De aceea Decizia nr. 51/2016 a Curții Constituționale este aplicabilă cauzelor aflate pe rolul instanțelor, dar numai în măsura în care nu s-au depășit termenele procedurale pentru a putea cere înlăturarea mijloacelor de probă despre care se susține că sunt nelegale, fără ca publicarea deciziei să poată fi interpretată ca o,,repunere în termen" pentru verificarea legalității administrării unor probe și a efectuării unor acte.
Înalta Curte consideră necesar, în raport de motivele invocate, că trebuie făcută o analiză și în ceea ce privește aplicarea directă a principiilor consacrate de Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Astfel s-ar putea pune problema dacă neînlăturarea unor mijloace de probă efectuate de alte organe decât cele de urmărire penală, în condițiile în care Curtea Constituțională a pronunțat Decizia nr. 51/2016, nu conduce de plano la desfășurarea unui proces inechitabil. Altfel spus, s-ar putea pune problema, în situația în care decizia Curții Constituționale nu-și poate produce efecte în unele cauze aflate pe rol, dacă probele administrate în condițiile prevăzute în decizie nu ar trebui înlăturate în baza dispozițiilor Convenției și a jurisprudenței Curții de la Strasbourg privind dreptul la un proces echitabil.
Cu privire la sancțiunea ce poate interveni în cazul unor astfel de probe obținute cu nerespectarea legii sau atunci când condițiile legale sunt respectate, însă ele nu corespund exigențelor Curții Europene a Drepturilor Omului, în doctrină s-a exprimat opinia că nu trebuie să se dispună excluderea automată a lor, ci este necesar să se analizeze, în continuare, dacă încălcarea are caracter substanțial și semnificativ și dacă aceasta, în împrejurările concrete ale cauzei, face ca menținerea mijlocului de probă astfel administrat să aducă atingere caracterului echitabil al procesului penal în ansamblu. Judecătorul intern trebuie să evalueze necesitatea aplicării sancțiunii excluderii prin raportare la gravitatea încălcării drepturilor inculpaților, în procesul de administrare a probatoriului, la impactul pe care caracterul nelegal al probei îl poate avea cu privire la credibilitatea mijlocului de probă, precum și la importanța pe care mijlocul de probă o prezintă în susținerea acuzării.
În cauza Dumitru Popescu contra României, Curtea a stabilit că utilizarea de înregistrări nelegale aduce atingere dispozițiilor art. 8 din Convenție privind respectarea vieții private și de familie, însă nu reprezintă o încălcare a dispozițiilor art. 6, privind dreptul la un proces echitabil, întrucât stabilirea admisibilității unor probe este atributul instanțelor naționale. Aceeași idee, conform căreia administrarea unei probe constând în interceptarea unor convorbiri telefonice sau în mediul ambiental cu încălcarea dispozițiilor legale nu conduce, de plano, la încălcarea dispozițiilor art. 6 din Convenție a fost exprimată și în cauzele Khan contra Marii Britanii, P.G. și J.H. contra Marii Britanii, Heglas contra Republicii Cehe, Bykov contra Rusiei.
Ca atare, nici prin prisma jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului nu se impune la acest moment procesual o înlăturare a mijloacelor de probă constând în supravegherea tehnică, așa cum a solicitat inculpatul A., deoarece și în condițiile în care ar exista o încălcare a dispozițiilor art. 8 Convenția Europeană a Drepturilor Omului privind respectarea dreptului la viață privată și familială ea s-a produs deja și nu poate fi corijată de instanța națională prin înlăturarea acestor probe.
3. În ceea ce privește aspectele invocate de inculpat cu privire la nelegalitatea dispoziției de clasare a cauzei, sub aspectul săvârșirii de către D. a infracțiunilor de dare de mită și cumpărare de influență, prevăzute de art. 290 C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 și de art. 292 C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, Înalta Curte arată că acestea nu pot forma obiectul verificării instanței în cadrul procesual de față, instanța fiind sesizată cu situația juridică a persoanelor față de care s-a dispus trimiterea în judecată, remediul procesual la care inculpatul ar fi putut apela în acest din urmă caz fiind cel reglementat de procedura prevăzută de art. 341 C. proc. pen.
4. Nici susținerile inculpatului în sensul că, în condițiile în care, încă din data de 23 decembrie 2013 organele de urmărire penală ar fi constatat comiterea infracțiunilor, acestea trebuiau să întrerupă posibile manifestări ilicite ulterioare, și că din acest considerent toate procedurile ulterioare încalcă dispozițiile art. 101 alin. (3) C. proc. pen., nu sunt întemeiate. În acest sens, se reține că potrivit art. 8 C. proc. pen. organele judiciare nu au numai obligația de a desfășura urmărirea penală cu respectarea garanțiilor procesuale, ci și pe cea de a constata "în mod complet faptele care constituie infracțiuni", iar cercetările efectuate în prezenta cauză nu s-au limitat doar la persoana inculpatului A. și doar la infracțiuni de corupție, ci au vizat și alte cadre didactice din cadrul aceleiași facultăți, precum și infracțiunea de fals intelectual.
5. În continuare, realizând propriul examen al materialului probator administrat în cauză în ambele faze procesuale, Înalta Curte, contrar susținerilor apelantului inculpat A., constată că instanța de fond a stabilit o situație de fapt corectă, reținând, în esență, că acesta, în calitate de cadru didactic al Facultății de Drept din cadrul Universității E. din Lugoj a primit de la martorul denunțător D.: în august 2013 - o sticlă de whisky, în 23 decembrie 2013 - făină, pulpă porc, dulciuri, ulei, vin și whisky în valoare totală de 396,78 lei, precum și un telefon mobil, în valoare de 1.102 lei; în data de 22 septembrie 2014, un televizor, iar în data de 23 octombrie 2014, un sistem audio Boxe Companion 3, căști audio, cutie păstrare țigarete, o sticlă de whisky, o scrumieră, un cuțit special pentru țigarete, în legătură cu promovarea frauduloasă a examenului la disciplina "Drept constituțional" din 05 februarie 2014, precum și pentru influența promisă și care s-a lăsat să se creadă că a fost exercitată sau chiar a fost exercitată, în scopul promovării frauduloase la alte discipline studiate în anul 1, an universitar 2013- 2014 prin intervenții pe lângă cadrele didactice titulare (F., I., B., M., N.). Totodată, în aceeași calitate, în data de 05 februarie 2014, inculpatul fără a efectua o examinare a cunoștințelor teoretice la disciplina "Drept constituțional" a trecut în catalogul de examen la poziția nr. 16, aparținând martorului D., nota 8, deși acesta nu a fost prezent în sala de examinare.
Deși pe întreg parcursul procedurii judiciare, inculpatul a manifestat o atitudine nesinceră, de negare a faptelor reținute în sarcina sa, susținând că a refuzat în mod repetat să primească bunurile oferite de martor, Înalta Curte apreciază, în acord cu instanța de fond, că vinovăția acestuia este pe deplin dovedită, nefiind întemeiate criticile invocate în acest sens de către apelant.
Astfel, relevante sub aspectul săvârșirii de către inculpat a infracțiunilor reținute în sarcina sa ca fiind săvârșite în calitate de cadru didactic sunt, așa cum a arătat și judecătorul fondului, depozițiile martorului denunțător D., menținute pe întreg parcursul procesului penal, rezultatul interceptărilor efectuate în cauză, declarațiile martorilor audiați, atât în cursul urmăririi penale, cât și al cercetării judecătorești în fond și apel (I., G., H.), precum și declarația inculpatului.
În declarațiile luate de procuror, martorul a detaliat aspectele denunțate inițial, prezentând cu lux de amănunte cronologia evenimentelor, sens în care a arătat că s-a deplasat la sediul Parchetului de pe lângă Tribunalul Caraș-Severin, la biroul procurorului A., fiind primit în audiență de magistratul procuror.
Prezența martorului la parchet în luna august 2013, nu poate fi exclusă, astfel cum a susținut apărarea, pe motiv că inculpatul s-a aflat în concediu de odihnă în perioada 08.07- 09 august 2013, această versiune fiind confirmată, chiar de către inculpatul A., cu ocazia discuțiilor purtate la data de 23 decembrie 2013, când acesta recunoaște că a primit sticla de whisky. Astfel, atunci când martorul D. afirmă: "Tura trecută o fost, n-am știut cum o să reacționați, na cu o sticlă de whisky. Am zis că. poate îmi dați cu ea în cap, mă dați afară.", inculpatul confirmă episodul, spunând: "Da. Da’ nu mă, nu-ți face probleme" (procesul-verbal din data de 07 octombrie 2014, dosar UP); iar când martorul spune: "Ăăă discuția asta se vrea un pic continuare la prima discuție pe care am avut-o la dumneavoastră în birou" sau "Unde, pfu (...) pot să zic că m-ați ajutat în momentul în care ați zis că o să fie bine. Eram la un pas, să mă duc să mă înscriu, să nu mă înscriu sau dinastea. E ok. Acum partea aialaltă vine stres, nervi. Se apropie sesiunea. Problemele sunt destul de mari, că v-am povestit și la școală" (dosar UP), inculpatul confirmă și are atitudinea că știe despre ce se vorbește.
Astfel, dialogul din 23 decembrie 2013, purtat între cei doi demonstrează, dincolo de orice îndoială, veridicitatea susținerilor denunțătorului cu privire la faptul că asigurări în sensul că îl va ajuta pe student în promovarea examenelor au existat și anterior, la prima întâlnire. În acest sens, sunt avute în vedere următoarele aspecte: disponibilitatea pe care inculpatul o afișează în raport cu martorul, cunoașterea deja a doleanțelor acestuia privind ajutorul în vederea promovării examenelor ("să vedem ce examene, când ai, să vedem cu cine mai pot vorbi"; "D., nu-ți face probleme, las c-om vorbi, vedem despre ce e vorba acolo și ne (...) ne facem, vorbesc cu ăia pe acolo"); împrejurarea că nu a manifestat niciun fel de atitudine de surprindere la apelul telefonic inițiat de martorul D. cu solicitarea de a se întâlni.
În ceea ce privește chitanța nr. 28308 din 05 iulie 2013, prin care se atestă că martorul a achitat taxa de admitere, aceasta nu face decât dovada înscrierii la Universitatea E., nu și participarea la interviu, aspect ce se coroborează cu declarația martorului care a arătat că după achitarea taxei și după ce a stat de vorbă cu secretarele de la universitate, a aflat de la acestea despre inculpatul A. și s-a hotărât să treacă pe la biroul acestuia pentru a-i cere sfaturi și sprijin.
Nu poate fi primită nici apărarea inculpatului că bunurile primite de la denunțător, la data de 23 decembrie 2013, i-ar fi fost oferite de către martor cu titlu de cadou cu ocazia sărbătorilor de iarnă, față de împrejurarea că martorul era pentru prima dată când mergea acasă la inculpat, având în vedere că, astfel cum în mod corect a reținut și instanța de fond, la acea dată, între cei doi nu exista încă o relație de prietenie care să permită vizita la domiciliu și primirea unui cadou de Crăciun. Din materialul probator aflat la dosar, rezultat în urma interceptării și redării convorbirilor telefonice și ambientale purtate de cei doi în data de 23 decembrie 2013, reiese că inculpatul A. nu a avut nicio reținere în primirea bunurilor, singura manifestare fiind în sensul de uimire asupra cantității/naturii bunurilor oferite ("Mă, las-o încolo, io am crezut că dai o sticlă de whisky și acesta, nu (...)" - proces-verbal de redare - dosar UP; "Eu mă duc la el la mașină să car. Ce? Are o sticlă de sărbători și veni ca (...)" - d.up.) în niciun caz de refuz.
În sensul că nu era vorba de o vizită a unei cunoștințe cu ocazia sărbătorilor este și faptul că în parcare martorul denunțător îl invită pe inculpat la mașină - "Mergem la portbagaj? Mă ajutați?", răspunsul inculpatului fiind - "Da. Hai să vedem dacă (...) nu-ți face probleme cu de astea tu că nu (...)" și abia în incinta blocului se pune problema ca martorul să meargă în locuința acestuia (martorul D. îl întreabă dacă să-l ajute să ducă bunurile până sus).
Susținerile inculpatului în sensul că a refuzat în mod repetat să primească bunurile oferite de martor, sunt contrazise de atitudinea acestuia, care, deși la nivel declarativ a refuzat sau îi spunea martorului să nu se deranjeze, totuși a primit bunurile oferite, iar principala sa preocupare era să nu fie văzuți, să nu atragă atenția, să păstreze discreția.
De altfel, discuțiile, chiar dacă au fost purtate într-o notă de familiaritate, au vizat promovarea examenelor de către D. și ajutorul ce va fi acordat de inculpatul A., relevante fiind următoarele afirmații: "D. - "Deci n-am treabă la examene, e ok, da?"; "A.: - Da! (...) Trebuie să vedem examenele care, cum sunt pe acia, știi?" "La mine nu-i o problemă. Da oricum trebuie să vii sus la examen acolo"; "să vedem ce examene, când ai, să vedem cu cine mai pot vorbi"; "D., nu-ți face probleme, las c-om vorbi, vedem despre ce e vorba acolo și ne (...) ne facem, vorbesc cu ăia pe acolo" (proces-verbal de redare, d.u.p.).
Declarațiile martorului denunțător se coroborează pe deplin cu înregistrările în mediul ambiental realizate la datele de 08 ianuarie 2014, 23 ianuarie 2014, 24 ianuarie 2014, 29 ianuarie 2014, 04 februarie 2014, 21 februarie 2014, transcrise la dosarul cauzei și redate, parțial, în cuprinsul hotărârii apelate, precum și cu declarațiile martorilor G., F. și H. care, așa cum s-a arătat anterior și cum a reținut și judecătorul fondului, confirmă concluzia că inculpatul A. a promis martorului D. că îi va asigura promovarea la examene prin influențarea celorlalte cadre didactice ale Facultății de Drept a Universității E. din Lugoj.
Astfel, dialogul dintre inculpat și martorul denunțător din data de 24 ianuarie 2014 demonstrează, dincolo de orice bănuială rezonabilă, veridicitatea susținerilor denunțătorului cu privire la intervențiile făcute de inculpat pe lângă profesorii examinatori în vederea promovării examenelor din sesiunea ianuarie - februarie 2014; "Vezi că am vorbit cu I."; "Notezi niște subiecte să știi să i le spui"; "Orice, da, da. Înveți un subiect și aia când o să-ți dea, cum biletu sau ce vă dă acolo?"; "Da, și tu tragi biletu și tu spui că aia e (...)"; "Sper să nu uite, am vorbit cu ea, știi, și i-am zis, da" (proces-verbal dosar UP).
Tot în sensul intervenției pe lângă colegii profesori sunt și afirmațiile făcute de inculpat în cadrul întâlnirii din 04 februarie 2014: "Da, da. Înveți două subiecte și le (...) tre să vorbesc cu G., că mâine vine și la mine la curs"; "Da nu-i (...) la (...) cu ce mai ai cu G., cu istoria cu ce mai ai (...)" (proces-verbal de redare dosar UP); în cadrul întâlnirii din 22 septembrie 2014 (după primirea televizorului): "Da, deci nu te duci la ceilalți (...) la franceză și la logică"; "Nu te duci la niciunul. Să văd cum dau de ăia doi (...)"; "Să văd cum dau de ei, că nici eu nu (...)" (proces-verbal de redare - dosar UP).
În aceste condiții, nu poate fi primită apărarea inculpatului în sensul că nu a promis denunțătorului că va vorbi cu profesorii și că l-a îndrumat să învețe, având în vedere că din afirmațiile anterior citate, nu a făcut acest lucru, ci i-a sugerat martorului cum să procedeze astfel încât înțelegerea să nu fie sesizată de alți studenți și profesorul să nu întâmpine nicio problemă.
Este de observat din contextul derulării evenimentelor că, în ceea ce privește ultimul act material al infracțiunilor de trafic de influență și luare de mită ( 23 octombrie 2014), inculpatul, deși susține că a refuzat primirea bunurilor, la finalul discuției acesta acceptă geanta cu toate bunurile, atrăgându-i atenția martorului atât înainte de primirea bunurilor, cât și după remiterea lor efectivă, să nu vorbească cu cineva despre acest fapt, reținerea inculpatului fiind motivată de teama de a nu fi depistat de organele judiciare ("Nu vezi că te arestează și pentru o oaie"; "Îți spun sincer mă (...) stau cu grijă, că nu știu dacă ne inter.dacă ne-a văzut cineva, dacă e o chestie?").
În ceea ce privește infracțiunea de fals intelectual, contrar susținerilor inculpatului, Înalta Curte arată că, pentru reținerea întrunirii elementelor constitutive ale infracțiunii, este lipsit de relevanță aspectul dacă studentul D. merita sau nu, nota 8, implicarea inculpatului în săvârșirea infracțiunii fiind dovedită pe baza probelor administrate în cauză.
Astfel, inculpatul a "examinat" în data de 05 februarie 2014, un student absent, ba mai mult, chiar el, din proprie inițiativă, l-a sunt pe acesta după terminarea examenului, spunându-i "Alo, alo? D.? D.: Vă ascult! A.: Vezi că ai nota opt. D.: Am opt. A.: Bine? D.: Mulțumesc, săru’ mâna, am înțeles, sănătate!"
De asemenea, tot inculpatul îi explică martorului că dacă îl întreabă cineva când a ajuns la examen să spună că după ora cinci jumătate "A.: Da, ai ajuns după cinci jumate. D.: Cum? A.: După cinci jumate (...) Cât e ceasu’ acuma, e (...)? D.: Cinci și două zeci. A.: Cinci și (...) da, da. După, că e (...) da, atunci așa (...)"
Față de această modalitate de examinare a unui student, care nici măcar nu s-a prezenta la examenul oral programat în data de 05 februarie 2014, Înalta Curte constată că prin completarea catalogului de note în dreptul martorului D. cu nota 8, inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de fals intelectual.
Concluzionând, Înalta Curte reține că activitățile inculpatului A. realizează conținutul constitutiv al infracțiunilor de luare de mită, trafic de influență și fals intelectual (fapte săvârșite în calitate de cadru didactic), probatoriul administrat în cauză dovedind dincolo de orice îndoială rezonabilă vinovăția acestuia.
6. De altfel, se constată că în cauză nu își găsesc aplicabilitatea dispozițiile art. 101 alin. (3) C. proc. pen., activitatea desfășurată de martorul denunțător neputând fi subsumată noțiunii de determinare a inculpatului să săvârșească sau să continue comiterea faptelor penale de care este acuzat, în scopul obținerii de probe, așa cum prevede textul de lege invocat de apărare.
Sub acest aspect, Înalta Curte arată că, în conformitate cu jurisprudența instanței de contencios european referitoare la art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, precum și cu dispozițiile art. 101 alin. (3) C. proc. pen., activitatea investigatorului sub acoperire, a colaboratorului acestuia și a altor persoane care acționează pentru organul judiciar, așa cum este martorul denunțător, respectă garanțiile conferite de art. 6 din Convenție și norma internă menționată, neexistând o provocare dacă se limitează la examinarea, de o manieră pasivă, a activității infracționale și punerea la dispoziția organelor judiciare a datelor necesare pentru dovedirea faptelor și tragerea la răspunderea penală a făptuitorului, fără a exercita asupra persoanei o influență de natură a instiga la comiterea unei infracțiuni care, altfel, nu ar fi fost săvârșită, în scopul de a face posibilă constatarea infracțiunii (cauzele Ramanauskas c. Lituaniei, Ludi c. Elveției, Teixeira c. Portugaliei și cauza Constantin Stoian împotriva României).
În jurisprudența sa recentă, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a dezvoltat conceptul de "provocare" distinct de folosirea legitimă a operațiunilor sub acoperire, subliniind încă o dată obligația instanțelor naționale de a proceda la o examinare atentă a materialului din dosar în cazul în care inculpatul invocă instigarea din partea poliției.
De asemenea, Curtea a mai stabilit că nu se poate reține provocarea acuzatului de către organele judiciare, în măsura în care intenția infracțională era deja luată, existând predispoziția făptuitorului de a comite infracțiunea (și nu creată prin acțiunea organului judiciar), iar autoritățile judiciare aveau motive întemeiate să suspecteze activitățile ilicite ale persoanei respective.
În ceea ce privește prima condiție în raport cu care instanțele naționale apreciază asupra existenței provocării în lumina jurisprudenței Convenției Europene a Drepturilor Omului, referitoare la probarea situației infracționale prin solicitarea investigatorului ori colaboratorului sau la existența unei invitații exprese la comiterea faptei din partea unui denunțător ori a unui martor anonim, se constată, din probele administrate în cauză în ambele faze procesuale, că, dimpotrivă inculpatul, în momentul în care martorul s-a plâns de problemele pe care le avea, s-a oferit să-l ajute, l-a chemat la el acasă să discute, în data de 23 decembrie 213, apoi l-a chemat cu lista de examene la biroul său de la Parchet în data de 08 ianuarie 2014. Prin urmare, nu l-a invitat nimeni să comită infracțiunile de trafic de influență și luare de mită, ci a decis singur și tot din proprie inițiativă a decis să-i dea martorului nota 8, fără ca acesta să fi participat măcar la examen.
Totodată, în condițiile în care, a existat denunțul formulat de D., iar inculpatul A. a luat în luna august 2013 o sticlă de whisky de la martorul denunțător și i-a promis acestuia că-și va folosi influența pe lângă comisia de examinare pentru admiterea la facultate, iar în data de 23 decembrie 2013, inculpatul și-a manifestat disponibilitatea de a-l ajuta pe martorul D. cu promovarea examenelor avute cu alte cadre didactice, unii dintre aceștia având calitatea de magistrați, organele judiciare având astfel, motive rezonabile să suspecteze activitățile ilicite ale acestuia, care justificau pe deplin supravegherea convorbirilor și comunicărilor sale telefonice, precum și a întâlnirilor cu celelalte persoane suspecte, în baza autorizațiilor emise de judecător.
Mai mult, se observă din declarațiile aceluiași martor denunțător, confirmate implicit și de inculpatul B., care și-a recunoscut faptele și și-a însușit probatoriul administrat în faza de urmărire penală, că inculpatul A. a intervenit din proprie inițiativă la fiecare profesor pentru a-i asigura promovarea la examene martorului D.
De altfel, având în vedere poziția exprimată de martorul denunțător în fața instanței de fond și menținută în apel, nu se poate susține că organele de urmărire penală i-ar fi impus obținerea unui rezultat, acesta declarând că i s-a spus să facă doar o propunere și să-l lase pe inculpat să exprime o poziție conformă propriilor dorințe.
Totodată, așa cum rezultă din interceptări, precum și din depozițiile martorului denunțător, a inculpatului B. și martorilor I., F., G., inculpatul A. a intervenit din proprie inițiativă la fiecare profesor pentru a-i asigura promovarea la examene martorului D. Mai mult, inculpatul este cel care îi dă sfaturi studentului D. cum să "pregătească" examenele fie orale, fie scrise (să învețe 2, 3 definiții și indiferent ce subiect îi pică să spună ce a învățat, iar la scris să scrie orice să nu dea foia goală).
A.: Notezi niște subiecte să știi să i le spui.
D.: Spun (...) Îmi zice care sau?
A.: Orice, da, da. Înveți un subiect și aia când o să-ți dea, cum, biletu sau ce vă dă acolo?
D.: Da. Da, o să (...)
A.: Da și tu tragi biletu și tu spui că aia e (...)
D.: Deci biletu’ care (...) am înțeles.
A.: Da, îhm.
D.: Da.
A.: Bun.
D.: Am înțeles.
A.: Sper să nu uite, am vorbit cu ea, știi, și i-am zis, da.
Totodată, cu ocazia întâlnirii din 23 decembrie 2013, când martorul merge la domiciliul inculpatului, acesta îi dă asigurări în sensul că îl va ajuta pe student în promovarea examenelor. La această concluzie conduc următoarele aspecte: disponibilitatea pe care inculpatul o afișează în raport cu martorul, cunoașterea doleanțelor acestuia privind ajutorul în vederea promovării examenelor ("să vedem ce examene, când ai, să vedem cu cine mai pot vorbi"; "D., nu-ți face probleme, las c-om vorbi, vedem despre ce e vorba acolo și ne (...) ne facem, vorbesc cu ăia pe acolo"); împrejurarea că nu a manifestat niciun fel de atitudine de surprindere la apelul telefonic inițiat de martorul D. cu solicitarea de a se întâlni.
Mai mult, pentru a nu uita să intervină la colegii săi tot inculpatul este cel care îi solicită martorului să-l sune să-i aducă aminte "A.: Păi poți să mai îmi dai vreun telefon ca să nu uit io cumva, știi? Că mă iau cu una cu alta, știi și nu știu datele și atuncia tre’ să mă uit toată ziua pe bilețelul ăsta ca să văd cum ești, când ești, știi? Că de vorbit cu o zi două înainte. D.: Aia zic cu o zi două înainte de fiecare examen. A.: Da. D.: Și atuncia îmi spuneți asta sau asta sau. A.: Da, da te. sună-mă cu o zi două înainte știi ca să nu., că așa dacă io., tre’ să mă uit toată ziua pe ăsta ca să văd datele, știi? D.: Ăhă. A.: Dar așa nu mai port de grijă, știi? D.: Bun ăsta-i interesul meu. Vă da-ți seama că. A.: Da, da, îmi dai un telefon și. D.: Na io nu vreau să par țigan, toată ziua. bați omul la cap, bați omul la cap. A.: Da, nu. Dai un semn se viață. Mă saluți, ce faceți? Nu știu ce și na. D.: Mai vedem. Aia nu ar fi o problemă. A.: Da." (proces-verbal de redare d.u.p.),; dar și afirmații de genul: "Da în 27, cu F. (...) o să vorbesc. O grămadă, nici nu ști dracu, cum să dau de ei și pe la telefoane îi ca dracu, știi? O (?) de vorbă și cu (...) las că vorbesc cu ea. Drept Constituțional îi la mine. Ei cu G. și cu H. las că vorbesc cu ele știi? Îl dau, îs la (?) la facultate".
În același sens, instanța de apel arată că nu este îndeplinită nici cea de a doua condiție a provocării, respectiv existența unor indicii că fapta nu ar fi fost săvârșită fără intervenția martorului denunțător. Astfel, așa cum s-a arătat, din materialul probator administrat rezultă că activitatea infracțională a inculpatului a fost anterioară momentului la care martorul denunțător a sesizat organele judiciare. După formularea denunțului, organele judiciare, având indicii ale comiterii unor fapte de corupție, se impunea a se stabili dacă inculpatul și alte persoane ce își desfășurau activitatea în cadrul Facultății de Drept a Universității E. din Lugoj se implică în fapte de corupție, iar o dată existente indiciile privind săvârșirea unei asemenea fapte de către inculpatul A. în calitate de cadru didactic, a se stabili dacă este dispus să procedeze în mod similar și în legătură cu atribuțiile de procuror.
Având în vedere toate aceste considerente, Înalta Curte constată că nu se poate reține că organele judiciare au depășit limitele unei examinări de o manieră pasivă a activității infracționale desfășurată de inculpatul A.
7.Cu privire la apelul Parchetului este de menționat că, așa cum în mod corect a reținut și instanța de fond în cauză nu există suficiente probe care să dovedească primirea de către inculpatul A. a televizorului, a sistemului audio format din 3 boxe și a căștilor audio, a cutiei păstrare țigarete, a sticlei de whisky, a scrumierei și a cuțitului pentru țigarete, în legătură cu îndeplinirea unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu ca procuror, relevante sub acest aspect fiind reprezentarea subiectivă a inculpatului, iar nu percepția martorului denunțător D.
Făcând propria analiză a materialului probator administrat în cauză, Înalta Curte constată că vinovăția inculpatului nu poate rezulta fără echivoc doar din declarațiile denunțătorului, date atât în cursul urmăririi penale, cât și al cercetării judecătorești în fond și apel, în condițiile în care acestea nu sunt probate pe deplin de conținutul înregistrărilor și proceselor verbale de redare efectuate în cauză.
În acest sens, se observă că discuțiile în legătură cu Dosarul nr. x/P/2013 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Caraș-Severin au început sub forma unei solicitări de consultanță juridică.
Astfel, cu ocazia întâlnirii din data de 08 mai 2014, din parcarea aflată în apropierea domiciliului inculpatului A., martorul D. începe prin a spune că "(...) asta este un fel de consultanță juridică ce vă-ntreb io acuma."; expune situația persoanei în speță și îl întreabă pe inculpat "Ce se poate face?", afirmând că ar fi auzit de la un polițist că ar exista varianta "mutării" dosarului la Piatra Neamț, sens în care îl întreabă pe inculpat "Se poate chestia asta?" (proces-verbal încheiat la data de 15 mai 2014, dosar UP). Este adevărat că unui magistrat îi este interzis să acorde consultații juridice, însă o conduită contrară excede ilicitului penal, putând fi cel mult o abatere disciplinară.
Inculpatul A. nu doar că nu-i promite nimic, ci pe tot parcursul discuțiilor face afirmații din care rezultă că în opinia sa este soluția legală și că nu îi face o favoare sau serviciu martorului.
Înalta Curte reține, așadar, că inexistența promisiunii rezultă și din conduita avută de inculpat ulterior declinării, când nu îl informează pe acesta că a fost dispusă soluția, martorul fiind cel care abordează subiectul. Astfel, în data de 24 iunie 2014, martorul D. este cel care întreabă: "Mai știți ceva de (...) Piatra Neamț? N-ați mai reușit nimic", iar inculpatul după ce răspunde "Mi-a (...) s-a dus, cred că-i plecat deja (...)", ține să precizeze încă o dată "Da, da îi plecat, dar nu-i în competența noastră, îi a lor nu-i (...)".
S-a susținut de către Ministerul Public că inculpatul A. ar fi luat cu adevărat hotărârea declinării cauzei abia după ce martorul denunțător D. i-a expus situația particulară în care se afla persoana cercetată în speță, respectiv în momentul în care martorul a spus în mod neechivoc că prin soluționarea dosarului la Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamț, persoana cercetată ar avea posibilitatea de a determina și obține o soluție de netrimitere în judecată, aducând ca argumente faptul că timp de opt luni de la înregistrarea dosarului, nici nu a cunoscut despre existența acestuia; că pentru a-și dovedi disponibilitatea totală a contactat ofițerul de poliție judiciară chiar în prezența martorului; că dosarul nu i-ar fi fost înaintat în absența presiunilor sale întrucât polițistul care efectua urmărirea penală administra probe în acel moment.
Analizând materialul probator aflat la dosar, Înalta Curte constată următoarele:
La data de 12 mai 2014, fiindu-i sugerată posibilitatea de a dispune el însuși o soluție de netrimitere în judecată, inculpatul A. nu și-a însușit-o, iar dispoziția din "Nota de îndrumare" din 08 octombrie 2013 a fost aceea de "a se identifica domiciliul fiscal al contribuabilului și a se face propunere pentru declinarea competenței" (d.u.p.).
Mai mult, depoziția martorului P., ofițerul de poliție judiciară care instrumenta Dosarul nr. x/P/2013, precum și discuția purtată între acesta și inculpat la data de 12 mai 2014: "Salut P., procuror A. sunt! Ce faci pe la lucru, pe unde ești? Bă vezi că avem un dosar. x/P/2013 (...) trebuia să-l declinăm la Neamț sau nu știu pe unde dracu-i ăsta. Hai să, să soluționăm, și de ce stăm cu el? Ăhă (...) Păi da vino încoace să vedem și să nu (...) nu stăm așa cu el, știi că (...) Mâine, poimâine mă anunți când vii, bine? Bine că acuma am dat de el pe acia și nu (...) nu știu ce-i cu el, că de-aia am văzut acuma, am făcut propunere, am făcut nota din (...) a zecea 2013 pentru declinare? Da, da, ăhă. Măi ia vezi. Oricum tre’ să plece dacă-i competența noastră sau nu, degeaba așteptăm dacă nu-i competența noastră, na treci într-o zi și discutăm atuncia aici. Bine? Bun, ceau, ceau, sănătate", deci anterior emiterii adreselor din 21 mai 2014, prin care s-au solicitat informații de la SC Q. SRL Reșița și SC R. SRD Drobeta Turnu-Severin confirmă că inculpatul, în calitatea sa de procuror, nu a dispus o măsură discreționară pentru a servi interesele martorului denunțător.
Deși este adevărat că inculpatul A. a discutat telefonic cu ofițerul de poliție judiciară P. în prezența denunțătorului D., acest fapt nu conduce prin el însuși la concluzia că ar fi avut ca scop să-i arate cât este de implicat în a-i îndeplini doleanța câtă vreme tot timpul ține să sublinieze că procedează în mod legal și chiar ar putea exista consecințe negative dacă ar proceda altfel ("Dacă văd că a făcut încălcarea competenței, e nulitate de drept a actului (...)", "(...) tot procesul îi al lor, tot procesul este nul. Tot procesul este nul" - 12 mai 2014).
Referitor la bunurile ce i-au fost oferite sau au fost primite de inculpatul A. de la martorul D., Înalta Curte, în acord cu instanța de fond, constată că singurele referiri explicite ale denunțătorului la oferirea unui folos/bun în legătură cu serviciul pe care inculpatul A. i l-ar fi făcut în calitate de procuror sunt în discuția din 12 mai 2014, când îi oferă un laptop, bun pe care acesta îl refuză în mod repetat și în data 08 iulie 2014 îi cere să ia laptopul pe care denunțătorul îl adusese la domiciliul său.
Totodată, în ceea ce privește primirea televizorului, a sistemului audio format din 3 boxe și telecomandă, sticla de whisky, țigarete, din simplul fapt că martorul D. a strecurat printre afirmații și referiri la dosar nu se poate reține că inculpatul a avut reprezentarea că sunt foloase pentru un "serviciu" în Dosarul nr. x/P/2013.
De remarcat în acest sens este că de câte ori s-a adus în discuție ajutorul dat în calitate de procuror, inculpatul refuză primirea bunului: "D.: Ascultați-mă. M-am gândit că am discutat, mi-ați zis de salon. A.: Și? D.: Am luat altceva ce cred că v-ar pica bine acolo. A.: Ce anume? D.: Îl am în mașină îi un televizor cum trebuie. Factura poate să fie pe dvs., chitanță că ați plătit cash, vi-l și duc acolo, m-ați ajutat de enșpe mii de ori. A.: Stai mă așa! D.: Și cu dosarul ăla m-ați trecut. A.: Nu te mai complica acolo, stai liniștit mă omule, nu te.! D.: E plăcerea mea, e. A.: Da, da, da. Stai liniștit! D.: Vă fac factura pe dvs. A.: Ca să fie și așa, da. D.: Da. A.: Bă neică, nu, nu te încurca cu aștea, vezi-ți de treaba ta! Mă faci să vorbesc prostii. D.: Dar nu fac că. A.: Vezi-ți de treaba ta! D.: Eu fac destul, v-am zis, mai una, mai alta. Nu-i la valoarea la care a fost laptopul, dar. A.: Dar nu-mi trebe’ că am. N-am ce face cu el. D.: Eu, eu. A.: De ce să ai probleme și tu? Și mai ales că nu era cu acela. Eu n-am avut nevoie de așa ceva."; "D.: Da. Îl țin? Vi-l duc? M-ați ajutat de atâtea ori și. A.: Da, da, da. D.: Și din decembrie n-am mai venit cu nimic. A.: Dar nu trebuia să te complici. Nu am nevoie de așa ceva. D.: Dar nu ne complicăm. A.: Eu n-am în vedere ca să. Știi? Nu vreau să-ți faci. Numa îți faci obligații, îți faci obligații. D.: N-am obligații. M-ați ajutat de atâtea ori. A.: Da. D.: Și cu ăla, și cu ălalaltul.; "A.: Da. Eu nu vreau să-ți faci obligații și.D.: Și eu știu că școala mă ajută și pe mine și sunt conștient și. A.: Da, da."; iar în data de 23 octombrie 2014, prealabil predării bunurilor, martorul D. s-a exprimat în sensul: "Oricum. m-ați ajutat până peste poate și."; "M-ați ajutat și cu .una și cu alta și cu morții mă-sii, cu de toate și."
Astfel, așa cum a arătat și judecătorul fondului, susținerile apărării inculpatului A. în sensul existenței unei confuzii între cele două calități avute, "cadru didactic" și "procuror", sunt întemeiate și nu s-a probat dincolo de orice dubiu că bunurile ar fi fost primite și în legătură cu exercitarea atribuțiilor de procuror în Dosarul nr. x/P/2013 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Caraș-Severin.
În ceea ce privește proporționalizarea pedepselor cu închisoarea aplicate inculpatului A. și a modalității de executare a acestora, aspect criticat de Ministerul Public în cuprinsul motivelor de apel, Înalta Curte constată că s-a făcut o corectă evaluare a criteriilor prevăzute de art. 74 C. pen., ținându-se seama de circumstanțele reale ale comiterii faptelor și circumstanțele personale ale acuzatului, în raport cu care au fost stabilite sancțiuni penale judicios individualizate, apte să asigure realizarea scopului preventiv-educativ al pedepsei.
În mod justificat, la alegerea tratamentului sancționator aplicat inculpatului, au fost avute în vedere pe de o parte, importanța deosebită a valorilor sociale lezate prin comiterea infracțiunilor de corupție reținute, forma continuată a desfășurării activității infracționale, calitatea deținută la momentul săvârșirii activității infracționale, aceea de procuror, calitate care ce impunea o conduită de respectare a tuturor dispozițiilor legale, iar, pe de altă parte, s-a reținut că inculpatul nu are antecedente penale, este o persoană bine integrată social, în vârstă de 56 de ani.
Având în vedere că, în cazul infracțiunilor de luare de mită și trafic de influență, bunurile nu au fost pretinse de inculpatul A., ci oferite de martor, că a manifestat interes ca acesta să nu-și fi creat vreo situație obligațională sau greutăți de ordin financiar prin achiziționarea/obținerea bunurilor, în mod corect a apreciat prima instanță că se justifică reținerea în favoarea inculpatului a circumstanței atenuante prevăzute de art. 72 alin. (2) lit. b) C. pen., împrejurările anterior menționate neputând fi valorificate drept circumstanță atenuantă și în cazul infracțiunii de fals intelectual, întrucât nu au legătură cu elementele constitutive ale acesteia, nu îi reduc gravitatea.
Având în vedere aceste aspecte, dar și datele ce caracterizează persoana inculpatului, astfel cum rezultă din actele dosarului, acesta conformându-și până în prezent conduita exigențelor legii penale, Înalta Curte apreciază că nu se impune majorarea pedepselor cu închisoarea ce au fost stabilite de judecătorul fondului, egale cu minimul special prevăzut de lege, redus cu o treime ca urmare a incidenței circumstanței atenuante, apar ca fiind apte să atingă scopul represiv, preventiv și reeducativ al pedepsei.
În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, având în vedere aspectele pozitive referitoare la persoana inculpatului, conduita avută anterior săvârșirii infracțiunilor, precum și posibilitățile concrete de îndreptare, în mod corect a apreciat prima instanță că aplicarea pedepsei este suficientă chiar fără executarea acesteia, iar inculpatul nu va mai comite alte infracțiuni, condamnarea din prezentul proces penal fiind un avertisment serios asupra consecințelor ce pot apărea în situația nesocotirii dispozițiilor imperative ale legii.
8. În ceea ce privește apelul declarat de inculpatul B., Înalta Curte constată că prima instanță a reținut o situație de fapt conformă probatoriului cauzei, recunoscută de către inculpat, care a optat pentru procedura simplificată de judecată (conform declarației din data de 01 iulie 2015, aflată la dosar instanța de fond).
Așadar, în raport de starea de fapt rezultată din probele administrate, Înalta Curte reține că, în drept, faptele inculpatului B. care, în calitate de cadru didactic al Facultății de Drept din cadrul Universității E. din Lugoj, în data de 12 martie 2014, a primit de la martorul D., student al facultății, o sticlă cu whisky și o sticlă ornamentală de cristal - în valoare totală de 315 lei; iar în data de 16 octombrie 2014 a primit de la același martor un set de pahare de cristal în valoare de 266 lei, în legătură cu promovarea frauduloasă a examenelor la disciplinele "Istoria statului și dreptului românesc", respectiv "Drept român", întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de luare de mită în formă continuată, prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.
Referitor la motivul de apel invocat de inculpat, care este comun cu motivul de apel invocat de inculpatul A. și vizează reținerea incidenței dispozițiilor art. 175 alin. (2) și art. 308 C. pen., cu consecința reducerii cu o treime a limitelor de pedeapsă, Înalta Curte menține argumentele prezentate cu ocazia analizării motivului de apel invocat de inculpatul A., în sensul că un cadru didactic din învățământul superior are calitatea de funcționar public în sensul dispozițiilor art. 175 alin. (1) lit. b), teza a II-a C. pen., indiferent dacă își desfășoară activitatea în cadrul unei universități de stat sau private, motiv pentru care solicitarea inculpatului de a se reduce cu o treime cuantumul pedepsei aplicate de instanța de fond nu este fondată.
În consecință, având în vedere toate considerentele anterior expuse, Înalta Curte, constatând că hotărârea pronunțată de instanța de fond este legală și temeinică, în baza art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen, va respinge, ca nefondate, apelurile declarate împotriva acesteia de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Timișoara și inculpați A. și B.
Totodată, în baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea apelului declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Timișoara vor rămâne în sarcina statului, și ținând seama de faptul că apelanții inculpați se află în culpă procesuală, în baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., îi va obliga pe aceștia la plata sumei de câte 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul inculpat A. până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 90 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul - inculpat B., în sumă de 360 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondate, apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Timișoara și inculpați A. și B. împotriva Sentinței penale nr. 187/PI din 13 noiembrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală.
Cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea apelului declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Timișoara rămân în sarcina statului.
Obligă apelanții-inculpați la plata sumei de câte 400 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul inculpat A. până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 90 lei, se plătește din fondul Ministerului Justiției.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul-inculpat B., în sumă de 360 lei, se plătește din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23 martie 2017.
Procesat de GGC - CT